La ultima adunare, am avut părtășie despre ce este calibrul, precum și despre modul de evaluare a calibrului unei persoane. Câte standarde pentru evaluarea calibrului unei persoane am enumerat în total? (Unsprezece.) Enumerați aceste unsprezece standarde încă o dată. (Capacitatea de a învăța, capacitatea de a înțelege lucrurile, capacitatea de înțelegere, capacitatea de a accepta lucrurile, capacitatea cognitivă, capacitatea de a emite judecăți, capacitatea de a identifica lucrurile, capacitatea de a răspunde la lucruri, capacitatea de a lua decizii, capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile și capacitatea de inovare.) Fiecare din aceste unsprezece capacități reprezintă o parte din evaluarea calibrului general al unei persoane. Ultima dată, am avut părtășie despre zece dintre ele, ajungând până la capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Pentru fiecare capacitate, am avut părtășie despre manifestările calibrului bun, mediu sau slab și despre cele ale lipsei de calibru. Practic, oamenii fără calibru nu au calități, nu au hobby-uri sau interese reale. Orice întâmpină, nu au opinii și nu au capacitatea de a emite judecăți. Nu au capacitatea de a identifica persoane, evenimente și lucruri; nu au nici capacitatea de a accepta nimic și, desigur, se poate spune și mai puțin că au capacitatea de a răspunde la lucruri sau de a lua decizii. Deoarece asemenea oameni nu au calități, sunt și mai puțin legați de capacitatea de a evalua și a aprecia lucrurile.

În ceea ce privește capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile, am avut părtășie la ultima adunare despre o parte din conținutul acesteia. La ce se referă în principal capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile? Evaluarea se referă la ceea ce oamenii numesc discriminare, în sensul capacității de a identifica gândurile, punctele de vedere, pozițiile și temele susținute despre persoane, evenimente și lucruri. Capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile implică în principal gândurile și punctele de vedere referitoare la anumite chestiuni; adică, la lucruri legate de domeniul gândirii. Dacă ai capacitatea de a identifica și aprecia aceste lucruri, atunci ești o persoană care are capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Dacă nu știi cum să privești și, în mod fundamental, nu poți percepe aceste chestiuni legate de gânduri și puncte de vedere, nu se poate considera că ai capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile – această capacitate nu are nimic de-a face cu tine. Cu toate acestea, când întâmpini ceva, dacă poți să identifici sursa acelui lucru și scopul din spatele lui și să identifici dacă gândurile și punctele de vedere pe care le transmite și le susține sunt corecte sau nu și, de asemenea, să identifici dacă aceste gânduri și puncte de vedere sunt întemeiate, dacă sunt lucruri pozitive sau negative și dacă sunt conforme cu legile de dezvoltare a lucrurilor sau dacă sunt apropiate de fenomenele din cadrul legilor care guvernează toate lucrurile create de Dumnezeu – dacă ai acest tip de capacitate de a evalua și aprecia lucrurile, asta dovedește că ai un calibru destul de bun. Dacă gândurile și punctele de vedere susținute de acest lucru sau direcția și scopurile pe care le promovează conțin erori, denaturări, lucruri care nu sunt conforme cu umanitatea sau cu gândirea logică, sau lucruri care în mod fundamental nu se aliniază la legile obiective care guvernează toate lucrurile create de Dumnezeu – dacă poți detecta toate acestea și poți detecta atât ceea ce este corect, cât și ceea ce este incorect, este suficient pentru a dovedi că ai capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile și că această capacitate de a evalua și aprecia lucrurile are un nivel ridicat; faptul că ai această capacitate înseamnă că ai un calibru foarte bun. De exemplu, când citești un articol scris de un frate sau de o soră a bisericii, poți detecta dacă modul în care înțelege lucrurile, natura-esență a oamenilor și cuvintele lui Dumnezeu se aliniază la adevărurile-principii, dacă punctele de vedere exprimate în articol sunt denaturate și dacă perspectiva și poziția pe care le adoptă sunt corecte sau incorecte – poți detecta toate aceste lucruri. Dacă poți fi de acord cu gândurile și punctele de vedere din articol care sunt corecte; de asemenea, dacă poți identifica și corecta gândurile și punctele de vedere false din articol și știi de ce sunt incorecte și ce aspecte ale gândirii logice sau ce legi obiective ale lucrurilor pozitive încalcă și, la un nivel mai profund, poți vedea ce aspect al adevărurilor-principii încalcă – aspect în privința căruia Dumnezeu a atenționat omenirea – aceasta dovedește că ai un calibru bun. În primul rând, dacă poți vedea ce lucruri pozitive din acest articol merită învățate și, de asemenea, dacă poți evalua ce direcție pozitivă le oferă oamenilor, precum și ce aprovizionare, ajutor și sprijin pozitiv aduce – și, mai mult, dacă știi ce lucruri potrivnice, negative și denaturate conține articolul; ce gânduri și puncte de vedere false conținute pot îndruma gândirea oamenilor într-o direcție rea și ce impact negativ ar putea avea asupra lor; cum ar trebui corectate aceste lucruri false; și cum ar trebui compensate anumite deficiențe, astfel încât să poată aduce un beneficiu mai mare oamenilor – aceasta este o manifestare a capacității tale de a evalua și aprecia lucrurile. De exemplu, când înveți să dansezi și observi un spectacol de dans, poți să deslușești care mișcări sunt foarte umanizate, exprimând gândurile și dorințele umanității și care provin din perspectiva umanității, se bazează pe umanitate și se conformează foarte mult nevoilor conștiinței și rațiunii umanității normale; și poți să deslușești care mișcări, expresii faciale și metode expresive ale limbajului corpului, precum și gândurile susținute în cadrul lor, sunt pozitive și pot îmbogăți lumea spirituală a unei persoane – ești capabil să vezi toate aceste lucruri. Nu ești în stare numai să dansezi sau să realizezi niște mișcări simple – în schimb, poți desluși gândurile susținute într-un spectacol de dans; poți înțelege sensul gândurilor din cadrul lui, precum și formele de dans folosite sub îndrumarea acestor gânduri. Dacă formele de dans și limbajul corpului sunt benefice pentru oameni și sunt ceva ce ar trebui să înveți, să accepți și din care să te inspiri – ești capabil să vezi și să înveți aceste lucruri și le poți accepta elementele pozitive – atunci, aceasta este o manifestare a faptului că ai capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Desigur, dacă dansul prezintă niște gânduri denaturate, care nu se aliniază la umanitate și, de asemenea, poți să le percepi și să identifici unde se află erorile, știind și ce este în neregulă cu această formă de prezentare și care sunt gândurile călăuzitoare din spatele ei – dacă poți vedea și identifica toate acestea, atunci și aceasta este o manifestare a faptului că ai capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. După ce v-am dat aceste două exemple, înțelegeți acum ce este capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile? A fost stabilit acest standard pentru a evalua dacă o persoană are un calibru bun și capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile? (Da.)

Dacă vezi ceva și cunoști gândurile și punctele de vedere pe care le susține sau perspectiva și poziția pe care le adoptă, dar nu știi dacă aceste gânduri și puncte de vedere sunt corecte sau incorecte, atunci nu prea ai capacitatea de a identifica lucrurile. S-ar putea să simți doar următoarele: „Acest dans este destul de bun; acest articol este destul de bun; acest film este destul de bun; are valoare artistică și tehnicile sale expresive sunt minunate”, observând și aflând despre acest lucru doar din perspectiva industriei sau din perspectiva cunoașterii, dar fără să poți stabili dacă gândurile și punctele de vedere susținute de acest lucru sunt corecte sau incorecte, bune sau rele, pozitive sau negative; și ai putea pune întrebări precum: „Oare aceste gânduri și puncte de vedere sunt conforme cu adevărul? Oare această faptă se aliniază la umanitate? Se conformează legilor de dezvoltare a lucrurilor? Există asemenea oameni? Au avut loc astfel de evenimente? Este acesta un lucru pozitiv?” Dacă fiecare propoziție pe care o rostești se încheie cu un semn de întrebare, atunci îți lipsește capacitatea de a identifica lucrurile. În cazul în care cunoști doar aspectele tehnice, profesionale sau bazate pe cunoștințe, dar când vine vorba de lucruri la nivelul gândirii, nu ai capacitatea de a judeca dacă sunt corecte sau incorecte, bune sau rele, ce spune asta despre calibrul tău? Arată că ai un calibru mediu. Deși ai o oarecare capacitate de a evalua și aprecia lucrurile, capacitatea ta se limitează la aprecierea gândurilor autorului dintr-o perspectivă tehnică, profesională. Nu poți pricepe sau înțelege decât de ce a făcut autorul ce a făcut, dar nu poți evalua dacă gândurile și punctele de vedere pe care le susține sunt corecte sau nu și dacă sunt lucruri pozitive sau, după ce sunt prezentate, cât de mare este impactul acestor gânduri și puncte de vedere asupra oamenilor, dacă este un impact pozitiv sau negativ ori ce consecințe au asupra oamenilor – nu știi nimic din toate acestea. Pe baza acestui nivel, calibrul unor asemenea oameni este doar mediu. Ei pot doar să aprecieze, dar nu să evalueze și, prin urmare, nu pot ajunge la calibrul de a avea capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Unii oameni, indiferent ce datorie fac, au o capacitate foarte slabă de a identifica lucrurile. Ei cred că este acceptabil să facă lucrurile oricum. Punctele de vedere și atitudinile lor sunt foarte tulburi și complet neclare. Indiferent ce spune oricine altcineva, pot să accepte, neavând puncte de vedere sau principii de practică precise. Ca urmare, nu fac nicio datorie bine. Indiferent ce lucrare își asumă, totul le este deosebit de tulbure și neclar când vine vorba să definească și să traseze limitele în ceea ce privește pozitivitatea sau negativitatea, corectitudinea sau incorectitudinea diverselor gânduri și puncte de vedere care se ivesc pe parcursul lucrării lor. Când oamenii îi întreabă: „S-a ivit acest tip de gând sau punct de vedere – este corect?”, ei spun: „Mințile oamenilor sunt libere. Nu ar trebui să fie îngrădite. Trebuie să existe diversitate – orice tip de gând ar trebui lăsat să fie prezentat și exprimat.” Acesta este punctul lor de vedere privind existența diverselor gânduri. Cu alte cuvinte, indiferent ce gânduri sau puncte de vedere apar – fie că sunt bune sau rele, corecte sau incorecte – consideră că toate ar trebui lăsate să existe și ar trebui să fie prezentate liber. Consideră că, atât timp cât cineva gândește într-un anumit fel, atât timp cât cineva are o anume nevoie, atât timp cât există un public pentru un gând sau oameni care îl susțin, atunci existența lui are valoare. Acest gând și acest punct de vedere ale lor sunt foarte tulburi. În cuvintele non-credincioșilor, acestea există adesea într-o „zonă gri”, fără granițe. Acești oameni nu au standarde sau criterii stricte pentru a judeca dacă lucrurile sunt corecte sau incorecte. Se poate spune și că asemenea oameni nu au nicio poziție, nici gânduri sau puncte de vedere reale. Desigur, se poate spune și că acești oameni nu sprijină nimic în mod pozitiv. Așadar, pot astfel de oameni să accepte adevărul? Pot să înțeleagă adevărul? Chiar este greu de spus. Este problematic să ai un calibru slab. Când oamenii cu un calibru slab întâlnesc două gânduri sau puncte de vedere în același timp, nu au o părere proprie; nu știu care este corect și care este incorect. Indiferent care parte este mai puternică, pe aceea o urmează. Este ceea ce numim „a nu avea nicio poziție”. Astfel de oameni sunt dezorientați. Nu vom discuta cum este modul în care urmăresc ei umanitatea sau cum este caracterul lor – vorbind doar în ceea ce privește capacitatea lor de a evalua și aprecia lucrurile, calibrul unor asemenea oameni este doar mediu. De ce spun asta? Pentru că, deși calibrul pe care îl au le permite să aprecieze anumite lucruri la nivelul gândirii, nu au capacitatea de a evalua autenticitatea lucrurilor și de a identifica dacă lucrurile sunt bune sau rele, corecte sau incorecte. Prin urmare, calibrul lor este clasificat ca mediu. Pentru că, atunci când vine vorba de evaluarea lucrurilor, gândurile, punctele de vedere și pozițiile lor sunt foarte tulburi și nu au lucruri pozitive ca bază sau criteriu, pot face unele lucruri bune, dar și unele rele. Pot face unele lucruri relativ corecte, care le aduc beneficii altora și ajută umanitatea, dar, în același timp, pot face lucruri care le fac rău altora și au o influență nefastă asupra lor. Prin urmare, calibrul unor asemenea oameni este doar mediu. De exemplu, să presupunem că există un film în care gândurile susținute de regizor sunt relativ pozitive și relativ umane, fiind lucruri care se aliniază relativ la nevoile umanității – nevoi justificate în societatea de astăzi, cum sunt democrația, libertatea, drepturile omului și alte lucruri pozitive – și, prin intermediul filmului, regizorul atrage atenția asupra acestor lucruri din profunzimea gândurilor oamenilor, pentru a-i ajuta să ajungă să le cunoască. Dacă o persoană cu un calibru mediu urmărește acest film, poate recunoaște că acele gânduri sunt bune și corecte. Poate vedea că acele gânduri sunt relativ populare și venerate în societatea de astăzi; poate percepe corectitudinea gândurilor susținute de regizor. Dar dacă, în acest film, regizorul susține și unele gânduri relativ de nișă – lucruri la care nu s-ar gândi majoritatea adulților și a persoanelor care au capacitate de înțelegere, lucruri care sunt de-a dreptul extreme și, se poate chiar spune, care sunt rareori văzute sau aproape imposibil să se întâmple potrivit legilor normale de dezvoltare a lucrurilor – atunci oamenii cu o capacitate medie de a evalua și aprecia lucrurile nu ar putea să le discearnă când vizionează filmul. S-ar gândi: „Aceste gânduri anume susținute de regizor nu sunt greșite. Chiar dacă sunt apreciate și adoptate doar de un număr mic de oameni, aceste gânduri ar trebui să fie totuși venerate în societatea de astăzi; ar trebui făcute publice, așa încât toată lumea să le poată cunoaște și accepta.” Vezi, indiferent dacă lucrurile susținute de regizor în același film sunt pozitive sau dacă au o influență negativă asupra oamenilor, le vor accepta și chiar le vor aprecia în mod deosebit. Pentru ei, nu există o distincție clară sau evidentă între corect și incorect. Prin urmare, pot accepta lucrurile pozitive din acest film și le pot accepta și pe cele negative. Întrucât pot accepta aceste lucruri, le vor pune și în aplicare. Vor încorpora aceste lucruri în lucrări care le exprimă gândurile și punctele de vedere proprii sau le vor insufla altora în viața de zi cu zi, influențându-i pe alții. Desigur, lucrurile pozitive vor avea un efect bun asupra oamenilor, pe când cele negative vor avea cu siguranță un efect negativ asupra lor. Prin urmare, astfel de oameni vor face și unele lucruri rele în timp ce fac lucruri bune. Altfel spus, când ți-e foame, îți vor da, de exemplu, un bol de ovăz fiert, dar nu va fi curat și va fi amestecat cu nisip, iar dacă mănânci mult timp așa ceva, îți va afecta sănătatea. Sau îți vor da un bol cu mâncare, dar aceasta va fi amestecată cu muște și țânțari. S-ar putea să ți se pară gustoasă, dar conține niște bacterii care sunt dăunătoare pentru organism. Deși astfel de oameni îți vor potoli foamea și-ți vor umple stomacul, vor provoca și unele efecte adverse asupra corpului tău. În același mod, dacă nu ai discernământ, când urmărești o lucrare, este foarte posibil să accepți unele gânduri și puncte de vedere incorecte din aceasta, fiind indus în eroare și otrăvit de ea. Prin urmare, este foarte important să ai și capacitatea de a identifica lucrurile. Acestea sunt manifestările oamenilor care au un calibru mediu, în ceea ce privește capacitatea lor de a evalua și aprecia lucrurile.

