19. Am învățat să tratez oamenii cum se cuvine

de Siyuan, Franța

Acum doi ani, îmi îndeplineam datoria de conducătoare a Bisericii. În biserică, era un frate pe nume Chen, care avea un calibru bun. Însă firea lui era foarte arogantă și avea tendința să-i constrângă pe ceilalți. Adora să se fălească, așa că am început să dezvolt prejudecăți și să-mi formez opinii despre el. Într-o zi, fratele Chen a venit la mine și mi-a spus că voia să ude noi credincioși. Nu credea de mult timp în Dumnezeu și avea o înțelegere superficială a adevărului, așa că am spus nu. Văzând că nu-mi dau consimțământul, a spus: „Am un calibru atât de bun, de ce să nu îndeplinesc datoria de udare? Nu mi-a plăcut să aud asta și m-am gândit: „Crezi că datoria de udare e atât de ușoară? Poți face bine această datorie, folosindu-te numai de înzestrările și talentul tău, fără să înțelegi adevărul? Nu te flata!” Am refuzat cererea fratelui Chen și le-am spus cât de arogant era celorlalți frați și surori, oferind multe exemple ale felurilor în care a dat dovadă de corupție. Unii au fost de acord cu mine.

Două săptămâni mai târziu, Biserica a aranjat ca, în adunările viitoare, să putem urmări filme bisericești, precum și să citim cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Toate aceste filme conțineau părtășii despre adevăr și mărturii pentru Dumnezeu, așa că vizionarea lor ne putea ajuta să înțelegem adevărul. La următoarea adunare, fratele Chen a spus: „E un plan grozav! Unii conducători și colegi împărtășesc numai platitudini în timpul adunărilor, așa că e mai bine să vizionăm filme. La început, mi-am considerat datoria foarte grea, deoarece nu am înțeles adevărul. Însă, apoi, m-am rugat, m-am bazat pe Dumnezeu, I-am citit mai mult cuvintele, iar aceste filme bisericești m-au ajutat, și ele, foarte mult. Am înțeles niște adevăruri din ele. Acum, sunt destul de priceput în datoria mea și am o înțelegere de bază a principiilor. Realizez multe în datoria mea.” Consideram că părtășia lui era respingătoare și nepotrivită și m-am gândit: „Chiar profiți de orice ocazie să te fălești, nu? Ești atât de arogant!” Mai târziu, am făcut o listă cu problemele de care trebuia să ne ocupăm la următoarea noastră adunare, iar fratele Chen s-a repezit să acapareze trei dintre ele. De asemenea, a repartizat problemele rămase celorlalți ca să aibă părtășie despre ele. Tocmai când desemnam un conducător de grup care să găzduiască adunarea, fratele Chen l-a întrebat pe un ton plin de îndoială: „Ești sigur că poți s-o faci?” Auzindu-l spunând asta, de parcă numai el ar fi putut găzdui adunarea, m-am înfuriat și m-am gândit: „Ești atât de absurd! Pur și simplu te dai mare ca să-i faci pe ceilalți să te admire. Dacă asta urmărești, poți să-ți iei gândul!” Așa că am reorganizat totul și nu i-am permis să găzduiască adunarea. Pe parcursul acelei perioade de timp, ori de câte ori mă gândeam la comportamentul lui, simțeam un mare dezgust față de fratele Chen, Credeam că e mult prea arogant, că nu are limite. Așa că l-am catalogat drept o persoană care nu se poate schimba și am decis că un om atât de arogant nu era potrivit să-și îndeplinească datoria. M-am gândit că trebuia doar să-l înlocuiesc și cu asta, basta!

