Fragmentul 10

Sunt mulți oameni care, de îndată ce datoria lor se aglomerează, devin incapabili să experimenteze și nu pot să mențină o stare normală și, drept urmare, cer în mod constant o adunare și să primească părtășie despre adevăr. Ce se întâmplă aici? Ei nu înțeleg adevărul, le lipsește o bază în ceea ce privește adevărata cale, astfel de oameni sunt mânați de zel când își îndeplinesc datoria și nu pot rezista mult timp. Atunci când oamenii nu înțeleg adevărul, nu există niciun principiu în ceea ce fac. Dacă este rânduit ca ei să facă ceva, fac o harababură din asta, sunt neglijenți în legătură cu ceea ce fac, nu caută principii și nu există supunere în inimile lor – ceea ce demonstrează că nu iubesc adevărul și nu sunt capabili să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu. Indiferent ce faci, mai întâi ar trebui să înțelegi de ce o faci, ce intenție te îndrumă să faci acest lucru, ce semnificație are fapta ta, care este natura chestiunii și dacă ceea ce faci este un lucru pozitiv sau negativ. Trebuie să ai o înțelegere clară a tuturor acestor chestiuni; aceasta este destul de necesară pentru ca tu să poți acționa principial. Dacă faci ceva ce poate fi calificat drept îndeplinirea datoriei tale, atunci ar trebui să cugeți: „Cum ar trebui să fac lucrul acesta? Cum ar trebui să-mi îndeplinesc bine datoria, ca să nu o îndeplinesc doar superficial?” Ar trebui să te rogi și să te apropii de Dumnezeu în această privință. A te ruga la Dumnezeu este pentru a căuta adevărul calea de a practica, dorințele lui Dumnezeu și a căuta să-L mulțumești pe Dumnezeu. Rugăciunea este pentru a obține aceste efecte. A te ruga lui Dumnezeu, a te apropia de El și a-I citi cuvintele nu reprezintă ceremonii religioase sau acțiuni exterioare. Aceste lucruri se fac cu scopul de a practica în conformitate cu adevărul, după ce ai căutat intențiile lui Dumnezeu. Dacă spui mereu „Slavă Ție, Dumnezeule!” când nu ai făcut nimic și s-ar putea să pari foarte spiritual și perspicace, dar dacă, atunci când vine momentul să acționezi, tot faci ce vrei, fără să cauți deloc adevărul, atunci acest „Slavă Ție, Dumnezeule!” nu este altceva decât o mantră, este o falsă spiritualitate. Când îți faci datoria, întotdeauna ar trebui să te gândești: „Cum ar trebui să fac această datorie? Care este dorința lui Dumnezeu?” Cine se roagă lui Dumnezeu și se apropie de El cu scopul de a căuta principii și adevăruri pentru acțiunile sale, cine caută dorințele lui Dumnezeu în inima sa și nu se îndepărtează de cuvintele lui Dumnezeu sau de adevărurile-principii, numai acesta este o persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu; toate acestea sunt de nerealizat pentru oamenii care nu iubesc adevărul. Există mulți oameni care își urmează ideile, indiferent ce fac, și privesc lucrurile în termeni extrem de simpliști și nici nu caută adevărul. Există o absență totală a principiului și, în inimile lor, ei nu se gândesc cum să acționeze conform cerințelor lui Dumnezeu sau într-un mod care să-L mulțumească și nu știu decât să urmeze cu încăpățânare voia lor. Dumnezeu nu are niciun loc în inimile unor astfel de oameni. Unii oameni spun: „Mă rog la Dumnezeu doar atunci când întâmpin dificultăți, dar tot nu pare să aibă vreun efect; așa că, în general, când mi se întâmplă lucruri în prezent, nu mă rog la Dumnezeu, pentru că rugăciunea aceasta nu este de niciun folos.” Dumnezeu lipsește cu desăvârșire din inimile unor asemenea oameni. Ei nu caută adevărul, indiferent ce fac în vremuri normale; își urmează doar propriile idei. Așadar, există principii în acțiunile lor? În mod cert, nu. Văd totul în termeni simpli. Chiar și când oamenii au părtășie cu ei despre adevărurile-principii, ei nu sunt capabili să le accepte, deoarece acțiunile lor au fost mereu lipsite de principii, Dumnezeu nu are niciun loc în inimile lor și nu e nimeni în inimile lor în afară de ei înșiși. Ei simt că intențiile lor sunt bune, că nu comit rele, că acestea nu pot fi considerate ca fiind împotriva adevărului și cred că acționând după propriile intenții ar însemna să practice adevărul și că I se supun lui Dumnezeu acționând așa. De fapt, ei nu caută cu adevărat și nu se roagă la Dumnezeu în privința acestui lucru, ci acționează din impuls, conform intențiilor lor pline de zel, ei nu își îndeplinesc datoria după cerința lui Dumnezeu, nu au o inimă supusă Lui, sunt lipsiți de această dorință. Aceasta este cea mai mare greșeală din practica oamenilor. Dacă ai credință în Dumnezeu, dar totuși El nu Se află în inima ta, oare nu încerci să-L înșeli? Și ce efect poate să aibă o astfel de credință în Dumnezeu? Pur și simplu, ce poți câștiga? Și care este rostul unei asemenea credințe în Dumnezeu?

Cum ar trebui să reflectezi asupra ta și să încerci să te cunoști, când ai făcut ceva ce încalcă adevărurile-principii și nu este pe placul lui Dumnezeu? Când ai fost pe cale să faci acel lucru, te-ai rugat Lui? Te-ai gândit vreodată: „A face lucrurile în acest mod este în acord cu adevărul? Cum ar privi Dumnezeu acest lucru dacă ar fi adus înaintea Lui? Ar fi fericit sau enervat dacă ar ști despre asta? L-ar urî sau l-ar detesta?” Nu ai cercetat acest fapt, nu-i așa? Chiar dacă ceilalți ți-ar fi adus aminte, tot ai fi crezut că problema nu este mare, că nu se împotrivea niciunui principiu și nu era un păcat. Drept urmare, ai ofensat firea lui Dumnezeu și I-ai stârnit mânia, chiar până în punctul de a te urî. Acest lucru este provocat de răzvrătirea oamenilor. Prin urmare, ar trebui să cauți adevărul în toate lucrurile. Asta este ceea ce trebuie să urmezi. Dacă poți să vii în mod sincer înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi dinainte și apoi să cauți adevărul conform cuvintelor lui Dumnezeu, nu vei da greș. S-ar putea să ai câteva abateri în timp ce practici adevărul, dar este un lucru greu de evitat și vei fi capabil să practici corect după ce câștigi o oarecare experiență. Totuși, dacă știi cum să te porți în conformitate cu adevărul, dar tot nu îl practici, problema este faptul că nu îți place adevărul. Cei care nu iubesc adevărul nu îl vor căuta niciodată, orice li s-ar putea întâmpla. Doar cei care iubesc adevărul au inimi cu frică de Dumnezeu, iar când se întâmplă lucruri pe care nu le înțeleg, sunt capabili să caute adevărul. Dacă nu poți să înțelegi intențiile lui Dumnezeu și nu știi cum să practici, atunci ar trebui să ai părtășie cu unii oameni care înțeleg adevărul. Dacă nu-i poți găsi pe cei care înțeleg adevărul, ar trebui să găsești câțiva oameni care au o înțelegere pură, împreună cu care să te rogi lui Dumnezeu cu un singur cuget și o singură inimă, să cauți de la Dumnezeu, să aștepți timpul Său și ca Dumnezeu să-ți deschidă o cale. Atâta vreme cât toți tânjiți după adevăr, îl căutați și aveți părtășie despre el împreună, s-ar putea să vină momentul când unul dintre voi găsește o soluție bună. Dacă toți o considerați potrivită și o cale bună, atunci asta s-ar putea să fi fost datorită luminării și iluminării Duhului Sfânt. Dacă apoi continuați să aveți părtășie împreună pentru a găsi o cale și mai potrivită de practică, aceasta va fi cu siguranță în acord cu adevărurile-principii. În practica ta, dacă descoperi că modul tău de practicare încă este oarecum nepotrivit, atunci trebuie să-l corectezi repede. Dacă greșești puțin, Dumnezeu nu te va condamna, pentru că intențiile tale legate de ceea ce faci sunt corecte și practici în conformitate cu adevărul. Doar ești puțin confuz în legătură cu principiile și ai făcut o greșeală în practica ta, lucru care este scuzabil. Însă când majoritatea oamenilor fac lucruri, se bazează pe modul în care își imaginează ei că trebuie făcute. Nu folosesc cuvintele lui Dumnezeu drept fundament pentru a contempla cum să practice în conformitate cu adevărul sau cum să obțină aprobarea lui Dumnezeu. În schimb, se gândesc doar cum să fie în beneficiul lor, cum să-i facă pe ceilalți să-i aprecieze și să-i admire. Fac lucrurile bazându-se în totalitate pe ideile lor și doar pentru a se mulțumi pe ei înșiși, ceea ce este problematic. Asemenea oameni nu vor face niciodată lucrurile în conformitate cu adevărul, iar Dumnezeu îi va detesta mereu. Dacă ești într-adevăr un om cu conștiință și rațiune, atunci orice s-ar întâmpla, ar trebui să fii capabil să vii înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi și să cauți, să fii capabil să examinezi în mod serios motivele și falsitatea faptelor tale, să fii capabil să stabilești ce este adecvat să faci în conformitate cu cerințele și cuvintele lui Dumnezeu și să cumpănești și să chibzuiești ce fapte sunt pe placul lui Dumnezeu, ce fapte Îl dezgustă și ce fapte Îi câștigă aprobarea. În mintea ta, trebuie să cercetezi aceste lucruri în repetate rânduri, până când le înțelegi clar. Dacă știi că ai propriile motive pentru a face ceva, atunci trebuie să reflectezi care sunt acestea, dacă sunt pentru a te mulțumi pe tine sau pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, dacă sunt în beneficiul tău sau al aleșilor lui Dumnezeu și ce consecințe vor avea… Dacă în rugăciunile tale vei căuta și vei contempla mai mult în acest mod și îți vei pune mai multe întrebări pentru a căuta adevărul, atunci abaterile din faptele tale vor fi tot mai mici. Doar aceia care pot să caute adevărul în acest mod sunt oameni care țin seama de intențiile lui Dumnezeu și care se tem de El, deoarece cauți în conformitate cu cerințele cuvintelor lui Dumnezeu și cu o inimă supusă, iar concluziile la care ajungi căutând în acest mod vor fi în conformitate cu adevărurile-principii.

Dacă acțiunile unui credincios nu au legătură cu adevărul, atunci el este asemeni unui non-credincios. Acesta este tipul de persoană care nu-L are pe Dumnezeu în inima sa și care se îndepărtează de Dumnezeu, iar o astfel de persoană este ca un muncitor angajat în casa lui Dumnezeu care face niște treburi ciudate pentru stăpânul său, primește o mică leafă și apoi pleacă. Pur și simplu nu este o persoană care crede în Dumnezeu. Ceea ce poți face pentru a obține încuviințarea lui Dumnezeu este primul lucru pe care ar trebui să-l examinezi și pentru care ar trebui să lucrezi când faci lucruri; ar trebui să fie principiul și sfera acțiunilor tale. Motivul pentru care ar trebui să stabilești dacă ceea ce faci este în concordanță cu adevărul este acela că, dacă e potrivit adevărului, cu siguranță este în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Nu că ar trebui să cântărești dacă problema este corectă sau greșită sau dacă este în conformitate cu gusturile tuturor celorlalți sau cu propriile tale dorințe; mai degrabă, ar trebui să stabilești dacă aceasta este în conformitate cu adevărul și dacă e în folosul lucrării și al intereselor bisericii. Dacă te vei gândi la aceste chestiuni, vei fi din ce în ce mai mult în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu când vei face lucrurile. Dacă nu iei în considerare aceste aspecte și te bazezi doar pe propria voință atunci când faci lucrurile, atunci garantat le vei face incorect, deoarece voința omului nu este adevărul și, desigur, este incompatibilă cu Dumnezeu. Dacă îți dorești să fii aprobat de Dumnezeu, trebuie să practici potrivit adevărului, și nu în funcție de propria ta voință. În numele îndeplinirii îndatoririlor personale, unii oamenii se implică în anumite chestiuni private. Frații și surorile lor consideră că acest lucru este nepotrivit și le fac reproșuri în privința asta, dar acești oameni nu își asumă vina. Ei cred că era o problemă personală care nu implica lucrarea, finanțele sau oamenii bisericii și că nu însemna să facă rău, prin urmare, oamenii nu ar trebui să se amestece. S-ar putea ca unele lucruri să-ți pară chestiuni private care nu implică niciun principiu sau adevăr. Totuși, analizând lucrurile pe care le-ai făcut, ai fost foarte egoist. Nu ai luat în considerare lucrarea bisericii sau interesele casei lui Dumnezeu, nici dacă asta L-ar mulțumi pe Dumnezeu; te gândeai doar la propriul beneficiu. Acest lucru implică deja bunăcuviința sfinților, precum și umanitatea unei persoane. Deși ceea ce făceai tu nu implica interesele bisericii și nici adevărul, a te deda unei chestiuni private în timp ce pretinzi că îți îndeplinești datoria nu este în conformitate cu adevărul. Indiferent ce faci, cât de mare sau de mică este problema și dacă este datoria ta în familia lui Dumnezeu sau afacerea ta personală, trebuie să ții cont dacă ceea ce faci este în acord cu intențiile lui Dumnezeu, precum și dacă este un lucru pe care ar trebui să-l facă o persoană cu umanitate. Dacă tu cauți astfel adevărul în tot ce faci, atunci crezi într-adevăr în Dumnezeu. Dacă abordezi cu seriozitate fiecare problemă și fiecare adevăr în acest fel, atunci vei fi capabil să dobândești transformări în firea ta. Sunt cei care cred: „Este destul de corect să fiu pus să practic adevărul atunci când îmi îndeplinesc datoria, dar când mă ocup de treburile mele personale, nu-mi pasă ce are de spus adevărul – voi face ceea ce îmi place, orice este nevoie pentru a fi în folosul meu.” În aceste cuvinte, se poate vedea că nu sunt iubitori de adevăr. Nu există principii în ceea ce fac. Ei vor face tot ce le este de folos, fără ca nici măcar să se gândească la efectul pe care acest lucru îl va avea asupra casei lui Dumnezeu. Drept urmare, atunci când fac ceva, Dumnezeu nu este prezent în ei și se simt întunecați și supărați și nu știu ce se întâmplă. Nu reprezintă acest lucru exact ceea ce merită? Dacă nu practici adevărul în acțiunile tale și Îl dezonorezi pe Dumnezeu, atunci păcătuiești împotriva Lui. Dacă o persoană nu iubește adevărul și acționează adesea pe baza propriei voințe, atunci Îl va ofensa adeseori pe Dumnezeu. El o va disprețui și o va respinge și o va da la o parte. Ceea ce face o astfel de persoană eșuează adesea în a primi aprobarea lui Dumnezeu și, dacă nu cunoaște pocăința, atunci pedeapsa nu este departe.