Următorul nivel este reprezentat de oamenii cu un calibru slab. Oamenii cu un calibru slab nu au capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Cu alte cuvinte, când văd ceva, nu știu ce gânduri și puncte de vedere este corect să aibă, nici ce perspectivă sau poziție este corect să adopte. Nu știu nici măcar ce fel de gânduri și puncte de vedere incorecte au oamenii în această chestiune sau de ce gânduri erau stăpâniți oamenii când se confruntau cu asemenea chestiuni – aceasta implică gândirea logică, iar oamenii cu un calibru slab pur și simplu nu se ridică la acest nivel, prin urmare este exclus să poată aprecia lucrurile. Doar după ce sunt capabili să aprecieze lucrurile, se poate spune cum este modul în care apreciază lucrurile sau dacă au capacitatea de a evalua lucrurile. Dacă nu pot nici măcar să aprecieze lucrurile, nici nu are sens să discutăm dacă au capacitatea de a le evalua. De exemplu, după ce citește un articol, o persoană spune: „Acest articol folosește un limbaj elaborat, este exprimat foarte bine și este destul de amuzant. Articolul este scris extraordinar de bine!” Cineva întreabă: „Ce gânduri și puncte de vedere și-a propus autorul să exprime în acest articol? Care este atitudinea lui față de persoanele, evenimentele și lucrurile de acest tip?” „Oh, există o atitudine? Implică și gânduri și puncte de vedere? N-am observat asta. Oricum, cred că articolul este scris bine și mi-a făcut plăcere să-l citesc.” Cealaltă persoană întreabă: „Atunci, ce gânduri și puncte de vedere exprimate ți-au plăcut? Știi care paragraf sau relatare exprimă anumite gânduri și puncte de vedere ale autorului și care este ideea de bază a articolului?” Aceasta spune: „Nu mi-am dat seama încă.” Îl citește de încă două sau trei ori și tot simte doar că articolul este scris bine și elocvent. Cât despre gândurile și punctele de vedere exprimate, nu le poate percepe. Acest lucru dezvăluie cum este calibrul său, nu-i așa? Dacă citește acest articol și nu poate percepe ce gânduri și puncte de vedere explică articolul, se poate spune doar că nu are capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile și că este o persoană cu un calibru slab. Dacă articolul conține un limbaj clar, care explică deja gândurile și punctele de vedere corecte, iar ea tot nu le poate percepe, asta dovedește că are un calibru extrem de slab. Nu poate spune decât: „Articolul este scris bine, limbajul este plăcut și stilul de scriere este bun”, dar nu știe sau nu înțelege dacă faptele discutate în articol sunt obiective, ce îi face pe cititori să simtă sau ce pot învăța și extrage cititorii din el – tot ar trebui să-l întrebe pe autor. Aceasta dovedește pe deplin că astfel de oameni au un calibru slab. Cum se manifestă calibrul lor slab? Calibrul lor slab se manifestă prin faptul că nu înțeleg ce sunt gândurile și punctele de vedere, nu înțeleg cum să aprecieze lucrurile și, desigur, cu atât mai mult sunt complet incapabili să evalueze lucrurile. În mod colectiv, acest lucru se numește lipsă a capacității de a evalua și aprecia lucrurile. Situația oamenilor care nu au capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile este mai gravă decât a celor cu un calibru mediu pentru că aceștia nu sunt lipsiți doar de capacitatea de a evalua lucrurile, ci și de capacitatea de a aprecia lucrurile. Prin urmare, când vine vorba de lucrurile de la nivelul gândurilor și punctelor de vedere, de gândirea logică sau de întrebarea dacă un lucru se aliniază la umanitate sau la legile obiective ale lucrurilor, nu pot să-și dea seama de ele și nu știu cum să le aprecieze. Nu pot nici măcar să perceapă dacă acest articol explică vreun gând sau punct de vedere, cu atât mai puțin să identifice dacă gândurile și punctele de vedere sunt corecte sau incorecte. Pot citi lucruri legate de cuvinte, cunoaștere, abilități tehnice și profesii doar pentru că au fost la școală, dar rămân la nivelul de a putea să citească, să vizioneze și să asculte lucruri, fără a putea să le aprecieze. Asemenea oameni sunt cei cu un calibru slab. Oamenii cu un calibru slab pot vorbi despre lucruri legate de nivelul aptitudinilor tehnice și despre profesii sau cunoștințe, de exemplu, cărei persoane faimoase îi aparține o lucrare, ce persoană faimoasă este citată, la ce stil de exprimare s-a făcut trimitere sau ce aptitudine tehnică sau profesie a fost utilizată pentru a-l obține – pot percepe aceste lucruri. Însă nu înțeleg conceptele susținute și exprimate pe baza nivelului acestor profesii și aptitudini sau cunoștințe tehnice, precum și care sunt conceptele, bazele sau fundamentele din spatele concepției și prezentării acestor lucruri. Asta înseamnă că au un calibru slab. Asemenea oameni au o caracteristică: nu știu să cugete sau să se gândească la chestiuni. Nu știu să identifice, să judece sau să ajungă să cunoască esența și cauza principală a fenomenelor cauzate de un lucru sau direcția viitoare a evoluției acestor fenomene și impactul pe care îl vor avea asupra persoanelor, evenimentelor și lucrurilor. Astfel de oameni nu au o gândire normală. Lucrurile pe care le înțeleg și experiența de viață pe care o pot pricepe sunt extrem de limitate. Indiferent ce probleme complexe întâmpină, nu pot să le înțeleagă sau să-și dea seama ce reprezintă ele. Altfel spus, se pot gândi doar la cuvintele pe care le aud și la textul pe care îl văd la suprafață în legătură cu un lucru, precum și la formele și metodele exterioare implicate, ajungând doar la acest nivel. Cât despre aspectele mai profunde, cum ar fi relațiile, logica și influențele reciproce dintre diverse lucruri, nici nu se gândesc la ele, nici nu sunt capabili să se gândească la ele. Unii oameni chiar se gândesc la un lucru până își pierd pofta de mâncare, își pierd somnul sau ajung să fie deprimați, dar tot nu pot să-l priceapă. Asta înseamnă că au un calibru slab. Măsura în care o persoană are capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile atunci când întâmpină o problemă, depinde de măsura în care poate emite judecăți pentru a găsi mai multe posibilități privind relațiile complexe, conexiunile sau influențele reciproce dintre diverse lucruri, precum și efectele ulterioare pe care le-ar putea avea. Dacă o persoană poate spune doar ce a spus sau ce a făcut cineva, relatând numai ce a auzit sau a văzut, fără niciun discernământ și fără să poată percepe nicio chestiune, aceasta arată că nu are o gândire normală. Oamenii care nu au capacitatea de a gândi nu au capacitatea de a aprecia lucrurile și, desigur, nu au nici capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile, neștiind să gândească. Așadar, de ce trebuie să discutăm despre această capacitate? Dacă oamenii nu au diversele capacități necesare pentru a aprecia lumea materială, calibrul acestora este slab. Ei nu știu să gândească, iar gândirea lor este lipsită de logică, prin urmare astfel de oameni nu au capacitatea de a înțelege adevărul. Aceasta deoarece adevărul, într-o privință, implică diverse aspecte ale chestiunilor din viața reală a oamenilor; totodată, implică și diversele principii pe care oamenii ar trebui să le practice pentru a se elibera de firile lor corupte. Desigur, cu atât mai mult implică diversele tipuri de probleme simple sau complexe, cu multiple fațete, pe care aceștia le întâmpină în viața reală și relațiile dintre ele. Fie că este vorba despre un singur adevăr sau despre adevăruri multiple, interconectate, niciunul nu este o reglementare; în schimb, sunt principii sau criterii pentru evaluarea unei categorii de lucruri. În ceea ce privește principiile și criteriile, acestea nu sunt reglementări sau formule, precum „unu plus unu este egal cu doi”. Acestea nefiind formule, când întâmpină chestiuni în viața reală, oamenii trebuie să fie capabili să cugete și să caute ce probleme ale umanității sunt implicate, dacă dezvăluirile umanității în acest aspect conțin elemente ale unei firi corupte și ce stări și dezvăluiri există pentru același tip de fire coruptă, precum și ce aspecte ale adevărului ar trebui să practice și să respecte pentru a o transforma – toate acestea trebuie înțelese de oameni. Dacă știi doar cuvintele adevărului, dar nu știi care sunt principiile despre care se vorbește în acest aspect al adevărului, atunci nu vei ști să le corelezi cu lucrurile din viața reală, nici nu vei ști cum să practici adevărul. Dacă nu ai capacitatea de a înțelege adevărul, nu vei putea să-l corelezi cu problemele care există în tine sau cu problemele pe care le întâmpini în viața reală. Nu vei ști câte aspecte ale adevărului sunt implicate, care este calea de practică și de intrare sau ce probleme ar trebui să rezolvi. Desigur, nu se pune problema că vei putea să privești persoanele și lucrurile, să te comporți și să acționezi pe baza cuvintelor lui Dumnezeu sau că vei putea să respecți adevărurile-principii ori să practici în conformitate cu adevărurile-principii. Dacă nu ai capacitatea de a aprecia anumite persoane, evenimente și lucruri legate de viața umană, nu ai gânduri sau puncte de vedere despre ele și, în mod fundamental, nu poți pricepe lucrurile legate de nivelul gândirii, neavând capacitatea de a le aprecia și, cu atât mai mult, de a le evalua, se poate spune că nu ai capacitatea de a înțelege adevărul. Dacă nu ai capacitatea de a înțelege adevărul și nu ești în stare să înțelegi adevărul, ce vei folosi pentru a schimba defectele din umanitatea ta și pentru a te elibera de firile tale corupte? Dacă nu ai capacitatea de a înțelege adevărul, nu vei ști ce adevăruri-principii sunt implicate în chestiunea cu care te confrunți. Desigur, nu vei ști nici ce adevăruri-principii ar trebui să respecți. În acest caz, vei acționa orbește – fie urmând reglementări sau acționând pe baza unor noțiuni și închipuiri, fie săvârșind cu nechibzuință fărădelegi. Neînțelegerea adevărului duce la aceste consecințe, la aceste manifestări.

Când vine vorba de subiectul capacității de a evalua și aprecia lucrurile, chiar dacă nu se referă la chestiunea urmăririi adevărului pentru a te elibera de firile corupte, în ceea ce privește viața umană în sine, dacă nu ai capacitatea de a aprecia lucrurile, nu ai puncte de vedere despre nimic din ce vezi, nici opinii la nivelul gândirii – privind totul de parcă ai avea ochii acoperiți de un voal, fiind incapabil să vezi că există o problemă acolo – și cunoști doar procesul de desfășurare a întregului eveniment sau persoanele, evenimentele și lucrurile implicate, dar nu știi care este esența problemei sau care sunt gândurile și punctele de vedere ale oamenilor în această privință, acest lucru arată că ești o persoană cu un calibru slab. Aceasta deoarece nu ai niciun fel de gând cu privire la niciuna dintre problemele din viața ta. Nu știi cum să chibzuiești sau să te gândești la probleme, nici să le definești la nivelul gândirii. Nu știi cum să chibzuiești, în funcție de vârsta, de maturitatea umanității sau de experiențele tale anterioare, ce fel de problemă este de fapt, ce ar trebui să înveți și să extragi din ea, ce impact are asupra ta, ce lecție îți dă, din ce perspectivă ar trebui să privești și să gestionezi acest tip de problemă sau cum ar trebui să acționezi și ce ar trebui să eviți dacă întâlnești din nou acest tip de chestiune. Îți lipsesc toate aceste reflecții. Orice ți s-ar întâmpla, ești la fel de simplist ca un animal și nu ai niciun punct de vedere. Indiferent la ce vârstă ajungi sau cât de multe ai experimentat, tot nu știi să te gândești la probleme. Nu știi cum să-ți folosești experiențele anterioare, cunoștințele și ceea ce ai învățat pentru a reflecta asupra problemelor din diverse aspecte. Oamenii de acest tip sunt cei cu un calibru slab. Nu se pune problema ca oamenii cu un calibru slab să intre în adevăr – nu pot rezuma niciun tipar nici măcar în chestiunile banale ale vieții de zi cu zi. Chiar dacă ajung la patruzeci sau la cincizeci de ani, la șaptezeci sau la optzeci de ani, sunt tot oameni confuzi, care nu pot împărtăși nicio experiență. Astfel de indivizi sunt înceți la minte și nu au deloc gânduri. Întrucât calibrul lor este slab și le lipsește capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile, indiferent la ce vârstă ajung, astfel de oameni nu privesc niciodată nimic la nivelul gândirii. Nu știu cum să privească lucrurile și nu-și pot da seama de nimic. Prin urmare, când evaluezi calibrul cuiva, în special dacă acesta are capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile, nu te uita la vârsta sau experiențele sale anterioare. La ce ar trebui să te uiți în schimb? (Ar trebui să ne uităm dacă are gânduri.) Cu alte cuvinte, ar trebui să te uiți dacă, după ce a experimentat diverse persoane, evenimente și lucruri timp de patruzeci sau cincizeci de ani, are vreo înțelegere personală la nivelul gândirii, precum și dacă experiențele sale anterioare implică valoarea vieții umane, calea pe care o aleg oamenii sau lucruri legate de profunzimea gândirii umane și lumea lor spirituală. Dacă experiențele sale se referă doar la anumite chestiuni și nu implică lucruri la nivelul gândirii, atunci nu are capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. De exemplu, unii oameni spun adesea: „În generația noastră, am trăit de pe o zi pe alta. Nu era ușor să mâncăm ceva bun; puteam să mâncăm puțină carne doar de Anul Nou sau la alte sărbători. Oamenii din generația noastră erau foarte simpli și candizi și ne îmbrăcam foarte simplu.” Vorbesc întruna despre lucruri de acest fel. La care alții spun: „De ce merită așa mult să ne amintim de generația voastră? Există lucruri din care noi, tinerii, ne putem inspira și despre care putem comunica la nivelul gândirii?” Ei răspund: „Pe vremea noastră, când ne duceam la luptă, mergeam zile întregi fără să dormim, pentru că trebuia să mărșăluim încontinuu. Uneori nu mâncam nimic toată ziua. Când ajungeam în tabără, noii recruți mergeau direct la culcare, dar noi, veteranii, mâncam mai întâi și apoi ne culcam. Altfel, ar fi trebuit să plecăm din nou la drum după ora mesei și ne-ar fi fost foame pe drum.” Ceilalți spun: „Acesta este doar un incident; nu poate fi considerat ceva la nivelul gândirii. Povestește ceva ce merită să învățăm noi, tinerii, sau niște lecții care ne pot ajuta să evităm abaterile de la drum și ne pot împiedica să facem greșeli sau să comitem mici erori din cauza nesăbuinței.” Ei spun: „Pe vremea aceea, nu eram ca tinerii din zilele noastre, care sunt leneși, lacomi și iubesc comoditatea, detestând totodată munca. Pe atunci, voiam doar să îndurăm mai multe greutăți, să muncim mai mult și să ne descurcăm bine, astfel încât să putem câștiga atenția conducătorilor noștri și să fim promovați.” Există ceva la nivelul gândirii în aceste cuvinte? (Nu.) La auzul acestora, simți că sunt cuvintele unui mentor spiritual, genul de discurs care inspiră, rostit de non-credincioși? Îți lărgește orizonul gândirii, îți înalță nivelul de a gândi, îți îmbunătățește capacitatea de a fi conștient de lucruri sau te ajută să descoperi lucruri noi sau gânduri și puncte de vedere corecte, la care nu te-ai gândit niciodată mai înainte? (Nu.) Atunci, au astfel de oameni capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile? Indiferent cum îi întrebi despre chestiunile care implică nivelul gândirii, nu vei obține nimic de la ei. În realitate, problema nu este că nu sunt dispuși să vorbească; este că, pur și simplu, nu au nimic în minte. Asta înseamnă să aibă un calibru slab. Chiar și când ajung la cincizeci sau la șaizeci de ani, nu au niciun gând sau punct de vedere; pur și simplu trec prin viață în felul acesta. Nu știu că viața nu înseamnă numai să urmărești niște perspective, o familie bună, un loc de muncă bun sau un mod de viață bun, ci există și chestiuni la nivelul gândirii care necesită reflecție, cugetare și rezumare constantă în adâncul inimii. Nu știu că, pe calea vieții lor, oamenii vor întâmpina multe lucruri necunoscute, nici nu știu cum ar trebui să le înfrunte. Când nu li se întâmplă nimic, nu se gândesc și nu contemplează dinainte pentru a evita să se abată de la drumul lor sau să meargă pe calea greșită. De asemenea, nu știu de ce au acționat într-un anumit fel în unele lucruri pe care le-au experimentat, dacă a fost corect sau greșit să acționeze în acel mod sau cum ar trebui să meargă pe calea dinaintea lor pentru a trăi fericiți, cu liniște sufletească și pentru a duce o viață însemnată, nu să trăiască în zadar. Deoarece au un calibru slab, astfel de oameni nu se gândesc la aceste chestiuni. Când ajung la șaizeci de ani, stau pur și simplu și deapănă amintiri, spunând: „Când eram tânăr, eram frumos și talentat; atât de multe persoane m-au curtat! Ah, în tinerețea mea...” Aduc vorba doar de povești din zilele lor de glorie, acele lucruri care nu merită menționate. Indiferent la ce vârstă ajung, cei cu un calibru slab nu se gândesc la chestiuni legate de viața umană, de calea pe care o aleg oamenii sau cum ar trebui să trăiască ei. Nu se gândesc la ce tip de puncte de vedere ar trebui să aibă oamenii atunci când abordează diverse chestiuni. Ca urmare, indiferent cum trăiesc, nivelul lor de gândire nu se va îmbunătăți, gândurile lor nu vor avea substanță, lumea lor spirituală va rămâne săracă și nu vor avea nicio experiență de viață autentică. Asta înseamnă să aibă un calibru slab. Când interacționezi cu astfel de oameni, la douăzeci de ani sunt destul de copilăroși și simpli, sunt plini de vervă și foarte temperamentali. Când ajung la treizeci de ani, încă au același caracter putred. La cincizeci de ani, modul în care vorbesc este tot la același nivel – știu doar să spună câteva fraze simple. Fețele le sunt mai ridate și cu mai multe pete de vârstă, iar părul le-a albit mai mult. Au acumulat în mod clar o anumită vârstă, dar nu au gânduri sau puncte de vedere. Când conversează cu alții, nu au niciodată nimic de spus. Toți acești ani din viața lor au fost irosiți, iar ei nu au progresat deloc. Oamenii cu un calibru slab sunt așa în viața lor și, dacă au credință în Dumnezeu, manifestările lor sunt aceleași de la început și până la sfârșit. Așa sunt pe la douăzeci de ani, când încep să creadă în Dumnezeu. Când ajung la treizeci sau cincizeci de ani, sunt tot la fel, fără să fi progresat deloc. Lucrurile pe care le spun sunt tot aceleași ca înainte. Doar că au experimentat unele lucruri în timpul credinței în Dumnezeu, au ajuns să înțeleagă unele cuvinte și doctrine și pot rosti într-un mai cuprinzător terminologia spirituală. Cu toate acestea, nu au o înțelegere reală bazată pe experiență. Gândurile lor sunt tot lipsite de profunzime, punctele lor de vedere asupra lucrurilor nu s-au schimbat, nu-L cunosc mai bine pe Dumnezeu și nici adevărul și nu se cunosc mai bine nici pe ei înșiși. Nu au cunoscut nicio schimbare, nu-i așa? (Așa e.) Acumularea unor cuvinte și doctrine, memorarea terminologiei spirituale sau temperarea din cauza timpului nu înseamnă schimbare, nu este un progres și, cu siguranță, nu este un câștig. Întocmai aceasta este manifestarea oamenilor cu un calibru slab. Indiferent prin câte suișuri și coborâșuri importante trec sau câte piedici, eșecuri sau frustrări experimentează, nu învață nicio lecție, nu capătă nicio experiență și nu pot obține nimic benefic. Odată ce un proces se încheie, pur și simplu s-a terminat pentru ei – doar trec prin el și, în cele din urmă, nu obțin nimic. Asemenea oameni pot fi descriși drept foarte jalnici. Spunem că astfel de oameni au un calibru foarte slab tocmai pentru că le lipsește capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Cu atât mai puțin se poate spune că au vreo capacitate de a înțelege adevărul, nici nu se poate spune că au cunoscut vreo schimbare.

