Fragmentul 1

Unii oameni ajung să creadă în Dumnezeu atunci când văd că acele cuvinte exprimate de Dumnezeu sunt realmente adevărul. Cu toate acestea, când ajung în casa lui Dumnezeu și văd că El este o persoană obișnuită, oamenii dezvoltă noțiuni în inimile lor. Cuvintele și faptele lor devin necontrolate, ei devin desfrânați și vorbesc în mod iresponsabil, judecând și defăimând după bunul plac. Așa sunt dezvăluiți astfel de oameni ticăloși. Aceste creaturi fără umanitate fac deseori rău și tulbură lucrarea bisericii și nu li se va întâmpla nimic bun! Ei se împotrivesc, Îl calomniază, judecă și insultă în mod deschis pe Dumnezeu, hulindu-L pe față și plasându-se în opoziție față de El. Astfel de oameni vor primi pedepse aspre. Unii fac parte din rândul conducătorilor falși și, după ce sunt demiși, simt o ranchiună constantă față de Dumnezeu. Profită de ocazia întrunirilor pentru a continua să-și răspândească noțiunile și a-și da frâu liber plângerilor; ba chiar pot rosti cuvinte dure sau cuvinte prin care își varsă ura. Oare astfel de oameni nu sunt demoni? După ce sunt îndepărtați din casa lui Dumnezeu, au remușcări, susținând că au spus ceva greșit într-un moment de nesăbuință. Unii oameni nu reușesc să-i discearnă, spunând: „Sunt demni de milă și au remușcări în inima lor. Spun că Îi sunt îndatorați lui Dumnezeu și nu-L cunosc, așa că hai să-i iertăm.” Poate iertarea să fie acordată atât de ușor? Oamenii au demnitatea lor, cu atât mai mult are Dumnezeu! După ce și-au terminat blasfemia și calomnia, acești oameni par plini de remușcări pentru unii, care îi iartă și spun că au acționat într-un moment de nesăbuință – dar a fost un moment de nesăbuință? Ei au mereu o intenție în vorbirea lor și chiar îndrăznesc să-L judece pe Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu i-a înlocuit, ei și-au pierdut beneficiile statutului și, de teama de a nu fi alungați, rostesc multe plângeri și plâng cu amărăciune și plini de remușcări după aceea. Este de vreun folos? Odată ce cuvintele tale au fost rostite, sunt ca apa turnată pe pământ, care nu poate fi recuperată. Ar tolera Dumnezeu ca oamenii să se împotrivească, să-L judece și să-L blasfemieze după bunul lor plac? Ar ignora El asta pur și simplu? Dacă ar fi așa, Dumnezeu nu ar avea demnitate. Unii oameni, după ce se împotrivesc, spun: „Dumnezeule, sângele Tău prețios m-a răscumpărat. Ne ceri să ne iertăm semenii de șaptezeci de ori câte șapte – și Tu ar trebui să mă ierți!” Câtă nerușinare! Unii oameni răspândesc zvonuri despre Dumnezeu și devin temători după ce-L calomniază. De teama de a fi pedepsiți, îngenunchează rapid și se roagă: „Dumnezeule! Nu mă părăsi, nu mă pedepsi. Mărturisesc, mă căiesc, Îți sunt îndatorat, am greșit.” Spune-Mi, ar putea fi iertați astfel de oameni? Nu! De ce nu? Ce au făcut Îl ofensează pe Duhul Sfânt și păcatul blasfemiei împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat niciodată, în această viață sau în următoarea! Dumnezeu nu Se abate de la cuvintele Sale. El are demnitate, mânie și o fire dreaptă. Crezi că Dumnezeu este la fel ca omul, că dacă cineva e doar puțin mai drăguț cu El, îi va trece cu vederea fărădelegile anterioare? Nici gând! Lucrurile se vor sfârși cu bine pentru tine dacă te împotrivești lui Dumnezeu? E de înțeles dacă faci ceva greșit dintr-o nesăbuință de moment sau dacă dai ocazional dovadă de o fire puțin coruptă. Dar dacă te împotrivești direct, te răzvrătești și te plasezi în opoziție față de Dumnezeu, dacă Îl calomniezi, Îl hulești și răspândești zvonuri despre El, atunci ești pe deplin osândit. Nu e nevoie ca astfel de oameni să se mai roage; ar trebui să aștepte pur și simplu să fie pedepsiți. Sunt de neiertat! Când va veni timpul, nu spune cu nerușinare: „Dumnezeule, Te rog să mă ierți!” Oricum ai implora, va fi inutil, Îmi pare rău să-ți spun. După ce au înțeles ceva din adevăr, dacă oamenii comit apoi fărădelegi cu bună știință, nu pot fi iertați. Înainte, s-a spus că Dumnezeu nu-Și amintește fărădelegile cuiva. Aceasta se referea la fărădelegi minore, care nu implică decretele administrative ale lui Dumnezeu și nu-I ofensează firea. Ele nu includ blasfemia și calomnia împotriva lui Dumnezeu. Dar dacă L-ai blasfemia, judeca sau calomnia pe Dumnezeu o singură dată, ar fi o pată permanentă, care nu poate fi ștearsă. Oamenii vor să-L blasfemieze și să-L insulte pe Dumnezeu după bunul plac, apoi să-L exploateze ca să dobândească binecuvântări. Nimic pe lume nu e atât de ușor de obținut! Oamenii cred mereu că Dumnezeu este milos și bun, că este binevoitor, că are o inimă mare și nemărginită, că nu-Și amintește fărădelegile oamenilor și că dă uitării fărădelegile și faptele din trecut ale oamenilor. Uitarea trecutului se aplică pentru chestiunile triviale. Dumnezeu nu-i va ierta niciodată pe aceia care I se opun și-L hulesc pe față.

Deși cei mai mulți oameni din biserică cred cu adevărat în Dumnezeu, nu au inimi cu frică de Dumnezeu. Asta arată că majoritatea oamenilor nu-I cunosc cu adevărat firea, prin urmare le este greu să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Dacă oamenii nu se tem de Dumnezeu și nu sunt îngroziți de El și dacă spun orice doresc odată ce lucrarea Sa le afectează interesele, când vor termina de vorbit, așa se vor termina lucrurile? Trebuie mai apoi să plătească un preț pentru ceea ce spun și aceasta nu e o chestiune simplă. Când unii oameni Îl hulesc pe Dumnezeu, când Îl judecă, oare știu în inimile lor ce spun? Toți cei care spun aceste lucruri știu în inimile lor ce spun. Cu excepția celor posedați de spirite rele și a căror rațiune este anormală, oamenii obișnuiți știu în inimile lor ce spun. Dacă spun că nu știu, atunci mint. În timp ce vorbesc, ei gândesc: „Știu că Tu ești Dumnezeu. Spun că greșești, deci ce poți să-mi faci? Ce vei face când voi termina de vorbit?” Ei fac asta intenționat, pentru a-i tulbura pe alții, pentru a-i atrage pe alții de partea lor, pentru a-i face să spună lucruri asemănătoare și să facă lucruri asemănătoare. Știu că ceea ce spun Îl sfidează pe față pe Dumnezeu, că este împotriva lui Dumnezeu, hulindu-L pe Dumnezeu. După ce cugetă la asta, cred că ceea ce au făcut a fost greșit: „Ce spuneam acolo? A fost un moment impulsiv și chiar îl regret!” Regretul lor dovedește că știau exact ce făceau la acel moment; nu e ca și cum n-ar fi știut. Dacă ai impresia că au fost pe moment ignoranți și confuzi, că nu au înțeles pe deplin, acest lucru nu e în întregime corect. Poate că oamenii nu au înțeles pe deplin, dar dacă tu crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să ai un minimum de bun simț. Ca să crezi în Dumnezeu, ar trebui să-ți fie frică și să te temi de El. Nu poți spune blasfemii împotriva lui Dumnezeu și nu-L poți judeca sau calomnia așa cum ai chef. Știi la ce se referă „judecata”, „blasfemia” și „calomnia”? Când spui ceva, oare nu știi dacă Îl judeci sau nu pe Dumnezeu? Unii oameni vorbesc mereu despre faptul că au fost gazde pentru Dumnezeu, că Îl văd frecvent pe Dumnezeu și I-au ascultat părtășia față în față. Vorbesc pe larg despre aceste lucruri cu oricine se întâmplă să fie de față, spunând totul despre lucrurile exterioare; nu au deloc o cunoaștere adevărată. Poate că nu au intenții rele când spun aceste lucruri. Poate că sunt bine intenționați față de frați și surori și doresc să-i încurajeze pe toți. Dar de ce aleg să vorbească despre aceste lucruri? Dacă iau inițiativa de a aduce în discuție această chestiune, atunci au un fel de intenție: în principal, de a se da mari și de a-i face pe oameni să-i admire. Dacă ar vrea să le dea încredere oamenilor și să-i încurajeze în credința lor în Dumnezeu, le-ar putea citi mai multe dintre cuvintele Sale, care sunt adevărul. Atunci de ce insistă să vorbească despre astfel de lucruri exterioare? Ce se află la baza faptului că spun aceste lucruri este că, pur și simplu, nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. Ei nu se tem de Dumnezeu. Cum pot să-și facă de cap și să spună vrute și nevrute înaintea lui Dumnezeu? Dumnezeu are demnitate! Dacă oamenii și-ar da seama de asta, ar mai face astfel de lucruri? Ei nu au inimi cu frică de Dumnezeu. Spun arbitrar cum este Dumnezeu și cum arată El din propriile lor motive, pentru a-și atinge scopurile personale și a-i face pe alții să aibă o părere bună despre ei. Asta înseamnă pur și simplu a-L judeca și a-L huli pe Dumnezeu. Astfel de oameni nu se tem deloc de Dumnezeu în inimile lor. Toți sunt oameni care se împotrivesc și Îl hulesc pe Dumnezeu. Sunt cu toții spirite rele și demoni. Unii oameni cred în Dumnezeu de câțiva ani, dar, după ce sunt capturați de marele balaur roșu, devin iude, chiar urmându-l pe marele balaur roșu în blasfemia față de Dumnezeu. Unii predică Evanghelia, imitându-i pe oamenii religioși și spunând lucruri care judecă lucrarea lui Dumnezeu și Îl condamnă. Ei știu că a vorbi astfel înseamnă a se împotrivi lui Dumnezeu și a-L huli, dar sunt nepăsători. A vorbi astfel este nepotrivit, indiferent de motivele tale. Oare nu ai putea să spui pur și simplu altceva? De ce trebuie să spui aceste lucruri? Nu este oare blasfemie față de Dumnezeu? Dacă astfel de vorbe îți ies pe gură, atunci Îl hulești pe Dumnezeu. Este o lipsă de evlavie din partea ta să spui aceste lucruri, indiferent dacă o faci intenționat sau nu. Nu ai o inimă cu frică de Dumnezeu. Te iei după alții și spui cuvinte blasfematoare ca să le faci pe plac și să-i câștigi de partea ta. Cât de lipsit de evlavie ești; ești în cârdășie cu diavolul! Ar accepta Dumnezeu să te joci cu El, să-L judeci, să-L delimitezi și să spui blasfemii împotriva Lui într-un mod arbitrar? Așa ceva e îngrozitor! Dacă spui ceva greșit, iar asta Îi ofensează firea lui Dumnezeu, atunci ești osândit. Este o chestiune fatală! Unii oameni gândesc: „Cei din religie sunt induși în eroare de pastori și prezbiteri și majoritatea au spus lucruri care Îl hulesc pe Dumnezeu și Îi judecă și condamnă lucrarea. Unii au acceptat lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și s-au căit. Vor fi mântuiți atunci? Dacă ar fi cu toții abandonați de Dumnezeu, ar fi prea puțini oameni care să fie mântuiți; aproape niciunul nu va fi mântuit.” Nu poți vedea clar această chestiune, nu-i așa? Firea lui Dumnezeu este dreaptă, iar El este drept cu toată lumea. În zilele lui Noe, doar opt oameni au fost salvați pe arcă; restul au fost distruși. Îndrăznești să spui că Dumnezeu e nedrept? Omenirea este profund coruptă. Toți îi aparțin Satanei; cu toții se împotrivesc lui Dumnezeu și toți sunt josnici și netrebnici. Dacă nu pot accepta lucrarea lui Dumnezeu, vor fi distruși, ca întotdeauna. Unii oameni și-ar putea spune în sinea lor: „Dacă niciunul dintre noi nu poate fi mântuit de Dumnezeu, atunci lucrarea Lui nu ar fi în zadar? Am impresia că Dumnezeu nu poate mântui omenirea fără oameni. Dacă Dumnezeu îi părăsește pe oameni, gestionarea Lui va dispărea.” Te înșeli. Dumnezeu Își va continua totuși planul de gestionare, chiar și fără oameni. Oamenii se supraestimează. Nu au inimi cu frică de Dumnezeu, nu sunt deloc evlavioși înaintea Lui și nu au o atitudine ascultătoare. Deoarece trăiesc sub puterea Satanei și îi aparțin Satanei, ei Îl pot judeca și huli pe Dumnezeu oricând și oriunde. Acesta e un lucru îngrozitor – o ofensă împotriva firii lui Dumnezeu!

Fragmentul 2

Credincioșii în Dumnezeu trebuie să înțeleagă câteva lucruri esențiale. Trebuie, cel puțin, să știe în inima lor ce înseamnă credința în Dumnezeu; ce adevăruri ar trebui să înțeleagă; cum ar trebui să practice supunerea față de El; precum și, în supunerea față de Dumnezeu,, ce adevăruri și care dintre cuvintele Sale ar trebui să le înțeleagă și ce realități ar trebui să dețină pentru a-L mulțumi. Dacă ai această credință și hotărâre, chiar dacă ai uneori câteva noțiuni sau nutrești anumite intenții, îți va fi ușor să renunți la ele. Cei care nu au această credință vor fi mereu selectivi în supunerea lor și, uneori, vor căuta nod în papură, vor fi arțăgoși, vor nutri resentimente, vor bombăni nemulțumiți... Tot soiul de comportamente rebele se vor ivi din când în când! Nu sunt doar una sau două situații ocazionale, nici nu este un gând trecător, ci mai degrabă capacitatea de a rosti cuvinte rebele și de a face lucruri rebele. Aceasta indică o fire rebelă deosebit de gravă. Oamenii au firi corupte și, chiar dacă au hotărârea de a se supune lui Dumnezeu, supunerea lor este limitată; este relativă și, de asemenea, este ocazională, trecătoare și condiționată. Nu este absolută. Având o fire coruptă, răzvrătirea lor este deosebit de mare. Îl recunosc pe Dumnezeu, dar nu I se pot supune și sunt dispuși să-I asculte cuvintele, dar nu se pot supune acestora. Știu că Dumnezeu este bun și vor să-L iubească, dar nu pot. Nu-L pot asculta întru totul pe Dumnezeu, nu-L pot lăsa să orchestreze totul și continuă să facă alegeri proprii, să nutrească intenții și motive proprii și să aibă planuri, idei și modul propriu de a face lucrurile. Faptul că au un mod propriu de a face lucrurile și metode proprii înseamnă că nu se pot supune în niciun caz lui Dumnezeu. Pot doar să acționeze potrivit ideilor proprii și să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Atât de rebeli sunt oamenii! Prin urmare, natura omului nu constă doar în simple firi corupte, cum sunt neprihănirea de sine, înfumurarea și mândria superficială sau în minciunile și amăgirile ocazionale față de Dumnezeu; în schimb, esența omului a devenit deja esența Satanei. Cum L-a trădat atunci arhanghelul pe Dumnezeu? Și cum sunt oamenii din zilele noastre? Să fim sinceri, indiferent dacă puteți sau nu accepta, oamenii din zilele noastre nu doar Îl trădează în totalitate pe Dumnezeu așa cum a făcut Satana, dar sunt și de-a dreptul ostili lui Dumnezeu în inimile, gândirea și ideologiile lor. Aceasta e coruperea omenirii de către Satana și transformarea ei în diavoli; oamenii au devenit cu adevărat progeniturile Satanei. Poate veți spune: „Nu suntem ostili față de Dumnezeu. Ascultăm tot ce spune Dumnezeu.” Este superficial; pare că asculți tot ce spune Dumnezeu. De fapt, când am părtășie și vorbesc în mod formal, cei mai mulți oameni nu au noțiuni și sunt cuminți și ascultători, dar când vorbesc și fac lucruri în umanitatea normală sau când trăiesc și acționez în umanitatea normală, ei încep să aibă noțiuni. Deși vor să-Mi facă loc în inimile lor, nu Mă pot primi și, indiferent cum am părtășie despre adevăr, ei nu pot renunța la noțiunile lor. Asta arată că omul se poate supune lui Dumnezeu doar relativ, nu absolut. Știi că El este Dumnezeu și știi că Dumnezeu întrupat trebuie să aibă umanitate normală, deci de ce nu I te poți supune în mod absolut? Dumnezeu devenit trup este Hristos, Fiul Omului; El are atât divinitate, cât și umanitate normală. La exterior, are umanitate normală, dar divinitatea Sa trăiește și lucrează în această umanitate normală. Acum, Dumnezeu a devenit trup ca Hristos, având divinitate și umanitate. Cu toate acestea, unii oameni se pot supune doar unei părți din cuvintele și lucrarea Lui divină, considerând doar cuvintele Sale divine și limbajul profund drept cuvintele lui Dumnezeu, neținând seama de o parte din cuvintele și lucrarea Sa în umanitate normală. Unii oameni chiar au idei și noțiuni în inimile lor, crezând că doar limbajul Lui divin este cuvântul lui Dumnezeu și că limbajul Lui omenesc nu este. Pot astfel de oameni să accepte toate adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu? Pot ei să fie purificați și desăvârșiți de Dumnezeu? Nu pot, deoarece astfel de oameni au un mod absurd de a înțelege și nu pot obține adevărul. Pe scurt, lumea interioară a omului este extrem de complexă, iar aceste situații de răzvrătire sunt deosebit de complicate – nu este nevoie să dezvoltăm acest subiect. Oamenii sunt capabili să se supună divinității lui Dumnezeu, dar nu se pot supune unei părți din lucrarea și cuvintele umanității Sale normale, dovedind că nu s-au supus cu adevărat lui Dumnezeu. Supunerea oamenilor față de Dumnezeu este mereu condiționată; ei ascultă ceea ce consideră a fi corect și rezonabil, dar nu sunt dispuși să asculte ceea ce consideră a fi incorect și nerezonabil. Nu se supun lucrurilor pe care nu sunt dispuși să le asculte sau pe care nu sunt capabili să le facă. Se poate numi aceasta supunere adevărată? Sigur că nu. Aceasta arată că firile oamenilor nu sunt bune, că sunt deosebit de abjecte și rele – acest aspect este esențial! Cu alte cuvinte, chiar și atunci când oamenii se supun puțin lui Dumnezeu, este mereu o supunere selectivă și condiționată și niciodată una absolută față de Dumnezeu. Dacă se spune că o persoană ascultă și se supune, acesta e doar un mod relativ de a vorbi, deoarece nu i-ai abordat interesele, nici nu ai tratat-o cu adevărat, nu ai tratat-o direct și fără menajamente. Odată ce o vei trata cu adevărat, se va întoarce împotriva ta și va avea o față posacă toată ziua. Dacă îi ceri ceva, nu va răspunde și dacă îi spui să facă ceva, nu va fi dispusă să o facă. Când îi spui să facă ceva ce nu este dispusă să facă, va începe să strice lucruri și să fie încăpățânată cu tine. Cât de rea poate deveni firea unei persoane! Știind că El este Dumnezeu, de ce Îl tratezi așa? Această situație nu diferă de cea de pe vremuri a fariseilor și a lui Pavel. A știut Pavel că Isus este Dumnezeu? De ce i-a persecutat pe discipolii lui Isus? De ce i-a arestat pe atât de mulți dintre ei? În cele din urmă, Isus a văzut că Pavel mersese prea departe în persecuția lui și, pe drumul spre Damasc, l-a lovit pe Pavel. O lumină a strălucit în jurul lui, iar Pavel a căzut la pământ. După ce a căzut, L-a întrebat pe Isus: „Cine eşti, Doamne?” Isus i-a spus: „Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi!” (Faptele Apostolilor 9:5). De atunci înainte, Pavel a fost mult mai supus. Dacă Isus nu l-ar fi „iluminat” și nu l-ar fi doborât la pământ, Pavel nu L-ar fi acceptat pe Isus, cu atât mai puțin ar fi predicat pentru El. Ce dovedește acest lucru? Că naturile oamenilor sunt cât se poate de rele.