Fragmentul 11

Pentru a face bine orice lucru, este necesar să cauți principiul adevărului. Trebuie să existe o determinare de a face bine ceea ce faci și este nevoie să te liniștești în vederea rugăciunii și căutării înaintea lui Dumnezeu. Înainte de a face ceva, e nevoie să ai părtășie cu alții și, dacă nu ai cu cine să ai părtășie, trebuie să meditezi și să te rogi singur, căutând modul de a face bine acest lucru. Asta înseamnă să te liniștești înaintea lui Dumnezeu. Nu e nevoie să te gândești la nimic pentru a fi liniștit înaintea lui Dumnezeu; trebuie să acționezi și să contempli deopotrivă, căutând modul cel mai potrivit de a te ocupa de această chestiune, cu o atitudine de căutare și așteptare în inima ta. Dacă nu ai nici cea mai mică idee cu privire la chestiunea în cauză, caută pe cineva cu care să te consulți și să investighezi. Ce atitudine ar trebui să ai în această perioadă de căutare? Ar trebui, de fapt, să cauți și să aștepți, urmărind felul în care lucrează Dumnezeu. Duhul Sfânt nu te luminează și nu te călăuzește ca și cum ar aprinde un bec care îți luminează instantaneu inima. Dumnezeu folosește în mod invariabil o persoană sau un eveniment pentru a te îmboldiși a te face să înțelegi. Există multe moduri de a căuta, dincolo de a îngenunchea solemn în rugăciune și a sta acolo ore în șir; asta nu face decât să amâne toate celelalte lucruri. Uneori, poți reflecta la o chestiune în timp ce mergi; alteori, atunci când se ivește o problemă, te poți grăbi să ai părtășie despre ea într-un grup; uneori, poți să ceri sfat de la Cel de sus; alteori, poți să citești singur cuvântul lui Dumnezeu; dacă acea chestiune este urgentă, s-ar putea să te grăbești să înțelegi realitatea situației, apoi să cauți adevărul, tratând-o în conformitate cu principiile, în vreme ce te rogi și cauți în inima ta. În felul acesta trebuie să procedați – într-un mod matur! Dacă deveniți agitați, vă panicați și vă lăsați copleșiți ori de câte ori se ivește ceva, atunci statura voastră este prea mică, nu ați experimentat nimic înainte, dacă vreți să vă îmbunătățiți statura, e nevoie să experimentați lucruri și să vă instruiți. Trebuie să vă însușiți câteva modalități de a căuta: dacă sunteți ocupați cu datoria, căutați în funcție decât de ocupați sunteți; când aveți timp, căutați și așteptați în funcție de cât timp aveți. Există diferite modalități. Dacă aveți timp să așteptați, atunci așteptați puțin. Nu-ți poți permite să te grăbești atunci când e vorba de lucruri importante; consecințele unei greșeli făcute din grabă ar fi de neimaginat. Pentru a obține cele mai bune rezultate, trebuie să aștepți, să vezi ce urmează să se întâmple, sau dacă vei fi impulsionat de cineva care cunoaște situația. Toate acestea sunt modalități de a căuta. Dumnezeu nu folosește o singură metodă pentru a-i lumina pe oameni; nici nu te luminează doar prin cuvintele Sale, nici nu-i pune întotdeauna pe cei din jurul tău să te călăuzească. Cum te luminează Dumnezeu în privința lucrurilor ce depășesc expertiza ta, lucruri cu care nu te-ai mai întâlnit niciodată? Uneori te luminează prin diferiți oameni, evenimente și lucruri, situație în care trebuie să consulți un expert sau pe cineva care înțelege domeniul, pentru a te sfătui. Ar trebui să te grăbești să găsești pe oricine înțelege domeniul, să obții câteva indicii de la el, apoi să aplici acel lucru în conformitate cu principiile, iar Dumnezeu te va călăuzi în timp ce faci asta. Totuși, trebuie să înțelegi câte ceva despre aptitudinile profesionale sau specialitatea respectivă și să ai câteva noțiuni din acel domeniu; acesta este fundamentul pe baza căruia Dumnezeu te va lumina cu privire la ce ar trebui să faci.

Orice faci, poți gândi, proiecta, planifica, consulta și întreba despre asta din mai multe surse, pentru a determina o posibilă cale, însă succesul depinde tot de Dumnezeu. Zicala: „Omul propune, Dumnezeu dispune” este adevărată. Este incredibil că non-credincioșii au sintetizat această zicală prin experiență, iar dacă un credincios al lui Dumnezeu nu poate vedea asta clar, a fost prea ignorant și n-a înțeles nimic din adevăr. Oamenii trebuie să creadă cu fermitate în inimile lor că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și că ceea ce vrea omul să facă va fi binecuvântat dacă este în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Trebuie să ai în inimă această regulă, să știi că Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor și că nu omul are ultimul cuvânt. Așadar, indiferent ce faci, trebuie mai întâi să te rogi lui Dumnezeu pentru a vedea dacă inima ți-e mișcată, apoi să cauți adevărul pentru a vedea dacă acel curs al acțiunii este în acord cu adevărul și dacă este posibil. Dacă lucrul acesta nu poate fi determinat imediat, trebuie să aștepți. Nu te grăbi să acționezi. Așteaptă până când ai înțeles bine chestiunea, până când simțiți că este momentul potrivit, că nu este nevoie să mai aștepți și că ar trebui s-o faci și că ai suficientă certitudine în inima ta pentru a o face – atunci poți acționa. Dacă nu ai reușit să dobândești o înțelegere temeinică a problemei, dacă nu ești interesat de ea după ce ai așteptat câteva zile și nu ești sigur că va avea parte de reușită, asta dovedește că acest lucru a pornit din voința omului și că Dumnezeu nu l-a îngăduit, așa că ar trebui să renunți rapid la el. Când ceva vine de la Dumnezeu, întotdeauna vei simți credință în privința acelui lucru, iar acea credință nu se va diminua, indiferent ce situații apar. În cele din urmă, inima ta va dobândi din ce în ce mai multă claritate, de parcă ai fi văzut limpede problema. Așa se întâmplă când ceva a venit de la Dumnezeu. Dumnezeu îi face pe oameni să aștepte, iar asta înseamnă așteptarea revelației din partea lui Dumnezeu, după care problema devine clară pentru tine, așa că această așteptare este necesară. Cu toate acestea, în ceea ce privește modurile în care ar trebui să cooperezi, trebuie să acționezi și să investighezi și, în cursul investigării, Dumnezeu îți poate comunica faptele printr-o persoană sau un eveniment. Dacă nu vei investiga și vei fi confuz și nesigur în inima ta, nu vei ști care sunt faptele. Însă dacă vei investiga, vei descoperi faptele, și Dumnezeu va fi Acela care vi le face cunoscute. Nu-i așa că acțiunile lui Dumnezeu sunt practice? Dumnezeu te îndrumă și te luminează prin oameni, evenimente și lucruri, și te îndrumă să înțelegi și să obții o perspectivă asupra lucrurilor în cursul experienței voastre, arătându-ți cum să acționezi. Dumnezeu nu-ți dă din senin o afirmație, un gând sau o idee, Dumnezeu nu face asta. După ce ai investigat și au fost dezvăluite toate datele unei situații, vei ști de ce ai avut înainte asemenea gânduri și sentimente, vei înțelege asta în inima ta. Acest rezultat nu apare oare de îndată ce ai terminat de investigat? În ce privește felul în care ar trebui să acționezi, Dumnezeu nu se va implica în asta; tu deja vei ști cum s-o faci. Acesta este felul în care Dumnezeu lucrează și îi îndrumă pe oameni, într-un mod deopotrivă minunat și practic, ce nu este nici pe departe supranatural. Oamenii leneși își doresc întotdeauna ca acest lucru să se întâmple prin mijloace supranaturale, vor ca Dumnezeu să le spună direct ce să facă, vor să o ia pe scurtătură și să-L determine pe Dumnezeu să o facă în locul lor, și nu caută, nu cercetează în mod proactiv, nici nu cooperează în vreun fel, așa că nu se alege nimic din dorințele lor. Oamenii devotați, oamenii iubitori de adevăr trăiesc înaintea lui Dumnezeu în tot ce fac și își liniștesc inimile înaintea Lui. Când li se întâmplă ceva și nu știu ce să facă, sunt capabili să se roage lui Dumnezeu, să caute să afle de la El și să vadă ce dorește Dumnezeu. Au o inimă căutătoare și, astfel, Dumnezeu îi îndrumă în această chestiune. Iar când, în cele din urmă, rezultatul este dezvăluit, pot vedea felul în care mâna lui Dumnezeu a orchestrat lucrurile. A spune că Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor nu sunt vorbe goale. Prin urmare, experimentând mai multe chestiuni de felul acesta, vei ajunge să știi că Dumnezeu nu este o ficțiune, nu este un mit și nu este deșert. Dumnezeu va fi chiar acolo, lângă tine; vei putea să-I simți existența, să-I simți îndrumare și vei simți felul în care mâna Lui orchestrează și rânduiește lucrurile. În acest fel vei ajunge să percepi din ce în ce mai bine cât de real și practic este Dumnezeu. Totuși, dacă nu ești capabil să experimentezi în acest fel, nu vei putea niciodată să simți aceste lucruri. Vei gândi: „Există Dumnezeu sau nu? Unde este? Atâția ani am crezut în Dumnezeu și toți spun că El există, dar cum se face că eu nu L-am văzut? Toți spun că El îl mântuie pe om, dar eu de ce n-am simțit felul în care Dumnezeu lucrează în oameni?” Tu nu vei simți niciodată aceste lucruri, așa că niciodată nu te vei simți împăcat în inima ta. Numai atunci când le vei simți personal, vei putea confirma că ceea ce spun și experimentează alții este lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu este minunată și greu de pătruns, însă este și practică; trebuie să înțelegi aceste două aspecte. A fi minunată și greu de pătruns înseamnă că tot ce face Dumnezeu este înțelept și inaccesibil omului; este determinat de identitatea și esența lui Dumnezeu. Există totuși un alt aspect, și anume că acțiunile lui Dumnezeu sunt incredibil de practice. Ce înseamnă acest „practic”? Înseamnă că omul poate înțelege acțiunile lui Dumnezeu, că gândirea, mintea, gândurile, inteligența omului, precum și instinctele și calibrul său pot înțelege acțiunile lui Dumnezeu – acțiunile lui Dumnezeu nu sunt supranaturale sau deșarte. Atunci când faci ceva corect, Dumnezeu te va înștiința că este corect și ți se va confirma; când faci ceva greșit, Dumnezeu te va face, treptat, să înțelegi, te va lumina și îți va da de știre că ai făcut ceva greșit și că aceasta este o dezvăluire a firii tale corupte, și atunci te vei simți îndatorat față de Dumnezeu. Iată ce înseamnă „practic”.

Fragmentul 12

Este foarte important să cauți adevărul atunci când te confrunți cu probleme. Dacă îl vei căuta, nu doar că vei putea rezolva problema, dar vei fi, de asemenea, capabil să practici și să dobândești adevărul. Dacă nu cauți adevărul, ci perseverezi în folosirea propriului raționament și acționezi întotdeauna conform opiniei tale, atunci nu numai că nu vei reuși să rezolvi problema corupției tale, dar vei și păcătui cu bună știință, iar aceasta este calea prin care te împotrivești lui Dumnezeu. De exemplu, să presupunem că ești emondat în îndeplinirea îndatoririlor tale și nu cauți adevărul, ci te bazezi cu încăpățânare pe propria rațiune. Ai putea gândi: „Mi-am efectuat munca și nu am făcut vreun rău vădit, dar nu numai că sunt emondat pentru doar câteva greșeli, dar sunt și dat în vileag și nerespectat, ceea ce arată antipatie față de mine. Unde este dragostea lui Dumnezeu? De ce nu o pot vedea? Se spune că Dumnezeu îi iubește pe oameni, deci cum se face că El îi iubește pe alții, dar pe mine nu?” Toate nemulțumirile ies la iveală. Pot oamenii să dobândească adevărul dacă sunt într-o astfel de stare? Nu pot. Când apar probleme în relația ta cu Dumnezeu și, în loc să le rezolvi, să dai înapoi și să lași deoparte părerile false și ideile habotnice, te împotrivești cu încăpățânare lui Dumnezeu, acest lucru nu poate duce decât la faptul că Dumnezeu te va abandona, iar tu, la rândul tău, Îi vei întoarce spatele. Te vei umple de nemulțumiri față de Dumnezeu, punându-I la îndoială și negându-I suveranitatea, refuzând să te supui rânduielilor Lui. Ba mai rău, vei tăgădui faptul că Dumnezeu este adevăr și dreptate, iar aceasta este cea mai gravă formă de împotrivire față de El. Dar dacă vei căuta adevărul în toate lucrurile, atunci vei înțelege intențiile lui Dumnezeu și vei găsi o cale pe care să o poți urma. Făcând asta, nu numai că vei confirma că Dumnezeul în care crezi este adevărul, calea, viața și iubirea, dar vei dovedi, de asemenea, că tot ceea ce face El este corect, că testarea și rafinarea la care îl supune pe om sunt juste și că au ca scop mântuirea și purificarea acestuia. Vei dobândi cunoaștere despre dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu și, în același timp, vei înțelege lucrarea Lui și vei vedea măreția iubirii Sale. Ce minunată este această răsplată! Poți obține o astfel de recompensă fără să cauți adevărul, apropiindu-te întotdeauna de Dumnezeu și de lucrarea Sa pe baza propriilor noțiuni și închipuiri? Sigur că nu. Pentru că omul este atât de profund corupt de Satana, toate acțiunile și faptele sale și tot ceea ce dezvăluie sunt din firea Satanei și sunt toate contrare adevărului și ostile lui Dumnezeu. Omul nu este apt să se bucure de marea dragoste a lui Dumnezeu. Totuși, Dumnezeu încă este atât de îngrijorat pentru om, oferindu-i har în fiecare zi și aranjând pentru el tot felul de oameni, evenimente și lucruri pentru a-l încerca și rafina, ca să poată suferi o schimbare. Dumnezeu dezvăluie omul prin intermediul oricărui tip de mediu, făcându-l să reflecteze și să se cunoască pe sine însuși, să înțeleagă adevărul și să câștige viața. Dumnezeu iubește omul atât de mult, iar dragostea lui este atât de reală, încât omul o poate vedea și o poate atinge. Dacă ai avut experiența tuturor acestor lucruri, poți simți că tot ceea ce face Dumnezeu este pentru mântuirea omului și că aceasta este dragostea cea mai autentică. Dacă Dumnezeu nu ar săvârși astfel de lucrări practice, nimeni nu ar putea spune cât de departe ar fi căzut omul! Totuși, există mulți oameni care nu văd dragostea autentică a lui Dumnezeu, care încă urmăresc renumele, câștigul și statutul, care se străduiesc să fie cu un cap mai sus decât restul, care vor mereu să-i prindă în capcană și să-i controleze pe ceilalți. Nu se plasează în rivalitate cu Dumnezeu? Dacă ei continuă pe acea cale, consecințele vor fi de neimaginat! Dumnezeu, prin lucrarea Sa de judecată, expune corupția omului, astfel încât acesta să și-o cunoască. El oprește ceea ce omul urmărește în mod greșit. Dumnezeu face o treabă excelentă! Deși ceea ce face Dumnezeu dezvăluie omul și îl judecă, îl și mântuiește. Aceasta este dragoste autentică. Când îți vei fi dat singur seama de acest lucru, nu vei fi dobândit atunci acest aspect al adevărului? Când o persoană a realizat singură acest lucru, a atins această înțelegere și a priceput aceste adevăruri, se mai plânge ea de Dumnezeu? Nu, totul a dispărut. Atunci se va putea supune de bunăvoie și fără rezerve orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. În momentul în care se vor mai ivi încercări sau rafinări, ori va fi emondată, își va da rapid seama că ceea ce face Dumnezeu este corect și că El o dezvăluie și o mântuiește. Va fi în curând capabilă să accepte și să se supună, supunându-se lui Dumnezeu fără a pune accentul pe propria rațiune, fără noțiuni și plângeri. Faptul că oamenii pot să se supună într-o așa mare măsură se datorează trecerii prin multe rafinări săvârșite prin lucrarea Duhului Sfânt.

