Cele 11 standarde pentru evaluarea calibrului unei persoane

La ultima adunare, am avut părtășie despre un subiect important referitor la urmărirea adevărului, și anume „renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu”. În cadrul acestui subiect important, am vorbit despre renunțarea la noțiunile și închipuirile umane în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, abordând subiecte privind condițiile înnăscute, umanitatea și firile corupte ale oamenilor și, în cadrul acestor subiecte, au fost menționate chestiuni referitoare la calibru. Ultima dată am avut puțin părtășie despre chestiunile legate de calibru, rezolvând o parte din noțiunile oamenilor. După ce ați auzit-o, aveți o definiție exactă a calibrului? Ce anume este calibrul? Cum ar trebui înțeles calibrul? Cum putem judeca dacă o persoană are un calibru bun, mediu sau slab? Pe baza căror aspecte ar trebui judecat? Ați căutat răspunsuri și ați cugetat la aceste întrebări? (Am cugetat puțin la ele. La ultima adunare, Dumnezeu a spus în părtășie că trebuie să ne uităm la eficiența și la eficacitatea unei persoane în realizarea lucrurilor pentru a-i evalua calibrul. Anterior, nu înțelegeam multe în această privință și chiar confundam calibrul cu punctele forte. De exemplu, când vedeam că o persoană obține rezultate academice deosebit de bune sau stăpânește mai multe limbi, credeam că aceasta arată că are un calibru bun. Doar ascultând părtășia lui Dumnezeu am dobândit o judecată clară despre ce este calibrul cu adevărat bun și ce constituie doar niște puncte forte. Dacă o persoană pare la exterior destul de perspicace, dar are o eficiență foarte scăzută când își face datoria și este mereu incapabilă să înțeleagă adevărurile-principii, calibrul său este relativ slab.) Evaluarea calibrului unei persoane pe baza eficienței și eficacității sale în realizarea lucrurilor – acesta este un mod general de exprimare. Pe lângă analizarea eficienței și eficacității sale în realizarea lucrurilor, există standarde specifice pentru a evalua calibrul unei persoane. În primul rând, capacitatea ei de a învăța. În al doilea rând, capacitatea de a înțelege lucrurile. În al treilea rând, capacitatea de înțelegere. În al patrulea rând, capacitatea de a accepta lucrurile. În al cincilea rând, capacitatea cognitivă. În al șaselea rând, capacitatea de a emite judecăți. În al șaptelea rând, capacitatea de a identifica lucrurile. În al optulea rând, capacitatea de a răspunde la lucruri. În al nouălea rând, capacitatea de a lua decizii, care poate fi denumită și capacitate de execuție. În al zecelea rând, capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. În al unsprezecelea rând, capacitatea de inovare. Le-ați ținut minte? (Da.) Câte există în total? (Unsprezece.) Citiți-le cu voce tare. (Unu, capacitatea de a învăța. Doi, capacitatea de a înțelege lucrurile. Trei, capacitatea de înțelegere. Patru, capacitatea de a accepta lucrurile. Cinci, capacitatea cognitivă. Șase, capacitatea de a emite judecăți. Șapte, capacitatea de a identifica lucrurile. Opt, capacitatea de a răspunde la lucruri. Nouă, capacitatea de a lua decizii. Zece, capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Unsprezece, capacitatea de inovare.) Pentru a evalua calibrul unei persoane, în general, trebuie să analizezi aceste două aspecte: eficiența și eficacitatea ei în realizarea lucrurilor. Mai exact, pentru a evalua eficiența și eficacitatea ei în realizarea lucrurilor, trebuie să faci o constatare cuprinzătoare bazată pe aceste unsprezece standarde. În acest fel, vei putea să judeci cu exactitate cum este cu adevărat calibrul unei persoane. Desigur, pentru a evalua calibrul unei persoane, primul pas este să-i analizezi abilitățile generale în diverse aspecte, iar apoi eficiența și eficacitatea ei în realizarea lucrurilor. Dacă are calibru și capacitate în diverse aspecte, atunci cu siguranță va face lucrurile atât în mod eficient, cât și eficace. Dacă o persoană are o eficiență ridicată în realizarea lucrurilor și o eficacitate bună, când îi evaluezi abilitățile în fiecare domeniu în conformitate cu cele unsprezece standarde, acestea vor fi și ele în mod sigur bune. Niciuna dintre aceste unsprezece abilități, luată individual, nu poate determina pe deplin dacă o persoană are un calibru bun sau nu – trebuie judecate în întregime. Desigur, dintre aceste unsprezece abilități, care sunt cele mai importante? Cele mai importante sunt capacitatea de a emite judecăți, capacitatea de a identifica lucrurile, capacitatea de a răspunde la lucruri și capacitatea de a lua decizii – acestea se referă la capacitatea unei persoane de a acționa după ce înțelege o anumită teorie. Restul abilităților țin de înțelegere și învățare, referindu-se la mintea umană. În continuare, vom avea părtășie pe rând despre aceste unsprezece abilități.