Când adunarea s-a sfârșit, m-am gândit la starea și comportamentul proprii și m-am simțit cam prost. Am considerat că eram prea aspră cu fratele Chen, așa că m-am rugat lui Dumnezeu, spunând: „O, Dumnezeule, știu că starea mea e greșită, dar nu știu care e problema mea sau în care principii ale adevărului să intru. Te rog să mă luminezi și să mă îndrumi!” A doua zi, în timpul slujbelor, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Potrivit cărui principiu ar trebui să-i tratezi pe membrii familiei lui Dumnezeu? (Tratează corect fiecare frate și soră în parte.) Cum îi tratezi corect? Toată lumea are defecte și neajunsuri minore, precum și anumite înclinații; toți oamenii dau dovadă de neprihănire de sine, slăbiciune și au deficiențe în anumite domenii. Ar trebui să-i ajuți cu o inimă iubitoare, să fii tolerant și răbdător și să nu fii prea dur sau să faci caz de fiecare detaliu mărunt. Dacă în cazul tinerilor sau al oamenilor care nu cred în Dumnezeu de mult timp ori care au început doar recent să-și realizeze datoriile și au anumite cerințe speciale nu faci decât să te ții de aceste lucruri și să le folosești împotriva lor, asta se numește a fi dur. Ignori răul făcut de acei conducători falși și antihriști și, totuși, atunci când observi neajunsuri și defecte minore la frații și surorile tale, refuzi să-i ajuți, alegând în schimb să faci caz de acele lucruri și să-i judeci fără ca ei să știe, determinând astfel și mai mulți oameni să li se opună, să-i excludă și să-i ostracizeze. Ce fel de comportament este acesta? Asta înseamnă doar să faci lucrurile pe baza preferințelor personale și să nu fii capabil să tratezi oamenii corect; indică o fire satanică stricată. Aceasta este o fărădelege! Când oamenii fac lucruri, Dumnezeu îi urmărește; El vede orice faci și orice gândești!(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, de la chestiunile și de la lucrurile din jurul tău”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat starea și m-am simțit rușinată. Am văzut că îl tratam pe fratele Chen prin prisma firii mele corupte. Gândindu-mă retrospectiv la timpul scurs de când l-am cunoscut, am văzut că dădea dovadă adesea de aroganță în cuvintele și faptele lui și, astfel, am considerat că e tânăr, încrezut și că nu se cunoștea pe sine. La cea mai mică mențiune despre el, nu mă gândeam la altceva decât la defectele lui. Mă agățam de manifestările corupției sale, hotărând că era arogant dincolo de orice rațiune și că oamenii ca el nu s-ar putea schimba niciodată. N-am fost niciodată capabilă să-l tratez corect. M-am împotrivit și am fost contra tuturor părerilor pe care le exprima. L-am judecat și desconsiderat în fața celorlalți, răspândindu-mi prejudecățile față de el și i-am făcut pe ceilalți să-l excludă și să-l ostracizeze alături de mine. Ba chiar am vrut să-l destitui din datoria sa. Nu-mi foloseam funcția de conducătoare pentru a-l suprima și descuraja? Eram profund coruptă de Satana, îmi lipseau principiile adevărului și deseori aveam păreri absurde, dar tot îi judecam și condamnam pe ceilalți în mod arbitrar. N-aveam pic de rațiune! N-aveam niciun fel de venerație față de Dumnezeu. Îi tratam cum voiam pe frați și surori și trăiam o natură demonică. Eram atât de respingătoare și dezgustătoare pentru Dumnezeu. La gândul acela, m-am simțit foarte vinovată.