Fragmentul 13

În prezent există mulți oameni care se concentrează pe căutarea adevărului și sunt capabili să îl caute când li se întâmplă unele lucruri. Dacă dorești să rezolvi motivele greșite și stările anormale din interiorul tău, trebuie să cauți adevărul. Pentru început, trebuie să înveți să te deschizi în părtășie pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Desigur, ar trebui să alegi destinatarul potrivit pentru o părtășie deschisă, să alegi, cel puțin, pe cineva care iubește și acceptă adevărul, cineva care are o umanitate relativ bună, care este suficient de cinstit și de integru. Desigur, ar fi mai bine dacă ai putea alege pe cineva care înțelege adevărul, a cărui părtășie să te poată ajuta. Să găsești genul acesta de persoană față de care să te deschizi în părtășie și să-ți rezolvi dificultățile poate fi un lucru eficient. Dacă vei alege o persoană nepotrivită, care nu iubește adevărul, ci care are un dar sau un talent, aceasta va râde de tine, te va disprețui și te va înjosi. Asta nu ar fi în avantajul tău. Într-o anumită privință, abordarea pe care ar trebui să o adopți atunci când te prezinți înaintea lui Dumnezeu și te rogi Lui este aceea de a te deschide și a te dezvălui; este, de asemenea, modul în care ar trebui să ai părtășie despre adevăr cu ceilalți. Nu ține lucrurile ascunse, gândindu-te: „Am motive și dificultăți. Starea mea interioară nu este bună – este negativă. Nu voi spune nimănui. Voi ține totul în mine.” Dacă ții mereu lucrurile în tine, fără să le rezolvi, vei deveni negativ, iar starea ta se va adânci și mai mult. Nu vei fi dispus să te rogi lui Dumnezeu. Acesta este un lucru greu de îndreptat. Și astfel, oricare este starea ta, indiferent dacă ești negativ sau ai o problemă, indiferent de motivele și planurile tale, indiferent ce ai ajuns să cunoști sau să realizezi prin examinare, trebuie să înveți să te deschizi și să ai părtășie și, având-o, Duhul Sfânt lucrează. Și cum lucrează Duhul Sfânt? Te luminează, te iluminează și îți permite să vezi gravitatea problemei, te face conștient de rădăcina și esența ei și apoi te determină să înțelegi puțin câte puțin adevărul și intențiile Lui și îți îngăduie să vezi calea de practică și adevărul-realitate. Când o persoană poate avea părtășie în mod deschis, asta înseamnă că are o atitudine onestă față de adevăr. Dacă o persoană este onestă se stabilește pe baza atitudinii sale față de adevăr. Când o persoană onestă, oricât de negativă sau de slabă ar fi, se confruntă cu dificultăți, se va ruga întotdeauna lui Dumnezeu și va căuta alți oameni cu care să aibă părtășie, încercând să găsească o soluție și căutând cum să-și rezolve problema sau dificultatea, astfel încât să satisfacă intențiile lui Dumnezeu. Acest tip de persoană nu caută pe cineva căruia să i se plângă din cauza vreunui disconfort interior, ea caută o soluție la dificultatea de a intra în adevărul-realitate și de a ieși din el. Dacă cineva ascunde în inima sa lucruri negative și rele, acest lucru afectează în mod direct îndeplinirea datoriei și pătrunderea în viață. Să nu fii pur și deschis față de Dumnezeu, ci să nutrești mereu viclenie în inimă este un lucru foarte periculos. Oamenii vicleni se pricep să afișeze o aparență falsă, orice li s-ar întâmpla și nu vor avea părtășie, indiferent de noțiunile sau nemulțumirile pe care le simt. Arată normal în exterior, dar, în realitate, inimile lor sunt atât de încărcate de negativitate încât abia se pot ridica și tot nu ți-ai putea da seama. Chiar dacă ai părtășie cu ei, nu îți vor spune adevărul. Nu vor spune nimănui câte nemulțumiri, neînțelegeri și noțiuni au; ei țin mereu totul secret, temându-se de faptul că ceilalți vor avea o părere proastă despre ei și îi vor respinge după ce vor afla. Deși își îndeplinesc îndatoririle, nu au pătrundere în viață și nu caută adevărurile-principii în nimic din ceea ce fac; din afară par moi, fără vigoarea necesară pentru a merge înainte și, totuși, fără să rămână în urmă, iar acest lucru prevestește o criză. În inimile celor care nu urmăresc adevărul există o boală; boala se află în inimile lor, iar ei se tem să nu fie dați în vileag. Țin totul secret, neîndrăznind vreodată să se deschidă în fața celorlalți; nu există o circulație a vieții, ceea ce va duce la transformarea bolii din inimile lor în tumoare malignă și, în acest fel, se pun în pericol. Dacă oamenii nu pot fi puri și deschiși în a accepta adevărul și dacă nu-și pot rezolva problemele prin părtășia despre adevăr, atunci ei nu-și pot îndeplini îndatoririle în mod corespunzător și, mai devreme sau mai târziu, trebuie să fie dați în vileag și eliminați.

Fragmentul 14

Trebuie să căutați adevărul pentru a rezolva orice problemă care se ivește, indiferent care e aceasta și, sub nicio formă, să nu vă deghizați sau să vă puneți o față falsă pentru alții. Neajunsurile voastre, deficiențele, defectele, firile voastre corupte – să fiți complet deschiși cu privire la ele și să aveți părtășie despre toate. Nu le țineți în voi. A învăța cum să te deschizi este primul pas spre intrarea în viață și e primul obstacol, care este cel mai dificil de depășit. Odată ce l-ai depășit, intrarea în adevăr e ușoară. Ce înseamnă a face acest pas? Înseamnă că tu îți deschizi inima și arăți tot ceea ce ai, bun sau rău, pozitiv sau negativ; te dezvălui pentru ca ceilalți și Dumnezeu să te vadă; fără a ascunde nimic de Dumnezeu, fără a tăinui nimic, fără a deghiza nimic, liber de înșelăciune și șiretlicuri și fiind, totodată, deschis și onest cu alți oameni. În acest fel, trăiești în lumină și nu numai că Dumnezeu te va examina, dar și alți oameni vor fi capabili să vadă că tu acționezi cu principiu și un anume grad de transparență. Nu trebuie să folosești nicio metodă ca să-ți protejezi reputația, imaginea și statutul, nici nu trebuie să-ți acoperi sau ascunzi greșelile. Nu trebuie să întreprinzi aceste eforturi inutile. Dacă poți să renunți la aceste lucruri, vei fi foarte relaxat, vei trăi fără constrângeri sau durere și vei trăi complet în lumină. A învăța cum să fii sincer când ai părtășie este primul pas către intrarea în viață. Apoi, trebuie să înveți să îți diseci gândurile și acțiunile ca să vezi care sunt greșite și care nu Îi plac lui Dumnezeu și trebuie să le schimbi și să le rectifici imediat. Care este scopul rectificării lor? Este acela de a accepta și a lua adevărul de partea ta, scăpând în același timp de lucrurile din tine ce aparțin Satanei și înlocuindu-le cu adevărul. Înainte, făceai totul potrivit firii tale viclene, care este mincinoasă și înșelătoare; simțeai că nu puteai face nimic fără să minți. Acum că înțelegi adevărul și urăști felurile Satanei de a face lucrurile, nu mai acționezi așa, ci acționezi cu mentalitatea unei persoane oneste, pure și supuse. Dacă nu ascunzi nimic, dacă nu te prefaci, nu amăgești, dacă nu ascunzi lucrurile, dacă te expui înaintea fraților și surorilor, nu îți ascunzi cele mai tainice idei și gânduri, ci, în schimb, permiți altora să-ți vadă atitudinea cinstită, atunci adevărul se va înrădăcina treptat în tine, va înflori și va rodi, va da rezultate încetul cu încetul. Dacă inima ta este din ce în ce mai sinceră și din ce în ce mai orientată către Dumnezeu și dacă știi să aperi interesele casei lui Dumnezeu atunci când îți îndeplinești datoria, iar conștiința ta este tulburată atunci când nu reușești să aperi aceste interese, atunci aceasta este dovada că adevărul a avut un efect în tine și a devenit viața ta. Odată ce adevărul a luat viață în tine, când observi pe cineva care este hulitor față de Dumnezeu, care nu se teme de Dumnezeu și este superficial în timp ce își îndeplinește datoria sau care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, vei răspunde conform adevărurilor-principii și vei fi capabil să-l identifici și să-l dai în vileag, după caz. Dacă adevărul nu a devenit viața ta și trăiești în continuare în firea ta satanică, atunci, când descoperi oameni răi și diavoli care provoacă perturbări și tulburări în lucrarea bisericii, te vei face că nu vezi și că n-auzi; le vei înlătura, fără reproșuri din partea conștiinței tale. Chiar vei crede că oricine provoacă tulburări în lucrarea bisericii nu are nimic de-a face cu tine. Indiferent cât de mult suferă lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu, ești nepăsător, nu intervii și nici nu te simți vinovat, ceea ce te face să fii cineva care nu are conștiință sau rațiune, un neîncrezător, un muncitor. Mănânci ceea ce aparține lui Dumnezeu, bei ceea ce aparține lui Dumnezeu și te bucuri de tot ce vine de la Dumnezeu, dar crezi că orice daună adusă intereselor casei lui Dumnezeu nu are legătură cu tine, ceea ce te face un trădător care mușcă mâna ce îl hrănește. Dacă nu aperi interesele casei lui Dumnezeu, ești măcar om? Acesta este un demon care s-a insinuat în biserică. Pretinzi că tu crezi în Dumnezeu, pretinzi că ești unul dintre cei aleși și vrei să mănânci și să bei gratis în casa lui Dumnezeu. Nu trăiești viața unei ființe umane, ești mai degrabă o fiară decât o persoană și, în mod clar, ești unul dintre neîncrezători. Dacă ești cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu, atunci, chiar dacă nu ai dobândit încă adevărul și viața, cel puțin vei vorbi și vei acționa de partea lui Dumnezeu; cel puțin, nu vei sta cu mâinile în sân când vei vedea că sunt compromise interesele casei lui Dumnezeu. Când simți dorința de a închide ochii, te vei simți vinovat și inconfortabil și îți vei spune: „Nu pot să stau aici și să nu fac nimic, trebuie să mă ridic și să spun ceva, trebuie să-mi asum responsabilitatea, trebuie să dau în vileag acest comportament rău, trebuie să-l opresc, pentru ca interesele casei lui Dumnezeu să nu fie prejudiciate, iar viața bisericească să nu fie tulburată.” Dacă adevărul a devenit viața ta, atunci nu numai că vei avea acest curaj și această hotărâre și vei fi capabil să înțelegi complet chestiunea, dar vei și îndeplini responsabilitatea pe care ar trebui să o porți pentru lucrarea lui Dumnezeu și pentru interesele casei Sale, iar datoria ta va fi astfel îndeplinită. Dacă ți-ai putea considera datoria drept responsabilitatea, obligația și însărcinarea date ție de Dumnezeu și dacă simți că acest lucru este necesar pentru a-I face față lui Dumnezeu și conștiinței tale, atunci nu ai trăi integritatea și demnitatea umanității normale? Faptele și comportamentul tău ar fi „frica de Dumnezeu și ferirea de rău” despre care vorbește El. Ai îndeplini esența acestor cuvinte și ai trăi realitatea lor. Când adevărul devine viața unei persoane, atunci ea e capabilă să trăiască această realitate. Dar dacă nu ai intrat încă în această realitate, atunci, când dai dovadă de înșelăciune, amăgire sau disimulare, sau când vezi forțele rele ale antihriștilor tulburând și perturbând lucrarea casei lui Dumnezeu, tu nu simți nimic și nu percepi nimic. Chiar și atunci când aceste lucruri se întâmplă chiar sub nasul tău, tot mai ești în stare să râzi și tot poți mânca și dormi cu conștiința ușoară, și nu simți nici cea mai mică fărâmă de autoreproș. Dintre aceste două vieți pe care poți să le trăiești, pe care o alegeți? Nu este evident care e adevărata asemănare umană, realitatea lucrurilor pozitive și care este natura ticăloasă, demonică, a lucrurilor negative? Când adevărul nu a devenit viața oamenilor, atunci ceea ce trăiesc ei e destul de jalnic și trist. Să nu poată practica adevărul, deși își doresc; să fie incapabili să-L iubească pe Dumnezeu, deși își doresc; și să le lipsească puterea de a se sacrifica pentru Dumnezeu, deși tânjesc să facă acest lucru – nu sunt în stare să dețină controlul – acesta e necazul și regretul ființelor umane corupte. Pentru a rezolva această problemă, trebuie să acceptăm și să urmărim adevărul; trebuie să primim adevărul în inima noastră pentru a avea o nouă viață. Indiferent ce fac sau gândesc de unii singuri, cei care nu sunt în stare să accepte adevărul nu sunt nici capabili să îl practice și, chiar dacă din afară par că se descurcă bine, este tot prefăcătorie și înșelăciune – tot ipocrizie. Așadar, dacă nu urmărești adevărul, nu vei obține viața, iar asta este cauza problemei.