Persoanele cu un calibru slab nu se ridică la nivelul de a avea capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Cât despre cei fără niciun calibru, le lipsește chiar mai mult capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile – nu pot aprecia lucrurile și le pot evalua chiar mai puțin. Când îți împărtășești gândurile și punctele de vedere despre ceva, oamenii cu un calibru slab vor fi uimiți în timp ce ascultă și nu au nicio reacție. În inimile lor, își spun: „Există gânduri și puncte de vedere în asta? Cum de nu mi-am dat seama?” Chiar dacă pot să înțeleagă puțin lucrurile pe care le spui, nu pot decât să le asculte ca pe niște cuvinte și doctrine sau ca pe o formulă. Cât despre oamenii fără calibru, când aud părtășia altora despre gândurile și punctele de vedere dintr-o chestiune sau despre esența problemei și poziția pe care ar trebui să o adopte oamenii în privința ei, nu pot să înțeleagă. Simt doar că este ceva oarecum profund, dar este dincolo de înțelegerea lor. Cu cât ai mai mult părtășie despre gânduri și înțelegere, cu atât devin mai confuzi, simțind următoarele: „Cum s-a complicat această chestiune obișnuită? De ce nu pot să deslușesc nimic despre gânduri, puncte de vedere sau atitudini? Ce atitudine? Trebuie doar să credem în Dumnezeu cum se cuvine și să ne îndeplinim îndatoririle cum se cuvine, iar Dumnezeu va aproba. De ce oare cu cât crede cineva mai mult timp în Dumnezeu, cu atât se complică mai mult lucrurile? Când te ascult, pare că nimeni nu poate intra în Împărăție!” Poți să comunici cu astfel de oameni? (Nu.) Nu doar că nu poți să comunici cu ei, dar pot spune și câteva lucruri iraționale precum: „Chiar sunt acele gânduri și puncte de vedere pe care le-ai menționat atât de bune și de corecte? Nu cred! Oamenii nu se descurcă niciodată fără bani. Ar trebui să mănânce întotdeauna bine și să se bucure de lucruri frumoase. Fără bani de cheltuit sau mâncare bună de mâncat, cum își poate face cineva datoria?” Ce fel de logică este aceasta? Ei spun: „Vorbești mereu despre viața umană, despre valorile, gândurile și punctele de vedere ale oamenilor și despre calea pe care o aleg ei. De ce nu vorbești despre mâncare și haine? De ce nu vorbești despre felul în care să avem grijă de corpul nostru, așa încât să ne putem face datoria bine?” La aceste lucruri se gândesc – mai pot ei să înțeleagă adevărul? Pur și simplu nu poți să comunici cu asemenea oameni. Când încerci să discuți cu ei, vorbesc doar despre a câștiga bani. Tratează lucruri precum a câștiga bani, a-și trăi viața, a urmări lumea și a-și petrece viața mâncând, bând și distrându-se ca pe aspectele principale ale vieții umane și calea pe care ar trebui să meargă în viață. Cât despre ceea ce ar trebui să urmărească sau să câștige oamenii prin credința lor în Dumnezeu, aceste lucruri nu există în gândurile sau conștiința lor. Consideră că, indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, tot au nevoie să mănânce și să trăiască și că, pentru a trăi bine, nu se pot descurca fără bani – a avea bani înseamnă a avea o viață bună și, fără bani, viața nu poate continua. Aceasta este logica lor; asemenea oameni sunt predispuși la denaturări. Cei care sunt predispuși la denaturări nu au gânduri sau puncte de vedere corecte; sunt ca niște oameni fără suflet. Ce diferență există între viața unor asemenea oameni și cea a porcilor sau a câinilor? (Nu există nicio diferență.) Dacă încerci să educi un câine sau o pisică așa încât să fie ascultătoare și să se poarte ca un copil cuminte, poate să înțeleagă? (Nu poate.) Ce poate înțelege cel mult un câine? Dacă îi spui „șezi” și apoi îi dai o bucată de carne, va ține minte. După aceea, imediat ce spui „șezi”, indiferent cât de departe este, se va așeza imediat și va aștepta să-i dai carne. Un câine poate să țină minte această acțiune mecanică; atât timp cât îi arăți că primește o recompensă dacă se așază, se va supune. Atât de simple sunt gândurile lui. Așadar, cât de mare este diferența dintre gândurile oamenilor fără calibru și cele ale animalelor? (Nu este o diferență semnificativă.) După ce animalele termină de mâncat în fiecare zi, ies la joacă. Atunci când este timpul să mănânce din nou și le chemi înapoi, vin imediat în fugă. Fie că le legi, fie că le ceri să șadă, ele se vor conforma. De ce? Pentru că există mâncare de mâncat. Sunt mai mult decât fericite să-ți asculte comenzile de dragul acelei fărâme de mâncare. Atât de simple sunt gândurile animalelor. Pentru ele, e suficient să respecte o reglementare sau o formulă care să le aducă beneficii; nu prea se mai gândesc la altceva. Întrucât instinctele pe care Dumnezeu le dă animalelor se limitează la aceste lucruri, fiind de ajuns pentru a le asigura supraviețuirea, iar Dumnezeu nu le-a dat nicio însărcinare, animalele nu sunt nevoite să se gândească la viață, la viitor, la destinația sau la responsabilitățile și la obligațiile lor. Nu au nevoie nici să se gândească la calea pe care să o aleagă sau la urmărirea unei vieți pline de sens și așa mai departe. Dar oamenii sunt diferiți. Dumnezeu i-a înzestrat cu diverse instincte și, de asemenea, le-a dăruit adevărul pentru a fi viața lor. Prin urmare, Dumnezeu le-a impus oamenilor standarde. Astfel, ei ar trebui să țină cont de aceste chestiuni; doar acest lucru favorizează câștigarea adevărului pentru a fi viața lor. Acestea sunt responsabilitatea și obligația pe care ar trebui să le aibă și constituie, desigur, și dreptul lor. Dar dacă nu poți exercita acest drept sau nu ai această capacitate de a te gândi la chestiuni, este o dovadă că ai un calibru foarte slab. Dintre ființele vii de la nivelul oamenilor, faci parte din categoria celor cu un calibru slab. Nu poți gândi singur și, chiar dacă alții îți explică lucrurile, nu poți înțelege. În cazuri mai grave, te împotrivești, îi batjocorești, îi ridiculizezi sau chiar îi critici pe alții. Dacă ai un calibru atât de slab, înseamnă că nu ai deloc calibru. De exemplu, o persoană fără calibru citește un articol de mărturie bazată pe experiență, iar tu o întrebi: „Este bun acest articol?” Ea spune: „Este destul de bun. Fiecare paragraf este împărțit cu precizie, iar punctuația este în mare parte corectă. Primul paragraf explică timpul și locul, al doilea paragraf explică trecutul personajelor, al treilea începe să nareze desfășurarea poveștii și apoi trece la punctul culminant și la concluzie.” Dacă o întrebi apoi care sunt gândurile și punctele de vedere ale autorului, spune: „Există gânduri și puncte de vedere? Secțiunea din cuvintele lui Dumnezeu pe care a citat-o ​​ autorul reprezintă gândurile și punctele de vedere.” Întrebi: „Sunt relevante cuvintele lui Dumnezeu pe care le-a citat? Sunt corecte gândurile și punctele de vedere pe care vrea să le exprime?” Persoana spune că nu știe. Atunci pui întrebări de genul: „Înțelegerea pe care a împărtășit-o autorul este sinceră și practică? Ceea ce înțelege este doctrină sau este aproape de realitate? Îi edifică pe alții sau are valoare pentru ei? Oferă ajutor sau este benefică pentru cititori?” Nu știe nimic din toate acestea și nu le poate percepe. Asta înseamnă să aibă un calibru foarte slab. Dacă ai părtășie cu persoana respectivă despre erorile din gândurile și punctele de vedere din articol, despre părțile care sunt practice și care nu sunt practice, tot nu știe și nu le poate lega de articol. Arată asta o lipsă de calibru? (Da.) Chiar și atunci când alții au părtășie despre problemele existente, tot nu știe. Oare nu arată asta o lipsă de calibru? Este la fel ca în cazul unora dintre conducătorii de biserică: atunci când în biserică apar oameni răi sau neîncrezători, nu știu cum să se ocupe de ei. După ce ai părtășie cu ei despre adevărurile-principii, nu înțeleg și îți cer să le dai un exemplu. După ce dai un exemplu, tot nu știu cum să se ocupe de ei. Spun: „Te rog, învață-mă. Cum anume ar trebui să mă ocup de acea persoană? Ar trebui să o plasez într-o biserică obișnuită, să o mut într-un grup B sau să o îndepărtez? Cum ar trebui să am părtășie cu acea persoană? Te rog să-mi explici cuvânt cu cuvânt. Voi înregistra explicația ta și apoi o voi urma întocmai, ca să gestionez situația – pot să mă descurc în acest fel.” Ținând cont că sunt așa, la ce bun să ai părtășie despre principii cu ei? Chiar dacă dai exemple, nu înțeleg și nu pot gestiona problema. Asemenea oameni pur și simplu nu au nicio capacitate de înțelegere. În cele din urmă, tot întreabă: „Spune-mi ce ar trebui să fac în legătură cu această chestiune actuală și așa voi face.” Le spui unde să meargă pentru a se ocupa de chestiune, ce să spună și cui pentru a o rezolva și în ce măsură trebuie abordată pentru a o considera rezolvată complet. După ce termini de explicat, ei par să înțeleagă, dar tot nu se pot ocupa de ea și trebuie să găsești pe cineva care să coopereze cu ei pentru a o finaliza. Astfel de oameni sunt extrem de înceți la minte și nu au calibru. De exemplu, să presupunem că le spui oamenilor care învață să danseze că pașii unui anumit dans sunt foarte buni și le ceri să urmeze un videoclip pentru a-i învăța. După câteva zile, când întrebi cum au progresat, unii oameni înceți la minte vor spune că nu și-au dat seama care pași erau buni. Chiar dacă au materiale educative, tot nu-i pot învăța. Nu știu care mișcări sunt bune sau care sunt utile și nu știu cum să aleagă. Ce fac până la urmă? Au o tactică; spun: „Alege pur și simplu câțiva pași de dans pe care să-i învăț, iar eu îi voi urma – și cu asta gata.” Au acest talent; deși nu înțeleg principiile, au puțină viclenie. Nu sunt exact ca niște roboți? Poate că au cunoștințe și educație, dar le lipsește capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile – asta înseamnă să nu aibă calibru deloc. Nu știu de ce ar trebui să învețe ce le spui să învețe. În ceea ce privește lucrurile pe care le spui să nu le învețe, nu știu ce este în neregulă cu ele sau de ce nu ar trebui să le învețe. Chiar și după ce li se spune, tot nu pot să-și dea seama. Spune-Mi, au asemenea oameni calibru? (Nu.) Lipsa capacității de a fi conștient pe cont propriu de lucruri și lipsa capacității de a identifica și distinge în mod independent binele de rău – asta înseamnă să nu aibă calibru. Asemenea vitelor sau cailor, mereu au nevoie de cineva care să-i conducă – nu sunt, atunci, doar niște unelte? Dacă ai avea calibru, ai mai avea nevoie de cineva care să te conducă? De ce mai ai creier, atunci? Creierul tău este inutil. Vorbind în termeni exacți, nu ai calibru deloc. Ești nevoit să-i asculți pe alții și să fii condus de ei – ești doar o unealtă. Indiferent cât timp studiază asemenea oameni o anumită profesie sau câte principii legate de ea aud, tot nu le pot înțelege sau pricepe. În cele din urmă, nu știu să aplice sau să implementeze aceste principii. Aceștia sunt genul de oameni cu cel mai slab calibru – cei care nu au calibru deloc. Unii oameni spun: „Doar pentru că nu au capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile și se iau mereu după tine când își fac datoria, nu înseamnă că au un calibru slab. De fapt, le lipsește calibrul doar când vine vorba de înțelegerea adevărului. Când este vorba de chestiuni legate de propriile interese, se gândesc mereu la toate modurile posibile de a se proteja, încât să nu sufere nicio pierdere. În aceste privințe, sunt mereu isteți – cu siguranță nu sunt înceți la minte. În biserică, par înceți la minte, dar dacă s-ar întoarce în lume, nu ar fi așa. În privința lucrurilor care le sunt pe plac, au gânduri și lucrări create; poate ar avea ceva succes.” Există și oameni care săvârșesc fărădelegi nechibzuite în biserică și toată lumea spune că au un calibru slab, dar ei înșiși nu sunt convinși: „Spui că am un calibru slab, dar dacă aș fi în lumea non-credincioasă, tot aș putea să câștig bani și să-mi câștig existența. Tot aș putea să prosper – nu este de la sine înțeles că m-aș descurca mai greu decât alții!” Oare lumea non-credincioasă evaluează totul conform adevărurilor-principii? Sunt cuvintele lui Dumnezeu temelia pe care se bazează? Dacă nu, chiar dacă lucrările create de ei pot rezista în lumea non-credincioasă, asta nu dovedește că au calibru. De pildă, unii oameni pictează și, la prima vedere, culorile, compoziția, lumina, proporțiile siluetelor și alte aspecte ale picturilor lor par destul de bune. Dar când pictează anumiți sfinți din vechime în casa lui Dumnezeu, apar probleme. Spun: „Lucrările acestui pictor se vindeau destul de bine printre non-credincioși, iar oamenii le apreciau. Dar de ce Mi se pare că modul în care îi înfățișează pe Avraam, Iov și Noe este atât de ciudat? Cum au ajuns acești trei oameni din perioade diferite să arate de parcă ar fi toți din aceeași familie? Au fost israeliți din vechime, iar structura osoasă a chipurilor lor ar trebui să reflecte caracteristicile acelui grup etnic. Chiar dacă nu cunoaște personalitatea fiecăruia, ar trebui să înțeleagă măcar cum sunt structura scheletică și trăsăturile acelei etnii. Indiferent din ce perioadă face parte persoana pe care o pictează, caracteristicile sale etnice ar trebui să fie subliniate și evidențiate prin părul, trăsăturile feței, culoarea ochilor și forma feței sale.” Cum se face însă că figurile pe care le-a pictat, din aceste perioade diferite, în ciuda faptului că au vârste diferite, toate au structuri osoase care nu seamănă cu cele ale grupului lor etnic? Toate au fețe dreptunghiulare; cei mai tineri au pur și simplu mai puține riduri și păr mai închis la culoare, iar cei mai în vârstă au mai multe riduri, pielea mai închisă și mai mult păr alb. Toate trăsăturile acestor figuri sunt practic la fel: fețe late, dreptunghiulare, staturi înalte și constituții deosebit de robuste. Spun: „De ce arată la fel toate aceste figuri? Sunt prea asemănătoare și nu au trăsături distinctive.” Pictorul nu observă problema. Poate că a pictat prea multe lucrări de acest fel, tehnica lui a devenit prea rafinată și stilul său a devenit invariabil. Ori de câte ori pictează figuri, bărbații au aproape mereu aceeași formă a feței, neputând surprinde trăsăturile faciale unice ale diferitelor personaje. Nu cumva capacitatea lui de a evalua și aprecia lucrurile este puțin cam slabă? (Ba da.) După ce termină pictura, nu știe dacă trăsăturile faciale pe care le-a înfățișat corespund caracteristicilor osoase ale acelui grup etnic; nu este sigur în legătură cu acele caracteristici. Ați spune că are un calibru mediu sau unul slab în acest domeniu? (Slab.) Îl poate corecta după ce alții îi oferă sugestii? I-am oferit odată sugestii, dar când i-am văzut mai târziu lucrarea, era tot la fel. În acel moment, nu mai e nimic de spus – să-i explici mai mult ar fi tot peste puterea lui de înțelegere.

Când vine vorba de chestiunile legate de capacitatea oamenilor de a evalua și aprecia lucrurile, acestea sunt manifestările lor la diferite niveluri ale calibrului. Oamenii cu un calibru bun pot nu doar să aprecieze lucrurile, dar le pot și evalua. Cei cu un calibru și mai bun, când întâlnesc gânduri și puncte de vedere corecte, le vor susține și le vor împărtăși sau le vor oferi altora, iar când întâlnesc gânduri și puncte de vedere incorecte, le pot identifica și corecta. Oamenii cu un calibru mediu au o oarecare capacitate de a aprecia lucrurile, dar le lipsește capacitatea de a evalua lucrurile – nu pot identifica lucrurile la nivelul gândirii. Cei cu un calibru slab nu înțeleg lucrurile la nivelul gândirii, prin urmare nu se poate spune că au capacitatea de a identifica lucrurile. Oamenii fără calibru nu pot înțelege deloc aceste chestiuni. Chiar dacă cineva le explică, tot nu pot înțelege care sunt, de fapt, gândurile și punctele de vedere discutate. Pentru ei, este ca și cum ar auzi o poveste despre o altă planetă – este total dincolo de puterea lor de înțelegere. Acestea sunt diferitele caracteristici arătate de oameni cu diferite calibre în ceea ce privește capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile.

Cel de-al unsprezecelea standard pentru evaluarea calibrului unei persoane este capacitatea de inovare. Capacitatea de inovare este capacitatea creativă de care dispui pe baza înțelegerii dobândite după ce cunoști fundamentele, principiile și legile unui lucru. Această capacitate creativă se referă la îmbunătățirea unui lucru pe fundația sa inițială, dezvoltarea lui, extinderea sferei sale de influență sau transformarea lui într-o nouă generație a unui anumit lucru – aceasta se numește capacitate de inovare. Mai exact, înseamnă că, pornind de la premisa înțelegerii precise a legilor obiective ale unui anumit lucru, le poți aplica în viața reală, le poți mări și extinde domeniul de aplicare și poți permite ca aceste fundamente și principii conforme cu legile de dezvoltare a lucrurilor să slujească mai mulți oameni, astfel încât mai mulți să primească beneficii și ajutor de pe urma acestora. În primul rând, susții aceste fundamente și principii, extinzându-le în permanență sfera de influență și publicul. În plus, le transformi dintr-o prezentare literală într-un lucru tangibil, din care oamenii pot obține beneficii reale într-un mod mai practic și mergând cu un pas mai departe. Asta înseamnă să ai capacitate de inovare. Dacă o persoană, pe baza mediului familial și pe fondul de creștere pe care îl are, precum și a cunoștințelor pe care le dobândește, poate pricepe cu precizie fundamentele, principiile și legile de dezvoltare a unui lucru, știind cum să aplice aceste fundamente și principii și cum să le transforme din teorie în lucruri tangibile – fără să se oprească la nivelul cuvintelor și doctrinelor, ci aplicându-le în viața reală, integrându-le în viețile oamenilor și transformându-le în rezultate care le servesc oamenilor, permițându-le să obțină beneficii și ajutor de pe urma lor și făcând viețile acestora mai ușoare și mai comode – dacă cineva poate atinge acest nivel, este o persoană care are capacitate de inovare și un calibru bun. Cu alte cuvinte, pe baza faptului că înțelegi fundamentele legilor de dezvoltare a lucrurilor și adevărurile-principii, dacă poți să promovezi, să susții, să extinzi sau să reînnoiești un lucru – dacă ai această capacitate sau le poți înfăptui pe oricare dintre acestea, permițând ca fundamentele și legile unui lucru pozitiv sau principiile adevărului să fie implementate, materializate și extinse în rândul oamenilor – asta dovedește că ai un calibru bun. Chiar dacă nu-l poți duce la un nivel mai profund, cel puțin, dacă îl poți susține, extinde și materializa și dacă îi poți spori influența pozitivă, asta dovedește că ești o persoană care are capacitate de inovare. Dacă nu ai această capacitate și ai doar capacitatea de a înțelege legile lucrurilor pozitive, dar această abilitate de înțelegere rămâne doar la nivelul înțelegerii literale și teoretice și nu poți să le implementezi sau să le materializezi în rândul oamenilor, nici să le faci să le servească oamenilor și să le aducă beneficii, atunci nu ai capacitate de inovare. Trebuie să fii capabil să operezi și să aplici în mod practic fundamentele, principiile, legile și regulile – doar atunci se poate spune că ai capacitate de inovare. Doar cei care au această capacitate sunt oameni cu un calibru bun. De exemplu, unii conducători și lucrători sau supraveghetori pot implementa principiile și prevederile casei lui Dumnezeu imediat după ce le înțeleg. Aceștia implementează adevărurile-principii din fiecare element al lucrării cu aleșii lui Dumnezeu, ajutând mai mulți oameni să înțeleagă adevărul și făcând așa încât lucrarea bisericii să se desfășoare într-o manieră ordonată – adică, așa încât să circule pozitiv în domeniul de aplicare al principiilor, dezvoltându-se și progresând continuu, fără abateri. Ce rezultat văd oamenii de aici? Fiecare face ceea ce ar trebui în cadrul acestei lucrări, fiecare înțelege principiile și acționează conform principiilor, lucrarea nu suferă abateri, iar această lucrare produce în mod constant noi rezultate sau noi lucrări. Chiar dacă apar circumstanțe speciale în cadrul procesului, supraveghetorii vor ști să le gestioneze în mod flexibil, în conformitate cu fundamentele, prevederile și principiile lucrării. Sub conducerea lor, această lucrare se desfășoară continuu într-o manieră ordonată și, practic, nu se oprește. Cu alte cuvinte, indiferent ce situație ar putea apărea, indiferent cine ar putea veni să tulbure sau să răspândească falsități, progresul ordonat al lucrării nu va fi afectat; lucrarea merge continuu înainte. Se poate spune că fundamentele acestei lucrări și adevărurile-principii în această privință sunt susținute în mod continuu? (Da.) Prin implementarea, susținerea și propășirea fundamentelor și principiilor acestei lucrări, aceasta nu a fost întreruptă; este implementată și susținută în mod continuu într-o manieră ordonată și, totodată, apar rezultate bune ale lucrării în diferite perioade. Influența acestor rezultate ale lucrării sporește continuu și tot mai mulți oameni beneficiază de ele. Cei care beneficiază, de fapt, beneficiază de diversele principii, fundamente și chiar prevederi rigide ale rânduielilor de lucru pe care acești supraveghetori le pot înțelege și accepta. Asta înseamnă că au capacitate de inovare. Altfel spus, o persoană cu un calibru bun poate implementa în mod continuu principiile de lucru și adevărurile-principii pe care le înțelege și le acceptă în lucrarea de care este responsabilă și le poate implementa pentru toți, dând posibilitatea ca lucrarea să se desfășoare într-o manieră ordonată sau să progreseze. În același timp, rezultatele lucrării vor fi produse periodic sau neregulat; non-credincioșii numesc acest lucru „producerea lucrărilor” – adică, rezultatele lucrării vor apărea continuu, iar apariția acestor rezultate ale lucrării va aduce ulterior o influență mai mare și va ajunge la mai multe persoane. Cei care au această capacitate pot în cele din urmă să sporească rezultatele lucrării în mod continuu, așa încât să beneficieze tot mai mulți oameni. Astfel de oameni sunt cei care au un calibru bun. Pentru a-ți evalua calibrul în funcție de capacitatea ta de inovare, se impune să analizezi cum este capacitatea ta de a implementa, dezvolta și extinde principiile de lucru, prevederile de lucru și adevărurile-principii după ce le înțelegi; altfel spus, cum este capacitatea ta de a susține această lucrare. În al doilea rând, este necesar să te uiți la numărul de oameni la care ajunge lucrarea pe care o faci, cât de mare este sfera celor la care ajunge, cât de mare este gradul de influență și cum sunt eficiența și rezultatele lucrării tale. Dacă eficiența lucrării tale este mare, rezultatele lucrării tale sunt bune și sfera celor la care ajunge lucrarea se mărește continuu, atunci calibrul tău este bun. Dacă numărul de persoane la care ajunge este mic, eficiența lucrării este scăzută, rezultatele sunt slabe și în permanență lucrarea este refăcută sau oprită și sunt remediate omisiunile, atunci calibrul tău este mediu. Dacă o persoană înțelege destul de bine și rapid principiile de lucru, rânduielile de lucru și alte aspecte, dar progresul implementării este foarte lent și eficiența sa este foarte scăzută – în circumstanțe normale, rezultatele ar putea fi produse într-o lună, dar durează trei sau chiar șase luni, iar rezultatele obținute sunt totuși de-a dreptul mediocre, numărul de persoane la care se ajunge este mic, iar beneficiul pentru oameni nu este semnificativ – o astfel de persoană are un calibru mediu.