1. Capacitatea de a învăța

Prima este capacitatea de a învăța. Capacitatea de a învăța nu se referă doar la învățarea unui domeniu al cunoașterii; aceasta include și învățarea unei limbi, a unei anumite aptitudini tehnice, învățarea și acceptarea unui lucru nou și așa mai departe – toate acestea se încadrează în sfera capacității de a învăța. De exemplu, când învață o aptitudine tehnică, în circumstanțe normale, o persoană o poate stăpâni în esență în șase luni și apoi o poate practica în mod independent. Dacă și tu o poți stăpâni și practica în mod independent după șase luni de învățare, înseamnă că ai capacitatea de a învăța. Dacă îți ia de două ori mai mult timp decât unei persoane obișnuite să înveți – dacă după șase luni încă nu o stăpânești și ai nevoie de încă șase luni ca să o înveți – acest lucru indică un calibru slab. Adică, în ceea ce privește capacitatea de a învăța, dacă poți stăpâni aptitudinea sau cunoștințele tehnice în intervalul de timp normal, înseamnă că ai un calibru mediu sau peste medie. În schimb, dacă depășești acest interval și ai nevoie de două sau chiar de trei ori mai mult timp decât alții pentru a deprinde aptitudinea sau cunoștințele tehnice, atunci calibrul tău este slab. Dacă petreci de două sau de trei ori mai mult timp decât o persoană obișnuită și tot nu le poți învăța și nu ai capacitatea de a învăța, ce spune asta despre calibrul tău? Fără capacitatea de a învăța, nu îndeplinești nici măcar standardul general de a avea un calibru uman normal. Este mai rău decât să ai un calibru slab – nu ai deloc calibru. În ce categorie se încadrează lipsa calibrului? Lipsa calibrului înseamnă că persoana se încadrează în categoria celor deficienți mintal și a idioților, care nu au deloc capacitatea de a învăța. Aceste lucruri sunt incluse în capacitatea de a învăța.

2. Capacitatea de a înțelege lucrurile

A doua este capacitatea de a înțelege lucrurile. Capacitatea de a înțelege lucrurile se referă la capacitatea unei persoane de a desluși principiile și miezul unui lucru pe care îl vede sau îl întâmpină adesea. De exemplu, când deprinzi o aptitudine profesională, dacă asculți indicații teoretice și observi demonstrații practice și, într-un interval de timp normal, poți să deslușești miezul și principiile implicate în această aptitudine, înseamnă că ai un calibru bun și o oarecare capacitate de a înțelege lucrurile. Dacă nu poți să o înțelegi imediat și, chiar dacă cineva are părtășie din nou cu tine, tot nu poți să pricepi; și, chiar dacă îți oferă indicii în repetate rânduri, tot nu poți să înțelegi care este miezul acestui lucru și care sunt principiile implicate – atunci capacitatea ta de a înțelege lucrurile este slabă. Poate înveți câte ceva după un timp, mergând încet pe bâjbâite prin intermediul practicii concrete, dar te limitezi la atât. Dacă, indiferent cât timp petreci – fie trei, fie cinci ani – ceea ce poți să înțelegi rămâne limitat la un domeniu restrâns și, când faci lucruri, respecți doar anumite reglementări și reguli, fără să poți înțelege fundamentele implicate și să le aplici în practica reală, înseamnă că ai o capacitate slabă de a înțelege lucrurile; oamenii de acest fel au un calibru slab. De exemplu, unii oameni se ocupă de lucrarea bisericii și, după ce ai părtășie cu ei despre adevărurile-principii, simt că tot ce ai spus este corect și nu au nicio îndoială în legătură cu părtășia ta. Însă pur și simplu nu pot înțelege de ce trebuie făcute lucrurile în acest fel și nu sunt capabili să înțeleagă principiile implicate. Mai ales când se confruntă cu diverse probleme sau cu situații speciale în viața reală sau când își fac datoria, nu știu cum să aplice principiile sau cum să abordeze și să gestioneze conform principiilor problemele pe care le întâmpină. Aceasta indică o lipsă a capacității de a înțelege lucrurile. Oamenii care nu au capacitatea de a înțelege lucrurile nu înțeleg după ce aud părtășii despre adevăr și cer mereu lucruri precum „Poți să dai alt exemplu?” sau „Poți să explici mai detaliat?”