Majoritatea oamenilor doresc să urmărească și să practice adevărul, dar, în cea mai mare parte a timpului, ei au numai hotărârea și dorința de a proceda așa; adevărul nu a devenit viața lor. Ca urmare, când dau peste forțele răului sau întâlnesc oameni răi și haini care comit fapte rele sau falși conducători și antihriști ce fac lucrurile într-un mod care încalcă principiile – tulburând astfel lucrarea bisericii și rănindu-i pe aleșii lui Dumnezeu – ei își pierd curajul de a se ridica și a vorbi deschis. Ce înseamnă când nu ai curaj? Înseamnă, oare, că ești sfios ori incoerent? Sau că nu înțelegi pe deplin și, în consecință, nu ai încrederea de a vorbi deschis? Nu înseamnă niciuna dintre acestea; aceasta reprezintă, în primul rând, consecința faptului că ești constrâns de firi corupte. Una dintre firile corupte pe care le dezvălui este o fire înșelătoare; când ți se întâmplă ceva, primul lucru la care te gândești îl reprezintă propriile interese, primul lucru pe care îl iei în considerare îl reprezintă consecințele, dacă acest lucru îți va aduce sau nu beneficii. Aceasta este o fire înșelătoare, nu-i așa? O alta este o fire egoistă și abjectă. Te gândești: „Ce legătură are cu mine o pierdere pentru interesele casei lui Dumnezeu? Nu sunt conducător, așadar, de ce mi-ar păsa? Nu are nimic de-a face cu mine. Nu este responsabilitatea mea.” Nu tu te gândești conștient la asemenea idei și cuvinte, ci subconștientul tău le produce – acestea reprezintă firea coruptă pe care o dezvăluie oamenii când întâmpină o problemă. Firile corupte ca aceasta guvernează modul în care gândești, te leagă de mâini și de picioare și controlează ceea ce spui. În inima ta, vrei să te ridici și să vorbești, dar ai îndoieli și, chiar și atunci când îți exprimi opinia, nu atingi fondul problemei și-ți lași loc de manevre, altfel spus, tergiversezi și nu spui adevărul. Oamenii care sunt clarvăzători pot să vadă asta; în realitate, știi în inima ta că nu ai spus tot ce ar fi trebuit, că ceea ce ai spus nu a avut niciun efect, că doar ai făcut totul mecanic și că problema nu a fost rezolvată. Nu ți-ai îndeplinit responsabilitatea, totuși spui fără ocolișuri că ți-ai îndeplinit responsabilitatea sau că nu-ți era clar ce se întâmpla. Este adevărat? Și chiar este ceea ce crezi? Nu ești atunci pe deplin sub controlul firilor tale satanice? Chiar dacă o parte din ceea ce spui este în concordanță cu faptele, în privința locurilor cheie și a chestiunilor cruciale, minți și înșeli oamenii, ceea ce demonstrează că ești o persoană care minte și care trăiește după firea ei satanică. Tot ceea ce spui și gândești a fost procesat de creierul tău, făcând ca fiecare cuvântare să-ți fie falsă, goală, o minciună; de fapt, tot ceea ce spui este contrar faptelor, de dragul de a te justifica, spre propriul tău beneficiu, iar tu simți că ți-ai atins obiectivele atunci când i-ai indus pe oameni în eroare și i-ai făcut să creadă. Acesta este felul în care vorbești; el reprezintă, totodată, firea ta. Ești controlat în totalitate de propria fire satanică. Nu ai putere asupra a ceea ce spui și faci. Chiar dacă ai vrea, nu ai putea spune adevărul sau ceea ce crezi cu adevărat; chiar dacă ai vrea, nu ai putea practica adevărul; chiar dacă ai vrea, nu ți-ai putea îndeplini îndatoririle. Tot ceea ce spui, faci și practici este o minciună, iar tu ești doar superficial. Ești în întregime încătușat și controlat de firea ta satanică. Poate vrei să accepți și să practici adevărul, dar asta nu depinde de tine. Când firea ta satanică te controlează, spui și faci orice îți zice ea să faci. Nu ești decât o marionetă din carne coruptă, ai devenit o unealtă a Satanei. Apoi vei regreta din nou că ai urmat trupul corupt și cum ai fi putut să eșuezi în a practica adevărul. Te gândești: „Nu pot să înving trupul de unul singur și trebuie să mă rog lui Dumnezeu. Nu am intervenit pentru a-i opri pe cei care tulburau lucrarea bisericii și mă apasă conștiința. Am hotărât că, atunci când se va mai întâmpla, trebuie să iau atitudine și să-i emondez pe cei care se abat de la îndeplinirea îndatoririlor lor și care tulbură lucrarea bisericii, astfel încât să se poarte frumos și să nu mai acționeze nechibzuit.” După ce, în cele din urmă, îți faci curaj să vorbești, te vei speria și vei da înapoi atunci când cealaltă persoană se va enerva și va bate cu pumnul în masă. Ești capabil să preiei controlul? La ce folosesc determinarea și voința? Ambele sunt inutile. Probabil că v-ați confruntat cu multe astfel de incidente. Când te confrunți cu dificultăți, te dai bătut, simți că nu poți face nimic și te recunoști înfrânt, considerându-te fără speranță, te lași pradă disperării și decizi că nu mai există vreo nădejde pentru tine și că, de data aceasta, ai fost complet eliminat. Recunoști că nu urmărești adevărul, dar atunci de ce nu te pocăiești? Ai practicat adevărul? E imposibil ca, după ce ai participat la predici ani la rândul, să nu fi înțeles ceva. De ce nu practici deloc adevărul? Tu nici nu cauți adevărul vreodată, darămite să-l practici. Ești doar în permanență în rugăciune, îți stabilești rezoluții, aspirații și te rogi în inima ta. Și care este rezultatul? Rămâi un slugarnic, nu ești deschis în legătură cu problemele pe care le întâmpini, nu-ți pasă de oamenii răi atunci când îi vezi, nu reacționezi când cineva face rău sau creează o tulburare și te ții la distanță atunci când nu ești afectat personal. Te gândești: „Nu vorbesc despre nimic din ceea ce nu mă privește. Atât timp cât nu-mi afectează interesele, vanitatea sau imaginea, nu țin cont de nimic, fără excepție. Trebuie să fiu foarte atent, căci glonțul lovește pasărea care scoate capul afară. Nu am de gând să fac vreo prostie!” Ești complet și ferm controlat de firile tale stricate de ticăloșie, înșelăciune, rigiditate și aversiune față de adevăr. Pentru tine, acestea au devenit mai greu de îndurat decât bentița fixă de aur^[a] purtată de Regele Maimuță. Să trăiești sub controlul firilor stricate este atât de obositor și chinuitor! Ce răspundeți la asta: dacă nu urmăriți adevărul, vă e ușor să vă alungați corupția? Se poate rezolva această problemă? Vă spun: dacă nu urmăriți adevărul și sunteți confuzi în credința voastră, dacă ascultați predicile de atâția ani fără să puneți în practică adevărul, dacă voi credeți la nesfârșit, dar sunteți în stare doar să rostiți câteva cuvinte și doctrine pentru a-i înșela pe alții, atunci sunteți șarlatani religioși, farisei ipocriți și așa veți sfârși. Acesta vă va fi finalul. Dacă ești chiar mai rău decât atât, atunci poate să vină un eveniment în care vei cădea în ispită, îți vei abandona datoria și vei deveni cineva care-L trădează pe Dumnezeu, situația în care vei fi rămas în urmă și vei fi eliminat. Asta înseamnă să fii mereu pe marginea unei prăpastii! Așadar, în acest moment, nimic nu este mai important decât urmărirea adevărului. Nimic nu este mai bun decât practicarea adevărului.

Note de subsol:

a. Bentița de aur a Regelui Maimuță este un obiect semnificativ care apare în romanul clasic chinezesc „Călătorie spre Vest”. În poveste, bentița de aur a fost folosită pentru a controla gândurile și acțiunile Regelui Maimuță, strângându-se dureros în jurul craniului său ca urmare a unui comportament indisciplinat.

Fragmentul 15

Dacă oamenii au o inimă care iubește adevărul, vor avea puterea să urmărească adevărul și vor putea munci din greu la practicarea adevărului. Ei pot să abandoneze ceea ce ar trebui să fie abandonat și să renunțe la lucrurile la care ar trebui renunțat. În special, ar trebui să renunți la lucrurile care privesc faima, câștigul și statutul tău. Dacă nu renunți la acestea, înseamnă că nu iubești adevărul și nu ai puterea să urmărești adevărul. Când ți se întâmplă lucruri, trebuie să cauți adevărul și să practici adevărul. Dacă, în acele momente în care trebuie să practici adevărul, ai mereu o inimă egoistă și nu poți să renunți la propriul interes, vei fi incapabil să pui adevărul în practică. Dacă nu cauți sau nu practici niciodată adevărul în nicio circumstanță, nu ești o persoană care iubește adevărul. Indiferent câți ani ai crezut în Dumnezeu, nu vei dobândi adevărul. Unii oameni urmăresc mereu faima, câștigul și interesul propriu. Indiferent de lucrarea pe care le-o rânduiește biserica, ei deliberează mereu, gândindu-se: „Va fi acest lucru în beneficiul meu? Dacă va fi, îl voi face; dacă nu, atunci nu-l voi face.” O persoană ca aceasta nu practică adevărul – prin urmare, își poate îndeplini bine datoria? Cu siguranță, nu poate. Chiar dacă nu ai făcut rău, tot nu ești o persoană care practică adevărul. Dacă nu urmărești adevărul, nu iubești lucrurile pozitive și orice ți s-ar întâmpla, îți pasă doar de reputația și statutul propriu, de interesul personal și de ceea ce este bun pentru tine, atunci ești o persoană condusă doar de interesul propriu și care este egoistă și josnică. O asemenea persoană crede în Dumnezeu pentru a câștiga ceva bun sau de folos pentru ea, nu pentru a dobândi adevărul sau mântuirea din partea lui Dumnezeu. Prin urmare, oamenii de acest fel sunt neîncrezători. Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt cei care pot să caute și să practice adevărul, întrucât recunosc, în inimile lor, că Hristos este adevărul și că ei ar trebui să asculte cuvintele lui Dumnezeu și să creadă în Dumnezeu așa cum cere El. Dacă dorești să practici adevărul atunci când ți se întâmplă ceva, dar iei în considerare reputația și statutul tău și iei în considerare imaginea proprie, atunci va fi dificil să faci acest lucru. Într-o astfel de situație, prin rugăciune, căutare și reflectare asupra propriei persoane și devenind conștienți de sine, cei care iubesc adevărul vor putea să renunțe la ceea ce le servește propriului interes sau este bun pentru ei, să practice adevărul și să se supună lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt cei care cred cu adevărat în Dumnezeu și iubesc adevărul. Și care este consecința atunci când oamenii se gândesc întotdeauna la propriile interese, când încearcă mereu să-și protejeze mândria și vanitatea, când dezvăluie o fire coruptă, dar nu caută adevărul pentru a o rezolva? Este aceea că nu au nicio intrare în viață, că le lipsesc mărturiile autentice bazate pe experiențe. Și acest lucru este periculos, nu-i așa? Dacă niciodată nu practici adevărul, dacă nu ai nicio mărturie bazată pe experiență, atunci, la momentul potrivit, vei fi dezvăluit și eliminat. Ce utilitate au în casa lui Dumnezeu oamenii fără mărturii bazate pe experiențe? Cu siguranță vor avea rezultate slabe în orice datorie și nu vor putea face nimic în mod corespunzător. Nu sunt ei doar deșeuri? Dacă oamenii nu practică adevărul niciodată după ani de credință în Dumnezeu, sunt neîncrezători; sunt oameni răi. Dacă nu practici adevărul niciodată și dacă fărădelegile tale devin din ce în ce mai numeroase, atunci finalul tău este stabilit. Este clar de văzut că toate fărădelegile tale, calea greșită pe care pășești și refuzul tău de a te căi – toate echivalează cu o multitudine de fapte rele; și, astfel, finalul tău este acela că vei merge în iad, vei fi pedepsit. Credeți că acesta este un aspect minor? Dacă nu ai fost pedepsit, nu vei avea niciun sentiment despre cât de înspăimântător este acest lucru. Când vine ziua în care chiar te confrunți cu dezastrul, te confrunți cu moartea, va fi prea târziu pentru regrete. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, nu accepți adevărul, și dacă ai crezut în Dumnezeu ani de zile, dar în tine nu s-a petrecut nicio schimbare, consecința finală este aceea că vei fi eliminat și abandonat. Toată lumea are fărădelegi. Cheia constă în a fi capabil să cauți adevărul pentru a remedia acele fărădelegi, și aceasta va asigura faptul că ele vor fi din ce în ce mai puține. Indiferent când, dacă îți vei dezvălui vreodată firea coruptă și vei fi mereu capabil să te rogi și să te bazezi pe Dumnezeu, să cauți adevărul pentru a o remedia și să-ți purifici firea coruptă, atunci nu vei fi făcut rău. Astfel ar trebui credincioșii să rezolve problema firii corupte și acesta este modul în care se experimentează lucrarea lui Dumnezeu. Dacă nu te rogi niciodată lui Dumnezeu și nu cauți adevărul când se abat asupra ta unele evenimente sau dacă înțelegi adevărul, dar nu îl pui în practică, care va fi rezultatul final? Se înțelege de la sine. Oricât de viclean ai fi și oricât de mieros ai vorbi, poți scăpa de privirea cercetătoare a ochiului lui Dumnezeu? Poți eluda orchestrările mâinii lui Dumnezeu? Este imposibil. Oamenii înțelepți trebuie să vină înaintea lui Dumnezeu și să se căiască, uitându-se la El, bazându-se pe El, remediindu-și firile corupte și practicând adevărul. Atunci vei fi biruit trupul și vei fi biruit ispitele Satanei. Chiar dacă eșuezi de câteva ori, trebuie să perseverezi. Când perseverezi în ciuda tuturor piedicilor, va veni momentul când vei reuși și vei câștiga harul lui Dumnezeu, mila și binecuvântarea Lui și vei putea să mergi pe calea urmăririi adevărului, să-ți îndeplinești bine datoriile și să-L mulțumești pe Dumnezeu.