După ce înțeleg anumite principii sau fundamente, unii oameni pricep doar sensul literal la momentul respectiv și nu-l pot lega nicidecum de persoanele, evenimentele sau lucrurile din lucrarea lor care implică aceste principii sau fundamente. Doar ascultă principiile și fundamentele ca pe niște reglementări sau doctrine și, după ce le aud, nu fac niciun plan în inima lor și nu știu cum să le implementeze sau cum să aplice în viața reală rânduielile de lucru și fundamentele sau principiile pe care le înțeleg. În esență, nu pot stabili nicio legătură între viața reală și aceste fundamente sau principii. Când vine vorba de viața reală sau de lucrare, ei lasă deoparte principiile, fundamentele și legile de dezvoltare a lucrurilor, nu sunt capabili să le aplice și, pur și simplu, fac ce vor. Să nu discutăm deocamdată despre umanitatea lor, dacă este bună sau rea, cum este caracterul lor, dacă nu fac ceva în mod intenționat sau dacă nu vor să facă ceva – doar în ceea ce privește calibrul, asemenea oameni au un calibru slab. Indiferent unde merg, pot să rostească o mulțime de doctrine, să vorbească despre unele fundamente și să discute cu alții despre unele așa-zise legi de dezvoltare a lucrurilor. Par să aibă un nivel destul de înalt de gândire, precum și capacitate de înțelegere și par să aibă un oarecare calibru. Cu toate acestea, când li se atribuie un element al lucrării, trec una sau două luni fără niciun rezultat și nu se primește nicio noutate de la ei. Când și-au exprimat hotărârea, au vorbit foarte bine, dar când vine vorba să o pună efectiv în practică, nu știu ce să facă. „Cel de mai sus a explicat foarte clar principiile, deci ce ar trebui să fac acum? Pe cine ar trebui să numesc supraveghetor, pe cine să numesc predicator și cine să se ocupe de treburile externe? Nu știu ce să fac! Dar am făcut afirmații îndrăznețe și mi-am exprimat hotărârea, așa că trebuie să o fac!” Sunt atât de anxioși, încât le crește temperatura și le apar bășici în gură, nu pot să mănânce sau să doarmă, ajungând să fie răvășiți și copleșiți, dar tot nu știu ce să facă. Acestea sunt manifestările oamenilor care au un calibru slab. Indiferent cum, atunci când lucrarea este rânduită pentru ei, fac jurăminte solemne și își exprimă hotărârea, rostind cuvinte îndrăznețe și grandioase cu atâta înflăcărare – trebuie să vezi dacă pot face lucrarea, dacă au etape și planuri și dacă înțeleg cum să implementeze rânduielile de lucru și să acționeze conform principiilor. Dacă nu înțeleg sau nu pot face acest lucru, atunci au un calibru slab. Dacă înțeleg doar doctrine, dar nu pot aplica principiile și acționează pur și simplu orbește și nechibzuit, și asta arată un calibru slab. Atât timp cât nu poți implementa principiile, fundamentele sau legile de dezvoltare a lucrurilor în mod efectiv și în viața reală, indiferent dacă ești anxios și agitat sau dacă săvârșești fapte rele nechibzuite, acestea sunt manifestări ale unui calibru slab. Sunt aceste cuvinte corecte? (Da.) Unii oameni acționează orbește, în timp ce alții nu știu cum să procedeze și nu îndrăznesc să o facă – nici măcar nu știu de unde să înceapă. Manifestările specifice ale persoanelor care au un calibru slab, în ceea ce privește capacitatea lor de inovare, sunt că nu știu să aplice fundamentele și principiile unei activități specifice, reale; sunt capabili doar să repete papagalicește niște cuvinte, să învețe doctrine și să memoreze reglementări. Simpla memorare a doctrinelor și reglementărilor este inutilă și nu dovedește că ai capacitate de inovare. Dacă ai sau nu capacitate de inovare este evident prin faptul că poți implementa aceste fundamente, principii și reguli în viața reală, făcând bine lucrarea legată de aceste fundamente și principii, așa încât acestea să nu rămână cuvinte și doctrine, reglementări și formule, ci să fie implementate în viața oamenilor și aplicate acestora, permițându-le să le folosească și să obțină beneficii și sprijin de pe urma lor, făcându-le să devină o cale de practică în viață sau o îndrumare, o călăuzire și un scop al vieții. Dacă o persoană nu are această capacitate de inovare și știe doar să debiteze cuvinte și doctrine și să strige sloganuri, nefiind în stare să folosească aceste principii și fundamente atunci când vine vremea să-și facă datoria, cei care urmează un astfel de conducător sau supraveghetor nu vor dobândi principii de practică în acest aspect al adevărului. Astfel de conducători sau de supraveghetori sunt oameni cu un calibru slab, incapabili să lucreze și ar trebui raportați și înlăturați odată ce sunt identificați. Pentru a evalua dacă cineva poate să își asume un element al lucrării, trebuie mai întâi să vezi dacă, după ce a citit rânduielile de lucru și a înțeles adevărurile-principii, le poate rândui și implementa și poate să pună lucrarea în mișcare. Indiferent câți oameni sunt într-o biserică, dacă pune în mișcare toate elementele lucrării bisericii și, indiferent de lucrarea câtor oameni este responsabil – fie cincizeci, fie o sută –poate face așa încât lucrarea să prospere, asigurându-se că fiecare are propriul loc și poate să lucreze și să-și facă datoria în conformitate cu adevărurile-principii, atunci un astfel de individ poate fi avut în vedere pentru a fi ales conducător sau supraveghetor. Desigur, trebuie să vezi și cum este caracterul său, dacă este corect și dacă urmărește adevărul – este esențial să cunoști aceste lucruri! Un conducător sau un lucrător trebuie cel puțin să aibă calibru și statură în aceste aspecte pentru a-i conduce pe aleșii lui Dumnezeu în adevărul-realitate și pentru ca toată lumea să poată lucra și să-și facă datoria conform rânduielilor de lucru sau adevărurilor-principii – astfel, poate fi benefic pentru aleșii lui Dumnezeu. Dacă nu are această abilitate, nu poate fi ales. Dacă ai alege un astfel de individ, deși faptul că ai lenevi, nefăcând zilnic nicio lucrare în timp ce-l urmezi, ar putea aduce confort trupului tău, te-ai simți împlinit în spiritul tău? Dacă petreci câteva ore pe zi la adunări, ascultându-l cum predică doctrine, dar nefăcând nicio lucrare concretă, înseamnă asta că-ți faci datoria? (Nu.) Acești indivizi îți predică doctrine în fiecare zi și, cu toate că-ți îmbogățești cunoștințele, nu-ți faci datoria și doar îi urmezi într-o confuzie fără sens. În acest caz, ai fost indus în eroare și împiedicat de ei. Dacă vei continua să-i asculți cum rostesc acele cuvinte și doctrine seci și, în cele din urmă, nu-ți vei face datoria sau nu-ți vei arăta loialitatea și nu vei avea nicio experiență reală în adevăr, neoferind loialitate în ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu, nepunând lucrarea în mișcare sau neobținând niciun rezultat – așa încât, când Dumnezeu le va cere oamenilor rezultate, nu vei avea nimic de arătat – nu vei fi suferit o pierdere? Prin urmare, dacă ai crezut anterior că astfel de oameni sunt candidați pentru funcția de conducători, schimbă-ți acum rapid punctul de vedere și taie asemenea oameni de pe lista ta de candidați. Nu trebuie să fie aleși drept conducători. Cum lasă de dorit oamenii cu un calibru slab și fără capacitate de inovare? Lasă de dorit prin faptul că știu doar să se poarte ca niște strategi închipuiți, neștiind niciodată cum să-și aplice ideile în lucrarea din viața reală, și prin faptul că nu pot face o lucrare concretă. Care ar fi consecințele dacă asemenea oameni ar deveni conducători? Doar ar transforma lucrarea într-un haos deplin. Dacă ar sluji drept conducători de biserică în China continentală, ar duce întreaga biserică la ruină. Nu doar că n-ar reuși să dobândească ei înșiși adevărul, dar și viața celor pe care îi conduc ar suferi o pierdere. Dacă poți identifica prompt astfel de oameni și îi poți îndepărta, unele dezastre vor fi evitate, iar lucrarea bisericii nu va trebui să sufere pierderi. Dar dacă urmezi în continuare asemenea oameni și accepți conducerea lor, este foarte posibil ca speranța ta de a dobândi mântuirea să fie distrusă de ei, iar șansa ta la mântuire va dispărea atunci. Așadar, capacitatea de inovare este o capacitate esențială pentru un conducător, un lucrător sau un supraveghetor. Dacă nu ai calibrul elementar și capacitatea de a face lucrarea, trebuie neapărat să fii precaut, să nu te năpustești pur și simplu din entuziasm, să nu-ți dorești mereu să ieși în evidență și să nu-ți dorești mereu să fii conducător sau supraveghetor. Acest lucru nu doar te împiedică pe tine, dar îi împiedică și pe alții să dobândească mântuirea. Dacă te împiedică doar pe tine, ți-ai cauzat doar propria moarte, dar dacă îi împiedică pe frați și pe surori, oare nu faci rău multor oameni? Poate ție nu-ți pasă de viața ta, dar altora le pasă de a lor. În plus, nu e mare lucru să-ți împiedici viața de zi cu zi sau succesul financiar, dar să împiedici lucrarea bisericii nu este o chestiune neînsemnată. Poți purta o asemenea responsabilitate? Dacă ai într-adevăr conștiință și simți că această chestiune implică o mare responsabilitate, că împiedicarea lucrării bisericii nu este ceva pentru care să poți purta responsabilitatea, atunci nu trebuie în niciun caz să recurgi la vreun mijloc necesar pentru a te da mare și a concura pentru conducere. Dacă nu ai calibru și statură, nu te strădui mereu să ieși în evidență. Nu împiedica lucrarea bisericii, nici nu-i împiedica pe aleșii lui Dumnezeu să pătrundă în adevăr și să câștige o destinație bună doar pentru a-ți satisface dorința de autoritate – aceasta e o nelegiuire! Ar trebui să ai o oarecare conștiință de sine. Fă ceea ce ești capabil să faci și nu aspira mereu să fii conducător. Pe lângă funcția de conducător, există multe alte îndatoriri pe care le poți face. A fi conducător nu este dreptul tău exclusiv, nici nu ar trebui să fie ceea ce urmărești. Dacă ai calibrul și statura necesare pentru a fi conducător și ai, de asemenea, simțul poverii, este mai bine să-i lași pe alții să te aleagă. Această practică este benefică pentru lucrarea bisericii și pentru toți cei implicați. Dacă nu ai calibrul necesar pentru a fi conducător, ar trebui să dai dovadă de o oarecare bunăvoință și să-ți asumi o anumită responsabilitate pentru viitorul altora. Nu concura mereu pentru funcția de conducător și nu-i împiedica pe alții. Dorința ta de a fi conducător și de a prelua conducerea asupra lucrării bisericii, în ciuda faptului că ai un calibru slab, arată o lipsă de rațiune. Dacă nu ai nici calibru, nici statură, fă-ți pur și simplu îndatoririle bine. Faptul că-ți îndeplinești cu adevărat îndatoririle arată că ai o oarecare rațiune. Fă orice lucrare poți în funcție de capacitatea ta; nu avea ambiții și dorințe. Nu căuta doar să-ți satisfaci dorințele personale, neglijând totodată lucrarea bisericii – acest lucru îți face rău atât ție, cât și bisericii. Aceasta este manifestarea oamenilor care au un calibru slab în ceea ce privește capacitatea de inovare.