. Pot să înțeleagă puțin doar după ce le dai un exemplu și le explici în detaliu. Dar dacă ai părtășie despre ceva mai profund, nu pot din nou să înțeleagă și îți vor cere să le dai un alt exemplu. De ce îți cer în mod repetat să le dai exemple? Pentru a le explica situații similare din viața reală prin exemple, astfel încât să poată ține minte doar o anumită abordare sau reglementare. De ce fac asta? Pentru că au o capacitate foarte slabă de a înțelege lucrurile – ai putea spune și că nu au deloc capacitatea de a înțelege lucrurile; nu știu să aplice principiile în viața reală sau când își fac datoria. Indiferent cum ai părtășie cu ei, indiferent câte exemple specifice oferi și câte principii explici în mod clar, chiar abordând principiile pentru gestionarea situațiilor speciale, pot asculta cât e ziua de lungă și tot nu înțeleg. Simt că vorbele tale sunt doar teorie și tot nu știu cum să gestioneze diversele probleme cu care se confruntă în viața reală. Aceasta indică o lipsă a capacității de a înțelege lucrurile. Indiferent cum le explică alții lucrurile, oamenii care nu au capacitatea de a înțelege lucrurile nu pot să le priceapă – asta înseamnă că au un calibru slab. Cei cu un calibru slab au și o eficiență și o eficacitate slabe în realizarea lucrurilor? (Da.) Dacă o persoană are o capacitate slabă de a înțelege lucrurile, eficiența și eficacitatea ei în realizarea lucrurilor vor fi cu siguranță slabe; aceasta nu va ști ce principii sunt implicate atunci când se confruntă cu ceva și nu va ști să aplice principiile în viața reală. Aceasta indică un calibru slab. Există un alt tip de oameni care devin cu atât mai dezorientați cu cât părtășia altora este mai detaliată și mai specifică, fiind incapabili să o înțeleagă. De exemplu, când casa lui Dumnezeu are părtășie despre discernerea conducătorilor falși și a antihriștilor, după ce ascultă, acești oameni spun: „De ce nu pricep? Este o părtășie despre principii, se dau exemple și se enumeră situații speciale, dar totul pare un talmeș-balmeș pentru mine. Ce se spune mai exact aici? Ce ​​fel de oameni ar trebui să tratăm? Trebuie să-i tratăm pe conducătorii falși sau pe antihriști? Este conducătorul bisericii noastre un antihrist? Pare puțin rău – manifestările sale sunt cauzate de o fire coruptă sau de o umanitate rea? Ce anume este: un conducător fals sau un antihrist? Tot nu înțeleg.” Nici măcar nu înțeleg care sunt adevărurile-principii despre care ai părtășie; cu cât ascultă mai mult, cu atât devin mai dezorientați. Nu doar că nu reușesc să facă legătura dintre aceste adevăruri-principii și situațiile concrete, dar devin și atât de dezorientați încât nici măcar nu știu care este tema spuselor tale. Nu arată asta o lipsă a capacității de a înțelege lucrurile? (Ba da.) De exemplu, să ne imaginăm o situație în care toată lumea s-a adunat pentru a avea părtășie despre o singură temă, fiecare persoană aducându-și aportul prin gândurile sale. Tu ai părtășie despre ceea ce înțelegi, Eu exprim felul în care o înțeleg; o persoană pune o întrebare, alta pune altă întrebare – toate fiind centrate pe această temă. Cei fără calibru ascultă acest tip de discuție și nu pot nicidecum să priceapă. În inimile lor, se gândesc: „Despre ce vorbiți cu toții? De ce nu pot să înțeleg?” și devin dezorientați. Nu pot descifra logica din spatele întrebărilor rezonabile puse de alții sau de ce sunt puse acele întrebări – nu pot să-și dea seama de motivele din spatele lor; sunt chiar mai prejos decât niște spectatori. Cei care au calibru, chiar și numai observând de pe margine, își dau seama cine are dreptate și cine greșește, de ce pune cineva o anumită întrebare, dacă întrebările sunt profunde sau superficiale, cum se răspunde la întrebări – dar cei fără calibru nu pot înțelege nimic din toate acestea și nu pot pricepe logica din spatele lor. Aceasta arată că nu au capacitatea de a înțelege lucrurile. Când alții au părtășie despre ceva, ei nu pot discerne după ce ascultă. Nu știu dacă spusele sunt adevărate și obiective, nici nu-și pot da seama de contextul și esența chestiunii – sunt complet debusolați. Cât despre motivul pentru care se discută despre această temă, de ce trebuie subliniate în mod repetat principiile implicate în această temă, precum și ale cui întrebări se referă la aceste principii și ale cui nu se referă, ei nu pot să înțeleagă sau să găsească logica în niciuna dintre acestea. În timp ce ascultă în continuare, devin somnoroși; încep să se considere simpli spectatori în această părtășie, iar inimile li se încețoșează. În cazul altor oameni, cu cât avem mai multă părtășie despre adevărurile-principii, cu atât mintea lor devine mai clară și mai lucidă. Dar în cazul celor fără calibru, cu cât ascultă mai mult, cu atât devin mai dezorientați, iar gândurile lor devin mai încețoșate. Acest lucru arată o lipsă a capacității de a înțelege lucrurile. Nu indică aceasta un calibru extrem de slab? Astfel de oameni pot fi numiți și oameni fără calibru. Ce fel de oameni sunt cei fără calibru? (Sunt oameni deficienți mintal.) Deficienți mintal, idioți, neghiobi – aceasta e categoria de oameni cu cel mai slab calibru. Acesta este al doilea aspect: capacitatea de a înțelege lucrurile.