Oamenii spun adesea: „Noi, oamenii, avem cu toții firi corupte; niciunul dintre noi nu-L poate mulțumi pe Dumnezeu” și „Oamenii sunt foarte neprihăniți de sine și înfumurați. Cred mereu că sunt buni, că sunt mai buni decât alții!” De fapt, aceasta este cea mai superficială interpretare; acesta e doar un mic aspect al unei firi corupte. De ce nu discuți despre acele gânduri și intenții de răzvrătire și împotrivire față de Dumnezeu din natura ta? Dumnezeu îți cere să faci ceva într-un fel, iar tu trebuie neapărat să-l faci altfel. Dumnezeu lucrează într-un fel, iar tu trebuie neapărat să ceri să lucreze altfel. Nu înseamnă că te lupți cu Dumnezeu? Toți au acest tip de fire; nimeni nu poate scăpa de ea. Poate că unii vor spune: „Nu mi se aplică mie, eu n-am știut!” Aceasta deoarece nu ai intrat în contact cu Dumnezeu. După ce o vei face și după o săptămână în care vei ajunge treptat să Îl cunoști, cu siguranță te vei schimba și-ți vei arăta adevărata față. Aceasta nu este o exagerare, nici nu este o subestimare a ta. În zilele noastre, oamenii nu au doar firi corupte; și naturile lor au fost corupte. Umanitatea lor normală a fost deja atât de coruptă încât este sfâșiată și pe deplin pierdută; cu alte cuvinte, oamenii nu mai au umanitate normală. Dumnezeu întrupat are umanitate normală, dar toți oamenii au firi corupte și nu prea au umanitate normală, fiindu-le imposibil să fie în armonie cu Dumnezeu. În mod sigur vor avea divergențe și dispute cu Dumnezeu în multe privințe, chiar mergând până într-acolo, încât să fie ostili față de El. Aceasta deoarece oamenii nu au inimi cu frică de Dumnezeu sau supuse Lui. Nu li se poate cere oamenilor: „Întrucât recunoști că El este Dumnezeu, trebuie să I te supui orice ar spune”, cu atât mai puțin ca aceștia să cedeze în fața lui Dumnezeu în toate privințele. Nu este o chestiune de cedare; oamenii sunt ființe create și, la urma urmei, Dumnezeu este Dumnezeu și omul este om – trebuie să existe o delimitare între ei. Cum s-a rugat lui Iahve Dumnezeu robul lui Avraam în Epoca Legii? „”. A făcut ca distincția între ranguri să fie foarte clară, în timp ce oamenii din zilele noastre cred: „Dumnezeu nu e atât de diferit de noi. Și El are umanitate normală și are toată gama de emoții, nevoile, viața și activitățile umanității normale. Deși face lucrare divină, umanitatea Lui normală este indispensabilă!” Imediat ce au această idee vagă a „umanității normale” în mintea lor, oamenii vor tinde să definească lucrarea, cuvintele și firea lui Dumnezeu drept umanitate normală a omului, tăgăduindu-I esența divină. Aceasta e o greșeală enormă; cunoașterea lui Dumnezeu devine astfel imposibilă, nu-i așa? Nu ați intrat în contact cu Dumnezeu; care dintre voi îndrăznește să spună: „Dacă aș intra în contact cu Dumnezeu timp de un an, garantez că nu aș fi deloc rebel”? Nimeni nu poate fi așa sigur. Cei mai mulți oameni cred în Dumnezeu de peste 10 sau 20 de ani, dar nimeni nu poate ajunge la o supunere adevărată față de El. Este suficient pentru a arăta că oamenii au fost corupți profund de Satana și că firea Satanei a prins deja rădăcini în inimile oamenilor; sunt unele lucruri corupte pe care nici măcar nu le puteți scoate la lumină pe cont propriu. Am rostit atât de multe cuvinte, am exprimat atât de multe adevăruri, dar aproape că nimeni nu înțelege de fapt adevărul. Oamenii se înșală acum cu încăpățânare; sunt amorțiți și înceți la minte într-o anumită măsură. Nu e ca și cum ar fi doar puțin ignoranți – naturile lor rebele au prins deja contur, dar tot n-ați văzut asta cu claritate.

Când Îl întâlnesc pe Hristos una sau două zile, unii oameni Îl găsesc nefamiliar și sunt oarecum reținuți: „Acesta e Dumnezeu!” Au acest gând în inimile lor, dar după 10 zile sau două săptămâni în care intră în contact cu El, pe măsură ce se familiarizează puțin câte puțin și devin tot mai apropiați de El, își pierd reținerea din inimi și nu mai fac diferența între statutul lor și statutul Lui. Este ca și cum ar exista o egalitate totală, fără nicio ierarhie; consideră că e adecvat ca Dumnezeu să-Și împartă viața și bucuria cu ei. Uneori Mă întreb: cum pot acești oameni să fie așa? Dacă i-aș trata și le-aș face morală mereu, cu siguranță ar fi cuminți și supuși. Uneori, când le vorbesc ca unor egali, ei cred: „Hm, privește cât de bun este Dumnezeu cu mine!” Faptul că sunt bun cu tine nu dovedește că nu ai o fire rebelă sau că natura-esența ta este bună. Nu este așa? Când îi tratez puțin mai bine și le zâmbesc ușor, unii oameni își uită locul în univers, uitând de unde au venit și care sunt identitatea și esența lor – uită toate acestea. Naturile oamenilor sunt cu adevărat cât se poate de rele; ei nu au pic de rațiune! Dacă unii oameni se consideră destul de buni, atunci nu ai decât să interacționezi cu Dumnezeu o perioadă de timp și să vezi cum ies la iveală toată răzvrătirea și împotrivirea dinlăuntrul tău. Interacționează cu Dumnezeu o perioadă de timp – nu-ți voi reaminti, nu te voi mustra sau trata și nimeni nu va avea părtășie cu tine; vei experimenta pe cont propriu și vom vedea în ce măsură poți experimenta. Fără să obții adevărul, în mod sigur vei eșua lamentabil, iar consecințele vor fi de neconceput. Firile rebele ale oamenilor sunt prea grave; inimile lor nu pot face loc pentru alții! Firea rebelă, natura satanică și inima ta arogantă nu pot face loc pentru alți oameni. Poate că unii oameni, după ce interacționează cu Mine o perioadă de timp, capătă gânduri incorecte; dacă acestea nu sunt rezolvate, odată ce devin noțiuni sau judecăți, oamenii se vor afla în pericol. Unii spun: „Asta se întâmplă din cauză că ești prea obișnuit și normal. Nu sunt așa în credința mea în Domnul Isus.” La fel se întâmplă și în cazul credinței tale în Isus. Dacă v-ați afla în epoca lui Isus, nu v-ați descurca mai bine decât fariseii, iar mințile voastre ar fi pline de noțiuni. Să nu crezi că te-ai descurca mai bine decât Iuda. El a fost în stare să-L trădeze pe Domnul și să-I fure banii pentru uzul propriu; poate că tu nu L-ai trăda, nici nu ai cheltui în mod nechibzuit banii bisericii, dar nu ai fi o persoană supusă Domnului și, cu siguranță, ai fi plin de noțiuni, răzvrătire și împotrivire. Cuvintele și lucrarea Domnului Isus sunt apariția și lucrarea lui Dumnezeu. De ce S-a opus Iuda Domnului? Natura lui era prea rea; nu L-a putut primi pe Hristos și I-a fost ostil cu încăpățânare. Oare Petru nu a suferit și el mult în acea vreme? În cele din urmă, deoarece, prin comparație, umanitatea lui era puțin mai bună decât a altora de la acea vreme și întrucât a fost capabil să urmărească iubirea de Dumnezeu, în final, a fost desăvârșit. Pe atunci, și el avea noțiuni și opinii referitoare la Isus, dar deoarece a fost capabil să urmărească iubirea față de Domnul, în cele din urmă, a dobândit câteva cunoștințe despre Domnul Isus. Așadar, nu te lăuda; nu garanta că poți să ai succes și să obții un scor perfect la ceva ce nu ai experimentat. Acest lucru nu e adevărat sau realist. Trebuie să-l experimentezi mai întâi; doar atunci vor fi practice perspectivele și cunoașterea pe care le împărtășești. Nu spune: „Dumnezeule, intră în casa mea, Îți promit că nu Te voi mânia așa cum fac alții. Îți promit că nu voi fi la fel de inuman ca alții.” Acest lucru nu e sigur, deoarece elementele umanității normale din oameni au fost deja distruse; umanitatea lor normală a pierit, la fel și conștiința și rațiunea lor – bunul simț al umanității normale, vorbirea simplă și onestă și capacitatea de a asculta și de a se supune, toate aceste lucruri pozitive au dispărut deja dinlăuntrul oamenilor. Prin urmare, principiile de viață și scopurile vieții oamenilor s-au schimbat deja; toți aderă la filosofia satanică și sunt dominați de natura Satanei. Au o vorbire șireată și vicleană, se dau după cum bate vântul și excelează la a spune lucruri care sună plăcut – cred că un astfel de mod de viață este grozav. De ce se spune că oamenii sunt profund corupți? Oare, fiind atât de profund corupți, mai au oamenii vreo fărâmă de umanitate normală? Crezi că ai o fire coruptă, considerând că asta înseamnă doar că ești întrucâtva arogant, neprihănit de sine și mândru, că ești într-o anumită măsură înșelător în ceea ce spui sau neatent și superficial în îndeplinirea îndatoririlor tale – numai atât. Dar această cunoaștere este prea superficială; te mărginești doar la aparențe. Ideea esențială este că omul e rău prin natura lui, toți oamenii venerează răul și Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu și I se împotrivesc, iar umanitatea lor normală a dispărut deja de pe fața pământului. Nu așa stau lucrurile? Așadar, ce ar trebui să facă oamenii pentru a atinge standardul unei ființe create? Cheia este să găsească o cale de a practica, o metodă adecvată de practică în cuvintele lui Dumnezeu. Știți cu toții că nu există oameni excepțional de buni în rândul omenirii, deci de ce se spune acum că unii oameni au umanitate, în timp ce alții nu au? Pot cei care au umanitate să pună efectiv aceste adevăruri în practică? Nici ei nu le pot pune în practică; doar că, relativ vorbind, sunt puțin mai buni și mai blânzi în inimile lor și puțin mai responsabili în lucrarea lor – dar toate acestea sunt relative, nu absolute. Dacă evaluezi pe cineva și spui că persoana respectivă este în mod absolut bună și nu are deloc defecte sau răzvrătire, că este în întregime ascultătoare și supusă și nu este deloc neatentă și superficială în îndeplinirea îndatoririlor sale, nu ar fi asta o exagerare? Este în acord cu faptele? Oare chiar există o astfel de persoană? Dacă înțelegeți așa lucrurile, este ceva denaturat. Dar dacă sunteți de părere că: „Noi, oamenii, suntem terminați. Niciunul dintre noi nu este bun de nimic, deci ce rost are să credem în Dumnezeu? Pur și simplu n-o să mai cred și o să-mi aștept moartea!”, și această părere e absurdă. Mereu mergeți la extreme, de parcă nu ați înțelege vorbirea clară; vă îndreptați mereu fie într-o direcție, fie în cealaltă. Dacă vorbesc mai domol și mai blând, nu veți reuși să vă cunoașteți pe voi înșivă, dar dacă vorbesc prea aspru și brutal, veți pune capul în pământ, veți deveni pasivi și chiar veți renunța la voi înșivă. Când unii oameni aud cuvintele de judecată și condamnare ale lui Dumnezeu, devin imediat paralizați și cred că s-a terminat pentru ei, că nu au nicio speranță de a fi mântuiți. Tocmai acești oameni sunt cei mai dificil de mântuit, deoarece nu înțeleg vorbirea clară! Acum, când Dumnezeu vorbește și îi dă în vileag pe oameni, scopul este de a-i face să înțeleagă cauza naturii corupte a omului și să priceapă de ce este capabil omul să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Dezvăluirea acestor lucruri este benefică oamenilor. Dacă aceste lucruri nu sunt dezvăluite, ai putea crede până la final fără să te cunoști vreodată pe tine însuți, spunând mereu că arhanghelul este plin de sine sau zicând că o persoană e arogantă și alta e rebelă. Dar tu cum ești? Sunt și oameni care spun întruna: „Suntem într-adevăr răzvrătiți față de Dumnezeu”, dar încă nu cunosc cauza răzvrătirii lor și nu sunt conștienți sau nu înțeleg esența acelor stări. Asta înseamnă că nu se pot schimba și nu pot fi mântuiți. Sunteți capabili să înțelegeți aceste cuvinte? (Da.)

Sunt două aspecte principale în părtășia noastră. Un aspect este că, în credința în Dumnezeu, ar trebui să obținem adevărata supunere, întrunind pe deplin standardul de ființe create. Celălalt este că dezvăluirea răzvrătirii din oameni și dezvăluirea naturii lor le permite să se cunoască pe ei înșiși. Dacă nu sunt dezvăluiți astfel și nu sunt determinați să se cunoască, toți vor spune că sunt buni și superiori altora. De exemplu, unii spun: „Și eu sunt profund corupt”, dar când interacționează cu alții o perioadă de timp, cred că tot sunt mai buni decât alții, zicându-și în sinea lor: „Nu sunt deloc bun; văd că nici tu nu ești mai bun și, de fapt, ești mai rău decât mine!” Să nu crezi că ești mai bun decât alții. Nu ești nici pe departe mai bun decât alții; naturile rebele ale oamenilor sunt toate la fel. Este clar? Acum că am terminat părtășia despre acest subiect, ce credeți cu toții? Oare gândiți: „Cred în Dumnezeu de atât de mulți ani și credeam că sunt cineva care se supune lui Dumnezeu. Astăzi, odată ce Dumnezeu Și-a terminat părtășia, îmi dau seama în cele din urmă că nu am o supunere adevărată față de El și tot nu-L tratez ca pe Dumnezeu. Nici măcar nu reușesc să mă supun Lui – sunt total lipsit de rațiune și este foarte multă confuzie în credința mea!” Dacă aveți cu adevărat acest tip de cunoaștere, atunci există speranță că veți intra pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și veți deveni persoane care I se supun; doar atunci puteți obține mântuirea.

Fragmentul 3

Mulți credincioși nu acordă importanță transformării în ceea ce privește firea vieții, concentrându-se în schimb și preocupându-se de atitudinea lui Dumnezeu față de ei și de faptul dacă ocupă sau nu un loc în inima lui Dumnezeu. Ei încearcă mereu să ghicească cum apar în ochii lui Dumnezeu și dacă ocupă sau nu o poziție în inima Lui. Mulți oameni nutresc gânduri de acest fel și, dacă ajung față în față cu Dumnezeu, observă mereu dacă El este fericit sau mânios când le vorbește. Apoi sunt și cei care îi întreabă mereu pe alții: „A menționat Dumnezeu dificultățile mele? Ce părere are despre mine? Se preocupă vreodată de mine?” Unii au probleme chiar mai grave – dacă Dumnezeu îi privește măcar, este ca și cum ar fi detectat o nouă problemă: „O, nu, Dumnezeu tocmai S-a uitat la mine și privirea Lui nu părea prea fericită; acesta nu e un semn bun.” Oamenii acordă multă importanță unor astfel de lucruri. Unii spun: „Dumnezeul în care credem este Dumnezeu întrupat, deci dacă El nu ne acordă atenție, nu înseamnă asta sfârșitul pentru noi?” Ce vor să spună cu asta este: „Dacă nu avem loc în inima lui Dumnezeu, ce rost mai are credința noastră? Ar trebui, pur și simplu, să nu mai credem!” Nu este aceasta o lipsă de rațiune? Știi de ce ar trebui să creadă oamenii în Dumnezeu? Oamenii nu se gândesc niciodată dacă Dumnezeu are un loc în inima lor, dar vor un loc în inima lui Dumnezeu. Cât de aroganți și încrezuți sunt! Aceasta e latura lor cea mai lipsită de rațiune. Ba chiar există și unii atât de lipsiți de rațiune încât, atunci când Dumnezeu întreabă de altcineva și nu le menționează numele sau Se preocupă și are grijă de alții și nu de ei, sunt nemulțumiți și încep să bombănească și să se plângă de Dumnezeu, spunând că este nedrept și că nu e nici măcar corect și rezonabil. Aceasta e o problemă ce ține de rațiunea lor și, într-o anumită măsură, sunt și anormali din punct de vedere psihologic. În circumstanțe normale, oamenii susțin mereu că se vor supune rânduielilor și orchestrărilor lui Dumnezeu, că nu se vor plânge niciodată, indiferent cum îi tratează El și că acceptă să fie emondați, judecați sau mustrați de El, dar când se confruntă cu astfel de lucruri în realitate, nu le acceptă. Oare oamenii au rațiune? Oamenii au o părere atât de bună despre ei și se consideră atât de importanți încât, dacă măcar observă că Dumnezeu S-a uitat urât la ei, simt că nu au nicio speranță de a obține mântuirea, ca să nu mai vorbim de cazul în care Dumnezeu chiar i-ar emonda. Sau, dacă Dumnezeu le vorbește pe un ton mai aspru și le străpunge inima, devin negativiști și încep să considere că nu are niciun rost să creadă în Dumnezeu. Își spun: „Cum pot continua să cred în Dumnezeu dacă mă ignoră?” Unii nu au discernământ în privința acestui tip de persoană și își zic: „Privește cât de adevărată este credința lui în Dumnezeu! Dumnezeu este foarte important pentru el. Ba chiar Îi poate interpreta intenția dintr-o singură privire. Este profund loial față de Dumnezeu – chiar Îl vede pe Dumnezeu de pe pământ ca pe Dumnezeu din Ceruri.” Așa stau lucrurile? Acești oameni sunt atât de confuzi, atât de lipsiți de înțelegere în toate chestiunile; statura lor este prea mică și dau cu adevărat dovadă de urâțenie de toate tipurile. Oamenii au o rațiune atât de slabă – au prea multe pretenții de la Dumnezeu și Îi cer prea multe, le lipsește până și cea mai mică fărâmă de rațiune. Ei cer mereu ca Dumnezeu să facă una sau alta și sunt incapabili să se supună complet Lui sau să-L slăvească. În schimb, au cerințe nerezonabile de la Dumnezeu pe baza preferințelor lor, cerându-I să fie foarte mărinimos, să nu Se mânie niciodată din nicio cauză și, oricând vede oameni, să le zâmbească și să le vorbească mereu, să le ofere adevărul și să aibă părtășie despre adevăr cu ei. În plus, Îi cer să fie mereu răbdător și să păstreze o expresie plăcută în preajma lor. Oamenii au prea multe cerințe; sunt prea pretențioși! Ar trebui să examinați aceste chestiuni. Rațiunea umană este atât de slabă, nu-i așa? Oamenii nu sunt doar incapabili să se supună pe deplin orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu sau să accepte tot ce vine de la El, ci, dimpotrivă, Îi impun lui Dumnezeu cerințe suplimentare. Cum pot cei cu astfel de cerințe să-I fie loiali lui Dumnezeu? Cum se pot supune rânduielilor Sale? Cum pot să-L iubească pe Dumnezeu? Toți oamenii au cerințe privind modul în care ar trebui să fie iubiți, tolerați, vegheați, protejați și îngrijiți de Dumnezeu, dar niciunul dintre ei nu are nicio cerință privind modul în care ei înșiși ar trebui să-L iubească pe Dumnezeu, să se gândească la El, să fie atenți față de El, să-L mulțumească, să-L aibă pe Dumnezeu în inimile lor și să-L venereze. Există aceste lucruri în inimile oamenilor? Acestea sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le realizeze, deci de ce nu fac progrese cu sârguință în acest domeniu? Unii pot fi entuziasmați o perioadă de timp și, într-o anumită măsură, se pot lepăda de lucruri și se pot sacrifica, dar nu este ceva de durată; confruntarea cu un mic eșec îi poate face să se descurajeze, să-și piardă speranța și să se plângă. Oamenii au atât de multe dificultăți și sunt prea puțini care urmăresc adevărul și caută să-L iubească și să-L mulțumească pe Dumnezeu. Sunt complet lipsiți de rațiune, adoptă poziția greșită și se consideră deosebit de valoroși. Mai sunt și cei care spun: „Dumnezeu ne consideră lumina ochilor Săi. N-a șovăit să-Și lase singurul Fiu să fie răstignit pe cruce pentru a răscumpăra omenirea. Dumnezeu a plătit un preț greu ca să ne răscumpere – suntem incredibil de valoroși și avem cu toții un loc în inima Lui. Suntem un grup special de oameni și avem un statut mult mai înalt decât necredincioșii – suntem oamenii din Împărăția Cerurilor.” Aceștia se consideră de-a dreptul elevați și măreți. În trecut, mulți conducători aveau această mentalitate, crezând că au un anumit statut și o anumită poziție în casa lui Dumnezeu după ce erau promovați. Gândeau: „Dumnezeu mă ține la mare cinste, are o părere bună despre mine și mi-a îngăduit să slujesc drept conducător. Trebuie să alerg de colo colo și să lucrez pentru El cât de bine pot.” Erau incredibil de mulțumiți de ei înșiși. Cu toate acestea, după o perioadă de timp, făceau ceva greșit și își arătau adevărata față, apoi erau înlocuiți și deveneau demoralizați și își puneau capul în pământ. Când comportamentul lor rușinos era dat în vileag și emondat, deveneau chiar mai negativiști și nu mai puteau continua să creadă. Își spuneau în sinea lor: „Dumnezeu e atât de nepăsător față de sentimentele mele, nu Se sinchisește deloc să-mi protejeze mândria. Se spune că Dumnezeu este înțelegător față de slăbiciunile omului, așadar de ce am fost demis după câteva mici fărădelegi?” Apoi deveneau descurajați și voiau să-și abandoneze credința. Oare astfel de oameni au credință adevărată în Dumnezeu? Dacă nu pot nici măcar să accepte emondarea, atunci statura lor este prea mică și nu este sigur dacă vor fi capabili să accepte adevărul pe viitor. Astfel de oameni sunt în pericol.