Oamenii cu un calibru slab nu au capacitate de inovare – atunci, cei fără calibru au și mai puțină. Astfel de oameni nu pot înțelege deloc fundamentele lucrurilor, legile de dezvoltare a lucrurilor sau adevărurile-principii atunci când le aud. Când citesc cuvintele lui Dumnezeu, chiar dacă văd că acestea sunt adevărurile-principii, nu pot face legătura între principii și domeniul lor de aplicare sau oamenii și chestiunile pe care le implică. Ba chiar cred: „Această părtășie despre adevăr este prea detaliată și prea lungă. Auzind aceste cuvinte, pot înțelege că sunt principii, dar nu știu care este definiția principiilor sau ce domeniu delimitează principiile.” Dacă nu știu nici măcar definiția principiilor, atunci cu siguranță nu știu cum să le implementeze sau să le practice. De exemplu, când se întâmplă ceva ce trebuie gestionat, alții le spun: „Ar trebui să practici în conformitate cu principiile.” Ei spun: „Nici măcar nu știu să practic în conformitate cu principiile. Nu știu la ce principiu se referă această chestiune.” Chiar și după ce alții le explică principiul pe care ar trebui să-l practice în gestionarea acestei chestiuni, tot nu știu ce să facă. Astfel de oameni au un calibru extrem de slab; nici măcar nu pot să înțeleagă limbajul uman și sunt cu atât mai mult nepotriviți pentru a fi folosiți. Nu arată asta că asemenea oameni sunt atât de incompetenți, încât nu pot fi ajutați? Oamenii care sunt incompetenți fără speranță nu au gândirea și capacitatea de a înțelege lucruri care țin de umanitatea normală, nemaivorbind de gândirea logică. Prin urmare, oamenii care înțeleg adevărurile-principii sau diversele fundamente și reguli nu au cum să comunice cu cei lipsiți de calibru; nu pot ajunge la un consens și, desigur, nu au un limbaj comun. De ce nu pot comunica? Există o problemă esențială, și anume că abilitățile acestor două tipuri de oameni de a fi conștienți de diverse lucruri și de a le identifica, judeca, înțelege și accepta nu se află la același nivel sau pe aceeași traiectorie – sunt ca două linii paralele care nu se vor intersecta niciodată. Aceasta este o exprimare în termeni oarecum abstracți. Vorbind mai concret, calibrele acestor două tipuri de oameni sunt total diferite, nefiind la același nivel. Prin urmare, aceștia nu vor avea niciodată aceeași capacitate de a emite judecăți, de a identifica lucruri sau capacitate cognitivă în legătură cu aceeași chestiune. Cu alte cuvinte, ceea ce pot recunoaște oamenii cu un calibru bun sau mediu, cei fără calibru nu recunosc deloc – ba chiar lasă cu atât mai mult de dorit și vor lăsa întotdeauna de dorit, ca și cum le-ar lipsi această funcție. De exemplu, când ajunge la maturitate, găina depune în mod firesc ouă. Chiar dacă producția ei este scăzută, tot va depune ouă pentru că are această funcție. În schimb, oricât de bine este hrănit un cocoș, nu poate depune ouă fiindcă nu are această funcție. Cocoșul spune: „Deși nu am funcția de a depune ouă, pot să cânt dimineața!” Indiferent de câte ori cânți sau cât de puternică este vocea ta, nu înseamnă că poți depune ouă. Deși găina nu cântă, are funcția de a depune ouă. De ce vă dau acest exemplu? Pentru că oamenii fără calibru rostesc astfel de raționamente denaturate, false și ilogice – asta înseamnă lipsa de calibru. Prin urmare, când oamenii cu un calibru bun, mediu sau chiar slab comunică și discută despre chestiuni cu oameni fără calibru, este o senzație ciudată. Cu oamenii care au un calibru slab, tot poți să comunici despre anumite chestiuni simple și ușor de înțeles. Dar nimeni nu poate să comunice cu oamenii fără calibru, deoarece aceștia nu au deloc abilitatea de a înțelege, nici gânduri sau puncte de vedere în nicio privință. Aceasta este descrierea sau deslușirea oamenilor fără calibru. Când le comunici ceva, chiar dacă le explici amănunțit și clar, iar ei spun că înțeleg, cu toate acestea, când același lucru se întâmplă din nou, tot nu înțeleg și vor rosti din nou raționamente denaturate, false. Spune-Mi, pot astfel de oameni să înțeleagă adevărul? (Nu.) Nu au capacitatea de a identifica sau de a fi conștienți de lucruri – cum ar putea să înțeleagă adevărul? A spune că pot înțelege adevărul ar fi pur și simplu absurd. Oamenilor fără calibru le lipsește capacitatea de inovare, așadar manifestările lor în acest sens sunt după cum urmează: întrucât nu înțeleg niciun fundament sau principiu, nimic din ce fac nu este planificat. Mințile lor nu au niciun plan sau etape și, chiar mai mult, nu pot implementa niciun fundament sau principiu. Tot ce fac este un haos complet, o încurcătură totală. Astfel de oameni pot doar să depună efort fizic și să facă sarcini manuale. Abia dacă o scot la capăt cu o singură treabă simplă; la urma urmei, sunt oameni obișnuiți, care se pot implica într-o singură sarcină, dar când situația evoluează la nivelul la care trebuie să preia un element al lucrării, nu mai sunt competenți pentru asta. Asemenea oameni sunt incapabili să facă vreo lucrare valoroasă sau solicitantă din punct de vedere tehnic. Se descurcă doar cu unele sarcini mărunte, cum ar fi munca manuală, munca la fermă sau creșterea animalelor și, chiar și atunci, au nevoie de un supraveghetor în preajma lor care să-i monitorizeze și să-i sprijine. Uneori, când sunt într-o dispoziție proastă, cineva trebuie să-i aducă pe drumul cel bun; iar când se lasă uneori atrași de denaturări sau devin negativi, cineva trebuie să-i sfătuiască în privința modului lor de a gândi. Chiar și pentru sarcini minore, cineva trebuie să le verifice acțiunile; în caz contrar, vor apărea probleme și greșeli, iar lucrarea va trebui refăcută. Dacă nu irosesc materiale, irosesc energie sau apă, electricitate și gaz. În țările occidentale, sunt raportați în permanență de alții și amendați de poliție. Fără să fie urmăriți de cineva, nu pot să facă nici măcar sarcini mărunte în mod adecvat – sunt pur și simplu extrem de problematici și deplorabili. Acestea sunt manifestările oamenilor fără calibru. Nu sunt asemenea oameni pur și simplu inutili și nesăbuiți? Mai pot fi folosiți ca oameni? De fapt, în casa lui Dumnezeu, astfel de oameni pot depune doar puțin efort fizic. Când vine vorba de lucrarea bisericii, nu pot să o facă; sunt incapabili să facă orice. Chiar și în cazul treburilor care necesită efort fizic, nu le pot duce la bun sfârșit în mod independent și tot au nevoie de alții care să-i instruiască, să-i supravegheze și să le verifice acțiunile. Dar când îndeplinesc sarcini care necesită efort fizic, simt totuși că acestea sunt sub nivelul talentelor lor, că sunt supracalificați și devin sfidători, chiar plângându-se: „Uită-te la aceia care fac muncă tehnică pe calculator, scriu articole, cântă și dansează sau sunt actori – cât de plini de farmec sunt! Dar eu nu pot să mă ocup decât de găzduire și gătit, stau în grăsime și fum toată ziua. În câțiva ani, voi fi trasă la față! Privește cât de jalnică sunt!” Se simt mereu destul de jalnici când fac această muncă, dar nu se opresc niciodată să se gândească de ce nu pot face decât acest tip de muncă. Nu evaluează dacă sunt cu adevărat capabili să se ocupe de altceva. Întrucât au un calibru slab, sunt mereu supărați când fac anumite sarcini care necesită efort fizic. Dacă ar avea un calibru cu adevărat bun, nu s-ar simți supărați. Calibrul lor este deja atât de slab încât pot face doar sarcini fizice, dar tot simt că acestea sunt sub nivelul talentelor lor. Nu sunt nesăbuiți? Asemenea oameni sunt cu adevărat nesăbuiți. Oamenii de acest fel nu pot face bine nici măcar sarcinile care necesită efort fizic. Când gătesc, fie fac prea mult, fie prea puțin și, indiferent de cât timp gătesc, tot nu știu ce model ar trebui să urmeze când fac asta. Chiar și așa, tot simt că astfel de sarcini sunt sub nivelul talentelor lor, că sunt supracalificați și cred că nu ar trebui să facă sarcini care necesită efort fizic. Consideră că ar trebui să lucreze într-un birou drept secretari, să-și asume un element al lucrării în casa lui Dumnezeu sau cel puțin să slujească drept conducători de biserică. Nu sunt complet lipsiți de rațiune? Spune-Mi, pentru ce lucrare ești competent? Dacă nu ești competent pentru niciun fel de lucrare și ți se dau sarcini care necesită efort fizic, iar casa lui Dumnezeu tot îți asigură cele necesare în acest timp, nu este aceasta o înălțare a ta? Și totuși rămâi nemulțumit. Nu cumva rațiunea ta este mult prea slabă? (Ba da.) Există o legătură între rațiune și calibru? (Da.) A nu te cunoaște pe tine însuți, a nu ști la ce nivel este calibrul tău, a crede mereu că ai un calibru înalt – nu sunt acestea manifestările unui calibru slab? (Ba da.) Oamenii cu un calibru bun vor ști să se evalueze singuri și, după ce se vor evalua, își vor cunoaște nivelul calibrului. După ce vor constata care este calibrul lor, își vor putea găsi locul în biserică. Se vor simți în largul lor indiferent ce vor face și vor putea aborda rațional datoria pe care o îndeplinesc. Chiar dacă li se atribuie sarcini care necesită efort fizic, se vor simți împăcați și justificați să le facă; se vor supune și vor fi de acord în adâncul inimii lor, acceptând această slujbă și această sarcină. Asta se numește a avea raționalitate. Dacă cineva nu este niciodată în largul său când își face datoria, simțindu-se mereu nedreptățit și crezând că orice sarcină pe care i se cere să o facă este sub nivelul talentelor sale, nu cumva este lipsit de rațiune? (Ba da.)

Am terminat acum de discutat despre ultima dintre cele unsprezece capacități pentru evaluarea calibrului unei persoane, capacitatea de inovare. După ce am avut părtășie despre aceste unsprezece capacități, vă este puțin mai clar propriul calibru? (Da.) Sunteți capabili să-l evaluați, atunci? Puteți evalua cu exactitate cum este cu adevărat calibrul vostru? Există un standard de evaluare când vine vorba să stabilești dacă ai un calibru bun, mediu, slab sau inexistent – nu poți privi un singur aspect; trebuie evaluat în întregime. Așadar, ce aspecte ar trebui luate în considerare pentru a evalua calibrul unei persoane? Judecând pe baza manifestărilor celor unsprezece capacități despre care am avut părtășie, pentru ca o persoană să fie evaluată ca având un calibru bun, cel puțin, trebuie să aibă mai multe capacități relativ importante. Gândește-te puțin: care dintre cele unsprezece capacități sunt cele principale, care pot demonstra că o persoană are un calibru bun? Poți evalua acest lucru? Ordinea ar trebui să fie de la ultima capacitate la prima: o persoană cu un calibru bun trebuie să aibă cel puțin capacitatea de inovare; următoarele sunt capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile, capacitatea de a lua decizii și capacitatea de a răspunde la lucruri; apoi urmează capacitatea de a identifica lucrurile, capacitatea de a emite judecăți și capacitatea cognitivă; ultimele sunt capacitatea de a accepta lucrurile, capacitatea de înțelegere, capacitatea de a înțelege lucrurile și capacitatea de a învăța. Ordinea este aceasta. De ce este inversată? Ordinea în care am aranjat inițial era de la mic la mare, dar pentru a evalua o persoană cu un calibru bun, o aranjăm de la mare la mic. O persoană cu un calibru bun trebuie să aibă cel puțin capacitatea de inovare. Aceasta este dobândită pe baza faptului de a avea deja capacitatea de a lua decizii, capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile și capacitatea de a identifica lucrurile. Dacă ești în stare să conștientizezi, să identifici și să judeci lucrurile și ai în plus capacitatea de a înțelege lucrurile, iar apoi poți inova, înseamnă că ești o persoană cu un calibru bun. Astfel de oameni sunt cei care au capacitate de conducere, fiind capabili să ajungă la nivelul de luare a deciziilor; sunt talentați în rolul de conducători și pot conduce un anumit domeniu al lucrării. Aceștia sunt oameni cu un calibru bun. Oamenii cu un calibru mediu sunt cei ale căror capacități în toate aspectele, de la capacitatea de inovare la capacitatea de a învăța, sunt toate medii. Atât eficiența, cât și rezultatele lor în realizarea lucrurilor sunt medii. Aceștia sunt oameni cu un calibru mediu. Care este o manifestare principală a celor cu un calibru mediu? Faptul că nu pricep și nu înțeleg principiile în mod profund și cu o mare exactitate. Când implementează și practică, există mereu lacune și abateri. Mereu omit lucruri, uitând una sau alta și nu pot ține cont de toate în mod cuprinzător. De exemplu, sunt aleși conducători de biserică, dar nu sunt capabili să preia toate aspectele lucrării în mod cuprinzător. Când sunt responsabili pentru lucrarea evanghelică, se concentrează doar asupra lucrării evanghelice și nu se pot ocupa de altă lucrare. Poate că pun în mișcare lucrarea evanghelică, dar nu au timp să pună întrebări despre lucrarea bazată pe texte sau despre lucrarea producției de filme. De ce? Pentru că au un calibru întru totul mediu și se pot ocupa doar de un aspect al lucrării; abia reușesc să fie competenți într-un domeniu al lucrării, dar odată ce li se cere să se ocupe și de altă lucrare, se plâng amarnic și devin copleșiți, fiind incapabili să facă bine vreo lucrare. În lucrarea lor, trebuie să existe mereu cineva care supraveghează, inspectează și cercetează ce fac și care le aduce aminte. Trebuie să fie mereu cineva lângă ei care să-i sprijine, să aibă părtășie despre adevăr, să sublinieze în mod repetat principiile lucrării și diversele abateri și lacune care este posibil să apară. Trebuie să fie mereu cineva care să le aducă aminte. De ce au mereu nevoie de cineva care să le aducă aminte și să le dea indicații? Nu pentru că experiența lor de lucru este neadecvată, ci pentru că au un calibru mediu. Nu pot anticipa situațiile și problemele care pot apărea sau ceea ce pot anticipa este foarte limitat. Așadar, trebuie să existe mereu cineva lângă ei care să îndrume, să cerceteze și să urmărească, fiind adesea necesar să-i verifice. Când verifică, se dovedește fie că nu au făcut un element al lucrării, fie că au uitat alt element; altminteri, au neglijat un aspect sau nu știu cum să procedeze, dar tot nu știu pe cine să întrebe sau cum să caute și încă așteaptă. Pe scurt, capacitatea lor de a fi competenți pentru lucrare este de-a dreptul medie. Această „medie” nu are nicio legătură cu gradul lor de hotărâre, cât de puternici sunt, cât de mult le place să facă lucrarea sau cât de mult pot îndura greutăți și plăti un preț – nu are nicio legătură cu acestea. În schimb, se referă doar la faptul că au o capacitate de lucru medie. Pe de altă parte, oamenii cu un calibru bun practic nu fac greșeli majore în lucrarea lor. Principiile, direcția și cadrul general pe care le urmează sunt, practic, exacte. Deși pot trece deseori cu vederea unele detalii mici, aceste detalii nu afectează eficiența și rezultatele lucrării globale. Aceștia sunt oameni cu un calibru bun. Desigur, niciun om nu este perfect. Chiar și cei cu un calibru bun pot avea unele lacune minore în lucrarea lor, trecând uneori cu vederea ceva pe moment sau neglijând ușor un element al lucrării pentru că au fost recent ocupați cu altul. Cu toate acestea, doar în ceea ce privește calibrul lor, pot redresa rapid situația, o pot gestiona și controla, asigurându-se că lucrarea globală este în esență lipsită de erori și este realizată în general în conformitate cu adevărurile-principii, cu rânduielile de lucru sau cu prevederile decretelor administrative, desfășurându-se într-o manieră ordonată. Chiar dacă antihriștii sau oamenii răi par să provoace tulburări în sfera lucrării lor, întrucât au capacitatea de a răspunde la lucruri, se vor ocupa rapid de situație. Vor gestiona și vor rezolva problema cu prima ocazie, asigurându-se că lucrarea bisericii revine rapid pe drumul cel bun și că mediul în care frații și surorile își fac datoria nu este afectat. Chiar și când apar situații neașteptate, oamenii cu un calibru bun știu să se ocupe de ele. Chiar dacă nu s-au mai ocupat de asemenea situații înainte, vor ști să caute principiile. Întrucât au capacitatea de a identifica, judeca și conștientiza lucrurile, vor rezolva rapid problemele în conformitate cu principiile. Au în mod categoric capacitatea de a rezolva probleme. Capacitățile lor de a identifica lucrurile, de a răspunde la lucruri și de a emite judecăți le permit să dezamorseze și să calmeze rapid situații neașteptate, reușind să protejeze progresul normal și ordonat al lucrării bisericii, precum și interesele casei lui Dumnezeu, asigurându-se că asemenea situații nu reapar sau nu rămân nepotolite mult timp. Totodată, atât principiile potrivit cărora se ocupă de lucruri, cât și rezultatele finale pe care le obțin servesc la protejarea intereselor casei lui Dumnezeu. Oamenii cu un calibru bun pot obține o eficiență ridicată și rezultate bune în lucrarea lor. Pe de altă parte, când se ocupă de problemele care apar în lucrarea bisericii sau în viața de zi cu zi, oamenii cu un calibru mediu sunt întrucâtva copleșiți și le găsesc puțin cam dificile. Deseori se ocupă ineficient și foarte lent de probleme. Pentru chestiunile care ar trebui rezolvate în una sau două zile, deoarece nu pot să-și dea seama de ele, ar putea fi nevoiți să aștepte și să chibzuiască între trei și cinci zile. Nu pot lua decizii hotărâtoare pentru a redresa situația, fiind în schimb neputincioși și pot doar lăsa situația să se deterioreze în continuare. Nu se pot descurca decât cu sarcini simple, cum ar fi să verifice faptele, să întrebe persoanele relevante despre situație sau să clarifice problemele și să le raporteze la nivelul superior. Problemele pe care alții le pot rezolva în două zile pot să le ia lor o jumătate de lună. Deși acestea sunt în cele din urmă rezolvate, întârzierea prelungită provoacă unele pierderi lucrării bisericii. În acest timp, unii oameni ar putea fi induși în eroare de antihriști, s-ar putea pierde ofrande sau anumite elemente ale lucrării ar putea suferi pierderi, deoarece problemele nu au fost rezolvate prompt. Deși se oferă compensații sau recompense ulterioare, iar oamenii care ar trebui tratați sunt în cele din urmă tratați, rezultatele și eficiența sunt foarte modeste. Este ca stingerea incendiilor: oamenii cu un calibru bun se pricep să stingă incendii, să obțină rezultate bune și să evite pierderile financiare. În schimb, oamenii cu un calibru mediu, din cauza metodelor inadecvate, a lipsei măsurilor de urgență, a faptului că acționează lent și a incapacității de a lua decizii hotărâtoare și de a înțelege aspectele esențiale pentru rezolvarea problemei, ajung să provoace pierderi mai mari. Unii spun: „Sunt dispus să ofer compensații pentru pierderile pe care le-am cauzat.” Dacă sunt doar pierderi economice, compensațiile pot rezolva problema. Dar dacă te confrunți cu arestări efectuate de marele balaur roșu și nu reușești să le gestionezi corespunzător, cauzând pierderi pentru lucrarea bisericii, le poți oare compensa? Îți poți permite să compensezi costul întârzierii lucrării și al timpului pierdut? Când survin evenimente neașteptate, deoarece capacitățile de a răspunde la lucruri, de a emite judecăți, de a identifica lucrurile și chiar de a lua decizii ale oamenilor cu un calibru mediu sunt medii, aceștia gestionează astfel problemele încet și cu o eficiență extrem de redusă, iar măsurile lor de urgență sunt ineficiente, ceea ce duce în final la rezultate nesatisfăcătoare ale lucrării și la unele pierderi. Chiar dacă problemele sunt până la urmă rezolvate, deoarece apar întârzieri prelungite și eficiența este redusă, aceasta constituie o pierdere. Prin urmare, acești oameni sunt caracterizați ca având un calibru mediu. Unii oameni spun: „Nu este corect. Și ei au depus efort, au muncit din greu și au rezolvat problemele. Cum poți spune totuși că au un calibru mediu?” Evaluarea unor astfel de chestiuni nu se poate baza pe emoții sau sentimente. Vorbind obiectiv și corect și în ceea ce privește nivelul pe care îl poate atinge calibrul unei persoane, calibrul tău este mediu. De ce este mediu? Deoarece există oameni cu un calibru mai bun decât al tău; în situațiile în care umanitatea lor este aproximativ la fel ca a ta, oamenii cu un calibru bun gestionează problemele cu o eficiență și rezultate mai bune decât tine, iar pierderile sunt mai mici decât ale tale. Așadar, calibrul tău poate fi clasificat doar ca mediu. Înțelegi? (Da.) Motivul pentru care asemenea oameni sunt caracterizați ca având un calibru mediu este că există persoane cu un calibru bun, care obțin o eficiență și rezultate mai bune în acțiunile lor. Prin urmare, calibrul primei categorii de oameni este mediu. Această explicație este corectă și rezonabilă. Unii oameni spun: „Au sinceritate și au pus suflet în această sarcină; au îndurat multe greutăți și nu au plătit deloc un preț mic.” Ce rost are să spui asta? Înseamnă că au un calibru bun? Indiferent cum sunt umanitatea, emoțiile sau dorințele lor, doar în ceea ce privește calibrul, acestea sunt manifestări ale unui calibru mediu.