3. Capacitatea de înțelegere

Al treilea aspect este capacitatea de înțelegere. Capacitatea de înțelegere este similară cu capacitatea de a înțelege lucrurile, dar merge un pas mai departe. Care este diferența dintre ele? Capacitatea de înțelegere se axează mai mult asupra modului de a alinia principiile adevărului și căile de practică la diversele chestiuni din viața reală și apoi de a le implementa în lucrarea reală, după ce o persoană înțelege și stăpânește aceste principii și căi. Aici se află deosebirea. Persoanele care au capacitate de înțelegere, după ce pricep fundamentele și principiile unui lucru, au o cale de practică în inimile lor și un scop, o direcție și un obiectiv precise. Ele știu să aplice aceste fundamente și principii și cunosc și principiile de practică implicate în anumite situații speciale. Să presupunem că, după ce aude o părtășie despre unele adevăruri-principii, o persoană poate recunoaște esența unor probleme și apoi poate folosi adevărul pentru a rezolva unele probleme concrete din viața reală. Cu alte cuvinte, după ce aude aceste principii, înțelege imediat cum ar fi trebuit să practice drept răspuns la o situație anterioară și, când apar din nou situații, știe și cum să aplice principiile pentru a le aborda și are imediat o cale de practică în inima ei; faptul că înțelege principiile și fundamentele acționează ca o lumină călăuzitoare, îngăduindu-i rapid să știe cum să gestioneze diverse chestiuni din viață sau din lucrare și să aibă o cale, o direcție și principii de practică. În acest caz, o astfel de persoană are capacitatea de înțelegere, care, firește, este o manifestare a unui calibru bun. Să presupunem că o persoană, după ce aude o părtășie despre adevărurile-principii, știe cum ar trebui să practice și să gestioneze acele lucruri din viața sa reală, care sunt comune și universale sau pe care le-a experimentat. Totuși, nu știe cum să aplice aceste adevăruri-principii în situații speciale, complexe, neașteptate sau în cazul unor probleme și fenomene neobișnuite pe care nu le-a experimentat și încă trebuie să caute și să pună întrebări pentru a obține un răspuns precis sau un plan de practică specific înainte de a ști cum să le gestioneze și să le rezolve. În caz contrar, chiar și după ce aude adevărurile-principii, tot nu știe cum să gestioneze astfel de chestiuni sau probleme. Aceasta arată că are o capacitate de înțelegere medie; sau, se poate spune și că o astfel de persoană are un calibru mediu. Unii oameni lucrează de zece sau douăzeci de ani și, având o oarecare experiență de lucru, alături de părtășia clară privind adevărurile-principii oferită de casa lui Dumnezeu, știu să gestioneze situații obișnuite și au primit confirmarea că modul în care le gestionează este corect. Cu toate acestea, când se confruntă cu anumite probleme complexe, speciale, neobișnuite, pe care nu le-au experimentat niciodată în lucrarea lor, nu știu să le gestioneze și trebuie să obțină un răspuns clar punând întrebări înainte de a putea începe să le gestioneze. Dacă situația se schimbă și devine mai complexă decât și-au imaginat sau decât circumstanțele pe care le cunosc, devin confuzi, neștiind cum ar trebui să o înfrunte și știind chiar mai puțin cum ar trebui să practice și să o gestioneze într-un mod care să se alinieze la principii. Atunci când nu știu cum să practice, fie că acționează pe baza închipuirilor lor, a propriilor ambiții și dorințe, fie că o lasă pur și simplu deoparte și o ignoră – indiferent cum acționează – faptul că devin confuzi când se confruntă cu o astfel de situație și nu știu cum să aplice principiile pentru a o gestiona dovedește că au un calibru de-a dreptul mediocru. Dacă o persoană poate gestiona situații generale, dar nu știe să gestioneze situații speciale, aceasta indică un calibru mediocru. Dacă devine atât de confuză când întâmpină situații speciale încât nu poate gestiona nici măcar chestiuni pe care ar fi capabilă în mod normal să le gestioneze, aceasta indică un calibru slab. O persoană cu un calibru slab are și o capacitate slabă de înțelegere. Există o deosebire între cineva cu o capacitate slabă de înțelegere și cineva cu o capacitate adecvată de înțelegere? (Da.)

Unii oameni, indiferent cum au alții părtășie, nu pot să priceapă principiile. Înțeleg doar doctrine și reglementări și pot striga câteva sloganuri, dar nu știu să facă o lucrare reală și să rezolve probleme. Vezi, după ce ascultă părtășia, vorbesc foarte clar și structurat, ca și cum ar înțelege cu adevărat. Dar, în realitate, nu au înțeles deloc ce s-a spus. Când vine vorba să facă o lucrare concretă, devin confuzi, neștiind de unde să înceapă. Când întâmpină probleme, nu știu cum să le rezolve. Încă nu pot să facă o lucrare concretă. Când tratează și gestionează diverse persoane și chestiuni, încă nu au principii. În inimile lor, se gândesc: „Am înțeles adevărurile-principii când am ascultat predici – de ce nu pot să le aplic în mediile din viața reală? De ce nu funcționează lucrurile pe care le înțeleg și despre care vorbesc adesea?” Devin din nou perplecși. Oamenii cu un calibru slab știu doar să vorbească despre doctrine și să respecte reglementările, dar când se confruntă cu situații, nu le pot vedea clar, doctrinele pe care le pot rosti sunt complet inutile, nici măcar nu pot respecta reglementările și nu pot rezolva nicio problemă. Nu știu cum să practice