Când se abat asupra voastră unele evenimente, cât de des alegeți să practicați adevărul și să susțineți lucrarea lui Dumnezeu? (Nu des. Cel mai adesea aleg să îmi susțin propria imagine sau propriul interes și după aceea îmi dau seama de asta, dar nu este ușor să mă răzvrătesc împotriva mea. Dacă este cineva care are părtășie cu mine despre adevăr, îmi dă ceva putere și mă pot răzvrăti împotriva mea întrucâtva. Dar dacă nu este nimeni care să aibă părtășie cu mine despre adevăr, mă îndepărtez de Dumnezeu și trăiesc permanent în această stare.) Este dificil să te răzvrătești împotriva trupului și chiar și mai greu să practici adevărul, deoarece ai o natură satanică ce te împiedică și o fire coruptă care te tulbură, iar acestea nu pot fi remediate fără să înțelegi adevărul. Cât de mult timp dintr-o zi puteți petrece în liniște, în prezența lui Dumnezeu? Câte zile pot trece fără să citiți cuvintele lui Dumnezeu, înainte de a vă simți însetați spiritual? (Simt că nu poate trece o zi fără să citesc cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să citesc un fragment din cuvintele lui Dumnezeu dimineața și apoi să meditez asupra lui. Asta mă face să mă simt mai apropiat de Dumnezeu. Dacă este o zi în care doar alerg încoace și încolo lucrând, fără să mănânc și să beau cuvintele lui Dumnezeu și fără să mă rog foarte mult, mă simt foarte departe de Dumnezeu.) Dacă simțiți că nu este bine pentru voi să fiți distanți față de Dumnezeu, atunci mai aveți o speranță. Dacă ești credincios și vrei să obții adevărul, nu poți fi pasiv și să aștepți întotdeauna ca cineva să aibă părtășie cu tine despre adevăr. Trebuie să înveți să mănânci și să bei activ cuvintele lui Dumnezeu, să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul. Dacă aștepți până ce spiritul îți este întunecat și nu Îl poți simți pe Dumnezeu înainte de a-I mânca și bea cuvintele și a te ruga Lui, atunci nu poți decât să îți menții situația existentă. Să fii capabil să îți menții o „credință” convențională ar fi deja destul de bine, dar nu va fi nicio creștere în viața ta și, când spiritul îți va fi însetat și amorțit și vei deveni prea distant față de Dumnezeu, vei fi în pericol. O ispită se abate asupra ta și cazi imediat; ești prins mult prea ușor de Satana. Dacă nu ai deloc experiență, nu înțelegi adevărurile, nu te concentrezi nici pe cititul cuvintelor lui Dumnezeu, nici pe ascultarea predicilor și îți lipsește o viață spirituală normală, atunci îți va fi dificil să crești în statură și progresul tău va fi cu siguranță prea lent. Care sunt motivele acestui progres lent? Care sunt consecințele lui? Trebuie să înțelegi clar aceste lucruri. Nu contează maniera prin care Dumnezeu expune corupția oamenilor, ei ar trebui să i se supună și să o accepte. Ar trebui să reflecteze asupra lor și să se compare cu ale lui Dumnezeu cuvinte, pentru a dobândi cunoașterea de sine și a înțelege treptat adevărul. Aceasta este ceea ce-L mulțumește cel mai mult pe Dumnezeu și Duhul Sfânt cu siguranță va lucra în ei, iar ei sigur vor înțelege intențiile lui Dumnezeu. Trebuie să păstrezi tot timpul în inimă cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, astfel încât, atunci când te confrunți cu o problemă în viața reală, să poți să o legi de cuvintele lui Dumnezeu și de adevăr și să o compari cu acestea. Apoi, problema va fi ușor de rezolvat. De exemplu, toată lumea își dorește un corp sănătos, fără boli; este ceva la care toată lumea aspiră, dar cum ar trebui să practici acest lucru în viața de zi cu zi? În primul rând, trebuie să ai o rutină, să nu mănânci lucruri nesănătoase sau interzise și să faci un număr adecvat de exerciții fizice. Atunci când aceste metode sunt combinate și tot ceea ce practici se învârte în jurul obiectivului sănătății fizice, vei vedea treptat rezultate. După câțiva ani, vei fi mai sănătos decât alții și vei fi obținut rezultate bune. Cum ai obținut acele rezultate? Prin faptul că acțiunile și obiectivele tale au fost în concordanță unele cu altele, la fel și practica și teoria ta. Același lucru se întâmplă și cu credința în Dumnezeu. Dacă îți dorești să fii o persoană care iubește adevărul și practică adevărul și o persoană cu o fire schimbată, atunci, când se abat asupra ta unele evenimente, trebuie să le legi de obiectivele pe care le urmărești și de adevărurile pe care le implică. Oricare ar fi obiectivele pe care le urmărești, atât timp cât acestea sunt cele pe care Dumnezeu i le cere omului, ele reprezintă direcția și scopul pe care trebuie să le urmărească un credincios. De exemplu, a urma calea lui Dumnezeu: a-ți fi frică de Dumnezeu și a te feri de rău. Odată ce ai această direcție, acest scop, trebuie să ai o modalitate de a le pune în practică imediat după aceea. Când spun „a urma calea lui Dumnezeu”, la ce se referă „calea lui Dumnezeu”? Înseamnă să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău. Și ce înseamnă să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău? De exemplu, atunci când evaluezi o persoană – asta se referă la teama de Dumnezeu și la ferirea de rău. Cum o evaluezi? (Trebuie să fim cinstiți, drepți și corecți, iar cuvintele noastre nu trebuie să se bazeze pe sentimentele personale.) Când spui exact ceea ce gândești și exact ceea ce ai văzut, ești sincer. În primul rând, practicarea onestității se aliniază cu faptul de a urma calea lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce Dumnezeu îi învață pe oameni; aceasta este calea lui Dumnezeu. Care este calea lui Dumnezeu? Să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău. A fi sincer nu face parte din a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău? Și nu înseamnă că urmezi calea lui Dumnezeu? (Ba da.) Dacă nu ești sincer, atunci ceea ce ai văzut și ceea ce crezi nu reprezintă același lucru cu ceea ce-ți iese din gură. Cineva te întreabă: „Care este părerea ta despre acea persoană? Este el responsabil în lucrarea bisericii?”, iar tu răspunzi: „Este grozav. Este mai responsabil decât mine, calibrul lui este mai bun decât al meu și, de asemenea, umanitatea lui este bună. Este matur și stabil.” Dar asta este ceea ce gândești în inima ta? Ceea ce vezi de fapt este că, deși această persoană are calibru, ea nu este de încredere, este destul de înșelătoare și foarte calculată. La asta te gândești cu adevărat în mintea ta, dar când vine timpul să vorbești, îți trece prin minte că „Nu pot spune adevărul. Nu trebuie să jignesc pe nimeni”, așa că spui rapid altceva și alegi lucruri frumoase de spus despre el, dar nimic din ce spui nu este ceea ce crezi cu adevărat; totul este minciună și fals, totul. Indică acest lucru faptul că urmezi calea lui Dumnezeu? Nu. Ai luat calea Satanei, calea demonilor. Care este calea lui Dumnezeu? Este adevărul, este baza în funcție de care ar trebui să se comporte oamenii și este calea de a te teme de Dumnezeu și de a te feri de rău. Deși vorbești cu o altă persoană, Dumnezeu te ascultă și El; El îți urmărește inima și ți-o examinează. Oamenii ascultă ceea ce spui, dar Dumnezeu îți cercetează atent inima. Sunt oamenii capabili să analizeze inimile oamenilor? În cel mai bun caz, oamenii pot să-și dea seama că nu spui adevărul; ei pot vedea ce este la suprafață, dar Dumnezeu poate să vadă în adâncul inimii tale. Numai Dumnezeu poate să vadă ce gândești, ce plănuiești și ce mici urzeli, căi perfide și gânduri active ai în inima ta. Când Dumnezeu vede că nu spui adevărul, care este părerea și evaluarea Lui despre tine? Că nu ai urmat calea lui Dumnezeu în această chestiune, pentru că nu ai spus adevărul. Dacă ai fi practicat conform cerințelor lui Dumnezeu, ar fi trebuit să spui adevărul: „El este o persoană de calibru bun, dar nu este de încredere.” Indiferent dacă evaluarea ta era sau nu exactă, ea ar fi fost onestă și ar fi venit din inimă și reprezintă punctul de vedere și poziția pe care ar fi trebuit să le exprimi. Însă nu ai făcut-o – așadar, ai urmat calea lui Dumnezeu? (Nu.) Dacă nu spui adevărul, ce rost are să subliniezi că urmezi calea lui Dumnezeu și că Îl mulțumești pe Dumnezeu? Oare acordă Dumnezeu atenție sloganurilor pe care le strigi? Se uită Dumnezeu la cum strigi, cât de tare strigi și cât de mare este voința ta? Se uită El de câte ori strigi? Nu acestea sunt lucrurile la care Se uită El. Dumnezeu se uită dacă practici adevărul și la alegerile pe care le faci și la modul în care practici adevărul atunci când se abat asupra ta evenimente. Dacă alegi să menții relațiile, dacă îți susții interesul propriu și imaginea, totul este despre auto-conservare, iar Dumnezeu vede că acestea sunt punctul de vedere și atitudinea pe care le adopți atunci când ți se întâmplă un eveniment, atunci El va face o evaluare în ceea ce te privește: El va spune că nu ești o persoană care-I urmează calea. Spui că vrei să urmărești adevărul și să urmezi calea lui Dumnezeu, așadar de ce nu o pui în practică atunci când ceva se abate asupra ta? Cuvintele pe care le rostești pot veni din inimă și îți pot transmite voința și dorințele sau poate că inima ta e mișcată, iar tu strigi cuvinte sincere în timp ce plângi cu amărăciune, dar oare faptul că vorbești sincer înseamnă că pui în practică adevărul? Înseamnă că ai o mărturie adevărată? Nu neapărat. Dacă ești un urmăritor al adevărului, vei fi capabil să practici adevărul; dacă nu ești un iubitor al adevărului, atunci doar vei spune lucruri care sunt plăcute auzului, și asta va fi tot. Fariseii erau cei mai buni în a predica doctrina și a psalmodia sloganuri. Adesea stăteau la colțuri de stradă și strigau: „O, dumnezeule puternic!” sau „Dumnezeule vrednic de venerare!” Pentru alții, ei păreau deosebit de pioși și nu făceau nimic împotriva legii, dar oare Dumnezeu îi aproba? Nu. Cum i-a condamnat El? Dându-le un nume: fariseii ipocriți. Odinioară, fariseii erau o clasă respectată în Israel, așadar, de ce acum numele lor a devenit o etichetă? Pentru că fariseii au devenit reprezentativi pentru un anumit tip de persoană. Care sunt caracteristicile acestui tip de persoană? Ei se pricep să fie falși, să se orneze, să se prefacă; afișează o noblețe măreață, sfințenie, integritate și o decență evidentă, iar sloganurile pe care le strigă sună bine, însă, după cum se dovedește, nu practică adevărul câtuși de puțin. Ce purtare bună au ei? Citesc Scriptura și predică; îi învață pe alții să susțină legea și reglementările și să nu se împotrivească lui Dumnezeu. Toate acestea sunt o purtare bună. Tot ce spun ei sună bine, însă, când ceilalți se întorc cu spatele, ei fură ofrandele pe ascuns. Domnul Isus a spus că ei „strecurați țânțarul și înghițiți cămila!” (Matei 23:24). Asta înseamnă că întregul lor comportament pare bun la suprafață – psalmodiază ostentativ sloganuri, rostesc teorii mărețe și cuvintele lor sunt mieroase, însă faptele lor sunt o harababură de nedescris și sunt complet opuse lui Dumnezeu. Comportamentele lor exterioare sunt toate pretinse, toate frauduloase; în inima lor, nu au nici cea mai infimă iubire pentru adevăr sau pentru lucruri pozitive. Ei sunt scârbiți de adevăr, de lucrurile pozitive și de tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Ce iubesc ei? Iubesc corectitudinea și dreptatea? (Nu.) Cum îți poți da seama că ei nu iubesc aceste lucruri? (Domnul Isus a răspândit Evanghelia Împărăției cerurilor, pe care ei nu doar că au refuzat să o accepte, dar au și condamnat-o.) Dacă nu o condamnau, ar fi posibil să ne dăm seama? Nu. Apariția și lucrarea Domnului Isus i-a dezvăluit pe toți fariseii și numai prin condamnarea și împotrivirea lor față de Domnul Isus, alții au putut vedea ipocrizia lor. Dacă nu ar fi fost apariția și lucrarea Domnului Isus, nimeni nu ar fi avut discernământ în privința fariseilor, iar dacă oamenii ar fi privit doar comportamentul exterior al fariseilor, i-ar fi făcut chiar invidioși. Nu era oare nesincer și înșelător din partea fariseilor să se folosească de o falsă bună purtare pentru a câștiga încrederea oamenilor? Pot astfel de oameni înșelători să iubească adevărul? Nu pot absolut deloc. Care era scopul din spatele afișării bunei lor purtări? Pe de o parte, acela de a-i păcăli pe oameni. Pe de altă parte, acela de a-i induce în eroare și câștiga pe oameni, astfel încât aceștia să aibă o părere foarte bună despre ei și să-i venereze. Și, în cele din urmă, voiau să fie recompensați. Ce înșelătorie a fost! Erau acestea trucuri abile? Iubeau astfel de oameni corectitudinea și dreptatea? Cu siguranță nu. Ceea ce iubeau ei era statutul, faima și câștigul, iar ceea ce doreau era o recompensă și o coroană. Ei nu au pus în practică niciodată cuvintele pe care Dumnezeu i-a învățat pe oameni și nu au trăit deloc realitățile adevărului. Îi interesa doar să se ascundă după o conduită bună și să păcălească și să câștige oamenii cu metodele lor ipocrite pentru a-și asigura propriul statut și propria reputație, pe care apoi le foloseau pentru a face rost de capital și a-și câștiga existența. Nu este asta josnic? Din toată această conduită a lor, puteți vedea că, în esența lor, ei nu iubeau adevărul, deoarece nu l-au practicat niciodată. Ce anume arată că nu au practicat adevărul? Cel mai mare lucru dintre toate: faptul că Domnul Isus a venit să facă lucrarea de răscumpărare și că toate cuvintele pe care le-a rostit Domnul Isus sunt adevărul și au autoritate. Cum au reacționat fariseii la acest lucru? Deși au recunoscut că au autoritate și putere cuvintele Domnului Isus, nu numai că nu le-au acceptat, dar le-au și condamnat și le-au blasfemiat. Despre ce a fost vorba? A fost din cauză că nu iubeau adevărul, iar în inimile lor, le era scârbă de adevăr și îl urau. Ei au recunoscut că Domnul Isus avea dreptate în tot ceea ce spunea, că vorbele Lui aveau autoritate și putere, că nu greșea în niciun fel și că nu aveau nicio influență împotriva Lui. Dar ei voiau să-L condamne pe Domnul Isus, așa că au discutat, au conspirat și au spus: „Răstignește-l. Ori el, ori noi”, și așa L-au sfidat fariseii pe Domnul Isus. În acea vreme, nimeni nu înțelegea adevărul și nimeni nu era capabil să-L recunoască pe Domnul Isus ca Dumnezeu întrupat. Totuși, din punct de vedere uman, Domnul Isus a exprimat multe adevăruri, a alungat demoni și a vindecat bolnavii. El a făcut multe minuni, i-a hrănit pe cei 5000 de oameni cu cinci pâini și doi pești, a făcut numeroase fapte bune și a dăruit atât de mult har oamenilor. Sunt atât de puțini oameni așa de buni și drepți, atunci de ce au vrut fariseii să-L condamne pe Domnul Isus? De ce au fost atât de hotărâți să-L răstignească? Faptul că au preferat să elibereze un infractor, decât pe Domnul Isus, arată cât de răi și răuvoitori erau fariseii din lumea religioasă. Erau atât de ticăloși! Diferența dintre chipurile rele pe care le-au trădat fariseii și bunăvoința lor exterioară, prefăcută, era atât de mare, încât mulți oameni nu puteau discerne ce era adevărat și ce era fals, dar apariția și lucrarea Domnului Isus i-a dezvăluit pe toți. De obicei, fariseii se deghizau atât de bine și în exterior păreau atât de evlavioși, încât nimeni nu și-ar fi închipuit că ar putea să I se împotrivească și să-L persecute cu atâta cruzime pe Domnul Isus. Dacă faptele nu ar fi fost dezvăluite, nimeni nu ar fi fost în stare să-i vadă așa cum erau. Exprimarea adevărului de către Dumnezeu întrupat este atât de revelatoare despre om!

Fragmentul 16

Scopul înțelegerii și practicării adevărului de către oameni este ca ei să trăiască adevărul, să trăiască asemănarea umană și să-și facă un mod de viață din adevărurile pe care le înțeleg și le pot pune în practică. Ce înseamnă să-ți faci din ele un mod de viață? Înseamnă că ele devin temelia și izvorul acțiunilor, vieții, comportamentului și existenței cuiva – ele schimbă felul în care trăiești. Care era, înainte, temelia vieții oamenilor? Fie că aveau convingeri, fie că nu, ei trăiau bazându-se pe firi satanice și nu trăiau conform cuvintelor lui Dumnezeu ori adevărului. Așa ar trebui să trăiască o ființă creată? (Nu.) Ce le cere Dumnezeu oamenilor? (Ca oamenii să trăiască conform cuvintelor Lui.) A trăi conform cuvintelor lui Dumnezeu – nu este oare acesta scopul pe care ar trebui să-l aibă oamenii care cred cu adevărat în El? (Ba da.) O ființă creată ar trebui să aibă un stil de viață întemeiat pe cuvintele lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, asemenea oameni sunt adevărate ființe create. Astfel, trebuie să chibzuiești regulat care dintre cuvintele, acțiunile și principiile comportamentului tău, care dintre scopurile existenței tale și modurile în care tratezi lumea sunt compatibile cu adevărurile-principii, cu ceea ce Dumnezeu cere de la oameni, și care dintre ele nu au legătură cu cerințele și cuvintele lui Dumnezeu. Dacă reflectezi adesea la aceste lucruri, treptat vei obține pătrundere. Dacă nu reflectezi la aceste lucruri, atunci nu are rost să faci doar eforturi superficiale; urmarea mecanică a pașilor, respectarea regulilor și implicarea în ritualuri nu îți vor aduce, în final, nimic. Atunci ce este mai exact credința în Dumnezeu? Credința în Dumnezeu este, de fapt, procesul de obținere a mântuirii lui Dumnezeu și procesul de transformare dintr-o ființă umană coruptă de Satana în ceea ce reprezintă, în ochii lui Dumnezeu, o adevărată ființă creată. Dacă un om continuă să trăiască bazându-se pe firea și natura lui satanică, este el o ființă creată calificată, în ochii lui Dumnezeu? (Nu.) Spui că ai credință în Dumnezeu, Îl recunoști pe Dumnezeu, recunoști suveranitatea lui Dumnezeu și recunoști că Dumnezeu îți dă totul, dar trăiești după cuvintele lui Dumnezeu? Trăiești conform cerințelor lui Dumnezeu? Urmezi calea lui Dumnezeu? Este o ființă creată, ca tine, capabilă să vină înaintea lui Dumnezeu? Ești capabil să trăiești cu Dumnezeu? Ai o inimă temătoare de Dumnezeu? Sunt felul în care trăiești și calea pe care pășești compatibile cu Dumnezeu? (Nu.) Atunci, care este sensul credinței tale în Dumnezeu? Ai intrat pe calea cea dreaptă? Credința ta în Dumnezeu este doar de formă și verbală. Crezi în numele lui Dumnezeu și recunoști existența Lui și că El este Creatorul și Suveranul tău, dar nu ai acceptat în esență suveranitatea sau orchestrările lui Dumnezeu și nu poți fi pe deplin compatibil cu Dumnezeu. Adică, sensul credinței tale în Dumnezeu nu a fost în întregime îndeplinit. Deși crezi în Dumnezeu, nu te-ai lepădat de stricăciune și nu ai ajuns la mântuire, nu ai pătruns în adevărul-realitate în care ar fi trebuit să pătrunzi în credința ta în Dumnezeu. Aceasta este o greșeală. Privită astfel, credința în Dumnezeu nu e lucru ușor.