Care sunt manifestările oamenilor cu un calibru slab? Privind din perspectiva diverselor capacități, oamenii cu un calibru slab au în mod relativ o capacitatea de a învăța și capacitatea de a înțelege lucrurile. Când își însușesc anumite cunoștințe, teorii, aptitudini profesionale sau subiecte academice, le pot reține în mod temeinic și precis, notând aspectele esențiale în caietele lor. Întrucât au primit educație, capacitatea lor de a înțelege lucrurile nu este prea slabă; poate ajunge la un nivel mediu. Totuși, nu au capacitățile care urmează după capacitatea de înțelegere, cum ar fi capacitatea de a accepta lucrurile și capacitatea de a identifica lucrurile. Cu alte cuvinte, capacitățile lor rămân limitate la învățarea și înțelegerea teoriilor, cunoștințelor, aptitudinilor tehnice sau profesiilor la nivel textual. Când vine vorba să se uite la oameni, să gestioneze chestiuni, să rezolve probleme și să implementeze rânduielile de lucru în viața reală, nu se ridică la acest nivel. Capacitățile lor rămân limitate la capacitatea de a învăța și la capacitatea de a înțelege lucrurile; pot atinge capacitatea de înțelegere, dar nu se ridică la nivelul capacității de a accepta lucrurile. Oamenii care au capacitatea de a accepta lucrurile pot să știe căror lucruri din viața reală le corespund aceste principii, teorii și fundamente, precum și care sunt practice și aplicabile, care nu sunt practice, care sunt adecvate pentru ei și care nu sunt. Însă oamenii cu un calibru slab nu-și pot da seama de aceste lucruri. De exemplu, diverse informații despre sănătate și materiale pentru exerciții fitness sunt disponibile online. Folosind aceste resurse, oamenii cu un calibru slab pot să învețe cum să facă exerciții și să aibă grijă de ei. Au capacitatea de a învăța, capacitatea de a înțelege lucrurile și capacitatea de înțelegere și știu, de asemenea, să găsească materiale pe gustul lor. Dar când se pune întrebarea care dintre aceste lucruri sunt practice, eficiente și cu adevărat necesare oamenilor, cei cu un calibru slab nu le pot identifica. Nu se ridică la nivelul capacității de a accepta lucrurile. Astăzi, se spune pe internet că spanacul fiert cu tofu este foarte hrănitor, prin urmare îl consumă în fiecare zi. Dar după ce mănâncă o vreme, nu au idee care sunt efectele sau dacă are efectul susținut online. Mai târziu, se spune pe internet că spanacul și tofu sunt incompatibile și, după ce aud asta, nu mai pregătesc niciodată spanac fiert cu tofu. Cât despre întrebarea dacă spanacul și tofu chiar sunt hrănitoare sau incompatibile, nu știu și nu vor întreba acest lucru; știu doar să urmeze orbește. Informațiile sunt foarte avansate în zilele noastre; diversele știri sunt extrem de complexe. Ei nu pot să identifice lucrurile bune sau rele și cele corecte sau incorecte. Citesc și ascultă totul, crezând că orice nu au auzit până atunci, orice este nou sau aparent profund trebuie să fie bun. De exemplu, potrivit celor spuse online, consumul de ciocolată este bun pentru inimă, așa că mănâncă în fiecare zi ciocolată. Drept urmare, le crește temperatura, fac bășici la gură, li se înroșesc ochii și le țiuie urechile. De fapt, se spunea că un consum moderat de ciocolată este bun pentru inimă, dar nu și-au amintit cuvântul „moderat”. Sunt incapabili să priceapă aspectul esențial și ajung să-și facă rău singuri. Câteva zile mai târziu, se spune acum online: „Consumul de ciocolată este rău pentru inimă, iar consumul excesiv poate duce și la creșterea în greutate.” Oamenii care pot identifica ar ști că un consum excesiv este rău pentru organism, dar consumul cu moderație este în regulă. În schimb, ei nu pot identifica acest lucru; la auzul acestora, nu mai mănâncă deloc ciocolată. Trec de la o extremă la alta, fie înclinându-se prea mult la stânga, fie prea mult la dreapta, dar se cred în avangarda cunoașterii: „Ascultă, mănânc orice se spune pe internet că este bun; orice se spune că este rău, nu mănânc. Sunt o persoană care ține pasul cu tendințele vremurilor.” De fapt, sunt oameni care nu au capacitatea de a identifica lucrurile, indivizi dezorientați care se iau orbește după mulțime. Există tot felul de informații online și majoritatea afirmațiilor sunt inexacte. Desigur, există și o cantitate mică de informații și afirmații corecte. Trebuie să fii în stare să le identifici. Cât despre ce informații să accepți, trebuie să le evaluezi pe baza nevoilor tale, dacă îți sunt benefice și dacă sunt pozitive. Oamenilor cu un calibru slab le lipsește capacitatea de a identifica asemenea lucruri. Nu se ridică la nivelul tuturor capacităților de după capacitatea de a accepta lucrurile. Rămân limitați la învățarea și înțelegerea lucrurilor la nivel textual, teoretic și al cunoștințelor, având o oarecare capacitate de înțelegere. Dar când vine vorba să identifice în continuare corectitudinea diverselor afirmații și dacă acestea sunt valoroase și pline de sens, oamenii cu un calibru slab nu au capacitatea de a judeca și identifica acest lucru. Există apoi și capacitatea de a răspunde la lucruri, iar oamenii cu un calibru slab nu o au nici pe aceasta. Când vine vorba de diversele probleme care se ivesc în viața reală sau pe calea supraviețuirii, nu le pot gestiona pe baza adevărurilor-principii pe care le cunosc sau pe care le-au priceput. Indiferent câte cuvinte și doctrine pot rosti, acestea sunt goale și nepractice. Pentru problemele care se ivesc în jurul lor sau pe calea supraviețuirii, se bazează pe propriile trucuri meschine pentru a le gestiona; încearcă numai să evite să sufere pierderi și doar atât, nereușind să ajungă la nivelul de a experimenta, înțelege sau verifica principiile pe care le-au priceput. Mai mult, cei cu un calibru slab nu au nici capacitate cognitivă. Cu alte cuvinte, când apare orice problemă, nu pot rezuma lucrurile sau recunoaște esența chestiunii în sine, cauza principală din spatele acesteia sau consecințele la care ar putea conduce în viitor. Oamenii cu un calibru slab nu știu deloc să se gândească la aceste lucruri, cu atât mai puțin să aplice adevărul sau principiile și legile diverselor lucruri pe care le-au priceput pentru a face față și a gestiona astfel de probleme. Deoarece au un calibru slab, gândirea lor este așadar simplistă și superficială, iar perspectiva lor asupra chestiunilor are abateri. În plus, ce este și mai problematic e că nu știu din ce perspectivă să privească în mod corect lucrurile. Prin urmare, nu-și pot da seama de esența niciunui lucru, nici nu pot judeca dacă ceva este corect ori dacă este bun sau rău. Fără judecată, nu pot identifica; desigur, atunci nu au nici capacitatea de a răspunde la lucruri, darămite capacitatea de a lua decizii. Unii spun: „Oamenii cu un calibru slab știu și ce să mănânce și să poarte în fiecare zi și își pot gestiona viața de zi cu zi.” Nu asta înseamnă să ai calibru. A avea calibru se referă la capacitatea de a gestiona diverse probleme esențiale întâmpinate în viață și pe calea supraviețuirii conform adevărurilor-principii înțelese. Diversele probleme întâmpinate în viață includ evaluarea unei persoane, gestionarea unei chestiuni și așa mai departe. Problemele întâmpinate pe calea supraviețuirii includ înfruntarea problemelor majore legate de bine și rău, mediile rânduite pentru tine de Dumnezeu, suveranitatea lui Dumnezeu, chestiuni care implică perspectivele și destinația și cum să alegi drumul de urmat și așa mai departe – toate acestea fac parte din problemele legate de supraviețuire. Dacă o persoană nu are capacitatea de a gestiona problemele care apar în viață sau pe calea supraviețuirii, înseamnă că nu are capacitatea de a lua decizii. Astfel de oameni au mintea goală, prin urmare discuțiile despre capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile în ceea ce-i privește sunt oarecum nejustificate. Desigur, ultima capacitate, capacitatea de inovare, este și mai inaccesibilă oamenilor cu un calibru slab. Este ca și cum ai discuta dacă leul sau tigrul este regele fiarelor. Cel puțin, ambii sunt candidați calificați, deoarece atât leii, cât și tigrii au înfățișarea și abilitățile unui conducător în rândul fiarelor. Ambii au forță proprie și, când sunt în competiție unul împotriva celuilalt, pot fi adversari pe măsură, ceea ce îi califică să concureze pentru titlul de rege al fiarelor. Dacă vei compara antilope gnu, elani sau iaci cu lei și tigri pentru a decide cine este regele fiarelor, oamenii vor râde de tine. De ce vor râde de tine? (Pentru că aceste animale nu pot fi comparate.) Nu sunt la același nivel, nu sunt în aceeași clasă de greutate; nu pot fi comparate. În mod similar, oamenii cu un calibru slab nu au niciun gând și nicio capacitate de a evalua și aprecia vreun om, eveniment sau lucru la nivel mintal. Prin urmare, nici măcar nu merită să vorbim despre faptul dacă asemenea oameni au capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile este relativ avansată și se aplică oamenilor cu un calibru bun. Atunci, capacitatea de inovare se aplică și mai mult oamenilor cu un calibru bun. Capacitatea de inovare se judecă pe baza capacității unei persoane de a gestiona orice lucru în mod practic în viața reală. Oamenii cu un calibru slab nu doar că nu au gânduri și etape în nimic din ceea ce fac, dar nu au nici capacitatea de a duce lucrurile la bun sfârșit, prin urmare nu se poate spune că au capacitate de inovare. Așadar, ce capacități au oamenii fără calibru? Majoritatea celor fără calibru au o caracteristică comună: nu au puncte forte. Nu au deloc capacitate expresivă; nu au deloc puncte forte tehnice sau profesionale; chiar și în îndeplinirea celei mai simple sarcini, cum ar fi curățenia, nu au nicio soluție rapidă și concisă, nicio etapă și nicio ordine. Plecând de la realizarea unei sarcini simple, poți vedea care sunt caracteristicile oamenilor fără calibru. Cea mai evidentă caracteristică a oamenilor fără calibru este că sunt lipsiți de capacități în fiecare aspect. În termeni simpli, nu pot să-și gestioneze nici măcar viețile omenești sau necesitățile de bază – toate acestea sunt într-o dezordine deplină și lipsite de orice principiu. Cea mai exactă descriere a oamenilor fără calibru este că nu pot realiza nimic și trăiesc doar pentru a-și satisface nevoile zilnice de bază – nimic mai mult. Au fost explicate clar diversele manifestări ale oamenilor cu diferite niveluri ale calibrului, alături de caracteristicile calibrului și de capacitățile lor. Dacă ați înțeles, veți putea învăța să discerneți și să tratați oameni de diferite calibre.

După ce am avut părtășie despre ce este calibrul, precum și despre modul de clasificare a nivelurilor și tipurilor de calibru al oamenilor, ați obținut vreun beneficiu după ce ați terminat de ascultat? (Da.) Știți cu adevărat că aveți un calibru slab? (Da.) Unii oameni fără calibru spun: „Cum se face că nu am niciun calibru? Chiar dacă aș avea un calibru mediu sau slab, tot ar fi bine.” Nimeni nu este dispus să ajungă la nivelul celor fără calibru, să fie idiot, nesăbuit sau inutil, dar întâmplarea a făcut ca unii oameni, evaluându-se pe baza manifestărilor lor principale și a rezultatelor îndeplinirii propriei datorii r de-a lungul acestor ani, chiar să se încadreze la nivelul celor fără calibru. Îi face asta pe unii oameni negativi? Când nu sunt clarificate multe lucruri, oamenii gândesc în mod nesăbuit: „Am abilități, sunt capabil, sunt înțelept, calibrul meu nu este rău, sunt nobil, sunt cineva în Împărăția lui Dumnezeu, sunt un stâlp, un pilon principal”, agățându-se cu nesăbuință de dorințele lor deșarte, simțindu-se destul de buni, destul de încrezători, crezând că au potențial și speranță; nu sunt negativi și trăiesc cu un scop. Însă, odată ce află adevăratele fapte, devin triști, gândindu-se: „Nu înseamnă asta că n-am nicio speranță de a dobândi mântuirea?”, apoi cad într-o stare negativă. Dacă aceste lucruri nu sunt clarificate, oamenii sunt nesăbuit de aroganți; cu cât o persoană este mai nesăbuită, cu atât este mai arogantă și cu atât aroganța sa depășește mai mult limitele. Cei care sunt deștepți, după ce acceptă furnizarea adevărului în acești ani, vor reflecta și se vor autoexamina, vor compara adevărul cu ei înșiși și, treptat, vor dezvălui mai rar o fire arogantă. Cu cât o persoană are un calibru mai slab, cu atât este mai arogantă în mod nesăbuit. Nu cumva există o zicală de genul: „Nu sunt nimic, dar nu se închină în fața nimănui”? Această zicală este destul de potrivită; cei care nu sunt nimic nu se închină în fața nimănui. De ce? Pentru că au un calibru prea slab. În ce măsură? În măsura în care nu au inteligență, nu-și cunosc sfera capacității, nu știu dacă inteligența lor se ridică la înălțimea așteptărilor, nu știu că există întotdeauna oameni mai buni decât ei și nu știu ce este calibrul bun. Și până unde ajunge aroganța lor? Până într-acolo încât oamenii sunt dezgustați și scârbiți la vederea ei – aceasta este o aroganță nesăbuită. „Nu sunt nimic, dar nu se închină în fața nimănui” înseamnă că nu pot înfăptui nimic, treburile din viața lor sunt într-o dezordine totală, nu pot să-și dea seama de nimic, nu au gânduri sau puncte de vedere, nu-și dau seama dacă punctele de vedere ale altora sunt corecte sau dacă sunt exacte și persistă cu nesăbuință în aroganța lor, gândindu-se: „Am abilități, sunt capabil, sunt înțelept, sunt mai bun decât alții!” Spuneți-Mi, este mai bine să-i lăsăm să fie oameni nesăbuit de aroganți, care nu se închină în fața nimănui sau să le spunem că au un calibru slab, că nu sunt nimic, doar oameni nesăbuiți, inutili și cu deficiențe mintale, așa încât să devină negativi? Ce alegeți? (Să-i lăsăm să devină negativi, pentru că, dacă sunt nesăbuit de aroganți, probabil vor face lucruri care încalcă principiile și pot perturba și tulbura lucrarea bisericii.) Dacă devin negativi, se pot întoarce la rațiunea umanității și se pot comporta mai bine, făcând mai puține lucruri care perturbă și tulbură. Aceasta este o protecție pentru ei. Deși nu au făcut multe lucruri benefice pentru alții, faptul că săvârșesc mai puține lucruri care perturbă și tulbură înseamnă că vor comite mult mai puține fărădelegi și fapte rele, iar probabilitatea de a fi pedepsiți în viitor va scădea, nu-i așa? (Așa e.) Fără să analizăm dacă pot obține mântuirea, deoarece este ceva relativ îndepărtat, va scădea probabilitatea de a-I ofensa firea lui Dumnezeu și de a încălca decretele Sale administrative? Și vor crește șansele lor de supraviețuire? (Da.) Judecând din perspectiva acestor beneficii, a le permite oamenilor să-și recunoască propriul calibru și, în cele din urmă, să-și dea seama că nu au niciun calibru și să devină negativi se dovedește, de fapt, a fi un lucru bun. Altfel, când oamenii spun: „Nu ești nimic, dar nu te închini în fața nimănui – aceasta e o aroganță nesăbuită!”, pur și simplu nu pot să-și dea seama sau să recunoască acest lucru; devin sfidători și tot gândesc următoarele: „Calibrul meu nu este slab! Și spui că sunt nesăbuit de arogant. Sunt mult mai bun decât un om nesăbuit!” Aceasta dovedește și mai mult că sunt într-adevăr nesăbuiți, că nivelul lor de inteligență este prea scăzut și cu atât mai mult trebuie să accepte faptul că nu au niciun calibru. Care sunt beneficiile acceptării acestui fapt? Acest lucru nu este menit să te facă negativ, ci să te ajute să te tratezi corect și să eviți să acționezi în mod nesăbuit. Oamenii sunt aroganți pentru că au o fire coruptă și nu se cunosc deloc pe ei înșiși. Cu toate acestea, aroganța unora este o aroganță normală. De exemplu, unii oameni au capital prin faptul că au fost închiși și au îndurat suferințe, au adus contribuții bisericii în anumite moduri sau au înzestrări care îi fac mai buni decât alții; deoarece au o fire arogantă, combinată cu faptul că au un oarecare capital, se poate considera totuși că dezvăluirea aroganței este justificabilă. Dar dacă nu ești nimic, dacă în mod fundamental nu poți înfăptui nimic, nu ai adus nicio contribuție și, cu atât mai mult, nu ai calități, dar tot ești arogant, acest lucru nu are sens – este lipsit de raționalitate. Acum este clar pentru tine: nu ai calibru, nu ești nimic și nici măcar nu ai nicio calitate. Mintea ta este goală și, în comparație cu oamenii care au gânduri, mintea ta nu are conținut. Deși ești totuși om, ești mult inferior; în opinia lui Dumnezeu, nu îndeplinești standardul unei ființe umane. Așadar, de ce ești încă arogant? După măsura cuvintelor lui Dumnezeu, nu îndeplinești standardul unei ființe umane. În ochii Lui, nu ar trebui să fii tratat ca o ființă umană. Dar pentru că harul Lui este imens, Dumnezeu te-a înălțat, te-a ales și te-a tratat ca pe un om, permițându-ți să faci o datorie în casa Lui. Oare Dumnezeu te tratează ca pe un om pentru a vedea că tu Îl tratezi pe El și adevărul pe care ți-l furnizează într-un mod atât de nesăbuit de arogant? Pentru a vedea că-ți tratezi datoria și viața în acest fel? Nu. Întrucât te tratează ca pe un om și îți spune diversele adevăruri pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă, Dumnezeu speră că poți fi un om adevărat, speră că poți accepta gândurile pe care ar trebui să le aibă oamenii și că nu vei fi nesăbuit de arogant. Prin urmare, este greșit să fii negativ – nu ar trebui să fii negativ. Întrucât Dumnezeu nu te-a tratat și nu te-a ignorat pe baza calibrului tău, ci te-a tratat în schimb ca pe o persoană normală și te-a folosit în acest fel, ar trebui să te ridici la înălțimea acestui har de la Dumnezeu și să nu-L dezamăgești pe Dumnezeu. Indiferent ce calibru ai și indiferent ce lucrare poți face, pur și simplu fă bine acea lucrare. Nu încerca să debitezi idei pompoase, nu face ceea ce o persoană nu ar trebui să facă și nu avea idei sau ambiții extravagante pe care o persoană nu ar trebui să le aibă. Fă ceea ce se cuvine să facă o persoană și ridică-te la nivelul înălțării de către Dumnezeu. Nu este acest lucru adecvat? Nu rezolvă asta problema negativității? (Ba da.)