După aceea, am căutat principiile tratării corecte a oamenilor în cuvintele lui Dumnezeu. Am găsit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu. „Modul în care trebuie să-i tratezi pe alții este arătat clar sau sugerat în cuvintele lui Dumnezeu; atitudinea cu care Dumnezeu tratează umanitatea este atitudinea pe care oamenii ar trebui să o adopte în modul în care se tratează unii pe ceilalți. Cum tratează Dumnezeu fiecare persoană în parte? Unii oameni au o statură imatură sau sunt tineri ori cred în Dumnezeu doar de puțin timp. Se poate ca Dumnezeu să-i vadă pe acești oameni ca nefiind nici răi, nici răuvoitori prin natura și esența lor; pur și simplu aceștia sunt întrucâtva ignoranți sau lipsiți de calibru ori au fost poluați prea mult de societate. Ei nu au pătruns în realitatea adevărului, așadar le este greu să nu facă unele lucruri nesăbuite sau să nu comită unele fapte de ignoranță. Cu toate acestea, din perspectiva lui Dumnezeu, astfel de chestiuni nu sunt importante; El cercetează doar inimile oamenilor. Dacă aceștia sunt deciși să pătrundă în realitatea adevărului, se îndreaptă în direcția bună și acesta este obiectivul lor, atunci Dumnezeu îi veghează, îi așteaptă și le acordă timp și șanse care le permit să pătrundă. Dumnezeu nu-i doboară dintr-o lovitură și nici nu ține minte o fărădelege pe care au comis-o ei cândva și refuză să renunțe la aceasta; Dumnezeu nu i-a tratat niciodată pe oameni astfel. Acestea fiind spuse, dacă oamenii se tratează în acest fel unul pe altul, atunci lucrul acesta nu arată firea lor coruptă? Aceasta este întocmai firea lor coruptă. Trebuie să urmărești cum îi tratează Dumnezeu pe oamenii ignoranți și nesăbuiți, cum îi tratează pe cei cu statură imatură, cum îi tratează pe cei care manifestă normal firea coruptă a umanității și cum îi tratează pe cei care sunt răuvoitori. Dumnezeu are diverse moduri de a trata diferiți oameni și are, de asemenea, diverse moduri de a gestiona nenumăratele stări ale diferiților oameni. Trebui să înțelegi adevărul acestor lucruri. Odată ce ai înțeles aceste adevăruri, poți să știi apoi cum să le experimentezi(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, de la chestiunile și de la lucrurile din jurul tău”). „S-ar putea să fii incompatibil cu personalitatea unui om și se poate să nu îl placi, dar, când lucrezi împreună cu el, rămâi imparțial și nu îți verși frustrările în îndeplinirea datoriei, nu îți sacrifici datoria și nu îți scoți la suprafață frustrările în dauna intereselor familiei lui Dumnezeu. Poți face lucrurile principial; astfel, ai o venerație de bază față de Dumnezeu. Dacă ai un pic mai mult decât atât, atunci când vezi că cineva are unele neajunsuri sau slăbiciuni – chiar dacă te-a ofensat sau ți-a lezat interesele – tot ai în tine puterea de a-l ajuta. Să faci asta ar fi și mai bine; ar însemna că ești o persoană care are umanitate, realitatea adevărului și venerație față de Dumnezeu(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cele cinci condiții ale oamenilor înainte de a intra pe drumul cel bun al credinței în Dumnezeu”).