atunci când apar dificultăți. De exemplu, când cineva perturbă și tulbură lucrarea bisericii, spunând unele lucruri absurde, nu pot discerne natura acestei chestiuni. Nu știu ce lucruri pot fi considerate perturbări și tulburări sau care este natura lor; știu cu atât mai puțin, atunci, cum ar trebui rezolvată problema. Cineva îi întreabă: „Nu știi cum să-i discerni pe oamenii răi? De ce nu ai principii când vine vorba de tratarea oamenilor răi?” Ei răspund: „Înțeleg aceste doctrine, dar nu știu ce probleme sunt potrivite să rezolve sau căror persoane sunt potrivite să fie aplicate.” Aceasta indică o lipsă a capacității de înțelegere, nu-i așa? (Ba da.) Vezi, după ce au auzit principiile, au fost în stare să le rezume foarte bine punct cu punct, conform sensului lor literal, ținându-le minte destul de exact și chiar recitându-le fluent, fără să omită vreun cuvânt. Însă, din păcate, în viața reală, când este vorba să privească oamenii și lucrurile, să se comporte și să acționeze, nu au absolut nicio cale de practică, știind doar să strige sloganuri, să vorbească despre doctrine și să respecte reglementări. Fie în viața reală, fie când își fac datoria, indiferent ce întâmpină, nu știu cum să caute adevărul sau să practice potrivit principiilor. Aceasta indică o lipsă a capacității de înțelegere. Deși citesc adesea cuvintele lui Dumnezeu, oamenii care nu au capacitatea de înțelegere nu pot să priceapă care este adevărul din cuvintele lui Dumnezeu sau care sunt principiile. Prin urmare, când se întâmplă ceva, nu pot găsi cuvintele relevante ale lui Dumnezeu pentru a discerne și a rezolva problema și trebuie să-i pună pe alții să găsească în locul lor cuvintele relevante ale lui Dumnezeu. Pe ce se axează mereu când citesc cuvintele lui Dumnezeu? Caută dacă există exemple specifice care să explice chestiunea. Dacă nu există exemple, nu pot înțelege sensul cuvintelor lui Dumnezeu. De exemplu, în ceea ce privește cuvintele Sale care expun natura-esență a oamenilor, nu le pot înțelege dacă nu se dă niciun exemplu. Nu pot practica discernământul comparând cuvintele lui Dumnezeu cu starea proprie. Pot înțelege numai dacă are cineva părtășie despre adevăr și le discerne și le disecă pe baza stărilor lor concrete. Fără o asemenea părtășie, nu pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu. Astfel de oameni se plâng mereu când citesc cuvintele Sale, spunând: „De ce nu există exemple specifice? Cum ar trebui să corelez acest lucru cu propria persoană? Aceste cuvinte sunt prea greu de înțeles; indiferent cum le citesc, nu le pot raporta la mine!” Aceasta arată că nu pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să înțeleagă adevărul sau să aducă în viața reală cuvintele Sale. Ceea ce înțeleg sunt doar doctrine și reglementări simple, dar aceste doctrine și reglementări sunt inutile în viața reală. Când se întâmplă ceva, tot nu au nicio cale de practică. Aceasta arată că nu au capacitatea de înțelegere. Oamenii fără capacitate de înțelegere au oare un calibru slab? (Da.) Oamenii cu cel mai slab calibru sunt cei care nu au deloc calibru; astfel de oameni nu găsesc sensul diverselor principii pe care le aud; nu știu de ce sunt date anumite exemple, de ce se spun anumite lucruri sau de ce au oamenii anumite manifestări – nu pot înțelege asemenea lucruri, acestea îi depășesc. Chiar dacă le dai câteva exemple, au impresia că le spui doar povești sau glume, ca și cum ar fi copii care ascultă o poveste, găsind-o interesantă și amuzantă. În cazul în care sunt întrebați dacă înțeleg ce au auzit, spun că înțeleg și pot chiar să imite umorul cuvintelor altora sau modul în care i-au mustrat pe oameni. Dacă îi întrebi: „Cunoști principiile relevante pe care ar trebui să le respecte oamenii?”, răspund: „Ha? Există principii? Nu m-am prins.” Au asemenea oameni capacitate de înțelegere? (Nu.) Le lipsește capacitatea de înțelegere și nu pot pricepe cuvintele lui Dumnezeu. Oamenii care nu au capacitate de înțelegere mănâncă și beau în fiecare zi câteva pasaje sau capitole din cuvintele lui Dumnezeu, în mod obișnuit și conform unui program, învățând și imnuri și participând la adunări la ore stabilite. Dar odată ce-și închid cărțile sau opresc înregistrările imnurilor, tot ce rețin din ceea ce au mâncat și au băut sunt câteva expresii spirituale și câteva vorbe goale, cum sunt acele expresii pe care le spun adesea oamenii – „Dumnezeu este suveran peste toate” și „Supune-te lui Dumnezeu în toate lucrurile”; sau „Soarta omului este predestinată de Dumnezeu” și „Practică pur și simplu dragostea de Dumnezeu”. În situații concrete de suferință, pot doar să rostească expresii pseudo-spirituale, cum ar fi „Sufăr din cauza sentimentelor” sau „Sufăr din cauza trupului”. Cât despre principiile legate de conduita personală, viața cotidiană, lucrare și diverse alte principii ale adevărului, nici nu cunosc, nici nu înțeleg niciunul dintre ele. Aceste lucruri lipsesc din inimile lor și nu le pot fi insuflate. De ce nu le pot fi insuflate? Deoarece, în ceea ce privește calibrul lor, asemenea oameni pur și simplu nu pot înțelege aceste adevăruri-principii, iar aceste adevăruri-principii îi depășesc; și, astfel, aceste lucruri nu pot prinde rădăcini în inimile lor. Ceea ce o persoană are în sinea ei și ce este capabilă să accepte atestă ceea ce poate înțelege și ce nu o depășește. Dacă o persoană nu are deloc calibru, nu are