Discernerea diverselor manifestări ale oamenilor cu diferite calibre și furnizarea acestor exemple specifice au rolul de a te ajuta să te corelezi cu ele. Scopul este de a putea să-ți identifici cu precizie poziția, de a-ți aborda rațional calibrul și diversele condiții și de a aborda rațional expunerea, judecata și emondarea ta de către Dumnezeu sau lucrarea rânduită pentru tine, astfel încât să fii capabil să te supui și să fii recunoscător din adâncul inimii, în loc să dai dovadă de împotrivire și repulsie. Când pot să-și abordeze rațional calibrul propriu și apoi să-și identifice cu precizie poziția proprie, acționând într-un mod pragmatic, ca niște ființe create care sunt așa cum dorește Dumnezeu, făcând în mod adecvat ceea ce ar trebui să facă, pe baza calibrului lor inerent și dedicându-și loialitatea și întregul efort, oamenii reușesc să-L mulțumească pe Dumnezeu. Întrucât ți-a dat acest calibru și aceste condiții, Dumnezeu nu te va forța să faci lucruri care sunt dificile pentru tine, nu va forța un pește să trăiască pe uscat. Cât ți-a dăruit Dumnezeu, atât îți cere să oferi. Ce nu ți-a dăruit, nu va cere în exces. Dacă stabilești în permanență cerințe prea mari de la tine, încercând să fii o persoană puternică, un supraom, cineva dincolo de nivelul obișnuit, acest lucru arată că ai o fire coruptă – aceasta este ambiție. Dacă ai un calibru bun, îți asumi mai multă lucrare; dacă ai un calibru mediu, nu poți decât să-ți asumi mai puțină lucrare. Indiferent ce datorie poți face, implică-te în totalitate, oferă-ți loialitatea și acționează conform principiilor – nu încerca să debitezi idei pompoase. A dori mereu să demonstrezi că nu ești o persoană obișnuită, a dori mereu să fii stimat de alții – este ceva greșit. Acest lucru arată o mare lipsă de cunoaștere de sine, arată că nu-ți cunoști măsura. Dacă vei continua să urmărești pe baza ambiției și dorințelor tale, lucrurile nu se vor sfârși bine pentru tine. Prin urmare, oamenii cu un calibru slab nu ar trebui să aspire mereu să fie conducători, șefi de echipă sau supraveghetori; nu ar trebui să țintească prea sus. Dacă ai un calibru slab, fă pur și simplu în mod conștiincios lucrurile pe care le pot face oamenii cu un calibru slab. Dacă nu ai gânduri și nu te poți ocupa de nicio lucrare, nu forța lucrurile – întrucât nu ți-a dat calibrul respectiv, Dumnezeu nu a stabilit cerințe prea mari de la tine. Cât despre adevărurile-principii, practică-le în măsura în care le poți înțelege și accepta – acesta este cel mai important lucru. Lucrurile pe care ești capabil să le pricepi sunt lucrurile pe care ți le-a dăruit Dumnezeu. Ai aplicat aceste lucruri în datoria ta sau în însărcinarea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu? Dacă le-ai aplicat, atunci te-ai implicat în totalitate și ți-ai oferit loialitatea. Dumnezeu va fi mulțumit, iar tu vei corespunde standardului ca ființă creată. Dacă ai un calibru slab, Dumnezeu categoric nu va avea cerințe de la tine pe măsura standardului pentru cei care au un calibru bun. Dumnezeu nu va face asta. Cei fără calibru sunt oamenii cu cel mai mic nivel al calibrului. Dacă unii credincioși în Dumnezeu nu au calibru, atunci cum ar trebui să practice? Vrei să-L urmezi pe Dumnezeu? Recunoști că Dumnezeu este suveran peste tot ce are legătură cu omul? Vrei să te supui orchestrării și rânduielilor lui Dumnezeu pentru tine? Dacă ești dispus să accepți și să te supui, atunci liniștește-ți inima și acceptă toate rânduielile lui Dumnezeu pentru tine. În funcție de calibrul tău, poți face doar anumite munci care necesită efort fizic, munci care nu sunt vizibile, care sunt disprețuite și neținute minte de oameni – dacă aceasta e situația ta, ar trebui să o accepți din partea lui Dumnezeu, să nu ai plângeri și, cu atât mai mult, nu ar trebui să-ți alegi îndatoririle pe baza propriilor dorințe. Fă orice rânduiește casa lui Dumnezeu pentru tine și, atât timp cât ceva este pe măsura calibrului tău, ar trebui să-l faci bine. De exemplu, dacă ești repartizat la creșterea porcilor, ar trebui să-i hrănești bine, așa încât frații și surorile să poată mânca o carne de porc bună. Dacă ești repartizat la creșterea găinilor, ar trebui să le hrănești și să te ocupi bine de ele, așa încât să depună ouă în mod normal în perioada în care se ouă și ar trebui să le protejezi de alte animale, astfel încât toți cei care văd găinile pe care le crești să spună că sunt bine îngrijite. Asta dovedește că prețuiești toate lucrurile create de Dumnezeu și că poți să te ocupi bine de ele; dovedește că, indiferent despre ce fel de vietate sau animal este vorba, poți să-l prețuiești și să te ocupi bine de el, considerându-l responsabilitatea și datoria pe care trebuie să le îndeplinești. Chiar dacă nu poți face altă lucrare, chiar dacă nu poți juca un rol esențial și decisiv în lucrarea bisericii și nu aduci contribuții semnificative, dacă poți să depui tot efortul și să dai dovadă de loialitate deplină într-o lucrare banală, căutând doar să-L mulțumești pe Dumnezeu, este suficient. Înseamnă că nu dai greș în înălțarea ta de către Dumnezeu. Nu fi pretențios în privința sarcinilor gândindu-te dacă sunt murdare sau obositoare, dacă alții te văd când le faci, dacă oamenii te laudă sau dacă te disprețuiesc pentru că le faci. Nu te gândi la aceste lucruri; doar caută să le accepți din partea lui Dumnezeu, să te supui și să îndeplinești îndatoririle pe care ar trebui să le îndeplinești. Când am părtășie despre manifestările oamenilor fără calibru, este posibil să spun că ești o persoană nesăbuită, inutilă și cu deficiențe mintale. Cu toate acestea, dacă poți să-ți asumi sarcinile care îți sunt încredințate și, în cele din urmă, nu dai greș în înălțarea ta de către Dumnezeu sau în suflul vieții pe care ți l-a acordat El, nu trăiești sau mănânci în zadar, nu te bucuri în zadar de lucrurile materiale cu care Dumnezeu aprovizionează omenirea și te ridici la înălțimea cuvintelor rostite de Dumnezeu, este suficient. Chiar dacă, în ceea ce privește calibrul, nu te ridici la nivelul unei persoane complete, dacă poți să-ți faci datoria și să faci lucrarea cu această loialitate și sinceritate, cel puțin, în inima lui Dumnezeu, corespunzi standardului de ființă creată. Dumnezeu vrea această loialitate și sinceritate; El dorește o ființă creată care să corespundă standardului. Indiferent ce datorie rânduiește casa lui Dumnezeu pentru tine, o accepți din partea Lui și poți să accepți și să te supui. Acesta este lucrul cel mai de preț. Dacă ai făcut ceea ce îți cere Dumnezeu și ai oferit tot ce ești capabil să oferi, va mai avea El cerințe mai mari de la tine? Dacă, în ochii lui Dumnezeu, sinceritatea și loialitatea ta sunt considerate a fi de preț, atunci viața ta are valoare. Este bună această înțelegere? (Da.)

Unii oameni spun: „Tot simt că nu înțeleg. De ce predestinează Dumnezeu oameni cu tot felul de calibre? Întrucât Dumnezeu vrea ca oamenii să aducă mărturie pentru El, să practice adevărul și să se elibereze de firile lor corupte, de ce nu poate să le dea un calibru bun? Îi este atât de greu să le dea oamenilor un calibru bun? Dacă Dumnezeu ar face așa încât oamenii să aibă abilități în toate domeniile – capacitate cognitivă, capacitatea de a emite judecăți, de a identifica lucruri, de a răspunde la lucruri, de a lua decizii, de a inova și, cu atât mai mult, capacitatea de a evalua și a aprecia lucrurile – dându-le abilități în toate domeniile, n-ar fi bun calibrul oamenilor? Chiar dacă le-ar da oamenilor un calibru mediu, n-ar fi atunci capabili să înțeleagă adevărul la un nivel mediu? Dacă oamenii ar putea înțelege adevărul, n-ar fi atunci capabili să-l practice? Și n-ar fi atunci capabili să se elibereze de firile lor corupte și să dobândească mântuirea?” Care este problema oamenilor care au aceste gânduri? Oamenii nu înțeleg de ce Dumnezeu le dă un calibru atât de mediocru. Este greu să găsești conducători de calibru bun și este extrem de dificil să faci bine lucrarea bisericii. Oamenii se gândesc: „Dacă Dumnezeu le-ar da oamenilor un calibru bun, nu ar fi mai ușor de găsit conducători? Nu ar fi mai ușor de făcut lucrarea bisericii? De ce nu le dă Dumnezeu oamenilor un calibru bun?” Privind din perspectiva lucrării generale a casei lui Dumnezeu, desigur, dacă ar exista mai mulți oameni cu un calibru bun, lucrarea bisericii ar fi într-adevăr mai ușoară. Cu toate acestea, există o premisă: în casa lui Dumnezeu, El Își face propria lucrare, iar oamenii nu joacă un rol decisiv. Prin urmare, rezultatele lucrării lui Dumnezeu nu sunt determinate de faptul că oamenii au calibru bun, mediu sau slab. Rezultatele finale care trebuie să fie obținute sunt realizate de Dumnezeu. Totul este condus de Dumnezeu; totul este lucrarea Duhului Sfânt. Din perspectiva lucrării lui Dumnezeu, această chestiune ar trebui explicată astfel – acesta este un motiv. Există și un alt motiv: după ce au fost corupți de Satana, oamenii au firile corupte ale Satanei ca esență a vieții lor; cu alte cuvinte, toți trăiesc după firile lor corupte, iar viața lor este guvernată de acestea. Dacă, în plus față de aceasta, cineva are un calibru bun sau extraordinar, iar abilitățile sale în toate domeniile sunt complete, desăvârșite și fără cusur, acest lucru le va alimenta firile corupte. Aceasta va duce la escaladarea galopantă a firilor corupte pe care le are, făcându-le incontrolabile, și făcând-o pe acea persoană să devină mai arogantă, intransigentă, înșelătoare și ticăloasă. Dificultatea acesteia de a accepta adevărul va crește și nu va exista nicio cale de a-i remedia firile corupte. Acesta este un alt motiv. În plus, Dumnezeu le dă oamenilor un asemenea calibru deoarece omenirea pe care vrea să o mântuiască este în mod inerent o omenire incompletă, ale cărei abilități în toate aspectele sunt mediocre și cu defecte. Mai mult, cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului nu se realizează doar folosind diverse abilități; aceasta necesită un proces. Ce include acest proces? Include schimbări ale mediului, înaintarea în vârstă a unei persoane, sporirea experiențelor de viață și a cunoștințelor, precum și experiența dobândită prin intermediul diverselor medii, care le dau oamenilor posibilitatea, pe baza calibrului și instinctelor lor inerente, să ajungă treptat să înțeleagă și să știe la ce se referă, de fapt, adevărul din cuvintele lui Dumnezeu; apoi, aceștia acceptă cuvintele lui Dumnezeu și le practică. Printr-un astfel de proces, adevărul din cuvintele lui Dumnezeu este lucrat într-o persoană pentru a deveni viața ei – nu devine o teorie a vieții sau o filosofie și un mijloc de trai; în schimb, cuvintele Sale devin baza existenței ei. O astfel de persoană este o persoană nouă, o viață nou-născută. Acesta este un proces esențial. Chiar dacă abilitățile și calibrul tău în toate aspectele sunt excepțional de bune și înalte, aceste procese nu pot fi omise. Ca ființă umană creată, pentru a obține în cele din urmă transformarea cuvintelor lui Dumnezeu în viața ta, nu poți omite niciun pas din întregul proces care trebuie experimentat. Cu alte cuvinte, toată lumea va căpăta noțiuni, închipuiri, împotrivire, opoziție și răzvrătire față de Dumnezeu. Toți vor trece peste obstacole, eșecuri, piedici, demitere, emondare, judecată și mustrare, vor experimenta diverse medii, vor întâlni diverse tipuri de oameni și alte asemenea procese. Indiferent cât de bun sau de înalt este calibrul tău sau cât de temeinice sunt abilitățile tale în toate aspectele, niciunul din aceste procese sau etape nu poate fi omis. Prin urmare, chiar dacă Dumnezeu ți-ar da un calibru și abilități excepțional de înalte, tot ar fi o risipă. Este mai bine să fii o persoană obișnuită, oarecare. Deși umanitatea ta ar putea avea unele defecte, poți să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, să înțelegi cuvintele Sale după ce le auzi și să-ți recunoști slăbiciunile și defectele. Astfel, în primul rând, ceea ce câștigi este mai practic și primești mai mult de la Dumnezeu; în al doilea rând, ajungi să-ți cunoști mai exact abilitățile naturale și devii mai rațional. De aceea, Dumnezeu nu intenționează să le dea tuturor un calibru bun – le dă oamenilor un calibru mediu.

După ce auzi despre aceste manifestări specifice ale diverselor capacități care determină calibrul oamenilor, te autoevaluezi și descoperi că nu ai decât cel mult un calibru mediu, neajungând la nivelul unui calibru bun. Așadar, cine sunt aceia care ajung la nivelul unui calibru bun? Sunt cei folosiți de Duhul Sfânt. Dacă Dumnezeu îți dă un calibru bun, trebuie să-ți asumi o lucrare pe măsura calibrului bun. Dacă nu este nevoie să-ți asumi o astfel de lucrare, deja este destul de bine că Dumnezeu ți-a dat un calibru mediu – acesta este harul Lui. Dacă Dumnezeu îți dă un calibru mediu, nu poți face o lucrare foarte importantă, așadar nu poți deveni arogant. Aceasta este o protecție pentru tine. Ținând cont de calibrul mediu care ți-a fost dat, nu ai capital cu care să te lauzi, nici nu poți să aduci contribuții răsunătoare. Trebuie să te gândești întotdeauna: „Calibrul meu este mediu; nu sunt bun în acest domeniu, nici în acel domeniu. Trebuie să fiu prudent și să caut adevărurile-principii în îndeplinirea datoriei mele.” Când simți că ești deficitar în toate aspectele, devii mult mai ascultător și discret și respecți mult mai mult regulile. De exemplu, indiferent ce lucrare faceți, indiferent dacă ești supraveghetor sau un membru de rând, dacă într-o anumită perioadă lucrarea ta decurge relativ bine, are unele rezultate, iar realizările sunt relativ remarcabile și primești susținere de la Cel de mai sus, care ar fi mentalitatea ta? (Am deveni încrezuți, simțind că suntem buni și n-am mai căuta cu ușurință adevărul.) Atunci ți-ar deveni dificil să urmezi regulile și să rămâi cu picioarele pe pământ în conduita proprie. Aceasta e o ispită foarte periculoasă pentru tine; nu este un semn bun. Totuși, deoarece ești deficitar sau ai defecte în ceea ce privește diverse abilități și, când faci o lucrare, fie nu reușești să ții cont de un aspect, nu anticipezi sau omiți și uiți altul, fie ești emondat în legătură cu un aspect sau te confrunți cu eșecuri și probleme în alt aspect, în adâncul inimii tale, te avertizezi singur în permanență: „Nu sunt capabil. Calibrul meu este slab și nu înțeleg adevărul. Nu înțeleg principiile.” Astfel, devii foarte precaut când faci lucruri, temându-te foarte tare să nu faci greșeli și să fii emondat, să nu perturbi și să tulburi și să nu creezi lacune în lucrare, care să ducă la pierderi. Deoarece abilitățile tale în diverse aspecte lipsesc sau sunt toate de-a dreptul mediocre, capacitatea ta de a fi competent pentru lucrare este, la rândul ei, de-a dreptul mediocră, iar lucrarea pe care o faci este întru totul mediocră. Prin urmare, simți că nu ai cu ce să te lauzi – chiar dacă reușești să obții niște rezultate câștigate cu greu, le obții doar după ce înduri multe greutăți și depui un efort uriaș în culise. Vrei să te prefaci că ești capabil și destul de bun în fața altora, dar, în inima ta, îți lipsește încrederea. Știi că, indiferent ce faci, nu poți face bine acel lucru și încă ai nevoie să fie verificat de către Cel de mai sus. În unele lucruri, doar când te confrunți cu emondarea, realizezi unde greșești și vezi cât de incredibil de slab este calibrul tău. În acest fel, nu vei putea să devii arogant. Cu alte cuvinte, mereu va fi cineva în jurul tău cu un calibru bun, care te va întrece și mereu vor fi adevărul și standardele cerute de Dumnezeu care să te înfrâneze. Simți următoarele: „Puțina lucrare pe care o pot realiza se datorează exclusiv verificării și deciziei de către Cel de mai sus; a fost finalizată doar pentru că a fost examinată, verificată și corectată în mod repetat de Cel de mai sus. Nu am de ce să mă laud.” Data viitoare când faci ceva, încă te gândești să te dai mare cu aptitudinile tale, dar tot nu reușești să faci bine acel lucru și nu poți niciodată să ieși în evidență. Exact din cauză că îți sunt limitate calibrul și abilități, efectele îndeplinirii îndatoririlor tale sunt întotdeauna medii, întotdeauna nereușind să atingă nivelul sau standardul pe care îl idealizezi. Astfel, în mod inconștient, îți dai seama în permanență că nu ești vreo persoană remarcabilă, superioară sau extraordinară. Treptat, ajungi să înțelegi că nu ai un calibru atât de bun pe cât ți-ai imaginat, ci mai degrabă prea obișnuit. Acest proces progresiv te ajută foarte mult să te cunoști – experimentezi unele eșecuri și regrese într-un mod practic și, după ce reflectezi în sinea ta, devii mai exact în evaluarea nivelului, abilităților și calibrului tău. Recunoști din ce în ce mai mult că nu ești o persoană de calibru bun, că, deși este posibil să ai unele puncte forte și daruri, un pic de capacitate de judecată sau, ocazional, unele idei sau planuri, ești încă departe de adevărurile-principii, departe de cerințele lui Dumnezeu și de standardele adevărului și chiar mai departe de standardul deținerii adevărului-realitate – în mod inconștient, ai aceste judecăți și evaluări despre tine. În timp ce te judeci și te evaluezi, cunoașterea ta despre tine însuți va deveni din ce în ce mai exactă, iar firile tale corupte și dezvăluirile de corupție vor deveni din ce în ce mai puține, devenind mai reținute și controlate. Desigur, obiectivul nu este de a-ți fi controlate firile corupte. Care este obiectivul? Obiectivul este că, pe măsură ce firile tale corupte sunt controlate, înveți treptat să cauți adevărul și te comporți într-o manieră bine-educată, fără să încerci mereu să rostești idei pompoase sau să te dai mare cu abilitățile tale, fără să faci mereu eforturi competitive pentru a fi cel mai bun sau cel mai puternic și fără să încerci mereu să dovedești cine ești. În timp ce această conștientizare se întipărește continuu în adâncul inimii tale, te vei gândi: „Trebuie să caut care sunt adevărurile-principii pentru a face acest lucru și ce spune Dumnezeu despre asta.” Această conștientizare se va stabili treptat în adâncul inimii tale, iar gradul tău de căutare, confirmare și acceptare a cuvântului lui Dumnezeu și a adevărului va crește din ce în ce mai mult, ceea ce pentru tine înseamnă speranța de a fi mântuit. Cu cât poți accepta mai mult adevărul, cu atât mai puțin se vor dezvălui firile tale corupte; un rezultat și mai bun este că vei avea mai multe oportunități de a folosi cuvântul lui Dumnezeu ca standard pentru practică. Nu reprezintă aceasta pornirea treptată pe calea mântuirii? Nu este acesta un lucru bun? (Ba da.) Dar, dacă toate abilitățile tale sunt superioare, perfecte și extraordinare printre oameni, mai poți căuta adevărul în timp ce te ocupi de probleme și îți faci îndatoririle? Asta este greu de spus. Este foarte dificil ca o persoană având abilități extraordinare în toate domeniile să vină înaintea lui Dumnezeu cu o inimă tăcută sau o atitudine umilă pentru a se cunoaște pe sine, a-și cunoaște defectele și firile corupte și a ajunge în punctul de a căuta adevărul, de a-l accepta și apoi de a-l practica. Acest lucru este destul de dificil de făcut, nu-i așa? (Da, așa este.)