Acum, simțiți în inimile voastre că e important să înțelegeți cuvântul lui Dumnezeu și să puneți adevărul în practică? (Da.) Știți cu toții că e important să practicați adevărul, dar practica nu este lucru ușor, ci este presărată cu greutăți. Cum se poate rezolva asta? De fiecare dată când greutățile vă apasă, trebuie să veniți înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune, și trebuie să căutați adevărul în cuvintele Sale, astfel încât să vă puteți rezolva propriile greutăți, să vă îndreptați propriile slăbiciuni și dificultățile împrejurărilor exterioare și să ajungeți la practica adevărului. Trecând prin toate acestea, vei avea speranța de a obține aprobarea lui Dumnezeu. Dacă ai înțeles mai mult adevărul și ești capabil să îl și practici, atunci poți deveni cineva care urmează calea lui Dumnezeu și, făcând acest lucru, credința ta va primi aprobarea lui Dumnezeu. Dacă spui că recunoști numele lui Dumnezeu și crezi că El e suveran asupra tuturor lucrurilor și Domn al întregii creații, dar în viața ta nu există nici măcar un strop de legătură cu adevărul, cerințele lui Dumnezeu sau cu ceea ce ar trebui să facă o ființă creată, oare atunci finalul tău nu va fi unul tulbure? Poate cineva care nu are nimic de a face cu lucrurile acestea să vină la Dumnezeu? Spui că poți veni la Dumnezeu, dar aprobă oare Dumnezeu o credință ca a ta? Nu o aprobă și, atunci, ce înseamnă asta? Înseamnă că Dumnezeu nu recunoaște și nici nu are nevoie de o ființă creată asemenea ție. Dacă Dumnezeu nu îți recunoaște și nu îți aprobă credința, atunci te poate aproba pe tine, ca persoană? (Nu poate.) Acesta este sfârșitul: Dumnezeu nu te va mântui, iar finalul tău va fi fost hotărât! Oare acesta e finalul pe care vi-l doriți? (Nu.) Ce fel de final vă doriți? (Să primim aprobarea lui Dumnezeu.) Pentru a primi aprobarea lui Dumnezeu, ce trebuie să înțelegi mai întâi? În ce trebuie să pătrunzi mai întâi? În primul rând, trebuie să știi ce Îi place și ce Îi displace lui Dumnezeu să facă oamenii. Rezumă, mai întâi, aceste lucruri, astfel încât să le înțelegi limpede; apoi, când vei face diverse, vei ști cum să acționezi. Este atât de simplu. E ușor să rezumi asemenea lucruri? E foarte ușor. Gândindu-te la cei care au făcut rău și au fost eliminați în trecut, rezumă lucrurile pe care le-au făcut întru dezgustul lui Dumnezeu, însumează lecțiile predate de eșecurile lor și nu comite niciuna dintre acele fapte rele. Apoi însumează purtările bune ale celor pe care Dumnezeu i-a aprobat și săvârșește mai multe asemenea fapte. Astfel, vei putea obține aprobarea lui Dumnezeu. Trebuie să îți dai seama ce este de făcut și de pus în practică pentru a fi cât mai în acord cu intențiile lui Dumnezeu și trebuie să înțelegi în inima ta ce fel de oameni și de fapte Îi displac lui Dumnezeu cel mai mult, precum și ce fel de oameni și de fapte Îl mulțumesc cu deosebire. Trebuie să știi să distingi între acestea și cel mai bine este să le categorisești și să le rezumi, pentru a le înțelege clar. Cel mai important lucru este să ai acest standard și această graniță în inima ta. Cu acest principiu, acest standard și această graniță, vei avea principii potrivit cărora să acționezi și vei putea să faci lucrurile principial. Dacă nu ai aceste principii și standarde, atunci nu vei avea nicio certitudine în ceea ce faci, și nu vei putea să-ți dai seama care dintre faptele tale sunt rele și care sunt bune. S-ar putea să simți că ceva nu e rău, dar, în ochii lui Dumnezeu, este; ori s-ar putea să simți că ceva e bun, în timp ce, în ochii lui Dumnezeu, este rău. Dacă tu faci toate aceste lucruri, oare nu e problematic? Dacă, intenționat și în permanență, faci lucruri pe care Dumnezeu nu le aprobă, și doar câteva dintre cele pe care le aprobă, dar tu crezi că ai făcut foarte multe, oare nu ești confuz? Dacă majoritatea faptelor tale sunt rele în ochii lui Dumnezeu, mai poate El să te aprobe? (Nu, nu poate.) Știind că Dumnezeu nu aprobă ceva anume, ar mai trebui să-l faci sau nu? (Nu.) Este o faptă rea sau una bună să faci acel lucru? (Este faptă rea.) Cum se spune dacă recunoști că o faptă este rea și, ulterior, nu o mai faci niciodată? Se spune că te lepezi de violența din mâinile tale, ceea ce reprezintă o manifestare a adevăratei pocăințe. Dacă știi că ai făcut rău și ești sigur că Dumnezeu nu îl aprobă, atunci ar trebui să ai pocăință în inimă. Dacă nu reflectezi asupra ta, ci, în schimb îți aperi și îți explici logic faptele rele, atunci ești la ananghie: cu siguranță vei fi eliminat și nu vei mai fi calificat să-ți faci datoria. Așadar, care este principiul pe care să ți-l însușești și care este calea de urmat în îndeplinirea datoriei? Cu ce intenții ar trebui să procedeze cineva, pentru a primi aprobarea lui Dumnezeu? (Ar trebui să caute adevărul și să priceapă intențiile lui Dumnezeu în toate cele.) Toată lumea știe acest lucru, dar, știindu-l, poate el fi pus în practică? Odată ce l-ați înțeles, puteți să-l pui în practică? (Nu putem.) Atunci, ce poți face? Trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să te bazezi pe Dumnezeu, trebuie să suferi pentru adevăr și să-ți lași deoparte ambițiile, dorințele, intențiile și plăcerile trupului. Dacă nu le lași deoparte, dar tot îți dorești să ajungi la adevăr, oare nu te amăgești cu fantezii? Unii oameni vor și să primească și să înțeleagă adevărul; vor să se sacrifice pentru Dumnezeu, dar nu se pot lepăda de nimic. Nu pot renunța la viitor, la plăcerile trupului, la comuniunea familială, la copiii și părinții lor, și nici la intențiile, obiectivele sau dorințele lor. Indiferent de ceea ce li se întâmplă, mereu pun pe primul loc propriile persoane, propriile afaceri și dorințe egoiste, iar adevărul îl pun pe ultimul loc; satisfacerea intereselor trupului lumești și a firilor corupte și satanice ocupă primul loc, iar punerea în practică a cuvântului lui Dumnezeu și mulțumirea lui Dumnezeu sunt secundare și ocupă ultimul loc. Pot astfel de oameni să primească aprobarea lui Dumnezeu? Pot ei să pătrundă vreodată în adevărul-realitate sau să satisfacă intențiile lui Dumnezeu? (Nu, niciodată.) Înseamnă oare că urmezi calea lui Dumnezeu dacă, după toate aparențele, ți-ai făcut datoria și nu ai fost leneș, dar firea ta coruptă nu a fost deloc îndreptată? (Nu.) Cu toții înțelegeți aceste lucruri, dar când vine vorba de a pune adevărul în practică, vă căzniți. Suferința ta și plata prețului trebuie cheltuite pe practicarea adevărului, nu pentru a respecta reguli și a urma proceduri. Merită, indiferent cât de mult suferi pentru adevăr, iar suferința pe care o înduri întru îndeplinirea adevărului, pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu e satisfăcătoare și aprobată de El.

Care sunt problemele cu care vă confruntați acum? Una din ele este că nu înțelegeți în amănunt multe adevăruri și nu aveți în inimile voastre standarde cu care să le distingeți; mai mult, este greu să practicați chiar și adevărurile pe care le înțelegeți. Să presupunem că practicarea adevărului este grea la început, dar cu cât îl practicați mai mult, cu atât devine mai ușoară; cu cât îl practicați mai mult, cu atât mai puțin predomină înclinațiile voastre corupte; adevărul dobândește din ce în ce mai mult controlul, la fel ca și voința de a practica adevărul; starea voastră devine tot mai normală, iar dorințele egoiste ale trupului și ideile voastre omenești vă domină din ce în ce mai puțin. Acest lucru este normal și există speranță că veți obține aprobarea lui Dumnezeu. Să presupunem, însă, că ai practicat adevărul timp îndelungat, dar interesele tale egoiste, dorințele, intențiile și înclinațiile tale corupte încă preiau conducerea în fiecare aspect și detaliu al vieții tale. Practicarea adevărului este încă o muncă grea pentru tine și chiar dacă îți faci datoria, cea mai mare parte din ceea ce faci nu are legătură cu practica adevărului. Nu vă tulbură acest lucru? Cu siguranță vă va tulbura! Indiferent în ce biserică te găsești sau în ce împrejurări, aceste lucruri nu sunt importante. Ceea ce contează este dacă starea ta de urmărire a adevărului se îmbunătățește, dacă relația ta cu Dumnezeu se normalizează, dacă rațiunea, umanitatea și conștiința ta devin tot mai normale, și dacă loialitatea și supunerea față de Dumnezeu sunt în creștere. Dacă lucrurile pozitive din tine cresc și prevalează, există speranță că vei obține adevărul. Dacă nu a existat niciodată niciun semn al acestor lucruri pozitive în tine, atunci nu ai progresat câtuși de puțin și firea ta nu s-a schimbat deloc. Cum poți să ai intrare în viață dacă nu practici deloc adevărul? Unii oameni spun: „L-am practicat și m-am străduit. Cum se face că nu văd niciun rezultat?” Ce înseamnă lipsa aceasta de rezultate? Înseamnă că nu ai practicat adevărul. Indiferent de câte ori ai încercat să îl practici, consecința finală este că ești încă biruit de firile tale corupte și de natura satanică, ceea ce înseamnă că nu ai folosit adevărul-realitate și cuvântul lui Dumnezeu pentru a-ți birui firea coruptă, satanică. Se poate spune așa? (Da, se poate.) Atunci ești biruitor sau ratat? (Ratat.) Asta înseamnă să fii ratat, nu biruitor. Când practici adevărul, se dă o bătălie în inima ta. Nu îți poți da deoparte intențiile, dar înțelegi ce spune adevărul și care sunt cerințele lui Dumnezeu. În toiul bătăliei, tu dai deoparte adevărul; nu îl practici. În cele din urmă, îți satisfaci propriile dorințe egoiste, îți dezvălui firea coruptă, iar ceea ce trăiești este natura ta satanică, fără a practica adevărul. Deci, care este consecința finală? (Aceea de a fi eșuat.) Să presupunem că bătălia nu este câștigată, la final, și că trăiești conform firii tale satanice, la fel ca înainte: alegi să nu practici cuvintele lui Dumnezeu, interesele tale personale vin pe primul loc, îți satisfaci dorințele și egoismul, dar nu-L mulțumești pe Dumnezeu și nu te afli de partea adevărului. Asta înseamnă că ești un ratat din cap până în picioare, iar aceasta este un tip de rezultat al unei bătălii. Care este alt tip de rezultat al unei bătălii? Când evenimentele se abat asupra lor, oamenii duc și bătălii lăuntrice. Se simt stingheriți, îndurerați și slabi, chiar și demnitatea și caracterul le sunt contestate, iar vanitatea nu le este mulțumită. Mai mult, ei se confruntă cu emondarea, sunt priviți cu dispreț de ceilalți, ori umiliți, pierzându-și atât demnitatea, cât și caracterul. Însă când se confruntă cu acest tip de situație, ei se pot ruga lui Dumnezeu și, făcând asta, inimile le sunt întărite și văd aceste lucruri clar, căutând adevărul. Ei vor practica adevărul cu tărie remarcabilă, fermi în hotărârea lor. „Nu vreau nici imagine, nici statut, nici vanitate. Chiar dacă sunt privit de sus și înțeles greșit de alții, în prezent aleg să-L mulțumesc pe Dumnezeu și aleg să practic adevărul, astfel încât Dumnezeu să mă aprobe și să fie mulțumit de mine în această privință și să nu-I rănesc inima.” În cele din urmă, ei își vor lăsa deoparte imaginea și vanitatea, intențiile, ambițiile și egoismul și se vor afla de partea lui Dumnezeu, a adevărului și a dreptății. După ce practică adevărul, inimile lor sunt mulțumite, în pace și pline de bucurie. Ei simt binecuvântarea lui Dumnezeu și simt că este bine să practice adevărul; practicând adevărul, inimile lor dobândesc mulțumire și hrană sufletească și simt că trăiesc precum niște ființe umane, în loc să fie controlați și ținuți captivi de firile lor satanice și corupte. Fiind martori pentru Dumnezeu și rămânând fermi în mărturie și în poziția în care o ființă creată ar trebui să rămână, ei simt liniște sufletească, bucurie și fericire în inimi. Acesta este un alt tip de consecință. Cum este o consecință ca aceasta? (Este bună.) Dar este acest „bună” ușor de realizat? (Nu este.) Acest „bună” trebuie câștigat printr-un proces de luptă și se poate ca, în luptă, oamenii să eșueze o dată sau de două ori. Însă eșecul aduce cu sine lecții: îi face pe oameni să simtă pe conștiință greutatea nepracticării adevărului, să simtă că sunt datori lui Dumnezeu și că inimile lor îndură suferință și durere. Când se vor confrunta cu astfel de împrejurări mai târziu, oamenii vor deveni inconștient din ce în ce mai buni în a-și depăși firile satanice și corupte; treptat, ei vor alege categoric să practice adevărul, pentru a-I mulțumi inima lui Dumnezeu. Acesta este procesul normal de depășire a firilor satanice, corupte și de practicare a adevărului, pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu.