capacitatea de înțelegere și nu poate pricepe sensul exact al cuvintelor lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar afla în ceruri sau în al treilea Cer, ar putea înțelege cuvintele lui Dumnezeu? Ar putea să pună adevărul în practică? S-ar putea supune lui Dumnezeu? (Nu.) Ar rămâne exact așa cum este. Calibrul său ar rămâne la fel cum a fost întotdeauna. Oamenii cu un calibru slab pot înțelege doar o serie foarte limitată de lucruri. Cei cu un calibru bun pot înțelege mai multe, cu o profunzime mai mare și la un nivel mai înalt. Oamenii cu un calibru mediu înțeleg mult mai puține decât cei cu un calibru bun; ceea ce pot pricepe este limitat la un domeniu mediu și nu pot depăși acest domeniu, deoarece sunt limitați de calibrul lor. Cei mai răi sunt cei care nu au calibru deloc. Astfel de oameni, doar în ceea ce privește calibrul lor, nu au nicio capacitate de înțelegere. Prin urmare, manifestarea lor în viața reală și în îndeplinirea datoriei lor este că nu înțeleg nimic; fie că au credință în Dumnezeu de zece ani, de douăzeci de ani sau chiar până la bătrânețe, doctrinele referitoare la credința în Dumnezeu și expresiile spirituale despre care vorbesc sunt tot aceleași lucruri vechi pe care le înțelegeau când au început să creadă. Indiferent de câți ani cred, nu fac niciun progres. De ce nu fac progrese? Pentru că nu au capacitate de înțelegere și, indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, lucrurile pe care le pot asimila sunt doar acele vorbe goale. Chiar și după mulți ani de credință, capacitatea lor de a învăța, capacitatea de a înțelege lucrurile, capacitatea de înțelegere și altele nu se îmbunătățesc. Ce fel de oameni sunt? Sunt oameni cu un calibru extrem de slab. Deoarece calibrul lor este slab și diversele lor abilități nu se îmbunătățesc, chiar dacă asemenea oameni trăiesc până la patruzeci, cincizeci, șaizeci sau șaptezeci de ani, capacitatea lor de a avea grijă de ei înșiși va fi tot foarte slabă. Observându-le capacitatea de supraviețuire și capacitatea de a avea grijă de ei înșiși, îți poți da seama cum este calibrul unor astfel de oameni. Cei de acest fel sunt deficienți mintal, idioți și nesăbuiți, iar capacitatea lor de a avea grijă de ei înșiși este foarte slabă. De ce spun că este slabă? Deoarece capacitatea lor de a învăța, capacitatea de a înțelege lucrurile și capacitatea de înțelegere sunt slabe, iar experiența, bunul simț, tiparele și priceperea de a face lucruri pe care le dobândesc în viață sunt foarte limitate. Chiar și la șaizeci sau șaptezeci de ani, rămân neschimbate. Oamenii cu un calibru bun, până la vârsta de treizeci de ani, au căpătat deja o oarecare cunoaștere a diverselor probleme cu care se confruntă în viață și pe calea vieții lor, dobândind o oarecare înțelegere, perspectivă și experiență în privința acestor lucruri. Prin această experiență, ei știu ce să facă atunci când întâmpină diverse probleme, așa încât să poată trăi mai bine și să se protejeze mai eficient. În schimb, în cazul celor cu un calibru slab, întrucât abilitățile lor sunt slabe în toate aspectele, indiferent la ce vârstă ajung, capacitatea lor de supraviețuire rămâne foarte slabă. Cât de slabă este aceasta? Este atât de slabă încât le lipsește capacitatea de a trăi independent. Unii ar putea spune: „Privește, mănâncă pe săturate, dorm profund și au o sănătate fizică bună – cum poți spune că nu au capacitatea de a trăi independent?” Capacitatea de supraviețuire despre care vorbim nu se referă la capacitatea cuiva de a mânca sau dormi. Dacă o persoană nici măcar nu știe să mănânce atunci când este ora mesei, nu este o persoană normală, ci una cu dizabilități mintale – este și mai puțin nevoie să analizăm calibrul unei asemenea persoane. Domeniul în care evaluăm calibrul oamenilor constă în principal din cei care, în aparență, sunt considerați normali. Nu-i include pe cei cu dizabilități fizice, dizabilități mintale, boli mintale sau pe cei care nu au capacitatea de a avea grijă de ei înșiși. Vedem adesea oameni care nici măcar nu pot găsi tiparele, principiile sau priceperea de a face lucruri pentru a se ocupa de hrana, îmbrăcămintea, cazarea și transportul lor. Indiferent la ce vârstă ajung, nu știu cum să se ocupe de aceste aspecte ale vieții într-un mod care să se alinieze la principii și la umanitate. De exemplu, nu știu ce haine sunt mai potrivite pentru diferite anotimpuri și pur și simplu se iau după alții. Când este frig afară, poartă haine prea subțiri și răcesc, dar nu înțeleg de ce; sau se îmbolnăvesc deoarece consumă alimente neigienice, dar nu știu din ce cauză. Nu pot trage nicio concluzie din aceste experiențe. Nu sunt deficienți mintal? Nu le lipsește capacitatea de a trăi independent? (Ba da.) Indiferent ce vârstă au, nu știu cum să trăiască și pur și simplu trec prin viață într-o stare de confuzie. O persoană normală, atunci când are primul copil, s-ar putea să nu aibă experiență, dar până când are al doilea copil, va fi acumulat o oarecare experiență privind îngrijirea și hrănirea copilului. Unii oameni, însă, chiar și după ce au doi sau trei copii, tot nu au experiență. Când sunt întrebați cum au grijă de copiii lor, aceștia spun: „Nu știu, pur și simplu o scot cumva la capăt. Oricum, îi hrănesc când le este foame și mă opresc când se satură.” Orice copil încredințat lor ar fi norocos să supraviețuiască. Ținând cont de nivelul capacității