Oamenii nu au cerințe mari de la ei înșiși, dar au cerințe mari de la Dumnezeu. Îi cer să le arate o bunătate specială, să fie răbdător și binevoitor față de ei, să-i prețuiască, să-i aprovizioneze, să le zâmbească, să fie tolerant față de ei, să facă diverse concesii pentru ei și să aibă grijă de ei în numeroase moduri. Se așteaptă ca El să nu fie deloc strict cu ei sau să facă ceva ce i-ar putea supăra câtuși de puțin și sunt mulțumiți doar dacă îi flatează în fiecare zi. Oamenii au o rațiune atât de slabă! Nu le este clar ce ar trebui să facă, ce ar trebui să realizeze, ce puncte de vedere ar trebui să aibă, în ce poziții ar trebui să stea pentru a-L servi pe Dumnezeu și în ce poziție este adecvat pentru ei să se plaseze. Atât oamenii cu un pic de statut, cât și cei fără statut, au o părere foarte bună despre ei înșiși. Oamenii nu se cunosc pe ei înșiși niciodată. Trebuie să ajungi la un punct în credința ta în Dumnezeu în care, indiferent de felul în care îți vorbește, cât de strict este cu tine și cât de mult s-ar putea să te ignore, tu să poți continua să crezi fără să te plângi și să continui să-ți faci datoria ca de obicei. Atunci vei fi o persoană matură și cu experiență și vei avea cu adevărat o oarecare statură și puțin din rațiunea unei persoane normale. Nu vei avea cerințe de la Dumnezeu, nu vei mai avea dorințe extravagante și nu vei mai avea solicitări de la alții sau de la Dumnezeu, conform preferințelor tale. Lucrul acesta va arăta că, într-o anumită măsură, posezi asemănarea unui om. În prezent, aveți prea multe cerințe, acestea fiind excesive, și aveți prea multe intenții umane. Acest lucru dovedește faptul că nu te afli pe poziția corectă; poziția pe care te afli este prea înaltă și te-ai considerat prea onorabil, de parcă nu ai fi cu mult mai prejos decât Dumnezeu. Așadar, este dificil să se trateze cu tine, iar aceasta este exact natura Satanei. Dacă există astfel de stări înlăuntrul tău, cu siguranță vei fi negativist mai des și vei fi normal mai rar, prin urmare progresul vieții tale va fi lent. În schimb, cei cu inima pură și care sunt mai puțin pretențioși vor accepta adevărul cu ușurință și vor face progrese mai rapid. Cei cu inimi pure nu experimentează la fel de multă suferință, dar tu ai emoții foarte puternice, ești prea pretențios și ai mereu cerințe de la Dumnezeu, astfel încât te confrunți cu impedimente mari în acceptarea adevărului și progresul vieții tale este lent. Unii oameni urmăresc la fel, indiferent cum îi atacă și îi exclud alții, nefiind absolut deloc afectați de aceste lucruri. Astfel de oameni sunt mărinimoși, prin urmare suferă mai puțin și se confruntă cu ceva mai puține obstacole în intrarea lor în viață. Tu ești pretențios și te lași mereu afectat de un lucru sau altul – cine s-a uitat la tine cum nu trebuie, cine te-a desconsiderat, cine te-a ignorat sau ce spuse ale lui Dumnezeu te-au provocat, ce cuvinte dure pe care ți le-a spus ți-au străpuns inima și ți-au afectat stima de sine sau ce lucru bun i-a dat altcuiva și nu ție – și apoi devii negativist și chiar Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu. Oamenii de acest tip sunt pretențioși și ușor insensibili la rațiune. Indiferent cum are cineva părtășie cu ei despre adevăr, pur și simplu nu-l vor accepta și problemele lor vor rămâne nerezolvate. Acești oameni sunt cel mai dificil de tratat.

Vă aud deseori având părtășie astfel: „Am comis o greșeală în timp ce făceam ceva și, mai târziu, după ce am trecut prin câteva suferințe, am dobândit o oarecare înțelegere.” Cei mai mulți oameni au avut acest tip de experiență – aceasta e atât de superficială. Poate că s-a ajuns la această fărâmă de înțelegere după ani de experiențe și poate că oamenii au cunoscut multă suferință și au trecut prin multe chinuri doar ca să dobândească acest strop de înțelegere și transformare. Cât de jalnic este! Sunt atât de multe impurități în credința oamenilor, este atât de extenuant pentru ei să creadă în Dumnezeu! Chiar și în ziua de azi, încă sunt multe impurități înlăuntrul fiecărei persoane și, totuși, ele au multe cerințe de la Dumnezeu – toate acestea sunt impuritățile omului. Faptul că au astfel de impurități dovedește că există o problemă în ceea ce privește umanitatea lor și e o dezvăluire a firilor lor corupte. Există o diferență între cerințele adecvate și cele neadecvate făcute de om la adresa lui Dumnezeu – trebuie să le distingem cu claritate. Trebuie să ne fie clar ce poziție se cuvine să adopte omul și ce rațiune trebuie să aibă. Am observat că unii se axează mereu pe expresia pe care o am în preajma oamenilor și studiază mereu pe cine tratează Dumnezeu bine și pe cine tratează rău. Dacă văd că Dumnezeu Se uită la ei cu o expresie negativă sau Îl aud dându-i în vileag sau condamnându-i, nu pot trece peste acest lucru – oricum ai avea părtășie cu ei, nu funcționează și oricât de mult timp trece, nu se pot schimba. Își dau singuri un verdict, agățându-se de acea exprimare de o clipă și folosind-o pentru a determina atitudinea lui Dumnezeu față de ei. Se complac în negativitate și, oricum ar avea cineva părtășie cu ei despre adevăr, nu sunt dispuși să-l accepte. Aceasta e de-a dreptul nerezonabil. Este clar că omului îi lipsește până și cea mai mică cunoaștere privind firea dreaptă a lui Dumnezeu și că nu o înțelege deloc. Atât timp cât oamenii sunt în stare să se căiască și să se transforme, atitudinea lui Dumnezeu față de ei se va schimba și ea. Dacă atitudinea ta față de Dumnezeu nu se schimbă, se poate schimba atitudinea lui Dumnezeu față de tine? Dacă te schimbi, modul în care te tratează El se va schimba, dar dacă nu te schimbi, nici tratamentul Său față de tine nu se va schimba. Unii oameni încă nu cunosc deloc ce urăște Dumnezeu, ce Îi place, bucuria, mânia, tristețea și fericirea Lui, atotputernicia și înțelepciunea Lui și nici măcar nu pot vorbi despre vreo cunoaștere perceptuală – acesta e motivul pentru care omul e atât de dificil de gestionat. Omul uită toate cuvintele bine intenționate pe care i le spune Dumnezeu, dar dacă El face o singură observație aspră sau rostește o propoziție de emondare sau judecată, inima omului este frântă. De ce oamenii nu iau în serios cuvintele de îndrumare pozitivă, în vreme ce se supără, devin negativiști și incapabili să-și revină la auzul cuvintelor de judecată și emondare? În cele din urmă, poate fi nevoie de o perioadă lungă de contemplare până să se schimbe și se vor trezi doar după ce vor combina asta cu unele dintre cuvintele de alinare ale lui Dumnezeu. Fără aceste cuvinte de alinare, nu ar fi capabili să iasă din negativismul lor. Când abia încep să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, oamenii au multe cunoștințe eronate și înțelegeri greșite despre Dumnezeu. Ei cred mereu că au dreptate, agățându-se întotdeauna de ideile proprii și nu acceptă lucrurile spuse de alții. Doar după ce au trei până la cinci ani de experiență încep treptat să înțeleagă, să capete o perspectivă, să admită că s-au înșelat și să simtă cât de dificil au fost de tratat. Este ca și cum s-ar fi maturizat abia atunci. Pe măsură ce capătă mai multă experiență, ajung să-L înțeleagă pe Dumnezeu și înțelegerile lor greșite despre El se micșorează, nu se mai plâng și încep să aibă o credință normală în Dumnezeu. Comparativ cu trecutul, statura lor seamănă mai mult cu cea a unui adult. Înainte, erau ca niște copii – gata oricând să se îmbufneze, să devină negativiști și să se distanțeze de Dumnezeu la anumite momente. Era posibil să se plângă când se confruntau cu anumite chestiuni, unele cuvinte ale lui Dumnezeu puteau deveni subiectul celei mai recente noțiuni a lor și puteau începe să se îndoiască de Dumnezeu în anumite momente – așa stau lucrurile când statura cuiva este prea mică. Acum că au experimentat atât de mult și citesc cuvintele lui Dumnezeu de mai mulți ani, au făcut progrese și au devenit mult mai stabili decât erau în trecut. Toate acestea sunt rezultatul înțelegerii adevărului – este efectul adevărului înlăuntrul lor. Prin urmare, atât timp cât oamenii înțeleg adevărul și sunt capabili să-l accepte, nu există nicio dificultate pe care să nu o poată rezolva, iar ei vor dobândi mereu ceva, indiferent de cât timp experimentează. Desigur, nu va fi de-ajuns dacă nu experimentează suficient de mult timp, dar atât timp cât obțin beneficii din fiecare dintre experiențele lor, vor crește rapid în viață.

Faptul că sunteți cultivați acum pentru a deveni conducători, lucrători sau supraveghetori ori pentru a îndeplini îndatoriri importante nu dovedește că aveți o statură mai mare. Înseamnă numai că aveți un calibru ceva mai bun decât al unei persoane obișnuite, că sunteți puțin mai sinceri în căutarea voastră și că există puțin mai multă valoare în cultivarea voastră. Cu siguranță nu înseamnă că sunteți capabili să vă supuneți lui Dumnezeu sau să vă lăsați la mila orchestrărilor Sale și nu înseamnă că v-ați lăsat deoparte perspectivele și speranțele. Oamenii nu au încă acest tip de rațiune. În timp ce lucrați, încă purtați cu voi negativism, precum și intenții și aspirații de a căpăta binecuvântări și chiar noțiuni și închipuiri omenești. În același timp, purtați cu voi niște poveri în timp ce vă faceți lucrarea, de parcă v-ați ispăși păcatele din trecut făcând fapte bune, în loc să lucrați din dorința plină de fericire de a face asta. De asemenea, nu ați ajuns în punctul în care, indiferent cum vă tratează Dumnezeu, singura voastră grijă este să acționați conform voii și cerințelor Sale. Puteți ajunge acolo? Oamenii nu au această rațiune. Toți vor să-L citească pe Dumnezeu, gândind: „Ce fel de atitudine are mai exact Dumnezeu față de mine? Mă folosește ca să prestez servicii sau mă mântuiește și mă desăvârșește?” Cu toții vor să-L citească astfel, doar că nu îndrăznesc să o spună. Faptul că nu îndrăznesc să o spună demonstrează că încă există o idee care-i domină: „N-are niciun rost să vorbesc despre asta – este, pur și simplu, natura mea și nu e posibil să o schimb. Atât timp cât mă abțin de la a face ceva rău, este suficient – nu cer prea mult de la mine.” Se limitează la cea mai joasă poziție posibilă și nu fac niciun progres în final, având totodată o gândire superficială în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Doar după ce primiți părtășie de câteva ori începeți cu toții să înțelegeți puțin din adevăr și ajungeți să cunoașteți puțin din realitatea adevărului. Dacă ești sau nu folosit ori ce atitudine are Dumnezeu față de tine – aceste lucruri nu sunt importante. Cheia constă în eforturile tale proactive, calea pe care alegi să mergi și dacă ești capabil în cele din urmă să te transformi – acestea sunt cele mai importante aspecte. Oricât de bună ar fi atitudinea lui Dumnezeu față de tine, nu va fi de-ajuns dacă nu te transformi. Dacă te poticnești de fiecare dată când se abate ceva asupra ta și dacă îți lipsește chiar și cea mai mică fărâmă de loialitate, indiferent cât de bună e atitudinea lui Dumnezeu față de tine, nu va fi de niciun folos. Aspectul esențial este calea pe care alegi să mergi. Poate că Dumnezeu te-a blestemat și ți-a spus cuvinte de ură și dezgust în trecut, dar dacă te-ai schimbat acum, atitudinea lui Dumnezeu față de tine se va schimba și ea. Oamenii sunt mereu temători, neliniștiți și lipsiți de credință adevărată, ceea ce arată că nu înțeleg voia lui Dumnezeu. Acum că aveți o oarecare înțelegere, tot veți deveni negativiști și slabi când se va abate ceva asupra voastră în viitor? Veți fi capabili să practicați adevărul și să rămâneți fermi în mărturia voastră? Veți fi capabili să vă supuneți cu adevărat lui Dumnezeu? Dacă reușiți aceste lucruri, veți avea rațiunea umanității normale. Oare acum nu aveți o oarecare cunoaștere privind firile corupte ale omului și mântuirea și voia lui Dumnezeu? Aveți măcar o idee aproximativă. Când, într-o bună zi, veți fi în stare să pătrundeți în câteva realități din toate aspectele adevărului, veți trăi pe deplin umanitatea normală.

Fragmentul 4

Cea mai importantă parte a urmăririi adevărului este să te concentrezi asupra citirii cuvintelor lui Dumnezeu. Câștigul pe care o persoană îl poate obține din citirea cuvintelor lui Dumnezeu depinde de abilitatea sa de înțelegere. Deși toată lumea citește cuvintele lui Dumnezeu, unii pot pricepe adevăratul sens și găsesc lumină în ele și, atât timp cât vor citi cuvintele lui Dumnezeu, vor câștiga ceva. Totuși, alții nu sunt așa. Ei se concentrează doar asupra înțelegerii doctrinelor atunci când citesc cuvintele lui Dumnezeu. Rezultatul este că, după câțiva ani de citire a cuvintelor lui Dumnezeu, ei înțeleg multe doctrine, dar, cu toate acestea, ori de câte ori experimentează probleme, nu le pot rezolva; nimic din ceea ce au învățat nu le este de folos. Ce se întâmplă aici? Chiar dacă toți oamenii citesc cuvintele lui Dumnezeu, rezultatele sunt diferite. Cei care iubesc adevărul sunt capabili să îl accepte, în timp ce aceia care nu iubesc adevărul nu sunt dispuși să îl accepte, chiar dacă citesc cuvintele lui Dumnezeu. Ei nu vor căuta adevărul în cuvintele lui Dumnezeu, indiferent de problemele pe care le întâmpină. Oamenii cu puțină experiență pot discuta despre unele lucruri practice atunci când citesc cuvintele lui Dumnezeu și vorbesc despre cunoașterea lor practică a adevărului – asta înseamnă înțelegerea adevărului. Cei care nu au experiență înțeleg doar sensul propriu al cuvintelor lui Dumnezeu și nu au niciun pic de cunoștințe și experiență – acest lucru nu poate fi considerat înțelegere a adevărului. Unii conducători le spun adesea altora că merg la biserică special pentru a oferi adevărul. Este corectă această afirmație? Cuvintele „a oferi adevărul” nu ar trebui rostite cu ușurință. Cine deține adevărul? Cine îndrăznește să pretindă că furnizează adevărul? Nu este această afirmație prea pompoasă? Atunci când credeţi în Dumnezeu și Îl urmaţi, sunteţi pur și simplu persoane care acceptă și urmăresc adevărul. Dacă puteți face acest lucru, este deja destul de bine. Chiar dacă o persoană poate să înțeleagă unele adevăruri și să vorbească despre o anumită experiență și cunoaștere a adevărului, nu se poate spune că furnizează adevărul, deoarece nimeni nu deține adevărul. Cum poate fi considerat faptul de a vorbi despre anumite experiențe și cunoștințe drept furnizarea adevărului? De aceea, conducătorii și lucrătorii pot fi descriși doar ca realizând lucrarea de udare și ca fiind responsabili în mod specific de intrarea în viață a fraților și surorilor din biserică. Nu se poate spune că furnizează adevărul. Chiar dacă o persoană are o anumită statură, tot nu se poate spune că îi aprovizionează pe alții cu adevărul. Categoric nu se poate spune asta. Câți oameni înțeleg adevărul? Oare statura unei persoane o face aptă pentru a furniza adevărul? Chiar dacă cineva are o anumită experiență și cunoaștere a adevărului, nu se poate spune că e capabil să furnizeze adevărul. Categoric nu se poate spune asta, e un lucru prea lipsit de rațiune. Unii oameni se mândresc că udă biserica și furnizează adevărul, ca și cum ar înțelege o mare parte din acesta. Totuși, nu sunt capabili să-i discearnă pe conducătorii falși și antihriști. Nu este aceasta o contradicție? Dacă cineva te întreabă care este adevărul, iar tu răspunzi: „Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul; adevărul este cuvântul lui Dumnezeu”, înțelegi adevărul? Nu poți rosti decât cuvinte și doctrine și nu ai experiența și cunoașterea a ceea ce este adevărul, așa că nu ești calificat pentru a-l furniza altora. În prezent, toți cei care slujesc pe post de conducători sunt lipsiți de experiență; ei au doar puțin calibru și dorința de a urmări adevărul. Ei sunt potriviți pentru a fi educați și instruiți și pot prelua conducerea în îndeplinirea îndatoririlor. Chiar dacă pot avea părtășie despre câteva cunoștințe, cum se poate spune că furnizează adevărul? Majoritatea conducătorilor și lucrătorilor pot vorbi despre câteva cunoștințe, dar asta nu înseamnă că dețin adevărul-realitate. La urma urmei, au ascultat predici timp de mulți ani și au câteva cunoștințe superficiale; ei sunt dispuși să aibă părtășie despre adevăr și pot fi oarecum de ajutor altora, dar nu se poate spune că furnizează adevărul. Sunt conducătorii și lucrătorii capabili să furnizeze adevărul? Categoric nu. Conducătorii și lucrătorii predică și udă biserica; cel mai important, ei trebuie să fie capabili să rezolve probleme practice, acesta este singurul mod în care pot uda cu adevărat biserica. În prezent, majoritatea conducătorilor și a lucrătorilor încă nu sunt capabili să rezolve multe probleme practice. Chiar dacă pot avea părtășie despre o anumită cunoaștere a adevărului, cea mai mare parte din ceea ce spun o reprezintă doar cuvinte și doctrine. Ei nu pot avea părtășie clară despre adevărul-realitate, prin urmare, pot ei să rezolve cu adevărat probleme? Cei mai mulți conducători și lucrători au doar o mică abilitate de înțelegere și încă nu au prea multă experiență practică. Se poate spune că ei înțeleg adevărul mai bine și dețin mai mult din adevărul-realitate decât alții? Nu se poate spune acest lucru, ei sunt departe de asta. Unii conducători și lucrători sunt promovați doar în scopul educării; li se permite să practice pentru că au puțin calibru și au o oarecare abilitate de înțelegere, iar mediul lor familial este potrivit. Faptul de a fi promovați nu înseamnă că aceștia dețin adevărul-realitate și că pot furniza adevărul. Este vorba doar de faptul că aceia care urmăresc adevărul obțin luminare și lumină înaintea celorlalți, dar această mică lumină nu se încadrează în adevăr, nu este o parte a adevărului, este doar în conformitate cu adevărul. Numai ceea ce Dumnezeu exprimă în mod direct este adevărul. Luminarea Duhului Sfânt este doar în concordanță cu adevărul, deoarece Duhul Sfânt îi luminează pe oameni în funcție de statura lor. El nu spune adevărul în mod direct oamenilor. În schimb, El le dă o lumină pe care aceștia sunt capabili să o atingă. Trebuie să înțelegi asta. Dacă o persoană are o anumită înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu și o oarecare cunoaștere dobândită din experiență, se consideră acest lucru adevăr? Nu. Cel mult, ei au o oarecare înțelegere a adevărului. Cuvintele de luminare ale Duhului Sfânt nu reprezintă cuvintele lui Dumnezeu, nu reprezintă adevărul și nu sunt adevărul. Cel mult, persoana are o oarecare înțelegere a adevărului și a fost luminată puțin de Duhul Sfânt. Dacă o persoană dobândește o anumită înțelegere a adevărului și apoi îl furnizează altora, tot ceea ce face este să le furnizeze altora înțelegerea și experiența sa. Nu se poate spune că le furnizează altora adevărul. Este în regulă dacă spui că au părtășie despre adevăr; aceasta este o descriere potrivită. De ce spun acest lucru? Pentru că despre ce ai tu părtășie este înțelegerea ta despre adevăr; nu reprezintă adevărul în sine. Prin urmare, poți spune doar că ai părtășie despre anumite înțelegeri și experiențe; cum poți spune că furnizezi adevărul? Furnizarea lui nu este o chestiune simplă. Cine este vrednic să rostească această propoziție? Numai Dumnezeu este capabil să le furnizeze oamenilor adevărul. Sunt oamenii capabili? Prin urmare, trebuie să vezi clar această chestiune. Nu este vorba doar de folosirea unor cuvinte greșite, ci de faptul că încalci și răstălmăcești faptele. Ceea ce susții tu este o exagerare. Oamenii pot avea o anumită înțelegere și experiență față de cuvintele lui Dumnezeu, dar nu se poate spune că ei dețin adevărul sau că sunt din adevăr. Categoric nu poți afirma acest lucru. Oricât de multă înțelegere ar dobândi oamenii din adevăr, nu se poate spune că ei dețin viața adevărului, cu atât mai puțin că sunt din adevăr. Categoric nu poți afirma acest lucru. Oamenii înțeleg doar o parte din adevăr și au puțină lumină și câteva căi de practică. Ei au doar o oarecare realitate a supunerii și o anumită schimbare adevărată. Dar nu se poate spune că au dobândit adevărul. Dumnezeu oferă viață oamenilor prin exprimarea adevărului. De asemenea, Dumnezeu cere ca oamenii să înțeleagă adevărul și să dobândească adevărul pentru a-L sluji și a-L mulțumi. Chiar dacă va veni o zi în care oamenii vor experimenta lucrarea lui Dumnezeu până în punctul în care au dobândit adevărul în mod real, tot nu se poate spune că ei sunt din adevăr, cu atât mai puțin că dețin adevărul. Acest lucru se datorează faptului că, deși oamenii au mulți ani de experiență, există o limită a cantității de adevăr pe care o vor dobândi, iar aceasta este una infimă. Adevărul este cel mai profund și misterios lucru; este ceea ce Dumnezeu are și este. Chiar dacă oamenii experimentează adevărul în decursul unei vieți, ceea ce vor câștiga este foarte limitat. Oamenii nu vor putea niciodată să dobândească adevărul, să îl înțeleagă sau să îl trăiască în totalitate. La asta se referă Dumnezeu atunci când spune că oamenii vor fi mereu niște prunci în prezența Sa.