Acum, vi se pare greu să practicați adevărul? Sau este greu să faceți ce vreți, fără să practicați adevărul? (Este dificil să practici adevărul.) Dar să faceți ce vreți? (Asta este ușor.) Aceasta vă dezvăluie statura reală: niciunul dintre voi nu s-a schimbat câtuși de puțin și tot nu puteți practica adevărul. Cât de jalnică este o asemenea statură! Toți simțiți că practicarea adevărului este dificilă și că a face ce doriți este ușor, ceea ce demonstrează că încă nu puteți practica adevărul. Pentru voi, a devenit firesc să urmați preferințele trupului; v-ați obișnuit cu asta ca și cum ar fi o regulă și, prin urmare, simțiți că practicarea adevărului este prea grea: vă e constant frică să nu suferiți o pierdere a respectului de sine și a statutului, așa că nu practicați adevărul, ci acționați conform propriilor idei. Cu un singur gând, cineva devine laș, un ratat ținut prizonier de firile satanice și corupte și își pierde mărturia și aprobarea lui Dumnezeu. Atât e de ușor. Este, însă, la fel de ușor să devii cineva care practică adevărul și este martor pentru Dumnezeu? Trebuie să existe un proces în acest sens. Când cineva acceptă adevărul, există întotdeauna o luptă în mintea sa, iar lucrurile înclină într-o direcție acum și în alta mai încolo. Există o luptă interioară constantă și, în cele din urmă, acea bătălie ajunge la o concluzie: cei care iubesc adevărul îl practică, sunt martori și devin biruitori; cei care nu iubesc adevărul au prea multă voință proprie, au o umanitate cu prea multe lipsuri, au un caracter slab și demn de dispreț – oamenii ca aceștia aleg să-și mulțumească propriul egoism și dorințele și sunt complet controlați de firea lor coruptă, satanică. Atunci când vi se întâmplă lucruri în viața de zi cu zi, vă biruiți firile satanice și corupte? Sau rămâneți prizonieri și controlați de ele? În ce stare vă aflați, de cele mai multe ori? Pe baza aceasta, se poate evalua dacă ești sau nu o persoană care practică adevărul. Dacă, de cele mai multe ori, poți să-ți biruiești firea coruptă, satanică, și poți deveni cineva care este martor, atunci ești cineva care practică și iubește adevărul. Dacă, de cele mai multe ori, îți satisfaci propriile dorințe egoiste și nu ești în stare să-ți biruiești firea satanică și coruptă și să stai de partea adevărului, pentru a practica adevărul și a-L mulțumi pe Dumnezeu, atunci ești cineva care nici nu practică adevărul, nici nu deține adevărul-realitate. Este evident că aceia care nu au adevărul-realitate sunt cei care cred în Dumnezeu, dar nu au intrare în viață. Așa că evaluați-vă: stați de partea trupului, de cele mai multe ori? Sau stați de partea adevărului? Lucrurile mici, care nu implică adevărul, nu contează, dar când se întâmplă lucruri majore care îți cer să alegi, stai de partea adevărului sau de partea trupului? (La început, stăm de partea trupului, dar după o luptă lăuntrică, stăm de partea adevărului, odată ce am înțeles o parte din adevăr prin rugăciune și căutare.) Este corect să spunem că cineva poate sta de partea adevărului, odată ce a înțeles adevărul, dar a te răzvrăti împotriva trupului nu înseamnă neapărat că practici adevărul. Nu înseamnă că practici adevărul dacă te răzvrătești împotriva trupului și nu faci ceea ce dorești; mai degrabă înseamnă că, pentru a practica adevărul, trebuie să respecți și să practici principiile adevărului. Deci, care sunt situațiile voastre obișnuite? (Ceea ce numim răzvrătire împotriva trupului nu înseamnă neapărat practicarea adevărului, ci este, de fapt, exercitarea autocontrolului.) Acesta pare să fie cazul pentru majoritatea oamenilor, nu-i așa? (Ba da.) Atunci în ce stare vă veți afla, de acum înainte? Mai aveți de pătruns în adevărurile-realități? (Da.) A crede în Dumnezeu fără intrare în viață înseamnă că nu ai intrat încă în adevărul-realitate; aceasta este starea în care vă aflați, așa că există multe lucruri pe care nu le puteți distinge. De ce nu le puteți, oare, distinge? Din cauză că doar ați înțeles câteva cuvinte și doctrine, dar nu ați înțeles încă adevărul și nu ați pătruns în realitate, așa că nu aveți experiență în legătură cu multe stări. Încă nu ați trecut prin ele, așa că nu le puteți explica în mod clar. Așa este. Despre orice ar fi vorba, trebuie să experimentezi acel lucru singur și, experimentându-l, îl vei ști în amănunt. Sentimentele, gândurile și procesul experienței tale vor avea, toate, amănunte, iar aceste detalii sunt lucruri ale realității. Fără ele, ai doar o cunoaștere de suprafață, pe care o repeți ca un papagal. Cunoașterea de suprafață înseamnă că te-ai oprit la o înțelegere literală, că nu ți-ai însușit-o încă și ești încă departe de a intra în adevărul-realitate. Se poate spune așa? (Se poate.) Trebuie să practicați conform părtășiei de astăzi și trebuie să învățați să reflectați. Pentru a practica adevărul, trebuie și să contemplați și, contemplând în timp ce practicați și practicând în timp ce contemplați, veți înțelege amănuntele adevărului din ce în ce mai mult, cunoașterea adevărului va deveni din ce în ce mai profundă și, în acest fel, puteți experimenta cu adevărat ce înseamnă adevărul-realitate. Numai odată ce l-ai învățat și l-ai experimentat poți să ai adevărul-realitate.

Fragmentul 17

Oamenii sunt de părere că practicarea adevărului este dificilă, dar atunci de ce unii oameni sunt capabili să îl practice? Totul depinde de iubirea pe care acea persoană o are sau nu față de adevăr. Unii oameni afirmă că aceia care practică adevărul au o bună umanitate. Afirmația este corectă. Unii oameni au o bună umanitate și sunt capabili să practice adevărul într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, umanitatea unora este deficitară și le este dificil să practice adevărul, ceea ce înseamnă că trebuie să sufere într-o anumită măsură pentru a reuși să îl practice. Spuneți-Mi, o persoană care nu practică adevărul caută adevărul în acțiunile sale? Nu, deloc. Persoana respectivă își stabilește propriile intenții și crede că este bine și în interesul său să le pună în aplicare, așa că acționează în conformitate cu aceste intenții ale sale. Motivul pentru care nu caută adevărul este că în inima sa ceva este în neregulă, inima sa nu este dreaptă. Acea persoană nu caută, nu examinează și nici nu se roagă înaintea lui Dumnezeu, ci doar acționează cu încăpățânare potrivit propriilor dorințe. Acest gen de persoană pur și simplu nu are dragoste pentru adevăr. Deși nu nutrește niciun strop de dragoste pentru adevăr, poate face anumite lucruri în conformitate cu principiile și lucruri care nu încalcă principiile. Cu toate acestea, o astfel de absență a încălcării principiilor nu echivalează cu căutarea intențiilor lui Dumnezeu. Se poate spune doar că este pură coincidență. Unii oameni fac anumite lucruri într-un mod confuz și aleatoriu, fără să caute adevărul, dar sunt capabili să se examineze după aceea. Dacă descoperă că săvârșirea unor astfel de lucruri este incompatibilă cu adevărul, se vor abține de la a le mai săvârși data viitoare. Prin aceasta, se poate considera că au o oarecare măsură de dragoste pentru adevăr. Acest gen de persoană este capabilă să treacă printr-un anumit grad de schimbare. Cei care nu au dragoste pentru adevăr nici nu îl vor căuta pe moment, nici nu se vor examina pe ei înșiși după aceea. Ei nu scrutează niciodată dacă lucrurile pe care le fac sunt corecte sau greșite în cele din urmă, astfel că întotdeauna încalcă principiile și adevărul. Chiar dacă fac ceva care nu încalcă principiile, acțiunea lor nu este în conformitate cu adevărul, iar această așa-zisă absență a încălcării principiilor este pur și simplu o chestiune de abordare. Așadar, în ce stare se află acest gen de persoane atunci când acționează conform propriilor dorințe? Nu acționează într-o stare de amețeală și de confuzie și nu se poate spune că nu le-a fost clar dacă acționând în acest fel au urmat de fapt adevărul sau nu. Ei nu se află într-o astfel de situație, ci mai degrabă continuă cu încăpățânare să acționeze potrivit propriilor dorințe; sunt hotărâți să acționeze în acest fel, fără absolut nicio intenție de a căuta adevărul. Dacă ei caută cu adevărat intențiile lui Dumnezeu, înainte de a ajunge să le înțeleagă pe deplin, vor lua în considerare următorul mod de a acționa: „Pentru început, voi proceda astfel. Dacă este în conformitate cu adevărul, atunci voi continua în acest fel; dacă nu este conform cu adevărul, mă voi grăbi să remediez și voi înceta să acționez în acest mod.” Dacă sunt capabili să caute adevărul astfel, se vor putea schimba în viitor. Dacă nu au această intenție, nu se vor putea schimba. O persoană cu inimă poate greși o singură dată atunci când întreprinde o acțiune, cel mult de două ori – o dată sau de două ori, nu de trei sau patru ori, aceasta este rațiunea normală. Dacă sunt în stare să facă aceeași greșeală de trei sau patru ori, asta dovedește că nu au dragoste pentru adevăr și că nu caută adevărul. Acestui gen de persoană cu siguranță îi lipsește umanitatea. Dacă, după ce a făcut o greșeală o dată sau de două ori, nu are nicio reacție în inima sa, nicio tulburare a conștiinței, atunci va comite aceeași greșeală de trei sau patru ori, iar acest gen de persoană este pur și simplu incapabilă să se schimbe; pur și simplu așa e ea – complet incorigibilă. Dacă, după ce a comis o greșeală o dată, simte că este ceva în neregulă cu ceea ce a făcut, se urăște mult pentru asta și se simte vinovată în inima sa; dacă are o astfel de stare, va acționa mai bine atunci când se va afla din nou într-o situație similară și, treptat, nu va mai comite același tip de greșeală. Chiar dacă în inima sa și-ar dori să o facă, nu va mai acționa la fel. Acesta este un aspect al schimbării. Poate că vei spune: „Firea mea coruptă nu se poate schimba.” Este oare adevărat că nu se poate schimba? Răspunsul este că tu nu vrei să te schimbi. Dacă ești dornic să practici adevărul, tot nu te-ai putea schimba? Oamenii care spun asta nu au voință. Sunt cu toții niște nefericiți demni de dispreț. Nu sunt dispuși să îndure suferința. Nu doresc să practice adevărul; în schimb, spun că adevărul nu îi poate schimba. Nu sunt astfel de persoane extrem de înșelătoare? Răspunsul este că nu sunt în stare să practice adevărul, umanitatea lor este defectuoasă și totuși nu își cunosc niciodată propria natură. Adeseori se îndoiesc dacă lucrarea lui Dumnezeu poate sau nu să îl facă pe om complet. Astfel de persoane nu intenționează niciodată să își dăruiască inima lui Dumnezeu, nu își propun niciodată să îndure greutăți. Singurul motiv pentru care rămân în această stare este doar că speră să aibă o soartă bună în viitor. Acest gen de persoane sunt lipsite de umanitate. Dacă ar avea umanitate, chiar și atunci când Duhul Sfânt nu lucrează în mod evident asupra lor și au o înțelegere redusă a adevărului, ar putea să săvârșească fapte nedrepte? O persoană cu umanitate, indiferent dacă Duhul Sfânt lucrează sau nu asupra ei, va fi incapabilă să săvârșească fapte nedrepte. Unele persoane fără umanitate pot săvârși anumite fapte bune doar dacă Duhul Sfânt lucrează asupra lor. Fără ca Duhul Sfânt să lucreze asupra lor, natura lor este expusă. Cine sunt cei asupra cărora poate lucra mereu Duhul Sfânt? Unii dintre cei non-credincioși au o umanitate bună, nici asupra lor nu lucrează Duhul Sfânt, cu toate acestea nu iau parte la acțiuni îndeosebi de ticăloase. Dacă tu crezi în Dumnezeu, cum poți să iei parte la acțiuni ticăloase? Acest lucru demonstrează problema naturii umane. În lipsa lucrării Duhului Sfânt asupra lor, natura oamenilor este expusă. Atunci când Duhul Sfânt lucrează asupra lor, Duhul Sfânt îi va mișca, dăruindu-le oamenilor luminare și iluminare, oferindu-le un imbold de putere, astfel încât să fie capabili să facă unele fapte bune. În acest caz, nu este vorba de faptul că natura lor este bună, ci este mai degrabă vorba despre rezultatele obținute prin lucrarea Duhului Sfânt. Dar fără ca Duhul Sfânt să lucreze asupra lor, oamenilor le place să își urmeze propriile dorințe, ceea ce îi determină să facă, fără să știe, unele lucruri rele. Abia atunci este dezvăluită adevărata lor natură.

Cum poate fi rezolvată natura oamenilor? Începi prin a înțelege esența naturii umane, care trebuie disecată conform cuvintelor lui Dumnezeu, pentru a vedea dacă este pozitivă sau negativă și dacă I se împotrivește lui Dumnezeu sau I se supune. Trebuie să procedezi astfel până când îți descoperi natura-esență, iar atunci te poți urî cu adevărat și te poți răzvrăti împotriva trupului. În același timp, trebuie să înțelegi intențiile și cerințele lui Dumnezeu. Care este scopul tău în căutarea adevărului? Trebuie să faci schimbări în viața-fire pe care o ai. Odată ce firea ta se va schimba, vei dobândi adevărul. Cu statura voastră actuală, cum vă puteți înfrâna de la a face rău, a vă împotrivi lui Dumnezeu sau a face lucruri care încalcă adevărul? Trebuie să iei în considerare aceste aspecte dacă vrei să te schimbi. Pentru a combate problema de a avea o natură rea, trebuie să înțelegi ce firi corupte ai și ce ești capabil să faci. Trebuie să înțelegi ce măsuri să iei și cum să le pui în practică, pentru a-ți controla natura rea. Aceasta este principala problemă. Atunci când în mintea ta este confuzie sau în sufletul tău este întuneric, trebuie să știi cum să cauți adevărul pentru a rezolva această problemă, cum să-ți îndeplinești corect îndatoririle și cum să urmezi calea cea dreaptă. Trebuie să stabilești un principiu pentru tine însuți. Acesta depinde de voința unei persoane și dacă această persoană Îl dorește sau nu pe Dumnezeu. Există o persoană care își pierde adesea cumpătul. A făcut o placă, pe care a scris „Stăpânește-ți temperamentul”. Apoi, a agățat-o pe peretele biroului său, ca o metodă de a se stăpâni și ca un avertisment pentru sine însuși. Poate că este de folos, dar poate rezolva în totalitate problema? Categoric nu. În ciuda acestui fapt, oamenii ar trebui să se stăpânească. Pe primul plan se află necesitatea de a rezolva problema firii lor corupte. Pentru a rezolva problemele legate de natura lor, oamenii trebuie să înceapă prin a se cunoaște pe ei înșiși. Numai văzând clar esența firii lor corupte se pot urî pe ei înșiși și se pot răzvrăti împotriva trupului. Pentru a te răzvrăti împotriva trupului trebuie de asemenea să ai principii. Poate cineva să se răzvrătească împotriva trupului dacă este confuz? De îndată ce întâmpină o problemă, îi cedează trupului. Unii oameni se pot opri brusc la vederea unei femei frumoase; în acest caz, trebuie să îți stabilești un motto personal. Atunci când o femeie frumoasă se apropie de tine, ar trebui să pleci sau ce să faci? Ce ar trebui să faci dacă ea se întinde spre tine să te ia de mână? Dacă nu ai principii, te vei poticni când te vei afla într-o asemenea situație. Ce ar trebui să faci dacă descoperi că ești orbit de lăcomie la vederea banilor și a bogăției? Ar trebui să te străduiești în mod special să rezolvi această problemă și să te concentrezi pe a te pregăti s-o rezolvi, iar în timp, vei reuși treptat să te răzvrătești împotriva trupului. În ceea ce privește corectarea unei naturi corupte, există un principiu crucial, și anume că ar trebui să vii în fața lui Dumnezeu cu toate problemele tale și să te examinezi pe tine însuți. În plus, în fiecare seară, trebuie să-ți analizezi condițiile din ziua respectivă și să îți scrutezi propriul comportament: care dintre faptele tale au fost săvârșite în conformitate cu adevărul și care au încălcat principiile? Acesta este un alt principiu. Aceste două aspecte sunt cele mai importante. Cu privire la primul, trebuie să reflectezi asupra ta atunci când corupția ta este dezvăluită. Cu privire la al doilea, trebuie să reflectezi asupra ta și să cauți adevărul după această dezvăluire. Un al treilea aspect este că trebuie să știi clar ce înseamnă să practici adevărul și să acționezi în baza principiilor. Dacă poți înțelege cu adevărat aceste aspecte, atunci poți face lucrurile corect. Dacă urmezi aceste trei principii, te poți stăpâni, înfrânându-te de la a-ți dezvălui sau manifesta natura coruptă. Acestea sunt principiile de bază pentru rezolvarea naturii tale. Ținând cont de aceste principii, dacă încerci să cauți adevărul și dacă rămâi într-o stare normală chiar și atunci când Duhul Sfânt nu lucrează asupra ta sau dacă petreci o perioadă lungă de timp fără ca cineva să-ți ofere părtășie, atunci ești o persoană care iubește adevărul și se răzvrătește împotriva trupului. Cei care depind întotdeauna de alții pentru a avea părtășie despre adevăr și pentru a-i emonda sunt sclavi. Astfel de oameni au un handicap și sunt incapabili să trăiască independent. Cei care acționează fără principii se vor purta în mod nechibzuit și vor pierde controlul asupra lor înșiși, dacă nu sunt emondați sau dacă nu au părtășie o perioadă de timp. Cum poate o astfel de persoană să-L liniștească pe Dumnezeu? Așadar, trebuie să respecți aceste trei principii pentru a rezolva problema naturii. Asta te va împiedica să săvârșești fărădelegi majore și va asigura că nu te vei împotrivi lui Dumnezeu sau nu Îl vei trăda.