lor de supraviețuire, nici măcar un copil aflat în grija lor nu ar rămâne în viață. Unii oameni nu înțeleg cum să se ocupe de diversele probleme care apar în viață sau în supraviețuire. Asemenea oameni nu au capacitatea de supraviețuire. De exemplu, când apar două probleme în același timp, devin confuzi și nu știu ce să facă sau ce problemă să gestioneze mai întâi. Devin agitați, neliniștiți și speriați și se plâng, spunând: „De ce au survenit aceste două probleme în același timp? Ce-ar trebui să fac acum?” Devin atât de anxioși încât nu pot mânca sau dormi. Așa sunt la treizeci de ani și, chiar și la șaizeci de ani, statura lor rămâne aceeași. Când apar situații și nu găsesc o soluție, încep să plângă. Alții spun: „De ce plângi? Nu este mare lucru – sunt unele dintre cele mai comune probleme. Trebuie doar să le prioritizezi și să le gestionezi în funcție de importanță.” Dacă o persoană nu poate gestiona aceste chestiuni și dacă sare peste mese și își pierde somnul din cauza lor sau chiar se gândește să-și pună capăt zilelor, oare nu este extrem de lipsită de coloană vertebrală? Ba chiar se plânge: „De ce nu i s-a întâmplat asta altcuiva? De ce mi s-a întâmplat mie?” Ți s-a întâmplat ție, așa că descurcă-te. Dacă nu te poți descurca, întreabă pe cineva din jurul tău care înțelege. După ce clarifici problema, n-ai ști atunci cum să o gestionezi? Când nu se întâmplă nimic, astfel de oameni se pricep destul de bine să vorbească, prezentând o serie de doctrine după alta. Dar când se întâmplă ceva, intră în panică, devin confuzi, încep să se smiorcăie, mintea li se golește și gândurile li se încâlcesc – nu știu ce să facă. Dacă o persoană este tânără, nu a trecut prin multe în viață și nu are experiență, este normal să devină agitată și speriată când se întâmplă lucruri. Totuși, până la treizeci sau patruzeci de ani, după ce a trecut prin multe lucruri în lume și a căpătat experiență, devine relativ matură și experimentată, gestionând chestiunile cu mai multă fermitate și încredere. Tinerii care văd acest lucru sunt impresionați și cred că se pot baza pe astfel de oameni. Dacă o persoană nu are calibru și capacitate de supraviețuire, nu are nici capacitatea de a avea grijă de ea însăși. Fără adulți sau oameni experimentați în jurul ei, care să o ajute și să supravegheze treburile pentru ea, tot ce gestionează se transformă într-un haos total. Astfel de oameni au un calibru extrem de slab. Cât de slab este calibrul unora? Să luăm exemplul unor gospodine care nu știu cât orez sau câte feluri de mâncare sunt necesare pentru masa unei familii cu mai mulți membri – unele gătesc de douăzeci sau treizeci de ani și tot nu știu cât să pregătească pentru fiecare masă sau cât de sărată ar trebui să fie mâncarea și, uneori, nici măcar nu-și dau seama cu exactitate dacă mâncarea este gătită corespunzător. Atât de slab este calibrul lor. Nu sunt asemenea oameni lipsiți de o minte funcțională? Au mintea ca a porcilor! Asemenea oameni nu au capacitatea de a trăi independent. Nu au nicio cale de a face ceva și greșesc cu ușurință. Când se întâmplă ceva, dacă nimeni nu supraveghează treburile pentru ei, tot ce fac se transformă într-un haos deplin, totul este dat peste cap. Sunt idioți și deficienți mintal. Oamenii de acest fel, care au cea mai slabă capacitate de înțelegere, indiferent câtă părtășie aud despre adevărurile-principii, nu înțeleg decât doctrine. În viața reală, tot nu știu să aplice aceste principii. Cu alte cuvinte, doctrinele pe care le înțeleg nu le pot furniza niciun scop, nicio direcție sau cale în viața reală. Aceștia sunt oamenii cu cea mai slabă capacitate de înțelegere. Aici se încheie părtășia noastră despre capacitatea de înțelegere, a treia capacitate.

4. Capacitatea de a accepta lucrurile

Care este a patra capacitate? Capacitatea de a accepta lucrurile. Capacitatea de a accepta lucrurile prezintă unele deosebiri față de capacitatea de a înțelege lucrurile și față de capacitatea de înțelegere. Capacitatea de a accepta lucrurile se referă la capacitatea ta de a discerne, atunci când apar lucruri noi, dacă acestea sunt pozitive sau negative și ce beneficii sau prejudicii au pentru viața, lucrarea și supraviețuirea ta, precum și la modul în care le privești, le tratezi și le aplici. Dacă ai un calibru bun, atunci când apar lucruri noi, vei fi deosebit de sensibil și de receptiv. După ce primești rapid informații despre un lucru nou, vei fi capabil să identifici beneficiile sau prejudiciile sale pentru oameni sau dezavantajele sale. Dacă este benefic pentru o anumită chestiune din viața ta reală, îi poți aplica imediat punctele forte; dacă este dăunător, poți evita, de asemenea, prejudiciile sau dezavantajele sale pentru oameni. Cu alte cuvinte, ai un anumit grad de acceptare față de lucrurile noi și poți să-ți dai seama rapid dacă lucrurile noi sunt negative, dăunătoare oamenilor și dacă au dezavantaje – asta înseamnă să ai capacitatea de a accepta lucrurile. În aceasta constă deosebirea dintre capacitatea de a accepta lucrurile, capacitatea de a înțelege lucrurile și capacitatea de înțelegere. Capacitatea de a accepta lucrurile se referă în principal la sensibilitatea unei persoane față de lucrurile noi și la capacitatea ei de a le discerne. Dacă discerni rapid lucrurile noi, ești capabil să le accepți rapid punctele forte și beneficiile și să le aplici în viața reală în slujba