Odată ce vor avea experiența și cunoașterea adevărurilor exprimate de Dumnezeu, precum și o înțelegere temeinică a fiecărui aspect al adevărului și odată ce vor putea acționa în conformitate cu adevărul, unii oameni cred că vor fi capabili să exprime adevărul. Ei cred că, procedând astfel, vor trăi precum Hristos, așa cum a spus Pavel: „Pentru mine, a trăi este Hristos” (Filipeni 1:21). Este corect acest punct de vedere? Nu este aceasta o altă îmbrățișare a cotntroversei „Dumnezeu-om”? Acest lucru este absolut greșit! Oamenii trebuie să înțeleagă un lucru: indiferent câtă experiență și cunoaștere ai despre adevăr sau chiar dacă ai pătruns în adevărul-realitate și ești capabil să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și poți să asculți de Dumnezeu și să mărturisești pentru El și, indiferent cât de elevată sau profundă îți devine intrarea în viață, viața ta rămâne totuși una umană, iar un om nu poate deveni niciodată Dumnezeu. Acesta este un fapt de netăgăduit pe care oamenii trebuie să-l înțeleagă. Chiar dacă, în cele din urmă, ai experiență și o înțelegere a fiecărui aspect al adevărului și Îl lași pe Dumnezeu să te orchestreze și devii o persoană desăvârșită, tot nu se poate spune că ești din adevăr. Chiar dacă poți vorbi de adevărate mărturii despre experiențe, asta nu înseamnă că poți exprima adevărul. În trecut, în cadrul grupurilor religioase se obișnuia să se spună că cineva avea „viața lui Hristos în el”. Aceasta este o afirmație eronată și vagă. Deși oamenii nu mai spun acest lucru, înțelegerea lor cu privire la această chestiune rămâne neclară. Unii oameni gândesc: „Din moment ce am obținut adevărul și este în noi, îl deținem și îl avem în inimile noastre și suntem, de asemenea, capabili să-l exprimăm.” Nu este și acest lucru greșit? Oamenii vorbesc adesea despre faptul că dețin sau nu adevărul, ceea ce se referă în principal la faptul că au sau nu experiență și cunoaștere a adevărului și că pot sau nu pot practica în conformitate cu adevărul. Toată lumea experimentează adevărul, dar starea pe care o resimte fiecare persoană este diferită. Ceea ce dobândește fiecare persoană din adevăr este, de asemenea, diferit. Dacă ar fi să combini experiența și înțelegerea tuturor, tot nu ar reflecta pe deplin esența adevărului. Iată cât de profund și de tainic este adevărul! De ce spun că tot ceea ce ai dobândit și toată înțelegerea ta nu poate lua locul adevărului? După ce oamenii te vor auzi că ai părtășie despre o parte din experiența și înțelegerea ta, ei o vor înțelege și nu vor avea nevoie să experimenteze mult timp pentru a o pricepe și dobândi complet. Chiar dacă este vorba de ceva puțin mai profund, nu vor avea nevoie de mulți ani de experiență. Dar, în ceea ce privește adevărul, oamenii nu îl vor experimenta pe deplin în întreaga lor viață. Chiar dacă îi vei aduna pe toți laolaltă, tot nu îl vor fi experimentat în întregime. După cum poți vedea, adevărul este prea profund și tainic. Cuvintele nu pot să explice adevărul în profunzime. Adevărul exprimat prin limbajul uman este veridicitate pentru oameni. Oamenii nu vor putea niciodată să experimenteze și să trăiască pe deplin adevărul. Acest lucru se întâmplă deoarece, chiar dacă oamenii ar trăi câteva mii de ani, ei nu ar experimenta complet nici măcar un singur element al adevărului. Indiferent câți ani vor experimenta oamenii, adevărul pe care îl înțeleg și îl dobândesc va fi în continuare limitat. Se poate spune că adevărul este izvorul veșnic de viață al umanității. Dumnezeu este sursa adevărului, iar pătrunderea în adevărurile-realități este o misiune nesfârșită.

Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși; reprezintă firea Sa, esența Lui și ceea ce are El și ce este. Dacă spui că, având o oarecare experiență și câteva cunoștințe, deții, prin urmare, adevărul, atunci înseamnă că ai atins sfințenia? De ce mai dezvălui corupție? De ce nu poți discerne între diferitele tipuri de oameni? De ce nu poți mărturisi pentru Dumnezeu? Chiar dacă înțelegi unele adevăruri, Îl poți reprezenta pe Dumnezeu? Poți să trăiești firea lui Dumnezeu? Este posibil să ai o oarecare experiență și cunoaștere cu privire la un anumit aspect al unui adevăr și este posibil să faci puțină lumină prin discursul tău, dar ceea ce poți oferi oamenilor este extrem de limitat și nu poate dura mult. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că înțelegerea ta și lumina pe care ai obținut-o nu reprezintă esența adevărului și nu reprezintă întregul adevăr. Reprezintă doar o latură sau un mic aspect al adevărului, este doar un nivel care poate fi atins de ființele umane și este încă departe de esența adevărului. Acest pic de lumină, luminare, experiență și cunoaștere nu poate lua niciodată locul adevărului. Chiar dacă toți oamenii ar obține anumite rezultate experimentând un adevăr și chiar dacă toate experiențele și cunoștințele lor ar fi puse laolaltă, nu ar fi suficient pentru a acoperi întregimea și esența unui singur rând din acest adevăr. S-a spus în trecut: „Rezum acest lucru cu un aforism pentru lumea umană: printre oameni, nu există niciunul care să Mă iubească.” Această propoziție este adevărul, adevărata esență a vieții, un lucru de maximă profunzime și o expresie a lui Dumnezeu Însuși. După trei ani de experiență, s-ar putea să ai puțină înțelegere superficială, iar după șapte sau opt ani, s-ar putea să ai puțin mai multă înțelegere, dar această înțelegere nu poate lua niciodată locul acestui rând din adevăr. După doi ani, altcineva poate avea puțină înțelegere sau ceva mai multă înțelegere după zece ani sau o înțelegere relativ mare după o viață, dar înțelegerea voastră comună nu poate lua locul acestui rând din adevăr. Indiferent cât de multă intuiție, lumină, experiență sau cunoaștere ați avea voi doi în comun, ele nu vor putea niciodată să ia locul acestui rând din adevăr. Adică, viața umană este întotdeauna viață umană și, indiferent de modul în care cunoștințele tale se conformează adevărului, voii lui Dumnezeu sau cerințelor Sale, ele nu pot să ia niciodată locul adevărului. A spune că oamenii dețin adevărul înseamnă că oamenii îl înțeleg cu adevărat, trăiesc câteva dintre realitățile cuvântului lui Dumnezeu, au o oarecare cunoaștere reală a lui Dumnezeu și pot să-L preamărească și să mărturisească pentru El. Cu toate acestea, nu se poate spune că oamenii dețin deja adevărul, deoarece adevărul este prea profund. Un singur rând din cuvântul lui Dumnezeu le poate lua oamenilor o viață întreagă pentru a-l experimenta și, chiar și după mai multe experiențe de o viață sau de mii de ani, nici măcar un singur rând din cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi experimentat pe deplin. Este clar că procesul de înțelegere a adevărului și de cunoaștere a lui Dumnezeu este într-adevăr nesfârșit și că există o limită pentru cât de mult din adevăr pot înțelege oamenii de-a lungul unei experiențelor de o viață. Unii oameni spun că dețin adevărul de îndată ce înțeleg sensul textual al cuvântului lui Dumnezeu. Nu este asta o prostie? Atât în ceea ce privește lumina, cât și cunoașterea, există o chestiune de profunzime. Adevărurile-realități în care poate pătrunde o persoană pe parcursul unei vieți de credință sunt limitate. Prin urmare, doar pentru că deții o oarecare cunoaștere și lumină nu înseamnă că deții adevărurile-realități. Principalul lucru la care trebuie să te uiți este dacă această lumină și cunoaștere ating esența adevărului. Acesta este cel mai important lucru. Unii oameni simt că dețin adevărul atunci când pot face lumină sau pot oferi puțină înțelegere superficială. Acest lucru îi face fericiți, așa că devin îngâmfați și vanitoși. De fapt, ei sunt încă departe de a pătrunde în adevărul-realitate. Ce adevăr dețin oamenii? Pot oamenii care dețin adevărul să cadă oricând și oriunde? Când oamenii dețin adevărul, cum mai pot ei să-L sfideze și să-L trădeze pe Dumnezeu? Dacă pretinzi că deții adevărul, aceasta dovedește că înlăuntrul tău este viața lui Hristos – atunci acest lucru este îngrozitor! Tu ai devenit Domnul, ai devenit Hristos? Aceasta este o afirmație absurdă și este în întregime intuită de oameni; ține de noțiunile și închipuirile umane și nu este o poziție sustenabilă în fața lui Dumnezeu.

Atunci când vorbim despre oameni care înțeleg adevărul și care îl trăiesc drept viață a lor, la ce se referă această „viață”? Înseamnă că adevărul domină în inimile lor, înseamnă că sunt capabili să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu și înseamnă că ei au adevărata cunoaștere a cuvintelor lui Dumnezeu și o înțelegere autentică a adevărului. Când oamenii au această viață nouă în ei, acest lucru se realizează în totalitate prin practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu. Este un lucru construit pe temelia adevărului cuvintelor lui Dumnezeu și e dobândit prin faptul că ei trăiesc pe tărâmul adevărului; tot ceea ce conține viața oamenilor sunt cunoștințele și experienţa lor cu privire la adevăr. Acestea reprezintă temelia ei și viața lor nu depășește această sferă; aceasta este viața la care se face referire când se vorbește despre dobândirea adevărului și a vieții. A fi capabili să trăiască prin adevărul cuvintelor lui Dumnezeu nu înseamnă că viața adevărului este în oameni, și nici că, deținând adevărul ca viață a lor, oamenii devin adevărul, iar viața lor interioară devine viața adevărului; să nu mai vorbim de faptul că sunt adevărul şi viața. În cele din urmă, viața lor este tot cea a unui om. Dacă poți să trăiești după cuvintele lui Dumnezeu și să deții cunoașterea adevărului, dacă această cunoaștere se înrădăcinează în tine și devine viața ta, iar adevărul pe care l-ai dobândit prin experiență devine temelia existenței tale, dacă trăiești după aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și nimeni nu poate schimba acest lucru, iar Satana nu te poate induce în eroare, nici corupe, atunci vei fi dobândit adevărul și viața. Adică, viața ta doar conține adevărul, mai exact, înțelegerea, experimentarea și priceperea adevărului – și, indiferent ce faci, îți vei trăi viața potrivit acestor lucruri și nu vei depăși sfera lor. Asta înseamnă să deții realitatea adevărului, iar Dumnezeu vrea în cele din urmă să câștige astfel de oameni cu lucrarea Lui. Însă, indiferent cât de bine înțeleg oamenii adevărul, esența lor este tot una a umanității și nu este deloc comparabilă cu esența lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă deoarece ei nu pot niciodată să experimenteze tot și pentru că le este imposibil să trăiască adevărul pe deplin; pot să trăiască doar fărâma extrem de limitată din adevăr ce poate fi dobândită de către oameni. Cum ar putea ei atunci să se transforme în Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ar desăvârși personal un grup de oameni în zei mai mari și zei mai mici, nu ar fi haos? În plus, un astfel de lucru este imposibil și absurd – este ideea ridicolă a omului. Dumnezeu a creat cerul, pământul și toate lucrurile, iar apoi l-a creat pe om, pentru ca omul să se supună și să I se închine. Crearea omului de către Dumnezeu a fost cel mai semnificativ act. Dumnezeu l-a creat doar pe om; El nu a creat zei. Dumnezeu lucrează sub forma întrupării, dar acest lucru nu este același cu a fi creat un zeu. Dumnezeu nu S-a creat pe Sine; El are propria Sa esență, iar aceasta este imuabilă. Oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu, așa că ar trebui să citească mai mult din cuvintele Sale; oamenii pot înțelege adevărul dacă îl caută des. Oamenii nu ar trebui să vorbească prostii bazate pe imaginația lor. Dacă vei avea un pic de experiență cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și vei trăi prin experimentarea și cunoașterea autentică a adevărului, atunci cuvintele lui Dumnezeu vor deveni treptat viața ta. Cu toate acestea, încă nu poți spune că adevărul este viața ta sau că ceea ce exprimi tu este adevărul; dacă astfel este opinia ta, atunci greșești. Dacă ai doar o oarecare experiență cu privire la un anumit aspect al adevărului, poate aceasta să reprezinte în sine că deții adevărul? Poate fi acest lucru considerat dobândirea adevărului? Poți explica pe îndelete adevărul? Poți să descoperi, din adevăr, firea lui Dumnezeu și ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este? Dacă aceste efecte nu sunt atinse, acest lucru demonstrează faptul că a experimenta doar un anumit aspect al adevărului nu poate fi considerat că ai înțeles realmente adevărul, sau că Îl cunoști pe Dumnezeu, cu atât mai puțin se poate spune că ai câștigat adevărul. Fiecare în parte are experiență doar cu un aspect și o arie a adevărului; fiecare îl experimentează în cadrul sferei sale limitate de acțiune și nu poate ajunge la toate nenumăratele aspecte ale adevărului. Pot oamenii să trăiască înțelesul inițial al adevărului? Cât de mult reprezintă bucățica ta de experiență? Doar un singur grăunte de nisip pe o plajă; o picătură stingheră de apă în ocean. Prin urmare, oricât de prețioase ar fi acele cunoștințe și acele sentimente pe care le-ai dobândit din experiențele tale, ele tot nu pot fi considerate drept adevăr. Nu se poate spune decât că sunt în acord cu adevărul. Adevărul vine de la Dumnezeu, iar înțelesul ascuns și realitățile adevărului acoperă o gamă foarte largă și nimeni nu poate să o înțeleagă sau să o combată. Atât timp cât ai o înțelegere reală a adevărului și a lui Dumnezeu, vei înțelege unele adevăruri; nimeni nu va putea combate aceste înțelegeri reale, iar mărturiile care conțin adevărurile-realități sunt sustenabile pentru totdeauna. Dumnezeu îi aprobă pe cei care dețin adevărurile-realități. Atât timp cât urmărești adevărul și te poți baza pe Dumnezeu pentru a experimenta cuvintele Sale și poți accepta adevărul ca fiind viața ta, indiferent de mediul în care te afli, atunci vei avea o cale, vei fi capabil să supraviețuiești și vei obține aprobarea lui Dumnezeu. Chiar dacă puținul câștigat de oameni este în acord cu adevărul, nu se poate spune că acesta este adevărul, cu atât mai puțin se poate spune că au dobândit adevărul. Puțina lumină pe care au obținut-o oamenii este potrivită doar pentru ei înșiși sau pentru alții dintr-un anumit domeniu, dar nu ar fi potrivită în altele. Indiferent cât este de profundă experiența unei persoane, încă e atât de limitată, iar experiența sa nu va atinge niciodată profunzimile adevărului. Lumina unei persoane și înțelegerea unei persoane nu pot fi niciodată comparate cu adevărul.

Atunci când oamenii au o anumită experiență a cuvintelor lui Dumnezeu, când înțeleg unele adevăruri și un pic din voia lui Dumnezeu, când au o anumită cunoaștere a lui Dumnezeu, iar firea lor a suferit o mică schimbare și a fost curățită, se poate spune că reprezintă în continuare o persoană, o ființă umană creată, dar acesta este exact tipul de persoană normală pe care Dumnezeu dorește să o obțină. Așadar, ce fel de persoană ești tu? Unii oameni spun: „Sunt o persoană care deține adevărul.” Nu ar fi potrivit să spunem asta. Poți spune doar: „Sunt o persoană care a fost coruptă de Satana și care a experimentat judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu. Am înțeles în cele din urmă adevărul, iar firea mea coruptă a fost curățită. Sunt doar o persoană care a fost mântuită de Dumnezeu.” Dacă ai spune: „Sunt o persoană care deține adevărul. Am experimentat toate cuvintele lui Dumnezeu și le-am înțeles pe toate. Cunosc semnificația a tot ceea ce spune Dumnezeu, precum și contextul și circumstanțele în care au fost rostite acele cuvinte. Știu totul. Nu înseamnă asta că dețin adevărul?”, atunci te-ai înșela din nou. Faptul că ai o anumită experiență cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și că ai dobândit o anumită lumină din ele nu face din tine o persoană care deține adevărul. Cei care pot doar să înțeleagă și să discute unele doctrine sunt și mai puțin calificați pentru a face o astfel de afirmație. Oamenii trebuie să înțeleagă clar ce poziție ar trebui să adopte o persoană în fața lui Dumnezeu și în fața adevărului, ce sunt oamenii, ce este viața din interiorul omului și ce este viața lui Dumnezeu. Oamenii trebuie să înțeleagă care este esența omului. După ce au experimentat lucrarea lui Dumnezeu timp de câteva zile și au înțeles câteva cuvinte și doctrine, unii oameni simt că dețin adevărul. Aceștia sunt cei mai aroganți oameni și sunt lipsiți de rațiune. Este necesar să disecăm această chestiune pentru ca oamenii să se înțeleagă cu adevărat pe ei înșiși și să ajungă să cunoască omenirea și pentru ca să înțeleagă ce este omenirea coruptă, ce nivel pot atinge oamenii după ce sunt în cele din urmă desăvârșiți și care este modul adecvat de a li se adresa și de a-i numi. Oamenii ar trebui să cunoască aceste lucruri și să nu se complacă în născociri pline de fantezie. Este mai bine ca oamenii să fie mai realiști în modul în care se comportă, în acest fel vor fi un pic mai pragmatici. Unii oameni care cred în Dumnezeu își urmăresc mereu propriile vise și doresc să trăiască întotdeauna după viața și chipul lui Dumnezeu. Este acest lucru realist? Oamenii vor întotdeauna să aibă viața lui Dumnezeu – nu este acesta un lucru periculos? Este ambiția arogantă a oamenilor și este la fel ca ambiția arogantă a Satanei. Unii oameni, după ce au lucrat în biserică o perioadă de timp, încep să gândească: „După ce marele balaur roșu cade de la putere, ar trebui să devenim regi și să exercităm puterea? Câte orașe ar trebui să controleze fiecare dintre noi?” Dacă o persoană poate dezvălui astfel de lucruri este teribil. Oamenilor care nu au experiență le place să vorbească despre doctrine și să se complacă în fantezii. Și, pe măsură ce o fac, se simt chiar inteligenți, de parcă ar fi obținut succes în credința lor în Dumnezeu, de parcă ar trăi ca Hristos și ca Dumnezeu. Cu toții sunt discipoli ai lui Pavel și merg pe calea lui. Dacă rămân nepocăiți, toți acești oameni vor deveni antihriști și vor suferi o pedeapsă severă.