Fragmentul 18

Mulți oameni au menționat aceeași problemă: după ascultarea unei părtășii a Celui de mai sus, se simt curați și energici și nu mai sunt negativi. Totuși, această stare durează doar în jur de zece zile apoi devin din nou anormali și duc lipsă de energie. Nu știu cum să meargă mai departe și ce să facă. Ce reprezintă această problemă? Care este cauza ei? V-ați gândit la asta vreodată? Unii spun că motivul este acela că oamenii nu se concentrează asupra adevărului. Atunci de ce ai o state normală după ce asculți părtășia? De ce te simți deosebit de fericit și liber după ce auzi adevărul? Unii spun că aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Atunci de ce Duhul Sfânt nu mai lucrează după vreo zece zile? Alții spun că motivul este că nu se mai străduiesc să fie mai buni și devin leneși. Atunci de ce Duhul Sfânt nu continuă să lucreze asupra oamenilor care se străduiesc să fie mai buni? Nu încerci și tu să fii mai bun? De ce nu lucrează Duhul Sfânt? Motivele pe care le invocă oamenii nu sunt conforme cu realitatea. Problema este că indiferent dacă Duhul Sfânt lucrează sau nu, cooperarea omului nu poate fi ignorată. Când o persoană care iubește adevărul devine capabilă să înțeleagă cu claritate adevărul, atunci își va menține permanent o stare normală, indiferent dacă este sau nu o perioadă în care Duhul Sfânt lucrează. Pe de altă parte, când o persoană nu iubește adevărul, chiar dacă îl înțelege extrem de clar și chiar dacă Duhul Sfânt lucrează semnificativ, adevărul pe care îl poate practica va fi totuși limitat. Va fi capabilă să practice o părticică de adevăr în acel scurt timp în care este fericită. În majoritatea timpului, va acționa tot în concordanță cu preferințele personale și adeseori își va dezvălui propria fire coruptă. Așadar, nu depinde în întregime de lucrarea Duhului Sfânt dacă condiția unei persoane este normală sau dacă poate practica adevărul. De asemenea nu depinde în totalitate de faptul că adevărul îi este clar persoanei. Depinde dacă persoana iubește adevărul și este dispusă să practice adevărul. În mod normal, o persoană ascultă predici și părtășii și, pentru o vreme, starea sa este destul de normală. Acesta este rezultatul ajungerii la înțelegerea adevărului; adevărul te face conștient de propria ta natură coruptă, inima îți este fericită și eliberată și condiția ta se îndreaptă. Dar după un timp, te poți confrunta brusc cu un lucru pe care nu știi cum să îl experimentezi, inima îți devine mai întunecată decât era și, fără să-ți dai seama, ignori adevărul; nu încerci să cauți intențiile lui Dumnezeu în acțiunile tale, faci totul după voința ta și nu intenționezi deloc să practici adevărul. Pe măsură ce trece timpul, pierzi adevărul pe care l-ai înțeles odată. Îți dezvălui în permanență firea coruptă, nu cauți intențiile lui Dumnezeu când te confrunți cu situații și, chiar când te apropii de Dumnezeu, o faci fără să depui niciun efort. În momentul în care realizezi asta, inima ta s-a îndepărtat de Dumnezeu și deja I te-ai împotrivit lui Dumnezeu în multe lucruri și chiar ai rostit blasfemii împotriva lui Dumnezeu. Acest lucru este foarte supărător. Încă există răscumpărare pentru cei ce nu au mers prea departe pe această cale, dar pentru cei ce au mers atât de departe încât să I se împotrivească lui Dumnezeu și să-L hulească, rivalizând pentru poziție și pentru mâncare și haine, nu există răscumpărare. Scopul părtășiei clare despre adevăr este de a permite oamenilor să înțeleagă și să practice adevărul și să realizeze schimbări în firile lor. Nu este, pur și simplu, de a aduce lumină și puțină fericire în inimile lor odată ce înțeleg adevărul. Dacă înțelegi adevărul, dar nu îl practici, atunci nu are niciun rost să ai părtășie și să înțelegi adevărul. Care este problema atunci când oamenii înțeleg adevărul, dar nu îl pun în practică? Aceasta este dovada că ei nu iubesc adevărul, că în inimile lor, ei nu acceptă adevărul, caz în care vor pierde binecuvântările lui Dumnezeu și șansa la mântuire. În privința măsurii în care oamenii sunt capabili sau nu să obțină mântuirea, ceea ce este crucial este dacă sunt capabili să accepte și să practice adevărul. Dacă ai pus în practică toate adevărurile pe care le înțelegi, vei primi luminarea, iluminarea și îndrumarea Duhului Sfânt și vei putea intra în adevărul-realitate, vei obține o înțelegere mai profundă a adevărului, vei dobândi adevărul și vei câștiga mântuirea lui Dumnezeu. Unii oameni sunt incapabili să practice adevărul, se plâng mereu că Duhul Sfânt nu-i luminează sau nu-i iluminează, că Dumnezeu nu le dă putere. Este greșit; aceasta înseamnă a-L înțelege greșit pe Dumnezeu. Luminarea și iluminarea Duhului Sfânt sunt construite pe temelia cooperării oamenilor. Oamenii trebuie să fie sinceri și dispuși să practice adevărul și, indiferent dacă înțelegerea lor este profundă sau superficială, trebuie să fie capabili să pună adevărul în practică. Numai atunci vor fi luminați și iluminați de Duhul Sfânt. Dacă oamenii înțeleg adevărul, dar nu îl pun în practică – dacă așteaptă doar ca Duhul Sfânt să acționeze și să-i oblige să-l pună în practică – nu sunt ei extrem de pasivi? Dumnezeu nu obligă niciodată oamenii să facă nimic. Dacă oamenii înțeleg adevărul, dar nu sunt dispuși să-l pună în practică, asta arată că nu iubesc adevărul sau că starea lor este anormală și există un fel de blocaj. Dar dacă oamenii sunt capabili să se roage lui Dumnezeu, și Dumnezeu va acționa; numai dacă nu sunt dispuși să practice adevărul și nici nu se roagă lui Dumnezeu, Duhul Sfânt nu va avea mijloace de a lucra în ei. De fapt, indiferent ce fel de dificultate au oamenii, aceasta poate fi întotdeauna rezolvată; cheia este dacă sunt sau nu capabili să practice conform adevărului. Astăzi, problemele corupției din voi nu sunt un cancer, nu sunt vreo boală incurabilă. Dacă vă puteți hotărî să practicați adevărul, veți primi lucrarea Duhului Sfânt și va fi posibil ca aceste firi corupte să se schimbe. Totul depinde dacă te poți decide să practici adevărul, aceasta este cheia. Dacă practici adevărul, dacă mergi pe calea urmăririi adevărului, atunci vei putea primi lucrarea Duhului Sfânt și vei putea fi mântuit cu siguranță. În cazul în care calea pe care mergi este cea greșită, atunci vei pierde lucrarea Duhului Sfânt, un pas greșit va naște un altul și totul se va termina pentru tine și indiferent câți ani vei continua să crezi, nu vei putea obține mântuirea. De exemplu, atunci când lucrează, unii oameni nu se gândesc niciodată la cum să facă lucrarea într-un mod care să fie în beneficiul casei lui Dumnezeu și să fie în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu – cu rezultatul că fac multe lucruri care sunt egoiste și josnice, care sunt detestate și urâte de Dumnezeu; și făcând aceasta, ei au fost dezvăluiți și eliminați. Dacă, în toate lucrurile, oamenii sunt capabili să caute adevărul și să practice în conformitate cu adevărul, atunci au intrat deja pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și astfel au speranța de a deveni cineva în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Unii oameni înțeleg adevărul, dar nu îl pun în practică. În schimb, ei cred că adevărul nu este altceva decât asta și nu își pot înlătura propriile înclinații și firi corupte. Oare nu sunt de râs astfel de oameni? Nu sunt ridicoli? Nu se cred ei mai deștepți decât toți ceilalți? Dacă oamenii sunt capabili să acționeze conform adevărului, atunci firile lor corupte se pot schimba. Dacă credința și slujirea lor față de Dumnezeu sunt în conformitate cu propria personalitate naturală, atunci niciunul dintre ei nu va putea realiza schimbări în firile sale. Există unii oameni care petrec toată ziua fierbând în durerea propriilor lor alegeri greșite. Având un adevăr de-a gata la dispoziție, ei nu se gândesc la el și nu încearcă să-l pună în practică, ci insistă să-și aleagă propria cale. Ce fel absurd de a te comporta este acesta; într-adevăr, nici măcar nu se pot bucura de binecuvântări atunci când le au și sunt destinați să aibă multe greutăți în viață. Practicarea adevărului este atât de simplă; tot ceea ce contează este dacă practici sau nu. Dacă ești o persoană care a hotărât să practice adevărul, atunci negativitatea, slăbiciunea și firea ta coruptă vor fi rezolvate și schimbate treptat; asta depinde de măsura în care inima ta iubește sau nu adevărul, dacă ești sau nu capabil să accepți adevărul, dacă poți suferi și plăti un preț pentru a dobândi adevărul. Dacă iubești cu adevărat adevărul, vei fi capabil să suferi tot felul de dureri pentru a obține adevărul, indiferent dacă asta înseamnă a fi defăimat, judecat sau respins de oameni. Ar trebui să înduri toate acestea cu răbdare și toleranță; iar Dumnezeu te va binecuvânta și te va proteja, El nu te va abandona sau neglija – acest lucru este absolut. Dacă te rogi lui Dumnezeu cu o inimă cu frică de El, dacă depinzi de Dumnezeu și privești la El, nu va exista nimic prin care să nu poți trece. S-ar putea să ai o fire coruptă și să comiți fărădelegi, dar dacă ai o inimă cu frică de Dumnezeu și dacă mergi scrupulos pe calea urmăririi adevărului, atunci vei putea, fără îndoială, să rămâi ferm și, fără îndoială, vei fi condus și protejat de Dumnezeu.

Sunt unii oameni care se dotează cu adevăruri doar pentru a lucra și a predica, pentru a se îngriji de ceilalți, nu pentru a-și rezolva propriile probleme, fără să mai vorbim de a le pune în practică. Părtășia lor poate fi de o înțelegere pură și în concordanță cu adevărul, dar ei nu se compară cu aceasta, nici nu o practică sau nu o experimentează. Care este problema aici? Au acceptat ei realmente adevărul ca fiind viața lor? Nu, nu au făcut-o. Doctrina pe care o predică cineva, oricât de pură ar fi ea, nu înseamnă că acea persoană deține adevărul-realitate. Pentru a fi înzestrat cu adevărul, trebuie mai întâi să fi pătruns în el tu însuți și să-l pui în practică atunci când îl înțelegi. Dacă cineva nu se concentrează pe propria intrare, ci scopul său este să se dea în spectacol predicând adevărul altora, intenția lui este greșită. Există mulți conducători falși care lucrează în acest fel, având părtășie necontenită cu alții despre adevărurile pe care le înțeleg, aprovizionând credincioșii noi, învățându-i pe oameni să practice adevărul, să-și îndeplinească bine îndatoririle, să nu fie negativi. Aceste cuvinte sunt toate bune – chiar iubitoare – dar de ce aceia care le rostesc nu practică adevărul? De ce nu au nicio intrare în viață? Ce se întâmplă aici, de fapt? Oare o persoană de acest tip chiar iubește adevărul? Este greu de spus. Acesta a fost modul în care fariseii din Israel au expus Biblia altora și, totuși, ei înșiși nu au putut respecta poruncile lui Dumnezeu. Când Domnul Isus S-a arătat și a lucrat, ei au auzit glasul lui Dumnezeu, dar s-au împotrivit Domnului. L-au răstignit pe Domnul Isus și au fost blestemați de Dumnezeu. Prin urmare, toți oamenii care nu acceptă sau nu practică adevărul vor fi condamnați de Dumnezeu. Ce jalnici sunt! Dacă doctrina și cuvintele pe care le predică îi pot ajuta pe alții, de ce nu îi pot ajuta și pe ei? Am face bine să numim un astfel de om un ipocrit lipsit de realitate. El le oferă altora înțelesul literal al adevărului, îi pune pe alții să îl practice, dar el însuși nu îl practică câtuși de puțin. Nu este o astfel de persoană nerușinată? Nu deține adevărul-realitate și, totuși, predicându-le altora cuvintele și doctrinele, pretinde că îl deține. Nu înseamnă asta că-i induce în mod deliberat pe oameni în eroare și că le face rău? Dacă o astfel de persoană ar fi dezvăluită și eliminată, n-ar putea să dea vina decât pe ea însăși. Nu ar fi vrednică de milă. Poate cineva care doar predică cuvinte și doctrine, dar nu practică adevărul, să obțină adevărata schimbare? Nu îi înșală pe ceilalți și nu se rănesc pe ei înșiși? Căutarea adevărului ține doar de practică. Scopul practicării adevărului este acela de a rezolva firile corupte ale persoanei și a trăi cu adevărat asemănarea umană, dar ei nu-și recunosc firile corupte și nici nu folosesc adevărul pentru a-și rezolva problemele. Nu contează cât de mult îi udă, îi ajută sau se îngrijesc de alții, nu vor obține niciodată rezultate reale deoarece nu au nicio cale spre intrarea în viață sau de a-și schimba firea. Dacă părtășia despre adevăr nu rezolvă dificultățile sau problemele oamenilor, atunci, nu cumva aceștia rostesc doar cuvinte și doctrine ce sună plăcut urechii, dar sunt inutile? Dacă vrei să obții o schimbare a firii tale, trebuie să te concentrezi mai întâi la practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu. Nu contează ce aspecte ale adevărului înțelegi, trebuie să te concentrezi să le pui în practică. Doar practicând și experimentând adevărul vei descoperi probleme și mai ales vei fi capabil să le recunoști când firile tale corupte vor fi dezvăluite. Dacă poți căuta adevărul pentru a rezolva aceste probleme, vei intra în adevărul-realitate și firea vieții tale se va schimba. Atunci vei avea o cale când vei discuta despre practicarea adevărului și vei putea să rezolvi probleme când vei avea părtășie despre adevăr. Aceasta arată că, dacă ești dispus să practici adevărul, vei deține adevărul-realitate. Dacă ești dispus să practici adevărul, vei fi calificat să îi aprovizionezi pe alții. La rândul Lui, Dumnezeu te va lăuda și oamenii te vor aproba.