Principiile și calea de a trata oamenii corect sunt clare în cuvintele lui Dumnezeu, precum și asupra atitudinii Sale față de oameni. Atitudinea Lui față de antihriști și ticăloși este una de ură, blestem și pedeapsă. Cât despre cei care au o statură mică, un calibru slab și care au diferite defecte și firi corupte, atât timp cât ei cred cu adevărat în Dumnezeu, vor să urmeze adevărul și îl pot accepta, atitudinea lui Dumnezeu este una de dragoste, milă și mântuire. Vedem că Dumnezeu e principial în tratarea fiecărui om și că ne cere să-i tratăm pe ceilalți conform principiilor adevărului. De exemplu, trebuie să fim toleranți și iertători față de cei care cred cu adevărat în Dumnezeu. Trebuie să-i ajutăm din dragoste și să le dăm șanse să se căiască și să se schimbe. Nu-i putem descuraja pe oameni doar fiindcă exprimă puțină corupție. Nu asta e voia lui Dumnezeu. Fratele Chen, de exemplu, avea un calibru bun și era responsabil în datoria lui. De asemenea, era dispus să depună eforturi în urmarea adevărului. Credea de puțină vreme, experiența lui era superficială și tindea să fie arogant, dar ar fi trebuit să-l tratez corect, pe baza principiilor adevărului și să am părtășie despre adevăr, cu iubire, pentru a-l ajuta. Nu numai că nu-l ajutam, refuzând să-i văd calitățile și punctele forte, ci chiar l-am urât, judecat, exclus și am vrut să-l văd plecat. Am avut o natură atât de rea! M-am gândit la ce fel de conducătoare fusesem. Întotdeauna am crezut că eram mai bună decât ceilalți, am vrut să am ultimul cuvânt, să fac ce voiam și nu am ascultat părerile celorlalți. Drept urmare, am făcut niște lucruri care au perturbat lucrarea Bisericii. Și totuși, Dumnezeu nu m-a eliminat, ci Și-a folosit cuvintele ca să mă judece, disciplineze și trateze, să mă facă să reflectez asupra mea, dându-mi o șansă de a mă căi și schimba. Am văzut că Dumnezeu nu renunță niciodată la noi și nu ne elimină numai pentru că exprimăm puțină corupție, ci face tot ce-I stă în putință să ne mântuiască. Dumnezeu are o inimă atât de bună! Apoi, gândindu-mă la propriul comportament și la felul în care îl tratam pe fratele Chen, m-am simțit atât de rușinată încât am vrut să mă înghită pământul.

După aceea, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Cât despre faptul că o persoană este bună sau rea și modul în care ar trebui să fie tratată, oamenii ar trebui să aibă propriile principii de comportament; însă, în ceea ce privește finalul unei astfel de persoane – fie că sfârșește prin a fi pedepsită de Dumnezeu, fie că sfârșește prin a fi judecată și mustrată – aceasta este treaba lui Dumnezeu. Oamenii nu ar trebui să intervină; Dumnezeu nu ți-ar permite să iei inițiativa în numele Lui. Cum să trateze acea persoană este treaba lui Dumnezeu. Atât timp cât Dumnezeu nu a decis ce fel de final vor avea asemenea oameni, nu i-a eliminat și nu i-a pedepsit, iar ei sunt mântuiți, atunci tu ar trebui să îi ajuți răbdător, din iubire; nu ar trebui să speri să determini finalul unor asemenea oameni, nici nu ar trebui să folosești mijloace omenești pentru a lua măsuri drastice contra lor sau a-i pedepsi. Poți trata și emonda asemenea oameni sau poți să-ți deschizi inima și să te angajezi într-o părtășie sinceră pentru a-i ajuta. Însă, dacă te gândești să-i pedepsești, să-i ostracizezi sau să-i acuzi pe nedrept pe acești oameni, atunci vei avea probleme. Ar fi un astfel de comportament în concordanță cu adevărul? Asemenea gânduri rezultă din a fi iute la mânie; acele gânduri vin de la Satana și izvorăsc din resentimentele omenești, cât și din gelozia și aversiunea umană. Un asemenea comportament nu este conform adevărului. Este ceva ce îți va aduce condamnarea și nu este conform cu voia lui Dumnezeu(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cele cinci condiții ale oamenilor înainte de a intra pe drumul cel bun al credinței în Dumnezeu”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat că ar trebui să am principii în felul în care îi tratam pe ceilalți. Nu-i puteam cataloga, la întâmplare, pe ceilalți, folosindu-mă de noțiunile și închipuirile mele și nu mă puteam concentra pe fărădelegile lor, condamnându-i apoi. În schimb, ar trebui să-i tratez pe baza naturii și esenței lor și să-i ajut în feluri practice, pe baza diferitelor stări și defecte ale acestora. În funcție de stările celorlalți, cineva care are realitatea adevărului știe când să fie răbdător și să ajute, când să-i emondeze și să-i trateze aspru și când să-i dojenească. Întotdeauna acționează cum se cuvine și principial. Nu delimitează niciodată, la întâmplare, pe cineva și nu-i tratează cu dușmănie pe frații și surorile care exprimă corupție. Însă eu cum îl tratasem pe fratele Chen? Când l-am văzut revelând o fire arogantă, doar i-am spus-o în treacăt și, când asta n-a mers, l-am exclus, judecat, condamnat și l-am bârfit. N-am avut deloc toleranță sau răbdare. Asta nu însemna deloc că îl ajutam din iubire. Apoi m-am rugat și m-am căit lui Dumnezeu, vrând să practic principiile adevărului și să-l ajut pe fratele Chen cu iubire.