În faptul că oamenii au un calibru mediu se află bunele intenții ale lui Dumnezeu; în faptul că au un calibru prea slab se află, de asemenea, bunele Sale intenții. Dumnezeu, dorind să te mântuiască, nu-ți dă un calibru excesiv de bun. De ce face asta? Dumnezeu le dă oamenilor diverse condiții înnăscute, cum ar fi mediul lor familial, aspectul, instinctele, personalitatea și diverse abilități în viață. Ba chiar le oferă oamenilor anumite calități, interese și hobby-uri și, de asemenea, le acordă unora înzestrări speciale. Acest lucru este suficient. Acestea sunt suficiente pentru a-ți asigura supraviețuirea personală. Cu acestea, ai capacitatea și condițiile de a trăi independent și, pe baza unui anumit nivel al calibrului, poți accepta cuvintele lui Dumnezeu, te poți elibera de firile tale corupte în diverse măsuri și poți obține mântuirea. Din acest motiv Dumnezeu nu le dă oamenilor un calibru excesiv de bun. Dumnezeu nu le dă oamenilor un calibru excesiv de bun. În primul rând, acest lucru se întâmplă pentru ca oamenii să poată, cu această condiție de bază, să rămână cu picioarele pe pământ un pic și, pe baza sentimentului că sunt oameni de rând, obișnuiți, oameni cu firi corupte, să poată accepta de bunăvoie lucrarea lui Dumnezeu și mântuirea din partea lui Dumnezeu. Numai în acest fel au oamenii condiția de bază pentru a accepta cuvintele lui Dumnezeu. În altă ordine de idei, dacă oamenii au un calibru foarte bun sau o minte excepțional de rapidă, cu abilități foarte puternice în toate privințele, sunt cu toții excepționali, totul le merge bine în lume – făcând mulți bani din afaceri, având cariere politice deosebit de lipsite de probleme, funcționând fără efort în toate situațiile, simțindu-se ca peștele în apă – atunci, astfel de oameni nu sunt cu ușurință capabili să vină înaintea lui Dumnezeu și să accepte mântuirea din partea lui Dumnezeu, nu-i așa? (Așa este.) Majoritatea celor pe care Dumnezeu îi mântuiește nu dețin poziții înalte în lume sau printre oameni în societate. Deoarece calibrul și abilitățile lor sunt medii sau chiar slabe și ei se luptă să găsească popularitate sau succes în lume, simțind mereu că lumea este sumbră și nedreaptă, au o nevoie de credință și, până la urmă, vin înaintea lui Dumnezeu și intră în casa Lui. Aceasta este o condiție de bază pe care Dumnezeu o dă oamenilor atunci când îi alege. Doar cu această nevoie poți să ai dorința de a accepta mântuirea lui Dumnezeu. În cazul în care condițiile tale sunt, din toate punctele de vedere, foarte bune și potrivite pentru a te strădui în lume și vrei mereu să-ți faci un nume, atunci nu vei avea dorința de a accepta mântuirea lui Dumnezeu și nici măcar nu vei avea ocazia de a primi mântuirea Lui. Deși este posibil să ai un calibru mediu sau slab, tot ești mult mai binecuvântat decât non-credincioșii pentru că ai ocazia de a fi mântuit de Dumnezeu. Prin urmare, a avea calibru slab nu este defectul tău și nici nu este un obstacol în calea eliberării tale de firile corupte și a obținerii mântuirii. În ultimă instanță, Dumnezeu este Cel care ți-a dat acest calibru. Ai atât cât îți dă Dumnezeu. Dacă Dumnezeu îți dă un calibru bun, atunci ai un calibru bun. Dacă Dumnezeu îți dă un calibru mediu, atunci ai un calibru mediu. Dacă Dumnezeu îți dă un calibru slab, atunci ai un calibru slab. Odată ce înțelegi acest lucru, trebuie să îl accepți de la Dumnezeu și să fii capabil să te supui suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Care adevăr stă la baza supunerii? Este acela că aceste rânduieli ale lui Dumnezeu conțin bunele Lui intenții; El este minuțios de grijuliu, iar oamenii nu trebuie să se plângă sau să-I înțeleagă greșit inima. Dumnezeu nu te va stima foarte mult datorită calibrului tău bun și nici nu te va disprețui sau detesta pentru calibrul tău slab. Ce anume detestă Dumnezeu? Ceea ce detestă Dumnezeu sunt oamenii care nu iubesc sau nu acceptă adevărul, oamenii care înțeleg adevărul, dar nu îl practică, oamenii care nu fac ceea ce sunt capabili să facă, oamenii care nu sunt capabili să dea totul în îndatoririle lor, dar care au mereu dorințe extravagante, care vor mereu un statut, care mereu concurează pentru o poziție și care au mereu cerințe de la El. Aceasta este ceea ce lui Dumnezeu I se pare dezgustător și detestabil. Ai un calibru slab sau niciun calibru pentru început, fiind incapabil să faci vreo lucrare, și, totuși, vrei mereu să fii conducător; te lupți mereu pentru funcție și putere și vrei mereu ca Dumnezeu să îți dea un răspuns definitiv, spunându-ți că, în viitor, poți să intri în Împărăție, să primești binecuvântări și să ai o destinație bună. Faptul că Dumnezeu te-a ales reprezintă deja o preamărire imensă, dar tu tot vrei toată mâna, când ți se oferă un deget. Dumnezeu ți-a dat ceea ce trebuia să primești și ai câștigat deja mult de la Dumnezeu și, cu toate acestea, încă ai cerințe iraționale. Asta este ceea ce detestă Dumnezeu. Calibrul tău este foarte slab sau nici măcar nu te apropii de inteligența umană, însă Dumnezeu nu te-a tratat ca pe un animal, ci te tratează ca pe o ființă umană. Prin urmare, ar trebui să faci ceea ce se cuvine să facă un om, să spui ceea ce se cuvine să spună un om și să accepți tot ceea ce ți-a dat Dumnezeu ca venind din partea Lui. Orice datorie poți face, fă-o. Nu-L dezamăgi pe Dumnezeu. Nu lua toată mâna atunci când ți se dă un deget, pentru că Dumnezeu te tratează ca pe o ființă umană, spunând: „Din moment ce Dumnezeu mă tratează ca pe un om, ar trebui să-mi dea un calibru mai bun, să mă lase să fiu lider de echipă, supraveghetor sau conducător. Cel mai bine ar fi ca El să facă în așa fel încât să nu trebuiască să fac vreo lucrare obositoare, astfel încât casa lui Dumnezeu să mă întrețină gratuit și să nu fie nevoie să depun efort sau să sufăr de oboseală, permițându-mi să fac ce vreau.” Toate acestea reprezintă cerințe iraționale. Acestea nu sunt manifestările sau cerințele pe care o ființă creată ar trebui să le aibă sau să le exprime. Dumnezeu nu te-a tratat în funcție de calibrul tău slab, ci, în schimb, te-a ales și ți-a dat ocazia să îți faci datoria. Aceasta este preamărirea din partea lui Dumnezeu. Nu ar trebui să vrei toată mâna atunci când ți se oferă un deget și să emiți cerințe iraționale la adresa lui Dumnezeu. În schimb, ar trebui să-L slăvești pe Dumnezeu și să îți îndeplinești datoria pentru a răsplăti iubirea lui Dumnezeu. Aceasta este cerința lui Dumnezeu față de tine. Calibrul tău este slab, dar Dumnezeu nu ți-a impus cerințe conform standardelor pentru cei care au un calibru bun. Îți lipsește calibrul și inteligența, dar Dumnezeu nu ți-a cerut să atingi standardele pe care le pot atinge oamenii care au calibru bun. Fă, pur și simplu, orice ești în stare să faci. Dumnezeu nu obligă peștii să trăiască pe uscat. Doar că tu însuți ai întotdeauna dorințe extravagante și nu ești niciodată dispus să fii o persoană de rând, o persoană mediocră cu un calibru slab; tu nu vrei să faci aceste sarcini laborioase care nu te pun în lumina reflectoarelor, iar, în a-ți face datoria, îți displac mereu greutățile și te ferești de epuizare, alegând și selectând ce să faci; ești întotdeauna încăpățânat și ai mereu propriile planuri și preferințe – nu este vorba de faptul că Dumnezeu te-a nedreptățit. Prin urmare, cum ar trebui oamenii să-și abordeze corect propriul calibru? În primul rând, indiferent de calibrul pe care ți-l dă Dumnezeu, ar trebui să îl accepți din partea lui Dumnezeu și să te supui suveranității și rânduielii Sale. Acesta este cel mai elementar gând și punct de vedere pe care oamenii ar trebui să îl aibă. Acest punct de vedere este corect și este valabil în orice situație. Este adevărul-principiu care rămâne constant indiferent de felul în care se schimbă lucrurile. Pe de altă parte, indiferent dacă ai un calibru bun, mediu, slab sau inexistent, ar trebui să faci lucrarea pe care o poate realiza calibrul tău. N-ar trebui nici să te abții, nici să cauți să ieși în evidență. Indiferent dacă ai un calibru bun sau mediu, nu poți face decât lucrurile din sfera calibrului și capacității tale; nu ai de ce să te lauzi – asta ți-a dat Dumnezeu; ar trebui să pui totul la dispoziție. Întreaga ta ființă, răsuflarea ta, condițiile înnăscute și abilitățile tale din toate aspectele calibrului tău sunt date de Dumnezeu. Diversele adevăruri-principii pe care le înțelegi acum sunt și ele furnizate de Dumnezeu. Fără lucrarea Lui și fără diversele condiții înnăscute pe care Dumnezeu le acordă oamenilor, aceștia nu sunt decât o mână de praf. Prin urmare, oamenii nu au niciun motiv de laudă. Acesta este al doilea aspect. Există un alt aspect: indiferent dacă ai un calibru mediu, slab sau inexistent, trebuie să-l abordezi corect. În primul rând, recunoaște nivelul din care face parte calibrul tău și apoi, pe baza calibrului tău inerent, fă ceea ce se cuvine să faci. Nu încerca mereu să-ți depășești abilitățile și să faci lucruri pe care nu le poți realiza, încercând mereu să-ți demonstrezi valoarea în fața oamenilor sau a lui Dumnezeu. Nu poți demonstra nimic. Cu cât încerci mai mult să-ți demonstrezi valoarea în acest fel, cu atât acest lucru arată mai mult că ai un calibru slab, că nu-ți cunoști propria măsură și că ești dincolo de rațiune și ai o fire grav coruptă. Nu încerca prin toate mijloacele să-ți schimbi calibrul sau să-ți îmbunătățești abilitățile în toate privințele, ci mai degrabă recunoaște-ți cu exactitate și abordează-ți corect calibrul și abilitățile inerente. Dacă descoperi unde ai lipsuri, studiază rapid acele domenii în care poți obține progrese într-un timp scurt, astfel încât să compensezi aceste domenii. Pentru acele domenii pe care nu le poți atinge, nu forța lucrurile. Acționează conform situației tale concrete; acționează pe baza calibrului și abilităților tale. Principiul suprem este să-ți faci datoria conform cuvântului lui Dumnezeu, conform cerințelor lui Dumnezeu pentru oameni și conform adevărurilor-principii. Indiferent de nivelul calibrului tău, poți atinge diferite grade de a acționa și de a-ți îndeplini îndatoririle în conformitate cu adevărurile-principii; poți îndeplini standardele lui Dumnezeu sau te poți ridica la nivelul lor. Aceste adevăruri-principii nu sunt în niciun caz vorbe goale; ele nu transcend umanitatea absolut deloc. Ele sunt toate căi de practică adaptate pentru firile corupte, instincte și diversele abilități și calibre ale omenirii create. Prin urmare, indiferent care este calibrul tău, indiferent în ce domenii abilitățile îți sunt insuficiente sau defectuoase, nu este o problemă; dacă tu chiar înțelegi adevărul și ești dispus să-l practici, va exista o cale pentru a înainta. Defectele unei persoane în anumite privințe care țin de calibru și abilități nu împiedică absolut deloc practicarea adevărului. Dacă abilitatea ta de a judeca sau o altă abilitate de a ta este deficitară, poți să cauți mai mult și să ai mai multă părtășie – caută instruire și sugestii de la cei care înțeleg adevărul. Atunci când înțelegi și pricepi principiile și căile de practică, ar trebui să le pui în practică cu tot efortul tău, în funcție de statura ta. Să accepți și să practici – aceasta este ceea ce se cuvine să faci. Faptul că am părtășie în acest mod te ajută să înțelegi? (Înțelegem puțin mai mult.)

De ce predestinează Dumnezeu oameni cu tot felul de calibre? De ce nu le dă un calibru perfect? Despre câte aspecte am avut părtășie în legătură cu intențiile lui Dumnezeu în această privință și cu modul în care oamenii ar trebui să abordeze corect acest lucru? Să le rezumăm. Primul aspect este să-l acceptăm din partea lui Dumnezeu. Acesta constituie gândul și punctul de vedere elementar pe care oamenii ar trebui să le aibă. Al doilea aspect este să recunoști și să evaluezi care este calibrul tău, să acționezi și să-ți faci datoria pe baza calibrului și capacității tale. Nu încerca să faci lucruri care îți depășesc calibrul și capacitatea. Ceea ce poți face, fă în mod conștiincios și realist și fă-l bine. Ceea ce nu poți face, nu te forța să faci. Care este cel de-al treilea aspect? (Nu trebuie să ne dorim întotdeauna să ne schimbăm calibrul. Chiar dacă avem un calibru mediu, slab sau inexistent, trebuie să-l abordăm corect. Nu trebuie să ne dorim întotdeauna să-I demonstrăm lui Dumnezeu că avem un calibru bun. Acest lucru este inadecvat.) Așa este. Abordează-ți corect calibrul. Nu te plânge. Cât ți-a dat Dumnezeu, atât va cere de la tine. Ceea ce nu ți-a dat, Dumnezeu nu-ți cere. De exemplu, dacă ți-a dat un calibru mediu sau slab, Dumnezeu nu-ți cere să fii conducător, șef de echipă sau supraveghetor. În schimb, dacă ți-a dat elocvență, capacitatea de a te exprima sau o anumită înzestrare și îți cere să faci o lucrare legată de această înzestrare, atunci ar trebui să o faci bine. Nu fi mai prejos decât condițiile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Trebuie să te ridici la înălțimea darului dat de Dumnezeu, folosindu-l în întregime și aplicându-l bine, aplicându-l lucrurilor pozitive și producând rezultate valoroase ale lucrării, care să aducă beneficii omenirii. Ar fi excelent, nu-i așa? (Da.) În plus, trebuie să știi că Dumnezeu are intenții bune când le oferă oamenilor diverse calibre. Tocmai pentru că vrea să te mântuiască, nu ți-a dat un calibru excesiv de bun. Aceasta conține intenția minuțioasă a lui Dumnezeu. Faptul că ți-a dat un calibru mediu sau slab este o protecție pentru tine. Dacă oamenii ar avea un calibru prea bun sau extraordinar, le-ar fi ușor să urmeze lumea și pe Satana și nu ar ajunge cu ușurință să creadă în Dumnezeu. Uită-te la oamenii remarcabili din diverse industrii și domenii ale lumii – ce fel de oameni sunt? Sunt cu toții genii viclene, diavoli întrupați. Dacă le ceri să creadă în Dumnezeu, se gândesc: „Credința în Dumnezeu nu duce nicăieri – doar oamenii incapabili cred în Dumnezeu!” Cei cu un calibru excesiv de bun, cu abilități excelente și tactici avansate sunt luați captivi de Satana. Ei trăiesc în întregime pe baza firilor lor corupte și întru totul pentru lume. Astfel de oameni sunt cu toții diavoli întrupați. Spuneți-Mi, mântuiește Dumnezeu asemenea oameni? (Nu.) Așadar, sunteți dispuși să fiți diavoli întrupați sau să fiți oameni obișnuiți, cu un calibru slab, dar care pot primi mântuirea lui Dumnezeu? (Suntem dispuși să fim oameni obișnuiți.) Dintre aceste două tipuri de oameni, care este cel binecuvântat? Cei care prosperă în lume, ajung să fie cunoscuți, au faimă, devin funcționari de rang înalt sau oameni bogați, care au tot ce-și doresc și bani nelimitați de cheltuit – sunteți dispuși să fiți astfel de oameni sau să veniți înaintea lui Dumnezeu și să fiți oameni simpli, obișnuiți, cu un calibru mediu? Care este alegerea ta? (Să fim oameni simpli, obișnuiți.) Dacă alegi să fii un om simplu, obișnuit, cu un calibru mediu, preferând să nu te bucuri de un trai material bun în această viață, nedorind să ajungi să fii cunoscut, neavând simțul prezenței în această lume și fiind privit cu dispreț de toată lumea, preferând să fii acest tip de persoană și să prețuiești sau să câștigi șansa la mântuire pe care le-o oferă Dumnezeu oamenilor – dacă aceasta este alegerea ta, dacă alegi să fii mântuit și să nu urmezi această lume și, în inima ta, îți dorești să nu aparții acestei lumi, ci să-I aparții lui Dumnezeu, atunci nu ar trebui să disprețuiești calibrul pe care ți l-a dat El. Chiar dacă ai un calibru foarte slab sau dacă Dumnezeu nu ți-a dat niciun calibru, tot ar trebui să accepți cu bucurie acest lucru și, în condițiile inerente ale diverselor abilități pe care ți le-a dat Dumnezeu, să îndeplinești datoria unei ființe create. Un alt aspect este că, deși calibrul pe care Dumnezeu îl dă oamenilor nu este foarte bun – doar calibrul oamenilor obișnuiți – și abilitățile pe care le dăruiește în toate aspectele sunt medii sau chiar slabe, adevărurile elementare pe care oamenii ar trebui să le practice și pe care Dumnezeu îi învață pe oameni pot fi totuși obținute și dobândite dacă sunt dispuși să le practice din toată inima. Chiar dacă ai un calibru foarte slab, iar capacitatea ta de înțelegere, capacitatea de a accepta lucrurile, capacitatea de a emite judecăți și capacitatea de a identifica lucrurile sunt foarte slabe sau chiar inexistente, atât timp cât ai umanitate și rațiune elementare, sarcinile și muncile pe care ți le încredințează Dumnezeu pot fi îndeplinite și făcute bine. Mai mult decât atât, modalitatea elementară de a te teme de Dumnezeu și de a te feri de rău, pe care Dumnezeu o cere de la oameni, este ceva ce poți urma; este ceva ce poți obține și realiza. Prin urmare, Dumnezeu nu a intenționat niciodată să-ți dea un calibru foarte bun. Dacă ți-ar da un calibru bun și unele abilități speciale, permițându-ți să devii un diavol întrupat în lume, atunci Dumnezeu nu te-ar mântui. Puteți înțelege acum inima lui Dumnezeu în privința acestei chestiuni? (Da.) Dacă puteți înțelege inima lui Dumnezeu, este bine; veți înțelege acest adevăr și veți aborda corect calibrul propriu; nu vor mai exista dificultăți în acest sens. De aici, oamenii ar trebui să facă pur și simplu ceea ce se cuvine să facă. Chiar dacă este doar o simplă muncă, pune suflet și depune efort ca să o faci bine și ridică-te la înălțimea așteptărilor lui Dumnezeu de la tine. Înțelegi? (Da.) Aici se încheie părtășia de astăzi în legătură cu acest subiect. La revedere!

11 noiembrie 2023