Fragmentul 5

În ceea ce privește aceste cuvinte rostite de Dumnezeu, atunci când le ascultați, le comparați cu voi înșivă sau doar le ascultați ca pe o doctrină, le procesați în mintea voastră până le înțelegeți sensul și atât? Ce fel de atitudine și intenții aveți atunci când le ascultați? Dacă înțelegeți cu adevărat ceea ce a spus Dumnezeu – că aceia care nu practică adevărul vor fi alungați; că aceia care nu practică adevărul nu sunt buni, ci răi în ochii lui Dumnezeu – atunci ar trebui să reflectați asupra voastră și să vedeți care dintre acțiunile voastre nu practică adevărul și care dintre metodele și atitudinile voastre sunt văzute de Dumnezeu ca manifestări ale nepracticării adevărului. Ați încercat vreodată să pătrundeți aceste aspecte? Ați reflectat asupra voastră? Nu este suficient doar să citiți cuvintele lui Dumnezeu, aruncând în pripă o privire; trebuie să le contemplați, să reflectați asupra propriei persoane și să faceți o comparație între propriile gânduri și acțiuni și cuvintele de expunere ale lui Dumnezeu și să obțineți cunoașterea de sine – numai în acest fel puteți avea pocăință și schimbare autentice. Dacă citiți cuvintele lui Dumnezeu, dar nu cugetați la ele și nu reflectați asupra voastră, concentrându-vă în schimb doar la înțelegerea doctrinei, atunci credința voastră în Dumnezeu nu va avea nicio intrare în viață, iar voi nu veți suferi nicio transformare reală. De aceea este esențial să cugetați, să căutați adevărul și să reflectați asupra voastră atunci când citiți cuvintele lui Dumnezeu. Ce sunt cuvintele lui Dumnezeu? Ele sunt realitatea tuturor lucrurilor pozitive, sunt adevărul, sunt calea, sunt viața dăruită de Dumnezeu oamenilor. Cuvintele lui Dumnezeu nu sunt doctrină, nu sunt slogane, nu sunt un tip de teorie, nici cunoștințe filozofice; sunt, mai degrabă, adevărul pe care oamenii trebuie să-l înțeleagă și să-l dobândească și viața pe care trebuie să o obțină. Prin urmare, cuvintele lui Dumnezeu sunt strâns legate de viața oamenilor și de viață în sine, de calea pe care oamenii ar trebui să meargă, de finalul și destinația lor. Dacă cineva înțelege în mod real adevărul și l-a dobândit, totul se va schimba la ei în funcție de asta. Dacă cineva nu poate să înțeleagă adevărul niciodată sau să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu, nu este posibil să realizeze o schimbare autentică sau să câștige aprobarea lui Dumnezeu. Finalul și destinația acelei persoane pot fi doar pierzania și distrugerea. Iată cât de importante sunt pentru oameni cuvintele lui Dumnezeu și adevărul pe care îl exprimă El. Dacă vei citi cuvintele lui Dumnezeu, dar nu le vei contempla, nu vei reflecta asupra ta sau nu le vei raporta la problemele și dificultățile tale reale, atunci tot ceea ce vei putea pricepe va fi doar superficial și nu va fi posibil să înțelegi adevărul sau să pricepi voia lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să înveți cum să contempli cuvintele lui Dumnezeu, pentru a înțelege adevărul. Acest lucru este crucial. Există multe modalități de a contempla cuvintele lui Dumnezeu: le poți citi în tăcere și te poți ruga în inima ta, căutând luminarea și iluminarea de la Duhul Sfânt; poți, de asemenea, să ai părtășie și să te rogi-citești în compania celor care urmăresc adevărul; și, desigur, poți integra părtășii și predici în contemplarea ta pentru a-ți adânci înțelegerea și aprecierea cuvintelor lui Dumnezeu. Căile sunt multe și variate. Pe scurt, dacă citind cuvintele lui Dumnezeu, cineva dorește să dobândească o înțelegere a acestora, atunci este crucial să contempli și să te rogi-citești cuvintele lui Dumnezeu. Scopul de a te ruga-citi cuvintele lui Dumnezeu nu e să le poți recita și nici să le întipărești în memorie; mai degrabă, e să câștigi o înțelegere exactă a acestor cuvinte după ce le-ai citit rugându-te și le-ai contemplat și să cunoști semnificația acestor cuvinte rostite de Dumnezeu, precum și intenția Sa. E să găsești în ele calea de practică și să te înfrânezi de la a te întoarce la propria-ți cale. În plus, este să poți avea discernământ despre toate tipurile de stări și tipurile de oameni expuse în cuvintele lui Dumnezeu și să poți trata fiecare tip de persoană conform principiilor, evitând, în același timp, să te rătăcești. Odată ce ai învățat cum să te rogi-citești și să contempli cuvintele lui Dumnezeu, și faci asta des, numai atunci cuvintele lui Dumnezeu pot să prindă rădăcini în inima ta și să devină viața ta.

Fragmentul 6

În zilele de pe urmă, Creatorul a rostit public toate aceste cuvinte și a dezvăluit tot soiul de oameni. Acum, oameni de tot felul înfruntă adevărul, adevărata cale și cuvântările Creatorului și tot soiul de voci și opinii sunt revelate: unele gânduri și opinii înclină spre deformare, unele sunt neprihănite de sine și arogante, unele sunt conservatoare, adepte ale culturii tradiționale și putrede, iar multe sunt stupide și ignorante. Ba chiar există unii oameni care urăsc și sunt ostili față de adevăr, care se năpustesc cu frenezie, ca niște câini turbați, judecând la întâmplare și condamnând cu nepăsare adevărul și lucrurile pozitive. Ei judecă și condamnă în mod absurd orice lucru pozitiv și expresie a adevărului, nefăcând niciun efort de a discerne dacă e corect sau greșit ori dacă acesta conține adevărul. Acești indivizi oameni sunt animale și diavoli. Când se confruntă cu adevărul și cu adevărata cale, oamenii au multe opinii diferite, care le dezvăluie și le dau în vileag urâțenia satanică, obtuză, încăpățânată, intransigentă, arogantă. Trebuie să învățați să aveți discernământ, să vă extindeți perspectiva din acest lucru, căutând totodată o parte din adevăr. Dacă aceste lucruri sunt dezvăluite în cei care nu cred și nu au acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, atunci voi manifestați aceste lucruri? Uneori modul în care le manifestați e diferit și modul în care le spuneți e diferit, dar, de fapt, dezvăluiți aceleași firi ca necredincioșii. Este similar modului în care, atunci când unii oameni Îl acceptă pe Domnul Isus, cred că oricine de pe pământ care nu-L acceptă pe Domnul Isus e inferior. Ei cred că, întrucât au acceptat mântuirea crucii Domnului Isus, sunt persoane superioare și desconsideră pe toată lumea. Ce fel de fire e aceasta? Sunt lipsiți de perspectivă; sunt prea înguști la minte și sunt extrem de aroganți și neprihăniți de sine. Văd că alții dezvăluie firi corupte, dar nu văd că și ei dezvăluie aceleași firi corupte. Așadar, voi manifestați aceste lucruri? Cu siguranță că da, deoarece toate firile corupte ale omului sunt exact la fel și doar datorită lucrării și mântuirii lui Dumnezeu, a necesităților lucrării Sale sau a predestinării Sale există o deosebire în naturile-esențe, preocupările și aspirațiile fiecărui tip de persoană. Unii oameni nu au deloc inimă sau spirit. Sunt oameni morți și bestii care nu înțeleg credința. Aceștia sunt cei mai josnici din întreaga omenire și nu pot fi considerați umani. Cei care acceptă noua lucrare a lui Dumnezeu au mai multă înțelegere a adevărului, perspectiva și înțelegerea lui Dumnezeu de către ei sunt mai mari și teoriile și opiniile lor sunt la un nivel mai înalt. Așa cum cei care cred în creștinism au o mai mare înțelegere a lui Dumnezeu și o mai bună cunoaștere a creațiilor și lucrării Creatorului decât credincioșii în Iahve supuși legii, tot așa cei care acceptă a treia etapă a lucrării au o mai bună înțelegere a lui Dumnezeu decât credincioșii în creștinism. Întrucât fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu este mai înaltă decât cea dinainte, de aici decurge că, la rândul ei, înțelegerea oamenilor va deveni negreșit din ce în ce mai mare. Dar, dacă privești lucrurile altfel, firile corupte pe care le dezvăluiți după ce acceptați această etapă a lucrării sunt aceleași în esență ca firile corupte pe care le dezvăluie cei din religie. Singura deosebire este că voi ați acceptat deja această etapă a lucrării, ați ascultat multe predici, ați înțeles multe adevăruri, ați dobândit o înțelegere adevărată a naturii-esenței voastre și v-ați schimbat efectiv în unele moduri prin acceptarea și practicarea adevărului. Prin urmare, când priviți din nou comportamentul afișat de cei din religie, credeți că sunt mai corupți decât voi. Dar, de fapt, dacă ați fi puși unii lângă alții, ați vedea că atitudinile oamenilor față de Dumnezeu și adevăr sunt aceleași; vă purtați cu toții potrivit noțiunilor, închipuirilor și preferințelor voastre, iar firile voastre corupte sunt la fel. Dacă ei ar accepta această etapă a lucrării, ar asculta aceste predici și ar înțelege aceste adevăruri, atunci n-ar fi mare deosebire între voi și ei. Ce puteți vedea din această chestiune? Puteți vedea că adevărul îi schimbă pe oameni, că aceste cuvinte rostite de Dumnezeu și aceste predici predicate de El sunt mântuirea întregii omeniri și sunt lucruri de care are nevoie toată omenirea. Nu sunt menite să mulțumească doar oamenii dintr-un anumit grup, etnie, categorie sau culoare a pielii. Toată omenirea a fost coruptă de Satana și are firi satanice. Nu este mare deosebire în ceea ce privește esențele lor corupte; doar culoarea pielii, etnia, mediul și sistemul social în care au crescut oamenii sunt diferite sau există ușoare deosebiri în cultura lor tradițională, mediul și educația pe care au primit-o. Dar acestea sunt doar aparențe exterioare – toată omenirea a fost coruptă de același Satana, iar natura-esența sa este la fel. Prin urmare, aceste cuvinte pe care le rostește Dumnezeu și această lucrare pe care o săvârșește El nu sunt îndreptate spre oameni dintr-un anumit grup etnic sau o anumită țară, ci spre toată omenirea. Chiar dacă există deosebiri în cultura și mediul diferitelor etnii sau deosebiri în educația pe care au primit-o, firile lor corupte sunt exact la fel în ochii lui Dumnezeu. Așadar, chiar dacă o etapă a lucrării Sale este realizată într-un loc, ea produce schimbări peste tot și se aplică întregii omeniri; poate mântui și aproviziona toată omenirea. Unii oameni spun: „Europenii și oamenii din alte țări nu sunt descendenți ai marelui balaur roșu, deci nu este impropriu ca Dumnezeu să spună că întreaga omenire e profund coruptă?” Sunt corecte aceste cuvinte? (Nu, nu sunt. Toată omenirea are aceeași natură-esență care a fost coruptă de Satana.) Așa este – „descendenții marelui balaur roșu” este doar un nume pentru oamenii dintr-o etnie; nu înseamnă că oamenii care poartă acest nume și cei care nu poartă acest nume au esențe diferite. De fapt, esențele lor sunt tot aceleași. Toată omenirea zace sub mâna celui rău; cu toții au fost corupți de Satana și naturile-esențe corupte ale lor sunt exact la fel. Acum, când chinezii aud aceste cuvinte rostite de Dumnezeu, se răzvrătesc și se împotrivesc; au noțiuni și închipuiri; acestea sunt lucrurile pe care le manifestă. Când aceste cuvinte sunt repetate oamenilor de altă etnie, și ei manifestă închipuiri, noțiuni, răzvrătire, aroganță, neprihănire de sine și chiar împotrivire – este exact la fel. Toată omenirea, indiferent de etnie și de contextul cultural, dă dovadă de nimic altceva decât de comportamentul oamenilor corupți pe care îl expune Dumnezeu.

Firile corupte sunt comune întregii omeniri; sunt toate la fel, cu mai multe asemănări decât deosebiri și fără vreo distincție evidentă. Aceste cuvinte pe care le rostește Dumnezeu și adevăruri pe care le exprimă El nu mântuiesc doar o etnie, o țară sau un grup de oameni – Dumnezeu mântuiește toată omenirea. Ce vă arată asta? Există cineva din rasa umană care nu a cunoscut corupția Satanei și face parte din altă categorie sau clasă de oameni? Există cineva care nu e supus suveranității lui Dumnezeu? (Nu, nu există.) Care este însemnătatea acestor cuvinte pe care le rostesc? Dumnezeu este suveran peste întreaga omenire și toată omenirea a fost creată de un singur Dumnezeu. Indiferent de grupul etnic, de tipul de om sau de cât de competenți sunt, toți au fost creați de Dumnezeu. În ochii omului, unii oameni sunt diferiți de ceilalți și sunt superiori, dar în ochii lui Dumnezeu, sunt cu toții la fel; fiecare om este la fel în ochii lui Dumnezeu. Unde se vede acest lucru? Deosebirile privind culoarea pielii și limba sunt simple aparențe, dar firile corupte și naturile-esențe ale oamenilor sunt la fel; așa stau lucrurile în realitate. Cuvintele lui Dumnezeu pot obține rezultate când se confruntă cu orice oameni care au o fire coruptă satanică. Ele vizează firile corupte ale oamenilor și pot înlătura firile corupte ale întregii omeniri. Aceasta arată că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și pot aproviziona, curăți și mântui omenirea; acest lucru nu poate fi tăgăduit. Acum, cuvintele pe care le exprimă Dumnezeu în zilele de pe urmă s-au răspândit deja în toate țările și etniile lumii – aceasta e realitatea! Și care a fost reacția omului? (Au fost tot soiul de reacții.) Și ce indică sau reflectă toate aceste feluri de reacții despre esența omului? Ele arată că natura-esență a omului este aceeași, reacțiile lor sunt la fel ca ale fariseilor și evreilor atunci când Domnul Isus a venit să lucreze: oamenii au o aversiune față de adevăr, sunt plini de închipuiri și noțiuni despre Dumnezeu, iar credința lor în El există în închipuiri și noțiuni iluzorii. Omenirea în ansamblu nu-L cunoaște pe Dumnezeu și I se împotrivește. La auzul cuvintelor Sale, prima reacție a oamenilor sau lucrurile din natura-esența personală pe care le dezvăluie în mod natural sunt împotrivirea și ostilitatea față de Dumnezeu; aceasta e ceva ce au cu toții în comun. Când se confruntă cu adevărurile exprimate de Dumnezeu, toate vocile și opiniile lor negative izvorăsc din natura-esența omenirii corupte și sunt reprezentative pentru această rasă umană. Noțiunile și închipuirile lor sunt aceleași ca noțiunile și închipuirile pe care preoții cei mai de seamă, scribii și fariseii le-au avut despre Dumnezeu când a venit Domnul Isus; ele nu s-au schimbat. Cei din religie au purtat crucea timp de 2.000 de ani, dar rămân la fel, fără nici cea mai mică schimbare. Când oamenii nu au dobândit adevărul, acestea sunt lucrurile pe care le afișează în mod natural și care emană din ei inerent, aceasta fiind atitudinea lor față de Dumnezeu. Așadar, dacă o persoană crede în Dumnezeu, dar nu urmărește adevărul, poate firea ei coruptă să fie rezolvată? (Nu poate.) Indiferent de cât timp crede, nu va fi capabilă să rezolve problema firii sale corupte dacă nu urmărește adevărul. Acum două mii de ani, fariseii s-au împotrivit și L-au condamnat frenetic pe Domnul Isus și L-au răstignit pe cruce. Acum, pastorii, prezbiterii, preoții și episcopii din lumea religioasă încă se împotrivesc și Îl condamnă frenetic pe Dumnezeu întrupat, întocmai cum au făcut fariseii. Dacă cineva s-ar duce printre ei și ar mărturisi că Dumnezeu este întrupat, ar fi arestat și executat, iar dacă Dumnezeu întrupat ar merge în lăcașurile de cult ale fiecărei religii majore ca să predice, cu siguranță tot L-ar răstigni pe cruce sau L-ar preda celor de la putere. În mod sigur nu L-ar trata cu blândețe, deoarece naturile-esențe ale oamenilor corupți sunt toate la fel. Aveți vreo reacție în sinea voastră când auziți aceste cuvinte? Credeți că aceia care cred în Dumnezeu de mulți ani, dar nu au urmărit adevărul în nicio măsură, sunt de-a dreptul înfricoșători? (Oarecum.) E un lucru foarte înfricoșător! Să țină Biblia și o cruce, să se bazeze pe lege, să poarte hainele fariseilor sau veșminte preoțești și să se împotrivească și să-L condamne pe Dumnezeu în mod public în temple – oare toate acestea nu sunt lucruri pe care credincioșii în Dumnezeu le fac în văzul tuturor? Unde sunt oamenii care Îl condamnă și se împotrivesc lui Dumnezeu? Nu e nevoie să căutăm departe. Oricine dintre credincioșii Săi care nu acceptă adevărul și este scârbit de adevăr este un adversar al lui Dumnezeu, un antihrist și un fariseu.