Așa că am avut părtășie cu fratele Chen despre câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu " și i-am subliniat defectele. A început să-și înțeleagă propria fire arogantă și a recunoscut pericolul de a o lăsa nerezolvată. A spus că părtășia și avertismentul meu au fost de mare ajutor și a vrut să reflecteze asupra lui și să caute adevărul pentru a-și rezolva firea coruptă. Am fost foarte mișcată să-l aud spunând asta, dar m-am simțit și prost. Nu era incapabil de schimbare așa cum crezusem. Eu eram cea care nu-și făcuse datoria bine. Nu încercasem cu adevărat să-l ajut cu iubire, ci devenisem obsedată de corupția și defectele lui, chiar judecându-l și excluzându-l. Eram atât de arogantă și lipsită de umanitate!

Ulterior, la o adunare, l-am auzit pe fratele cel de mai sus oferind această predică: „Întreaga omenire coruptă are o fire arogantă. Chiar și cei care iubesc adevărul și caută să fie desăvârșiți au, cu toții, o fire arogantă și neprihănită de sine, deși acest lucru nu le afectează capacitatea de a dobândi mântuirea și de a fi desăvârșiți. Atât timp cât oamenii sunt capabili să accepte adevărul, emondarea și tratarea și pot să se supună pe deplin adevărului, oricare ar fi circumstanțele, atunci sunt complet capabili să dobândească mântuirea și să fie desăvârșiți. De fapt, printre cei ce sunt, cu adevărat, de calibru bun și hotărâți, nu există niciunul care să nu fie arogant. Asta e realitatea. Aleșii lui Dumnezeu trebuie să-i trateze pe ceilalți cum se cuvine. Nu trebuie să delimiteze pe cineva drept un om rău, care nu poate fi mântuit și desăvârșit, doar pentru că acea persoană e extrem de arogantă și neprihănită de sine. … În această privință, trebuie să înțelegem voia lui Dumnezeu. Nu există om al cărui calibru să fie bun, care să fie hotărât și care să nu fie deloc arogant și neprihănit de sine; dacă exista, atunci, cu siguranță, acela ar fi un om care afișează o mască sau o aparență exterioară falsă. Trebuie să știm că întreaga omenire coruptă are o natură arogantă și îngâmfată. Acesta e un fapt de netăgăduit” (Părtășia celui de mai sus). Acest lucru m-a ajutat să înțeleg mai bine cum să-i tratez pe cei care au o fire arogantă. Problema nu e că nu se pot schimba. Cheia este să vedem dacă pot sau nu urma și accepta adevărul. Dacă pot accepta adevărul și judecata, mustrarea, emondarea și tratarea lui Dumnezeu, nu există niciun motiv să nu se schimbe și să nu fie desăvârșiți de Dumnezeu. De fapt, oamenii care sunt înzestrați, au calități și calibru sunt, cu toții, destul de aroganți. Dar, întrucât calibrul lor e bun, ei înțeleg repede adevărul și sunt eficienți în îndatoriile lor. Când astfel de oameni înțeleg adevărul și acționează principial, acest lucru chiar aduce beneficii lucrării casei lui Dumnezeu. Fratele Chen avea un calibru bun, așa că ar trebui să-l ajut mai mult din iubire și să am mai multă părtășie pentru a-l susține. Numai asta ar însemna să țin cont de voia lui Dumnezeu.

Anterior: 18. Oare de ce am luat eu calea fariseilor?

Înainte: 20. Practicarea adevărului este cheia pentru o coordonare armonioasă

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte