Haideți să depășim cuvintele lui Dumnezeu și să vorbim puțin despre chestiuni referitoare la viețile noastre, astfel încât viețile noastre să înflorească mai mult și să trăim la înălțimea speranțelor lui Dumnezeu pentru noi. Mai ales, odată cu sosirea zilei de azi – un timp al clasificării fiecăruia după categoria sa și un timp al mustrării – există o nevoie mai mare de a ne concentra asupra imaginii de ansamblu și a „interesului colectiv”. Aceasta este intenția lui Dumnezeu și ceea ce ar trebui realizat de toți oamenii. Cum am putea să nu ne oferim pe noi înșine pentru intenția lui Dumnezeu din Cer? Dumnezeu „atribuie numere pentru toate categoriile de oameni, face semne diferite asupra fiecare tip de persoană, astfel încât strămoșii lor să-i poată călăuzi înapoi la familiile lor”, ceea ce arată că oamenii au fost clasificați după categorie și, ca rezultat, toate categoriile de oameni își dezvăluie adevăratele forme. Ca atare, este drept să spunem că oamenii le sunt loiali strămoșilor lor, nu lui Dumnezeu. Totuși, toți oamenii I se și închină lui Dumnezeu sub îndrumarea strămoșilor lor, care este natura minunată a lucrării lui Dumnezeu. Toate lucrurile fac servicii pentru Dumnezeu și, chiar dacă Satana îi tulbură pe oameni, Dumnezeu folosește acest prilej pentru a face apel la „resursele locale” pentru a-L sluji. Cu toate acestea, oamenii nu pot discerne acest lucru. După cum spune Dumnezeu, „Astfel, Eu împart și munca și distribui și eforturile. Acest lucru face parte din planul Meu și nu poate fi subminat de niciun om”. Oamenii nu pot să vadă tot ce este hotărât de Dumnezeu și tot ce vrea Dumnezeu să realizeze, înainte ca El să o fi făcut. Ei pot să vadă aceasta doar atunci când lucrarea lui Dumnezeu a fost terminată; altfel, sunt orbi și nu văd nimic.

Astăzi, Dumnezeu are o nouă lucrare în rândul bisericilor. El face ca totul să urmeze cursul naturii, punând în mișcare, cu adevărat, funcția omului. După cum spune Dumnezeu „Eu cârmuiesc totul între toate lucrurile, Eu comand totul între toate lucrurile, făcând ca tot ce există să urmeze cursul naturii și să se predea poruncii naturii”. Nu știu ce observații inteligente aveți cu privire la „urmarea cursului naturii”, așa că haideți să vorbim despre acest lucru. Iată cum îl văd Eu: fiindcă sunt conduși acasă de strămoșii lor, toate categoriile de oameni trebuie să iasă la iveală și să „facă”. Și, pentru că ei urmează cursul naturii, ceea ce le este inerent este folosit la punerea în mișcare a funcției lor inițiale, făcându-i să urmeze călăuzirea Duhului Sfânt în conformitate cu acest tipar regulat. Lucrarea Duhului Sfânt este îndeplinită conform cu starea fiecărei persoane; mai precis, aceasta se numește „Dumnezeu manevrând toate lucrurile ca ele să-L slujească”, acest lucru are atunci, legătură cu urmarea cursului naturii. Chiar dacă o persoană are elementele diavolului în ea, Dumnezeu se va folosi de acest lucru, adăugând lucrarea Duhului Sfânt întemeierii a ceea ce este inerent în ea, făcând-o competentă pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Aceasta e tot ce voi spune despre „urmarea cursului naturii” – poate aveți unele sugestii mai elevate. Sper să puteți furniza niște date prețioase. Ce ziceți? Sunteți dispuși să cooperați la urmarea cursului naturii? Sunteți dispuși să împărțiți lucrarea cu Dumnezeu? V-ați gândit vreodată cum să realizați acest lucru? Sper ca oamenii să fie în stare să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu, să fie de aceeași părere spre a-L mulțumi pe Dumnezeu, de dragul idealurilor împărtășite, și să poată înainta împreună pe drumul spre Împărăție. Ce nevoie este să vii cu noțiuni inutile? A cui existență de până astăzi nu a fost pentru Dumnezeu? Și, dacă este așa, ce nevoie este de mâhnire, durere și suspin? Acest lucru nu e în folosul nimănui. Viețile oamenilor se află în întregime în mâinile lui Dumnezeu și, dacă nu ar fi hotărârea lor dinaintea lui Dumnezeu, care dintre ei ar fi dispus să trăiască în zadar în această lume deșartă a omului? De ce să te obosești? Grăbindu-se să intre în lume și să iasă din ea, dacă nu fac nimic pentru Dumnezeu, nu se vor fi irosit în întregime viețile lor? Chiar dacă Dumnezeu nu îți socotește acțiunile demne de menționat, nu vei zâmbi cu mulțumire în momentul morții tale? Ar trebui să urmărești progresul pozitiv, nu regresul negativ – nu e aceasta o practică mai bună? Dacă acțiunile tale sunt numai de dragul de a-L mulțumi pe Dumnezeu, atunci nu vei fi negativ sau regresiv. Pentru că există mereu lucruri de neînțeles în inimile oamenilor, fără să-și dea seama, chipurile lor ca un cer acoperit de nori, ceea ce duce la câteva „șanțuri” care le apar pe fețe, fără ca ei să știe, formate parcă din despicarea pământului. E ca și cum solul s-ar mișca, făcând ca „delușoarele” sau „povârnișurile” să se mute, fără ca oamenii să-și dea seama. Prin aceasta, nu-Mi bat joc de oameni, ci vorbesc despre „cunoștințe de geografie”.

Deși Dumnezeu i-a condus pe toți oamenii în mustrare, El nu spune nimic despre asta. În schimb, evită dinadins acest subiect și începe unul nou, ceea ce, într-o privință, este din cauza lucrării lui Dumnezeu și, în altă privință, pentru a termina imediat această etapă a lucrării. Deoarece scopurile lui Dumnezeu în îndeplinirea acestei etape a lucrării au fost atinse de multă vreme, nu mai este nevoie să fie spus ceva. Astăzi, nu știu cât de mult ați văzut din metodele lucrării lui Dumnezeu; în conștiința Mea, simt întotdeauna că lucrarea lui Dumnezeu nu este la fel de clar împărțită pe etape și perioade, cum a fost înainte. În schimb, fiecare zi aduce propriile sale metode de lucru, o schimbare apare la aproape trei-cinci zile și, chiar și la cinci zile ar putea exista două feluri de conținut diferite în lucrarea lui Dumnezeu. Acest lucru arată viteza lucrării lui Dumnezeu; înainte ca oamenii să fi avut timp să reacționeze și să se uite mai atent, Dumnezeu a dispărut fără urmă. Astfel, Dumnezeu este întotdeauna de necuprins pentru oameni, ceea ce a dus la caracterul imperceptibil al lucrării Duhului Sfânt. De ce spune Dumnezeu mereu cuvinte ca: „și, astfel, l-am părăsit pe om”? Oamenii ar putea da puțină atenție acestor cuvinte, dar nu le înțeleg sensul. Dar acum înțelegeți? Nu e de mirare că oamenii nu au nicio înțelegere a prezenței Duhului Sfânt. Căutarea de către ei a lui Dumnezeu se află mereu sub lumina încețoșată a lunii – acest lucru este complet adevărat – și este ca și cum Dumnezeu l-ar batjocori pe om dinadins, făcând să se umfle creierii tuturor oamenilor, astfel încât să se simtă netoți și dezorientați. Ei de-abia știu ce fac; e ca și cum ar visa și, odată ce s-au trezit, nu știu ce s-a întâmplat. Tot ce este nevoie sunt câteva cuvinte obișnuite de la Dumnezeu ca să-i lase pe oameni încurcați. Nu-i de mirare, atunci, că Dumnezeu spune „Astăzi, îi arunc pe toți oamenii în «cuptorul cel mare» ca să fie rafinați. Mă ridic în sus privind atent, în timp ce oamenii ard în foc și, obligați de flăcări, oamenii își oferă faptele”. În mijlocul cuvintelor mereu schimbătoare ale lui Dumnezeu, oamenii n-au idee ce să facă; de fapt, după cum spune chiar Dumnezeu, mustrarea a început demult și, pentru că oamenii nu și-au dat seama de acest lucru, ei știu doar când Dumnezeu spune așa în mod explicit, ei sunt atenți numai după ce le-a spus Dumnezeu. Se poate spune că oamenii încep să studieze mustrarea doar acum, când lucrarea lui Dumnezeu a fost împlinită până în acest punct. E întocmai ca atunci când oamenii au devenit conștienți de bomba atomică – dar, fiindcă timpul nu a sosit, oamenii nu dau nicio atenție; numai când cineva începe să construiască una, încep oamenii să fie atenți. Numai atunci, când bomba atomică iese la lumină, înțeleg oamenii mai multe despre ea. Doar atunci, când Dumnezeu spune că îl va arunca pe om în cuptor, devin oamenii puțin mai conștienți. Dacă Dumnezeu nu ar vorbi, nimeni nu ar ști – nu-i așa? Astfel, Dumnezeu spune: „oamenii intră fără să-și dea seama în cuptor, ca și cum ar fi fost trași înăuntru de o funie, ca și cum ar fi amorțit”. De ce să nu analizăm aceasta: momentul în care oamenii își oferă faptele e atunci când Dumnezeu spune că mustrarea a început sau înaintea momentului în care Dumnezeu spune că mustrarea a început? Din aceasta se poate vedea că, înainte ca Dumnezeu să fi vorbit despre mustrare, oamenii au început să mărturisească, arătând că mustrarea a început înainte ca Dumnezeu să fi vorbit despre ea – nu este așa?