Dacă oamenii nu urmăresc adevărul și nu-l pot dobândi, nu-L vor cunoaște niciodată pe Dumnezeu. Când oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu, Îi vor rămâne mereu ostili și le este imposibil să fie compatibili cu El. Indiferent cât de mult dorește inima ta în mod subiectiv să-L iubească pe Dumnezeu și nu vrea să I se împotrivească, este inutil. E inutil doar să ai dorința sau să vrei să te abții, deoarece e o chestiune involuntară, decisă de natura oamenilor. Prin urmare, trebuie să urmărești să devii o persoană care deține adevărul, să urmărești practicarea adevărului, să te eliberezi de firea ta coruptă, să intri în adevărurile-realități și să obții compatibilitatea cu Dumnezeu; aceasta este calea corectă. Trebuie să știți în sufletul vostru că cea mai importantă parte din credința în Dumnezeu e urmărirea adevărului și trebuie să cunoașteți câteva lucruri practice referitoare la aspectele cu care ar trebui să începeți când urmăriți adevărul, precum și ceea ce trebuie să faceți, cum să vă abordați îndatoririle, cum să abordați fiecare tip de persoană din jurul vostru, cum să abordați chestiunile și lucrurile de tot felul, ce opinie ar trebui să adoptați când le abordați și ce abordare e conformă cu adevărurile-principii. Dacă nu cauți adevărul sau nu înțelegi adevărurile-principii și ești capabil doar să urmezi regulamente și să definești lucrurile pe baza acestora, precum și pe baza logicii, noțiunilor și închipuirilor, atunci modalitatea ta de a practica este greșită și dovedește doar că, în anii tăi de credință în Dumnezeu, doar ai urmat regulamentele întocmai, dar nu ai înțeles adevărul și nu ai realitatea. A urma regulamentele și a trăi potrivit noțiunilor și închipuirilor este epuizant și anevoios pentru tine, dar totul este o risipă de efort și Dumnezeu nu-ți va da nicio fărâmă de aprobare. Așa îți trebuie, să te epuizezi! Dacă ai înțelegere spirituală și pricepere clară când citești cuvintele lui Dumnezeu sau asculți predici și părtășii, atunci cu cât experimentezi mai mult, cu atât vei înțelege și vei dobândi mai mult, iar lucrurile pe care le înțelegi vor fi toate practice și conforme cu adevărul. Atunci vei fi dobândit adevărul și viața. Dacă lucrurile pe care le-ai dobândit și înțeles după ce crezi în Dumnezeu de mulți ani țin tot de doctrină și de regulamente, țin tot de noțiuni și închipuiri, de reguli și regulamente care te încătușează, atunci ești complet terminat. Asta demonstrează că nu ai dobândit adevărul și că nu ai viață. Indiferent de cât de mulți ani crezi în Dumnezeu și indiferent cât de multe cuvinte și doctrine poți predica, ești tot o persoană absurdă și smintită. Deși această exprimare nu sună plăcut, așa stau lucrurile. Există mulți oameni care cred în Dumnezeu de ani buni, dar nu văd că adevărul și Hristos dețin puterea în casa lui Dumnezeu și că Duhul Sfânt este suveran asupra tuturor. Astfel de oameni nu au niciun fel de înțelegere și sunt ca niște orbi. Unii văd că Dumnezeu îi judecă și îi mustră pe oameni, desăvârșește un grup de oameni, dar îi alungă pe mulți alții, așa că se îndoiesc de dragostea și chiar de dreptatea Lui. Oare astfel de oameni au abilitatea de a înțelege? Oare au vreo înțelegere? Este corect să spunem că sunt oameni absurzi, fără absolut nicio capacitate de a înțelege. Oamenii absurzi privesc mereu lucrurile într-o lumină aberantă; doar cei care înțeleg adevărul pot vedea lucrurile cu exactitate și în conformitate cu faptele.

Fragmentul 7

Unii oameni care predică Evanghelia, care răspândesc și depun mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu fac o greșeală gravă – elimină acele cuvinte ale lui Dumnezeu față de care oamenii religioși vor dezvolta cel mai probabil noțiuni, dându-le potențialilor destinatari ai Evangheliei o versiune prescurtată, concisă, a cuvintelor Lui. Scuza lor este că procedează astfel pentru a evita ca oamenii să dezvolte noțiuni și înțelegeri greșite, dar este corect acest lucru? Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Indiferent dacă oamenii au noțiuni și dacă acceptă sau iubesc aceste cuvinte, adevărul este adevăr; cei care îl acceptă pot fi mântuiți, iar cei care nu-l acceptă vor pieri. Oricine respinge adevărul merită să moară și să piară. Ce legătură are asta cu cei care răspândesc Evanghelia? Cei care răspândesc Evanghelia ar trebui să-i lase pe oameni să citească cuvintele originale ale lui Dumnezeu, în loc să le scurteze de teamă că oamenii vor avea noțiuni. Când oamenii investighează adevărata cale, vor să vadă cum sunt rostite cuvintele originale ale lui Dumnezeu, ce tip de conținut se află în ele și care sunt cele mai originale afirmații ale lui Dumnezeu în privința anumitor chestiuni. Ei vor să știe: „Spuneți că Dumnezeu este Creatorul, deci care sunt cuvintele pe care le rostește? Care este maniera Lui de a vorbi?” Vă încăpățânați să modificați acele cuvinte ale lui Dumnezeu care nu sunt în acord cu noțiunile umane, așa cum tot ceea ce spun oamenii religioși când explică Biblia este în acord cu noțiunile umane; vă încăpățânați să le arătați oamenilor o versiune a cuvintelor lui Dumnezeu care a fost modificată și nu-i lăsați să vadă cuvintele Sale în forma lor originală. Ce înseamnă toate acestea? Și voi aveți noțiuni despre aceste cuvinte ale lui Dumnezeu? Credeți, asemenea oamenilor religioși, că acelea dintre cuvintele Sale care nu sunt în acord cu noțiunile umane nu sunt adevărul și că adevărul constă doar în acele cuvinte care se potrivesc noțiunilor umane? Dacă da, este o greșeală omenească. Indiferent cum sunt rostite cuvintele lui Dumnezeu și indiferent dacă sunt conforme sau nu cu noțiunile omului, ele sunt adevărul. Oamenii corupți dezvoltă noțiuni despre cuvintele lui Dumnezeu doar pentru că nu dețin și nu cunosc adevărul – aceasta e nerozia și ignoranța omului. Nu reușiți să vedeți limpede că acele cuvinte ale lui Dumnezeu sunt deosebit de practice și concrete pentru un efect anume și sunteți chiar mai puțin conștienți de cât de slab este calibrul omului și cât de greu le este oamenilor să înțeleagă dacă acele cuvinte ale lui Dumnezeu sunt prea concise și teoretice. Amintiți-vă că, atunci când Domnul Isus S-a arătat pentru a înfăptui lucrarea, mulți discipoli nu-I puteau înțelege cuvintele și Îi cereau să le dea exemple și să le spună parabole pentru a le pricepe sensul. Nu este așa? În zilele noastre, când vorbesc prea detaliat și exact, vă plângeți că e prea plictisitor. Când aprofundez un subiect, nu înțelegeți, dar când generalizez și teoretizez, o considerați o doctrină. Oamenii sunt dificili în această privință. În cuvintele lui Dumnezeu, există acum un limbaj divin, dar și un limbaj uman, există atât concizie, cât și specificitate și s-au dat multe exemple care expun diversele stări ale oamenilor. Unele cuvinte par prea detaliate pentru aceia care înțeleg deja adevărul, dar pentru noii credincioși sunt tocmai potrivite și ar fi greu să se obțină rezultate fără acest nivel de detalii și specificitate. Este ca atunci când părinții își cresc copiii; când copiii sunt mici, părinții trebuie să facă multe lucruri în detaliu, dar se pot opri când copiii încep să înțeleagă și își pot purta de grijă singuri. Oamenii înțeleg acest lucru, deci de ce nu pot înțelege situația lucrării lui Dumnezeu? Noii credincioși trebuie să citească cuvinte care sunt mai accesibile și susținute prin exemple, cuvinte care sunt comparativ mai detaliate și mai minuțioase. Cei care cred în Dumnezeu de câțiva ani și înțeleg unele adevăruri trebuie să citească cuvinte comparativ profunde și pe care le pot pricepe. Indiferent cum vorbește Dumnezeu, scopul este ca oamenii să înțeleagă adevărul, să se elibereze de firile lor corupte și să intre în adevărul-realitate. El vorbește pentru a obține aceste rezultate. Indiferent dacă ale Sale cuvinte sunt profunde sau accesibile, dacă oamenii le pot pricepe sau nu, înțelegerea adevărului și intrarea în adevărul-realitate nu sunt ușoare. Doar pentru că ai calibru bun și poți pricepe adevăruri profunde, să nu crezi că deții deja adevărurile accesibile și realitatea. Așa este? Doar adevărul despre a fi o persoană onestă este suficient pentru experiența de o viață. Indiferent cât de accesibile sunt cuvintele lui Dumnezeu, indiferent câte exemple dă, s-ar putea să nu intri în realitate nici măcar după zece sau opt ani de experiență. Așadar, când abordezi cuvintele lui Dumnezeu, este greșit să te uiți la profunzimea lor. Această opinie este incorectă. Cel mai bine este să acorzi o atenție deosebită realității; nu e ca și cum ai avea realitatea doar pentru că ai capacitatea de a înțelege și poți pricepe adevărul. Dacă nu poți practica adevărul, chiar și cea mai bună înțelegere va fi doar o doctrină goală pentru tine. Trebuie să pui adevărul în practică, trebuie să ai experiență și cunoaștere – doar așa va fi practică înțelegerea ta. Oricine se plânge de cuvintele lui Dumnezeu, spunând că sunt prea detaliate sau banale este arogant și neprihănit de sine și nu are deloc adevărul-realitate. Poate omul pătrunde cu mintea înțelepciunea cuvintelor lui Dumnezeu și gândurile Sale? Mulți sunt prea aroganți și ignoranți în atitudinea lor față de cuvintele lui Dumnezeu, purtându-se de parcă ar avea mult adevăr-realitate, când, de fapt, nu practică adevărul și nu pot rosti nicio mărturie sinceră. Pot rosti doar cuvinte goale de teorie; sunt teoreticieni și escroci. Cum ar trebui să citească cuvintele lui Dumnezeu cei care urmăresc realmente adevărul? Ar trebui să caute adevărul. Căutarea adevărului cuprinde și implică multe lucruri, deci se poate vorbi despre ea fără detalii? Se pot obține rezultate fără a vorbi în mod explicit și cuprinzător? Pot oamenii să înțeleagă cu adevărat fără sprijinul unui număr mare de exemple? Mulți cred că unele dintre cuvintele lui Dumnezeu sunt prea accesibile – ei bine, câte astfel de cuvinte accesibile ai pătruns cu mintea? Ce mărturie bazată pe experiență poți împărtăși? Dacă nu ai pătruns cu mintea nici măcar aceste cuvinte accesibile, le poți pricepe pe cele mai profunde? Le poți înțelege cu adevărat? Nu te considera isteț, nu fi arogant și neprihănit de sine!

Să revenim la problema falsificării cuvintelor lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu a publicat versiunea standardizată a cărții „Cuvântul Se arată în trup” și nimeni nu are voie să aducă nici cea mai mică modificare. Nicio versiune standard a cuvintelor lui Dumnezeu nu poate fi modificată de nimeni și, dacă cineva le modifică totuși, acest lucru va fi tratat ca o falsificare a cuvintelor Sale. Cei care Îi falsifică cuvintele nu înțeleg câtuși de puțin năzuința tuturor celor care tânjesc după adevăr și așteaptă cu nerăbdare lectura cuvintelor lui Dumnezeu. Acești oameni vor să citească versiunea exactă, standard, a cuvintelor Sale, care sunt cuvintele originale ale lui Dumnezeu, exprimările înțelesului și intenției Sale originale. Toți cei care iubesc adevărul sunt astfel. Oamenii nu înțeleg care sunt intenția, scopul și sensul original pentru care Dumnezeu înfăptuiește toată această lucrare și rostește toate aceste cuvinte, nici de ce vorbește El atât de detaliat. Ei nu înțeleg, dar analizează și sintetizează cu mințile lor și sfârșesc prin a falsifica acelea dintre cuvintele originale ale lui Dumnezeu care nu sunt conforme cu noțiunile umane. Ca urmare, când alții termină de citit acele cuvinte ale lui Dumnezeu care au fost falsificate, le este greu să-I înțeleagă sensul original. Oare acest lucru nu le influențează înțelegerea adevărului și intrarea în viață? Care este problema aici? Că aceia care schimbă cuvintele lui Dumnezeu nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. Metoda lor este aceea a unui non-credincios; imediat ce acționează, firea lor satanică iese la iveală. Ei au mereu opinii și idei despre ceea ce a făcut și a spus Dumnezeu și vor mereu să manipuleze și să prelucreze aceste lucruri, să-și scoată ghearele negre de diavoli și să transforme cuvintele lui Dumnezeu în vorbe proprii. Aceasta e natura Satanei – aroganța. Când Dumnezeu rostește niște cuvinte reale, niște cuvinte obișnuite, apropiate de umanitate, oamenii le primesc cu dispreț și le desconsideră, abordându-le cu o atitudine disprețuitoare. Vor mereu să se folosească de cunoașterea și închipuirea omenească pentru a aduce unele modificări și a schimba stilul. Nu este dezgustător? (Ba da.) Nu trebuie în niciun caz să faceți asta. Trebuie să acționați cu conștiinciozitate. Cuvintele lui Dumnezeu sunt cuvintele lui Dumnezeu și, indiferent cum vorbește El, acestea trebuie să-și păstreze forma originală și să nu fie modificate. Doar predicile directe pot fi reorganizate într-o oarecare măsură, atât timp cât e vorba doar de o îmbunătățire minoră și nu schimbă sensul original. Este absolut obligatoriu ca sensul original să nu fie schimbat. Dacă nu deții adevărul, nu aduce modificări; oricine aduce modificări va trebui să-și asume responsabilitatea. Casa lui Dumnezeu alocă mai multor oameni sarcina de a organiza predicile și părtășiile, dar aceștia trebuie să le organizeze potrivit principiilor și nu trebuie în niciun caz să falsifice ceva. Cei care nu au înțelegere spirituală și nu înțeleg adevărul nu ar trebui să se amestece, astfel încât să nu fie pedepsiți. Întrucât ești unul dintre aleșii lui Dumnezeu, ar trebui să-I citești cuvintele cu sârguință, să te axezi pe înțelegerea adevărului și pătrunderea în realitate și să nu te îndoiești de cuvintele lui Dumnezeu sau de adevăr. Mai presus de toate, nu-ți folosi mintea și cunoașterea pentru a cerceta cuvintele lui Dumnezeu. Nu e bine să te dedai mereu la fapte rele; odată ce ai ofensat firea lui Dumnezeu, va fi foarte dificil pentru tine. Unii oameni au o oarecare cunoaștere biblică; ei studiază teologia vreo două zile și citesc câteva cărți și apoi cred că înțeleg adevărul, că au cunoștințe vaste și că sunt capabili. Dar la ce-ți folosește mica ta pricepere? Poți fi martor pentru Dumnezeu? Ai adevărul-realitate? Poți aduce oamenii în prezența lui Dumnezeu? Fărâma ta de teorie și studiu nu reprezintă câtuși de puțin adevărul. Dumnezeu în umanitatea Sa rostește cuvinte ce le îngăduie oamenilor să înțeleagă sensul, cuvinte ce sunt mai ușor de înțeles de către omenire, dar oamenii sunt mereu plini de îndoială, dorind să-I schimbe cuvintele. Ei vor să-I schimbe cuvintele în conformitate cu noțiunile lor, pentru a fi pe potriva gusturilor și dorințelor lor, pentru a fi confortabil de ascultat, plăcute ochiului și inimii. Ce fel de fire este aceasta? Este o fire arogantă. Înfăptuirea lucrurilor fără absolut niciun adevăr-principiu și acționarea potrivit căilor Satanei va tulbura și perturba întotdeauna lucrarea casei lui Dumnezeu. Aceasta e o chestiune foarte periculoasă! Odată ce ai ofensat firea lui Dumnezeu, va fi destul de dificil și există pericolul de a fi alungat.

Unii oameni simt aversiune atunci când văd cuvintele lui Dumnezeu vorbind în detaliu despre calea de practicare pentru intrarea în viață. În acest caz, dacă ar vedea toate legile, decretele și statutele promulgate de Dumnezeu în Vechiul Testament, nu ar simți și mai multă aversiune? Și dacă ar citi apoi cuvintele și mai detaliate ale poruncilor originale din Biblie, oare nu ar dezvolta noțiuni? Și-ar spune în sinea lor: „Aceste cuvinte sunt prea banale. Ce se poate spune clar într-o propoziție este întins pe trei sau patru. Ar trebui să fie mai concise și directe, astfel încât oamenii să poată vedea totul dintr-o privire și să înțeleagă doar ascultând o propoziție. Ce grozav ar fi dacă n-ar fi atât de întortocheate și ar fi în schimb simple, ușor de înțeles și ușor de practicat. Nu ar fi martore pentru Dumnezeu și L-ar preamări mai eficient?” Acest gând pare corect, dar crezi că citirea cuvintelor lui Dumnezeu ar trebui să fie ca lectura unui roman: cu cât mai ușoară, cu atât mai bine? Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul; ele necesită contemplare și oamenii trebuie să le practice și să le experimenteze pentru a înțelege și dobândi adevărul. Cu cât cuvintele Sale se aliniază mai puțin la noțiunile umane, cu atât mai mult adevăr există în ele. De fapt, niciun aspect al adevărului nu este conform cu noțiunile umane; nu este ceva ce oamenii au văzut sau experimentat anterior, ci sunt cuvinte noi. Totuși, după ce le vei citi și experimenta mai mulți ani, vei ști că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Unii oameni au mereu noțiuni despre cuvintele lui Dumnezeu. De unde provine această problemă? Unde greșesc ei? Această problemă arată că oamenii nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu sau firea Sa. Fiecare propoziție rostită de El este practică și bazată pe fapte, folosind limbajul zilnic al oamenilor, fără a recurge la folosirea unui limbaj al teoriei sau cunoașterii. Acest lucru e foarte benefic pentru înțelegerea adevărului de către oameni. Nimeni nu poate pricepe limpede această chestiune – doar lucrarea lui Dumnezeu și cuvintele Sale sunt cele mai practice și realiste. Oamenii recunosc verbal: „Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt corecte. Cuvintele Sale sunt benefice pentru oameni, dar ei nu-L înțeleg pe Dumnezeu. El știe cel mai bine care sunt nevoile oamenilor și cum să vorbească astfel încât aceștia să înțeleagă. Modul Său de a-i certa și a le vorbi oamenilor este mai ușor de acceptat. Dumnezeu cunoaște alcătuirea lăuntrică a oamenilor și tipul de gânduri și de noțiuni pe care le au și cunoaște chiar mai bine de ce au cea mai mare nevoie oamenii, în timp ce ei înșiși nu au habar.” Dar când privești cuvintele lui Dumnezeu, vrei să le simplifici și să le schimbi pentru a fi conforme cu noțiunile și gusturile omului. Mai pot atunci cuvintele lui Dumnezeu să fie adevărul? Mai pot fi cuvintele Lui? Nu ar deveni ele cuvintele omului? Nu este acest tip de gândire prea arogant și neprihănit de sine? Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, indiferent dacă se potrivesc noțiunilor și închipuirilor omului. Oricât de multe cuvinte rostește El și oricât de detaliate sunt, cuvintele lui Dumnezeu nu sunt rostite în zadar. Dacă El adaugă o propoziție, o face pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă mai bine, ceea ce este benefic pentru ei. Dacă El ar omite o propoziție, oamenii nu ar înțelege la fel de bine și Satanei i-ar fi mai ușor să exploateze această situație. Cei mai mulți oameni au un calibru slab și nu pot pricepe cuvintele decât dacă Dumnezeu intră în amănunte și vorbește în detaliu. Toți oamenii sunt amorțiți și înceți la minte, așa că n-ar trebui omisă nici măcar o propoziție; dacă nu s-ar vorbi pe îndelete despre un aspect, oamenii nu l-ar înțelege – poate că tu l-ai înțelege, dar altcineva, nu; s-ar putea ca un grup dintre voi să-l înțeleagă, dar alt grup, nu. Vor fi mereu unii care nu înțeleg. Dumnezeu nu-ți vorbește doar ție; El vorbește întregii omeniri, tuturor celor care au urechi să audă și care sunt capabili să înțeleagă ce spune El. Este perspectiva ta prea limitată? Oamenii văd doar ce se află imediat în fața lor, zicându-și: „Înțeleg această propoziție; de ce trebuie totuși Dumnezeu să o explice cu atât de multe detalii?” Dacă e prea simplă, cei de calibru bun o vor înțelege, dar cei de calibru mediu nu vor fi în stare; dacă Dumnezeu elaborează câteva propoziții pentru oamenii de calibru mediu, tu obiectezi. Înseamnă asta că ești cineva care acceptă adevărul? De unde provin aceste obiecții ale tale? Nu este aceasta firea arogantă a Satanei? Când Dumnezeu face ceva chiar și puțin contrar noțiunilor tale, când dezvăluie puțin din tot ceea ce El are și este – prețuind, înțelegând, având grijă, fiind preocupat și îngrijindu-Se în mod cuprinzător de oameni – crezi că Dumnezeu este plictisitor, că vorbește prea mult, irosind timpul cu banalități, că nu ar trebui să procedeze astfel; exact așa crezi în noțiunile tale. Aceasta este impresia ta față de Dumnezeu, cunoașterea ta în ceea ce-L privește, modul în care Îl vezi. Așadar, credința ta că „tot ce face Dumnezeu este corect, Dumnezeu înțelege cel mai bine omul” este doar doctrină? Pentru tine, a devenit doctrină; cunoașterea ta în ceea ce-L privește pe Dumnezeu nu se potrivește cu ceea ce dezvăluie El, nu există nicio corelație. Mai mult, nu așa te porți față de Dumnezeu; Îi tratezi cuvintele și lucrarea potrivit noțiunilor și închipuirilor tale, potrivit firii tale arogante. Ești o persoană care acceptă adevărul? Nu ești o persoană care acceptă adevărul, nici nu ai o inimă cu frică de Dumnezeu. În fața cuvintelor și faptelor lui Dumnezeu, ești în stare să judeci, să te plângi, să speculezi, să te îndoiești, să tăgăduiești, să te împotrivești și să faci alegeri. Ești un credincios adevărat în Dumnezeu? Dacă nu te poți supune lucrării lui Dumnezeu, poți dobândi adevărul? Dacă așa tratezi cuvintele lui Dumnezeu, lucrarea Lui, adevărul, tot ceea ce El are și este și tot ce vine de la El, atunci poți dobândi mântuirea Lui? Dacă nu poți dobândi adevărul, vei fi supus pedepsirii.

Când abordezi cuvintele lui Dumnezeu, nu le analiza sau cerceta, nu fi viclean, nu te îndoi și nu-ți frământa mintea. Tratează-le așa cum ai trata adevărul – aceasta e cea mai inteligentă abordare. Orice ai face, nu-ți spune în sinea ta: „Sunt o persoană modernă, sunt bine informat și educat, mă pricep la gramatică, am studiat o materie sau alta, sunt expert într-o anumită competență sau profesie, înțeleg, pricep. Dumnezeu nu știe. Deși El înțelege toată omenirea, nu are nimic altceva decât adevărul, nu înțelege problemele profesionale, nu este bun la nimic, știe doar cum să exprime adevărul.” Așa este. Dumnezeu poate doar să exprime adevărul și este conștient de toate lucrurile deoarece El este adevărul. El este suveran peste soarta omenirii și îți controlează destinul. Nimeni nu poate scăpa de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Care ar trebui să fie atitudinea oamenilor față de cuvintele lui Dumnezeu? De ascultare, supunere, acceptare și practicare în cel mai strict mod posibil – aceasta e atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii. Orice ați face, nu cercetați. V-am spus multe cuvinte, dar puteți accepta doar o parte din ele. Nu acceptați niciun cuvânt care nu este conform cu noțiunile umane – ba chiar vă împotriviți și le combateți în inimile voastre. Puteți accepta doar acele cuvinte care sunt conforme cu noțiunile umane și le respingeți pe cele care nu sunt. Puteți dobândi adevărul în acest mod? Oare cuvintele care nu se conformează noțiunilor umane nu sunt, de fapt, adevărul? Îndrăznești să fii sigur în această privință? Atunci trebuie să te întreb: cât de mult din adevăr înțelegi? Ce adevăruri deții? În acest caz, depune mărturie despre toate adevărurile pe care le înțelegi și lasă-i pe toți să decidă dacă acestea sunt adevărul. Dacă poți admite că nu deții adevărul, înseamnă că ai rațiune. Dacă ai într-adevăr rațiune, tot îndrăznești să tragi concluzia că acele cuvinte neconforme cu noțiunile umane nu sunt adevărul? Tot îndrăznești să pariezi cu Dumnezeu? Ca ființă umană creată, nu fi prea arogant și neprihănit de sine, nu avea o părere atât de bună despre tine. Nu cunoști deloc adevărul; nu ai fi capabil să experimentezi pe deplin nici o singură propoziție din cuvintele lui Dumnezeu pe durata vieții tale, nici să le înțelegi sau să le trăiești pe parcursul vieții tale. Dacă poți să înțelegi o parte din ele și să le pui în practică, deja nu este rău. Oamenii sunt atât de sărăciți și demni de milă – așa stau cu adevărat lucrurile. Întrucât sunt atât de sărăciți și demni de milă, de ce sunt și atât de aroganți și neprihăniți de sine? Asta îi face atât demni de milă, cât și odioși. Îi sfătuiesc să citească în mod ascultător cuvintele lui Dumnezeu, să-și abandoneze noțiunile imediat ce apar, să trateze cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevăr și să facă tot posibilul pentru a cugeta la ele și apoi a le experimenta; poate atunci vor fi capabili să înțeleagă care este adevărul. Nu ține cont de cât de detaliate și întortocheate sunt cuvintele lui Dumnezeu. Dacă poți să le înțelegi și să le experimentezi, apoi să depui mărturie pentru ele, doar atunci poți fi considerat capabil. Este similar modului în care oamenii sunt mereu pretențioși în legătură cu tipurile de mâncare pe care le consumă, gândind că unele sunt gustoase și altele nu. Și cu ce se aleg din asta? Mâncărurile gustoase nu sunt neapărat bogate în nutrienți, iar cele care nu-ți plac nu au neapărat mai puțini nutrienți; ba chiar s-ar putea să aibă nutrienți mai mulți și mai buni. Oamenii disting cu greu între ce este și ce nu este adevărul, ce vine de la Dumnezeu și ce vine de la om. Doar după ce înțeleg adevărul pot discerne o parte din acestea; cei care nu înțeleg adevărul nu-și dau seama de nimic. Dacă știi că ești lipsit de discernământ, ar trebui să rămâi modest și discret și să cauți adevărul mai mult. Asta face o persoană deșteaptă. Dacă nu-ți dai seama de nimic, dar tot continui cu aroganță oarbă, îndrăznind să judeci totul și să critici pe oricine vorbește, atunci ești total lipsit de rațiune. Nu sunteți de acord că așa stau lucrurile? Indiferent ce face cineva, nu trebuie să-și arate colții în prezența adevărului. Trebuie să păstreze o inimă cu frică de Dumnezeu și să caute adevărul în toate lucrurile – doar aceasta este o persoană cu adevărat inteligentă și înțeleaptă.

Fragmentul 8

Care este natura problemei privind falsificarea cuvintelor lui Dumnezeu? Dacă modifici cuvintele lui Dumnezeu și Îi falsifici spusele, aceasta constituie cea mai gravă opoziție și blasfemie împotriva lui Dumnezeu. Doar cei de teapa Satanei sunt capabili de o astfel de faptă rea și sunt la fel ca arhanghelul. Acesta a spus: „Dumnezeule, poți crea cerul, pământul și toate lucrurile și poți face semne și minuni – la fel și eu. Ai urcat pe tron, la fel voi face și eu. Stăpânești toate națiunile, la fel și eu. Tu ai creat oamenii, iar eu îi gestionez!” Atât de arogant este arhanghelul; nu are niciun pic de rațiune. Natura falsificării cuvintelor lui Dumnezeu este aceeași ca a arhanghelului, adică este o manifestare a împotrivirii directe față de Dumnezeu și a blasfemiei împotriva Lui. Oamenii care falsifică cuvintele lui Dumnezeu sunt cei care I se opun cel mai mult și Îi ofensează direct firea. Dumnezeu nu urăște pe nimeni mai mult decât pe cei care Îi falsifică cuvintele. Se poate spune că falsificarea cuvintelor lui Dumnezeu este o blasfemie împotriva Lui și a Duhului Sfânt și un păcat de neiertat. Pe lângă falsificarea cuvintelor Sale de către oameni, mai există ceva ce ofensează firea lui Dumnezeu, și anume când oamenii îndrăznesc să modifice la întâmplare rânduielile de lucru și apoi le transmit bisericii pentru a-i induce în eroare pe aleșii lui Dumnezeu, tulburând și perturbând lucrarea bisericii. La rândul ei, aceasta e o manifestare a opoziției directe față de Dumnezeu și ceva ce Îi ofensează firea. Unii oameni nu au deloc inimi cu frică de Dumnezeu. Ei cred că rânduielile de lucru sunt scrise de om, că vin de la om și, oricând nu sunt în acord cu noțiunile lor, le schimbă după bunul lor plac. Știți care dintre decretele administrative ale lui Dumnezeu sunt încălcate? (7. „În lucrarea și problemele bisericii, în afară de a te supune lui Dumnezeu, urmează instrucțiunile omului care este folosit de Duhul Sfânt în toate. Chiar și cea mai mică infracțiune este inacceptabilă. Trebuie să fii absolut în ascultarea ta și nu analiza ce este bine sau rău; ce este bine sau rău nu are nimic de a face cu tine. Singura ta grijă trebuie să fie supunerea deplină” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției”).) Lucrurile care încalcă decretele administrative sunt lucruri care ofensează firea lui Dumnezeu. Nu poți vedea limpede acest lucru? Unii oameni sunt exagerat de nepăsători în atitudinile lor față de rânduielile de lucru ale Celui de mai sus. Ei au următoarea părere: „Cel de mai sus face rânduielile de lucru, iar noi facem lucrarea în cadrul bisericii. Unele cuvinte și chestiuni pot fi implementate flexibil. Depinde de noi cum anume urmează să fie făcute. Cel de mai sus doar vorbește și face rânduielile de lucru; noi suntem cei care întreprindem acțiuni practice. Prin urmare, după ce primim lucrarea de la Cel de mai sus, putem face ce vrem. E în regulă, nu contează cum este făcută. Nimeni n-are dreptul să intervină.” Principiile potrivit cărora acționează sunt următoarele: ascultă ceea ce cred că este corect și ignoră ceea ce cred că este greșit, consideră că părerile lor sunt adevărul și principiile, se împotrivesc la orice nu este în acord cu voința lor și îți sunt extrem de potrivnici în privința acelor lucruri. Când cuvintele Celui de mai sus nu sunt în acord cu voința lor, ei le schimbă și le transmit mai departe doar după ce sunt pe placul lor. Fără aprobarea lor, nu permit ca acestea să fie transmise mai departe. În alte zone, rânduielile de lucru ale Celui de mai sus sunt transmise așa cum sunt, în timp ce acești oameni transmit către bisericile de care sunt responsabili versiunile modificate de ei ale rânduielilor de lucru. Astfel de oameni vor mereu să-L dea pe Dumnezeu la o parte; abia așteaptă să-i facă pe toți să creadă în ei, să-i urmeze și să li se supună. În mințile lor, sunt domenii în care Dumnezeu nu ajunge la nivelul lor – ei înșiși ar trebui să fie Dumnezeu, iar alții ar trebui să creadă în ei. Aceasta este natura situației. Dacă ați înțelege asta, tot ați plânge atunci când sunt demiși? Tot v-ar părea rău pentru ei? Tot ați crede: „Cel de mai sus S-a purtat neadecvat. Îi tratează nedrept pe oameni. Cum a putut să demită o persoană atât de muncitoare?” Cei care spun asta sunt lipsiți de discernământ. De dragul cui muncesc ei din greu? De dragul lui Dumnezeu? De dragul lucrării bisericii? Ei muncesc din greu pentru a-și consolida statutul; sunt muncitori pentru a-și întemeia împărății independente. Îl slujesc ei pe Dumnezeu? Își îndeplinesc îndatoririle? Sunt loiali și supuși lui Dumnezeu? Sunt doar lacheii Satanei și, când lucrează, diavolul este cel care stăpânește. Ei aduc prejudicii planului de gestionare și tulbură lucrarea lui Dumnezeu. Sunt cu adevărat antihriști! Unii spun: „Privește cât de mult muncesc – este nevoie de foarte mult efort ca să scrii toate lucrurile acelea și să le transmiți bisericilor.” Dați-Mi voie atunci să vă întreb: sunt lucrurile pe care le scriu edificatoare pentru oameni? Care anume este scopul pe care își doresc să-l atingă? Ai discernământ în privința acestor chestiuni? Care vor fi consecințele dacă acestea te induc în eroare? Te-ai gândit la asta? Unora le este milă de astfel de oameni, spunând: „Lucrează atât de mult și nu-i ușor să scrii toate lucrurile acelea, așa încât casa lui Dumnezeu ar trebui să-i ierte dacă sunt câteva abateri sau lucruri deformate în ceea ce au scris.” Care este problema cu faptul că spun asta? Poate cineva să câștige cu adevărat aprobarea lui Dumnezeu doar muncind din greu? De dragul cui muncesc din greu acei oameni? Dacă nu muncesc din greu pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și a-I aduce glorie, ci pentru a dobândi statut, atunci, indiferent cât de mult muncesc, există vreo semnificație sau valoare în asta? Acest tip de muncă asiduă este egoistă și josnică, rea și nerușinată! Care vor fi consecințele dacă acest tip de antihrist nu este demis? Oamenii vor tulbura lucrarea bisericii după bunul lor plac și vor deveni potrivnici lui Dumnezeu înainte de a-și da măcar seama de acest lucru. Nu este asta o tulburare și perturbare a lucrării lui Dumnezeu? Dacă muncesc din greu pentru a-și atinge scopurile proprii, le dă asta dreptul de a se opune lui Dumnezeu? Ar trebui să se opună apoi lui Dumnezeu și să se răzvrătească împotriva Lui? Ar trebui să fie arbitrari și nesăbuiți și să refuze să I se supună? Pot face, pur și simplu, orice doresc? Cei care nu dețin adevărul, care nu se supun lui Dumnezeu și vor doar să acționeze orbește, crezând că tot ce fac este rezonabil și corect sunt de-a dreptul diavoli și lachei ai Satanei care vin să tulbure și să perturbe lucrarea bisericii! Dacă nu doar că nu poți deosebi astfel de oameni, dar îi și compătimești, verși lacrimi pentru ei și le sari în apărare, atunci nici tu nu ești bun de nimic, ești un om confuz și încet la minte. Poate gândești în continuare: „Cel de mai sus nu ține cont de sentimentele lor. Acea persoană a muncit din greu și Cel de mai sus a înlăturat-o pur și simplu.” Dacă spui asta, și tu ești un lacheu al Satanei și aparții diavolului. Sunt mulți oameni care trăiesc potrivit filosofiilor satanice, fără să-i dea în vileag sau să-i raporteze vreodată pe conducătorii falși și pe antihriști, până când, într-o zi, un antihrist face ceva dezastruos și își dau seama în final că acesta a fost într-adevăr un caz de inducere a oamenilor în eroare de către un antihrist. Unii încă au noțiuni în această privință, spunându-și: „Dumnezeu este atotputernic, iar Cel de mai sus ar trebui să știe câți antihriști există în biserică, deci chiar e nevoie să-i raportăm noi?” Oare oamenii care spun asta nu sunt absurzi? În momentul de față, Dumnezeu lucrează în umanitate și conducătorul Celui de mai sus este om, așadar, dacă nu ar intra în contact direct cu problemele bisericii, cum ar putea cunoaște aceste lucruri? De multe ori, când au avut loc incidente în care au fost implicați antihriști, problemele s-au rezolvat doar după ce au fost raportate și date în vileag de unii oameni, iar Cel de mai sus a ordonat o anchetă. În timp ce lucrează și-i conduce pe oameni în umanitatea normală, Dumnezeu nu este deloc supranatural și este extrem de practic, dar El îl cucerește, înfrânge și umilește pe Satana. Doar astfel pot fi revelate atotputernicia și înțelepciunea Sa. Atât de practică este lucrarea lui Dumnezeu; El rânduiește toți acești oameni, toate aceste evenimente și lucruri astfel încât aleșii Săi să poată învăța lecții, să capete discernământ și să-și îmbogățească cunoștințele. Odată ce aleșii Săi vor căpăta discernământ, conducătorii falși, antihriștii și oamenii răi vor fi incapabili să scape de „brațul lung al legii”. Dumnezeu va folosi faptele pentru a-i dezvălui și a le îngădui tuturor aleșilor Săi să vadă și să înțeleagă limpede. În trecut, n-au fost dezvăluiți și alungați mulți oameni răi și antihriști? Oare nimeni nu poate vedea limpede această chestiune? Atunci și voi sunteți prea confuzi!

Deși unii oameni nu înțeleg câteva părți din rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, tot sunt capabili să se supună, spunând: „Tot ce face Dumnezeu este corect și are sens. Dacă nu înțelegem întru totul rânduielile de lucru, ar trebui mai întâi să ne supunem lor. Nu-L putem judeca pe Dumnezeu! Ar trebui să ascultăm rânduielile de lucru, chiar dacă nu sunt conforme cu noțiunile noastre, deoarece suntem oameni și ce poate vedea mintea omenească? Ar trebui să ne supunem pur și simplu rânduielilor lui Dumnezeu; va veni ziua în care le vom înțelege. Chiar dacă tot nu le vom putea înțelege pe deplin când vom ajunge în ziua aceea, ar trebui totuși să ne supunem de bunăvoie. Suntem oameni și ar trebui să ne supunem lui Dumnezeu. Asta ar trebui să facem.” Unii oameni sunt însă diferiți și, când văd rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, le vor studia mai întâi, spunând: „Asta zice Dumnezeu și acestea sunt cerințele Sale. Primul lucru pare în regulă, dar al doilea nu e foarte potrivit. O să-l schimb.” Oare astfel de oameni au inimi cu frică de Dumnezeu? Dacă schimbi rânduielile de lucru după bunul plac, care este natura acestei probleme? Nu înseamnă că tulburi și perturbi lucrarea casei lui Dumnezeu? Lucrurile pe care le deții sunt adevărul? Dacă realmente ai adevărul, de ce nu-l exprimi? De ce schimbi cuvintele lui Dumnezeu? Ce fire dezvălui procedând astfel? Este o fire arogantă și neprihănită de sine, care nu ascultă de nimeni. Dacă îndrăznești să faci mofturi când vine vorba de rânduielile lui Dumnezeu, atunci există o problemă gravă cu mentalitatea și firea ta. Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să aibă discernământ în privința unor astfel de oameni. În primul rând, astfel de oameni nu pot avea părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme, însă consideră că înțeleg adevărul și nu au de gând să asculte de nimeni. În al doilea rând, când au noțiuni despre rânduielile de lucru, nu le menționează casei lui Dumnezeu, ci doar le răspândesc în jurul lor. În al treilea rând, când au noțiuni despre Dumnezeu și lucrarea casei Sale, nu doar că nu le rezolvă, ci îi și instigă pe aleșii lui Dumnezeu să dezvolte noțiuni despre El, să ia atitudine și să lupte împotriva Lui, pentru a-L obliga să acționeze potrivit dorințelor lor și, în cele din urmă, să-L facă să Se supună. Pe baza acestor trei comportamente, putem fi siguri ce fel de oameni sunt aceștia. Sunt oameni care caută adevărul și se supun lui Dumnezeu? Cu siguranță nu. Nu caută câtuși de puțin adevărul și nici nu sunt mulțumiți de Dumnezeu. Au noțiuni despre El și le răspândesc, făcându-i pe toți să dezvolte noțiuni în privința Lui, să ia atitudine pentru a lupta și a se opune Lui. Pe baza acestora, pot fi caracterizați pe deplin drept antihriști veritabili. Cum ar trebui gestionați astfel de oameni? Ar trebui ajutați cu dragoste? Acest lucru este inutil, deoarece ei nu acceptă adevărul. Cum rămâne cu emondarea lor? Nici acest lucru nu este util, deoarece ei nu acceptă adevărul. Dacă aceia care cred în Dumnezeu nu pot accepta adevărul, este o problemă gravă și un lucru îngrozitor! Dacă privești prea simplist această chestiune și crezi că nu e mare lucru, va veni o zi în care Îl vei ofensa pe Dumnezeu. Am văzut oameni de acest fel și, chiar dacă nu au fost încă îndepărtați, de fapt, finalul lor a fost determinat deja: vor fi alungați.

Cei care cred în Dumnezeu trebuie cel puțin să aibă inimi cu frică de Dumnezeu. Și ce înseamnă să-ți fie frică de Dumnezeu? Oamenilor trebuie să le fie frică de El, trebuie să facă totul cu atenție și grijă, lăsându-și spațiu de manevră, nefăcând pur și simplu orice își doresc. De exemplu, când casa lui Dumnezeu demite niște conducători falși, unii oameni spun: „Nu sunt sigur în această privință. Nu știm exact ce au făcut și, chiar dacă am ști, n-am putea înțelege în întregime natura lucrurilor pe care le-au făcut. Tot ce face Dumnezeu este corect și va veni întotdeauna o zi în care El va clarifica lucrurile și ne va îngădui să-I înțelegem voia.” Dacă nu înțelegi de ce casa lui Dumnezeu face lucrurile astfel, dar te poți supune totuși, ești o persoană destul de evlavioasă, despre care se poate spune că are într-o anumită măsură o inimă cu frică de Dumnezeu. Dacă nu înțelegi, dar totuși te plasezi împotriva lui Dumnezeu și tulburi lucrarea bisericii, vei avea necazuri. De fiecare dată când biserica demite conducători falși și exclude antihriști, unii dintre adepții lor inveterați iau mereu atitudine și sar în apărarea lor, judecându-L public pe Dumnezeu din această cauză, spunând că El este nedrept și cerându-I Duhului Sfânt să dezvăluie această chestiune. Pentru astfel de oameni, chiar dacă prestează un serviciu excepțional când răspândesc Evanghelia și își îndeplinesc îndatoririle, nimic nu contează. O trădare îți va stabili pe veci soarta. Trebuie să vezi limpede esența trădării; nu considera că nu este mare lucru. Se poate spune că toți v-ați opus lui Dumnezeu, că toți ați comis fărădelegi. Însă natura împotrivirii și cea a fărădelegilor voastre sunt diferite. Natura chestiunii despre care tocmai am vorbit este foarte gravă și constituie o judecată publică a lui Dumnezeu și o împotrivire față de El. Unora le place mereu să scrie lucruri, scrisori pe care le transmit la întâmplare în cadrul bisericii. Este acest lucru conform principiilor? Sunt lucrurile pe care le scriu o mărturie adevărată? Sunt o experiență de viață? Sunt edificatoare pentru aleșii lui Dumnezeu? Dacă nu sunt, dar acești oameni le transmit totuși la întâmplare în cadrul bisericii, sunt niște oameni care induc în eroare, care răspândesc erezii și sofisme, denaturează faptele, confundă binele și răul și rostesc o mulțime de aberații. Unii chiar vor să scrie o carte proprie, apoi să o trimită bisericii și să devină faimoși. Oare oamenii nu au învățat o lecție profundă din exemplul lui Pavel? Tot vrei să scrii o carte, să scrii o „autobiografie a unei celebrități” și să o intitulezi „Rezumat al adevărului”. Nu ai pic de rațiune! Dacă ești în stare, scrie mai multe articole de mărturie bazată pe experiență. Nu ai fost judecat și nu ai suferit destul în acești ani de când crezi în Dumnezeu? Încă nu poți vedea limpede această chestiune? Ce înțeleg oamenii? Cuvintele și doctrinele pe care le rostești nu-ți pot rezolva nici măcar problemele tale, dar tot vrei să le oferi altora. Nu te cunoști deloc pe tine însuți! De ce tipărește și trimite cărți casa lui Dumnezeu în mod uniform? Pentru că majoritatea acestor cărți sunt alcătuite din cuvintele lui Dumnezeu, iar toate celelalte sunt alcătuite din mărturiile adevărate bazate pe experiențe ale aleșilor lui Dumnezeu. Toate acestea sunt lucruri pozitive de care aleșii Săi au nevoie, prin urmare toate cărțile publicate în mod uniform de casa lui Dumnezeu sunt necesare pentru lucrarea bisericii și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Acest mod de a face lucrurile provine și din îndrumarea Duhului Sfânt. Înțelegeți cu toții că acele cărți publicate în mod uniform de casa lui Dumnezeu sunt de cea mai mare valoare și necesitate. Știți foarte bine ce beneficii puteți obține ascultând predici, prin urmare, dacă aveți discernământ privind lucrurile răspândite de conducătorii falși și antihriști, veți fi cu adevărat capabili să-i distingeți. Ținând însă cont de statura voastră actuală, doar înțelegeți multe doctrine despre credința în Dumnezeu, iar adevărul încă nu vă este clar. Există chestiuni importante pe care tot nu le puteți înțelege pe deplin, care vă par vagi și nedeslușite, așadar nu aveți încă adevărurile-realități și tot nu sunteți prea pătrunzători. Indiferent cum se poartă sau vorbește orice persoană din biserică, vă lipsește un discernământ clar. Unii oameni cred că, atât timp cât cineva vorbește elocvent, poate fi martor pentru Dumnezeu și că aceia care nu vorbesc elocvent nu pot da o mărturie bazată pe experiență, chiar dacă au această experiență. Au dreptate în această privință? Se înșală grav; mărturia bazată pe experiență este practică, indiferent cum este relatată și, dacă cineva nu are o mărturie bazată pe experiență, atunci ceea ce spune nu este practic, indiferent cât de bine poate discuta despre doctrine. De ce? Discuțiile despre cuvinte și doctrine nu înseamnă că o persoană deține adevărul-realitate și, chiar dacă înțelege puțin din adevăr, înțelegerea sa tot este destul de superficială și de limitată și persoana nu poate deloc să scrie o mărturie bazată pe experiență. Dacă cineva nu are o mărturie bazată pe experiență, dar tot rostește cu nerușinare cuvinte și doctrine și le face morală oamenilor, atunci s-a transformat într-un fariseu ipocrit. Poate doar să inventeze o mărturie falsă ca să-i inducă în eroare pe oameni. Cei care fac asta vor fi blestemați de Dumnezeu. Capacitatea cuiva de a fi martor adevărat nu depinde de elocvența sa. Priviți cât de multe mărturii bazate pe experiențe a avut Petru – câte slove a scris el? Câte articole de mărturie a scris el? Deși au fost doar câteva, Dumnezeu l-a aprobat pe Petru, spunând că este persoana care L-a cunoscut cel mai bine și L-a iubit cu adevărat. Dacă ai într-adevăr o mărturie bazată pe experiență, cu siguranță te vei fi schimbat și vei fi devenit mult mai ascultător. Nu vei mai face acele lucruri pline de entuziasm, pe care le considerai bune. Când vei recunoaște cât de insignifiant, sărăcit și deplorabil este omul, nu vei îndrăzni să acționezi arbitrar sau să scrii o carte sau o autobiografie. Toți cei care-și doresc să scrie cărți sau autobiografii ori să-și clădească reputația sub pretextul de a aduce un soi de contribuție sunt oameni aroganți, încrezuți și ambițioși care-și supraevaluează capacitățile, care nu au o inimă cu frică de Dumnezeu și cărora le place să-și urmeze propria voință în acțiunile lor. Toți oamenii care urmăresc realmente adevărul se concentrează pe a-și îndeplini bine îndatoririle, a înțelege adevărul și a acționa în concordanță cu principiile. Ei consideră că îndeplinirea corectă a îndatoririlor, schimbarea firii, pătrunderea în adevărul-realitate și o mărturie adevărată bazată pe experiență sunt mai bune decât orice altceva. Cei care pot urmări în acest mod sunt cei mai isteți oameni și cei mai înzestrați cu rațiune.

Fragment 9

În ceea ce-i privește pe Noe, Avraam și Iov, consemnați în Vechiul Testament al Bibliei, care erau caracteristicile umanității lor? Ce trăsături ale umanității normale aveau, încât L-au determinat pe Dumnezeu să-i considere acceptabili? (Aveau cu precădere conștiință și rațiune.) Acest lucru este pe deplin adevărat. Iov a trăit până la o vârstă atât de înaintată fără ca Dumnezeu să-i vorbească personal deloc și fără să i se arate, dar Iov a putut să înțeleagă și să simtă tot ceea ce făcea Dumnezeu. La final, el a rezumat în câteva cuvinte cunoașterea sa despre Dumnezeu: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve” (Iov 1:21). Ce înseamnă aceste cuvinte? Ele înseamnă: „Iahve este Dumnezeu, El este Creatorul, El este Dumnezeul meu, iar când El vorbește, chiar dacă înțeleg doar jumătate din ce spune, trebuie să-I ascult cuvintele și să le urmez întocmai.” Dumnezeu l-a considerat pe Iov acceptabil doar atunci când cunoașterea lui despre El a ajuns la acest nivel. Iov a avut astfel de experiențe, a înțeles multe lucruri și a putut, de asemenea, să accepte și să se supună încercărilor pe care Dumnezeu i le-a impus. Toate aceste lucruri au fost realizate pe baza faptului că el avea conștiința și rațiunea umanității normale. Indiferent dacă L-a văzut sau nu pe Dumnezeu, indiferent de ce i-a făcut Dumnezeu și indiferent dacă Dumnezeu l-a încercat sau i S-a arătat, el a crezut întotdeauna: „Iahve este Dumnezeul meu și trebuie să respect ce – îmi cere și ceea ce Îi e pe plac, indiferent dacă înțeleg sau nu; trebuie să urmez calea Lui, să-L ascult și să mă supun Lui.” În „Cartea lui Iov”, este consemnat faptul că odraslele lui organizau adesea banchete, iar Iov nu participa niciodată la ele, ci, în schimb, se ruga și aducea arderi de tot pentru ei. Faptul că Iov făcea deseori acest lucru dovedește că, în inima lui, știa că Dumnezeu îi disprețuiește pe oameni pentru că se răsfață cu mâncare, băutură și distracție, precum și cu banchete. Iov a înțeles în inima sa că acesta era adevărul și, chiar dacă nu Îl auzise direct pe Dumnezeu zicând acest lucru, știa în sufletul său că asta era intenția lui Dumnezeu. Deoarece Iov știa ce dorea să spună Dumnezeu, a fost capabil să-L asculte și să I se supună, s-a ținut de cuvânt întotdeauna și nu a participat niciodată la mâncat, băut și ospețe. A înțeles Iov adevărul? Nu. El a putut face acest lucru pentru că avea conștiința și rațiunea umanității normale. În afară de conștiință și rațiune, cel mai important a fost faptul că avea credință adevărată în Dumnezeu. El a recunoscut din adâncul inimii sale că Dumnezeu este Creatorul, iar ceea ce spune Creatorul este voia lui Dumnezeu. În termenii de astăzi, acesta este adevărul, este cea mai înaltă cerință și este ceea ce omul trebuie să respecte. Indiferent dacă poate înțelege sau nu ceea ce vrea să spună Dumnezeu sau pricepe doar câteva cuvinte rostite de El, omul trebuie să accepte adevărul și să îl respecte. Aceasta este întocmai rațiunea pe care omul ar trebui să o aibă. Atunci când omul are această rațiune, este mult mai ușor să respecte cuvântul lui Dumnezeu, să îl pună în practică și să asculte de el. Făcând astfel, nu vor exista dificultăți, suferință și, cu siguranță, nici obstacole de vreun fel. A înțeles Iov mare parte din adevăr? Îl cunoștea pe Dumnezeu? Avea cunoștință despre posesiunile și despre ființa lui Dumnezeu sau despre firea și esența Lui? În comparație cu oamenii de astăzi, el nu-L cunoștea și înțelegea foarte puțin. Cu toate acestea, Iov avea calitatea de a pune în practică tot ceea ce înțelegea. După ce pricepea ceva, era ascultător și statornic. Acesta a fost cel mai nobil aspect al umanității sale și, totodată, cel mai disprețuit de oameni. Oamenii se gândesc: „Oare Iov nu s-a abținut doar de la a participa la banchete? Oare nu a făcut cumva în mod regulat arderi de tot în fața lui Dumnezeu? În termenii de astăzi, nu s-a abținut doar de la a se complace în confortul trupesc?” Acest lucru nu este decât o chestiune superficială, dar când te uiți la firea personală a lui Iov, la esența și la umanitatea din spatele acestor acțiuni, vei înțelege că nu este o treabă simplă și nici una atât de ușor de realizat. Dacă o persoană normală ar trebui să se abțină de la banchete pentru a economisi bani, acest lucru ar fi ușor de realizat. Iov, însă, era un om bogat la acea vreme. Ce om bogat ar alege să nu dea ospețe? Atunci, de ce putea Iov să se abțină de la banchete? (El știa că Dumnezeu disprețuia acest lucru. Era capabil să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău.) Exact. Temându-se de Dumnezeu și ferindu-se de rău, ce anume a practicat Iov? El știa că toate acele lucruri pe care le disprețuia Dumnezeu erau rele, așa că a respectat cuvântul Lui și nu a făcut nimic din ceea ce disprețuia El. Nu ar fi făcut sub nicio formă aceste lucruri, indiferent ce ar fi spus ceilalți. Asta înseamnă să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău. De ce a reușit Iov să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău? La ce se gândea în inima lui? Cum a reușit să nu facă aceste lucruri rele? Avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Ce înseamnă să ai o inimă cu frică de Dumnezeu? Înseamnă că inima lui se temea de Dumnezeu, că Îl putea respecta pe Dumnezeu ca fiind măreț și că exista un loc pentru El în inima lui. Nu se temea că Dumnezeu o va vedea și nici că Se va mânia. Dimpotrivă, în inima sa, Îl respecta pe Dumnezeu ca fiind măreț, era dispus să Îl mulțumească și să rămână fidel cuvintelor Lui. De aceea a fost capabil să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Toată lumea poate rosti acum sintagma „a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău”, însă nimeni nu știe cum a reușit Iov să facă acest lucru. De fapt, Iov a considerat că „a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău” este lucrul esențial și cel mai important în credința în Dumnezeu. Prin urmare, a putut să rămână fidel acestor cuvinte, ca și cum ar fi fost o poruncă. A ascultat cuvintele lui Dumnezeu pentru că inima lui Îl respecta pe Dumnezeu ca fiind măreț. Indiferent cât de nesemnificative ar fi părut cuvintele lui Dumnezeu în ochii omului, chiar dacă erau doar cuvinte obișnuite, în inima lui Iov, acestea veneau de la Dumnezeul suprem; erau cele mai mari, cele mai importante cuvinte. Chiar dacă sunt cuvinte pe care oamenii le disprețuiesc, atât timp cât sunt cuvintele lui Dumnezeu, ei ar trebui să le respecte, deși sunt batjocoriți sau calomniați din cauza asta. Chiar dacă întâmpină greutăți sau sunt persecutați, ei trebuie să rămână fideli cuvintelor Sale până la sfârșit; nu pot renunța la ele. Asta înseamnă să te temi de Dumnezeu. Trebuie să rămâi fidel fiecărui cuvânt pe care Dumnezeu îl cere omului. În ceea ce privește acele lucruri pe care Dumnezeu le interzice sau pe care le urăște, este în regulă dacă nu le știi, dar, dacă le știi, atunci ar trebui să poți să nu le faci absolut deloc. Ar trebui să poți să rămâi fidel, chiar dacă familia te abandonează, necredincioșii te batjocoresc sau cei apropiați te ridiculizează și fac glume pe seama ta. De ce trebuie să rămâi fidel? Care este punctul tău de plecare? Care sunt principiile tale? Acestea sunt: „Trebuie să rămân fidel cuvintelor lui Dumnezeu și să acționez conform voii Sale. Voi fi ferm în a face lucrurile care Îi plac lui Dumnezeu și voi fi hotărât în a abandona lucrurile pe care Dumnezeu le urăște. Dacă nu cunosc voia lui Dumnezeu, nu-i nimic, dar dacă știu și înțeleg voia Lui, atunci voi fi hotărât să ascult și să mă supun cuvintelor Lui. Nimeni nu mă va putea împiedica și nu voi șovăi nici dacă lumea se va sfârși.” Asta înseamnă să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău.

Condiția prealabilă pentru ca oamenii să fie capabili să se ferească de rău este să aibă o inimă cu frică de Dumnezeu. Cum se făureșteo inimă cu frică de Dumnezeu? Prin respectarea lui Dumnezeu ca fiind măreț. Ce înseamnă să Îl respecți pe Dumnezeu ca fiind măreț? Este atunci când știi că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor, iar inima ta se teme de El. Ca urmare, ești capabil să folosești cuvintele lui Dumnezeu atunci când evaluezi orice situație și utilizezi cuvintele Lui ca standard și criteriu. Asta înseamnă să Îl respecți pe Dumnezeu ca fiind măreț. În termeni simpli, a-L respecta pe Dumnezeu ca fiind măreț înseamnă să-L ai în inima ta, aceasta să sălășluiască în Dumnezeu, să nu te uiți pe tine însuți în lucrurile pe care le faci și să nu încerci să acționezi pe cont propriu, ci să-L lași pe Dumnezeu să preia conducerea. În tot ce faci, să te gândești: „Cred în Dumnezeu și Îl urmez. Eu sunt doar o mică ființă creată pe care a ales-o Dumnezeu. Ar trebui să renunț la opiniile, recomandările și deciziile care vin din propria mea voință și să Îl las pe Dumnezeu să fie Stăpânul meu. Dumnezeu este Domnul meu, stânca mea și lumina strălucitoare care îmi călăuzește calea în tot ceea ce fac. Trebuie să fac lucrurile conform cuvintelor și voii Sale, nu să mă pun pe mine pe primul loc.” Asta înseamnă să-L ai pe Dumnezeu în inima ta. Atunci când îți dorești să faci ceva, nu acționa din impuls sau pripit. Gândește-te mai întâi la ceea ce spun cuvintele lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu ar fi dezgustat de acțiunile tale și dacă acestea sunt în conformitate cu voia Sa. În inima ta, mai întâi întreabă-te, gândește-te și cugetă; nu te pripi. A fi pripit înseamnă a fi impulsiv și a fi motivat de impulsivitatea și de voința omului. Dacă ești mereu pripit și impulsiv, asta arată că Dumnezeu nu este în inima ta. Nu cumva sunt cuvinte goale atunci când spui că Îl respecți pe Dumnezeu ca fiind măreț? Unde este realitatea ta? Nu ai nicio realitate și nu poți să Îl respecți pe Dumnezeu ca fiind măreț. În toate chestiunile, te comporți de parcă ai fi stăpân pe moșie, făcând mereu ce vrei tu. În acest caz, nu este un nonsens dacă spui că ai o inimă cu frică de Dumnezeu? Îi păcălești pe oameni cu aceste cuvinte. Dacă o persoană are o inimă cu frică de Dumnezeu, cum se manifestă ea, de fapt? Prin respectarea lui Dumnezeu ca fiind măreț. Manifestarea concretă a faptului că Îl respectă pe Dumnezeu ca fiind măreț este că Dumnezeu are un loc în inima sa – locul cel mai important. În inima sa, Îi permite lui Dumnezeu să fie Stăpânul său și să dețină autoritatea. Când se întâmplă ceva, are o inimă ascultătoare față de Dumnezeu. Nu e pripită, nici impulsivă și nu acționează impetuos, ci, dimpotrivă, e capabilă să înfrunte orice lucru cu calm și să se liniștească în fața lui Dumnezeu pentru a căuta adevărurile-principii. Dacă faci lucrurile conform cuvântului lui Dumnezeu sau propriei voințe sau dacă lași voința ta sau cuvântul lui Dumnezeu să preia conducerea, depinde de măsura în care Dumnezeu este în inima ta. Tu spui că Dumnezeu este în inima ta, dar când se întâmplă ceva, acționezi orbește, făcând în așa fel încât să ai ultimul cuvânt și dându-L pe Dumnezeu la o parte. Este aceasta manifestarea unei inimi care Îl are pe Dumnezeu în ea? Există unii oameni care sunt capabili să se roage lui Dumnezeu atunci când se întâmplă ceva, dar, după ce se roagă, continuă să întoarcă lucrurile pe toate părțile, gândindu-se: „Cred că asta ar trebui să fac. Cred că asta ar trebui să fac”. Îți urmezi întotdeauna voința și nu asculți pe nimeni, indiferent cum are părtășie cu tine. Nu este asta manifestarea lipsei unei inimi cu frică de Dumnezeu? Pentru că nu cauți adevărurile-principii și nu practici adevărul atunci când spui că Îl respecți pe Dumnezeu ca fiind măreț și că ai o inimă cu frică de Dumnezeu, acestea sunt doar vorbe goale. Oamenii în inimile cărora nu este Dumnezeu și care nu sunt capabili să-L respecte ca fiind măreț nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. Oamenii care nu sunt capabili să caute adevărul atunci când se întâmplă ceva și care nu au o inimă ascultătoare față de Dumnezeu sunt oameni care nu au conștiință și rațiune. Dacă cineva are cu adevărat conștiință și rațiune va putea în mod firesc să caute adevărul atunci când se întâmplă ceva. Mai întâi trebuie să gândească: „Cred în Dumnezeu. Am venit să caut mântuirea din partea lui Dumnezeu. Pentru că am o fire coruptă, consider că sunt singura autoritate în tot ceea ce fac; întotdeauna mă opun voii lui Dumnezeu. Trebuie să mă căiesc. Nu pot continua să mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu în acest fel. Trebuie să învăț cum să fiu ascultător față de El. Trebuie să caut ce spun cuvintele lui Dumnezeu și care sunt adevărurile-principii.” Acestea sunt gândurile și aspirațiile care se nasc din rațiunea umanității normale. Acestea sunt principiile și atitudinea cu care ar trebui să faci lucruri. Când ai rațiunea umanității normale, atunci ai această atitudine; când nu ai rațiunea umanității normale, atunci nu ai această atitudine. De aceea, este decisiv și foarte important să ai rațiunea umanității normale. Ea este direct legată de înțelegerea adevărului de către oameni și de obținerea mântuirii.