vieții sau a lucrării tale, apoi renunți sau elimini lucrurile vechi înlocuite de aceste lucruri noi, înseamnă că ai capacitatea de a accepta lucrurile și ești o persoană cu un calibru bun. Urmează apoi oamenii cu un calibru mediu. Astfel de oameni sunt deosebit de lenți în acceptarea unor lucruri noi care au înlocuit deja lucrurile vechi, precum și a noilor opinii și a noilor tehnologii. La ce se referă această „lentoare”? Se referă la faptul că pot accepta un lucru nou doar atunci când a devenit deja foarte răspândit, este folosit pe scară largă și denumirea lui a devenit foarte comună. Nu percep lucrurile noi și nu pot discerne dacă sunt pozitive sau negative. Chiar și când apar noi lucruri pozitive, sunt potrivnici față de ele și le disprețuiesc în inimile lor; au mereu noțiuni și atitudini proprii, se aliniază mereu la tendințele lumești, sunt închiși și nu acceptă lucrurile noi, respingându-le. Încep să accepte și să aplice un lucru nou doar atunci când se răspândește pe scară largă și mulți oameni i-au experimentat și constatat avantajele și au beneficiat de el. Asta înseamnă să ai un calibru mediu. Acceptarea lucrurilor noi de către astfel de oameni este foarte pasivă; nu este o acceptare activă. Aceasta deoarece, pe de o parte, nu au sensibilitate față de lucrurile noi; sunt amorțiți, înapoiați și închiși. Pe de altă parte, este și din cauză că au anumite noțiuni și opinii despre lucrurile noi, având o atitudine de desconsiderare și dispreț față de ele. Motivul subiectiv pentru aceasta este că au un calibru mediu, iar capacitatea lor de a accepta lucrurile este medie, ceea ce îi face foarte amorțiți; când le apar în față lucruri noi, nu le conștientizează, nu simt nimic și nu au atitudinea de a le accepta activ. În plus, sunt din fire deosebit de înapoiați și deosebit de amorțiți și înceți la minte. Sunt lenți în acceptarea lucrurilor noi din aceste două motive. Abia când mulți oameni deja folosesc un lucru, vorbesc despre avantajele sale, despre confortul pe care îl aduce, despre impactul pe care îl are asupra oamenilor și despre beneficiile pe care le permite acestora să le obțină și când văd toate acestea cu ochii lor – și îi văd și pe oamenii din jurul lor experimentându-le personal într-o oarecare măsură – atunci îl acceptă încet în inimile lor și apoi încep să-l folosească. Ce fel de calibru indică acest lucru? Capacitatea unor asemenea oameni de a accepta lucrurile este medie. Dacă ai o capacitate medie de a accepta lucrurile înseamnă că ai un calibru mediu. De exemplu, când predică Evanghelia sau când fac o lucrare profesională, unii frați și surori preiau inițiativa de a încerca și a aplica o nouă metodă sau tehnică profesională. Aceștia simt rapid că este foarte bine să folosească această tehnică profesională, deoarece, cu ajutorul ei, au o eficacitate destul de bună în îndeplinirea datoriei și, de asemenea, le sporește eficiența. Apoi promovează cu promptitudine această tehnică sau metodă nouă, încurajându-i pe alți frați și surori să o învețe și să o aplice. Oamenii cu un calibru bun se pricep să caute tehnici și metode noi în îndeplinirea datoriei lor. Într-un timp scurt, pot percepe clar și evalua cu precizie un lucru nou, pot profita de această ocazie și pot accepta pe deplin o tehnică sau o metodă nouă, aplicând-o în lucrarea din viața reală. În ceea ce privește punctele forte și punctele slabe ale acestui lucru nou, precum și rezultatele pe care le poate obține, ei pot trage încontinuu concluzii și apoi pot face ajustări. Printr-o perioadă de explorare, înțeleg treptat care aspecte ale acestei profesii sau informații tehnice pot fi aplicate în lucrarea bisericii și care nu pot fi aplicate. După aceea, îmbunătățesc progresiv acest lucru nou în lucrarea lor, în conformitate cu principiile și cerințele casei lui Dumnezeu. Cu cât îmbunătățesc mai mult acest lucru nou, cu atât devine mai bun, dând în cele din urmă roade. Aceasta este o manifestare a unui calibru bun. În schimb, când predică Evanghelia, unii oameni încă se agață cu rigiditate de metoda inițială, predicând fie unu-la-unu, fie doi-la-unu sau bazându-se doar pe cifre. Sunt amorțiți și înceți la minte și acceptă cu lentoare metoda avansată. Deși recunosc verbal că metoda avansată pare destul de bună și este fezabilă, în inimile lor, au în permanență îndoieli. Se tem că această metodă va da rezultate slabe dacă o aplică, așa că nu îndrăznesc să încerce. Alții îi conving, spunând: „Nu trebuie să-ți faci griji pentru toate acestea. Noi am încercat deja; practicarea în acel mod dă rezultate deosebit de bune.” Dar ei tot nu îndrăznesc să încerce și continuă să se agațe de metoda inițială. Doar atunci când mulți oameni folosesc noua metodă de a predica Evanghelia, câștigând mai multe persoane în fiecare lună și sporind eficiența, aceștia decid fără tragere de inimă să încerce, dar tot fac doar pași mici și nu îndrăznesc să-și schimbe complet planurile și strategiile. Asta înseamnă că sunt prea lenți în acceptarea lucrurilor noi; înseamnă că au un calibru mediu. Oamenii cu un calibru slab au o capacitate și mai slabă de a accepta lucrurile. Nu pot percepe clar un lucru nou, nu-l pot judeca și nu știu cum să-l trateze. Sunt potrivnici în inimile lor, gândind că oamenii care cred în Dumnezeu nu ar trebui să accepte lucruri noi, nici să accepte informații și tehnologii noi. Vezi, sunt destul de închiși. Oamenii de anumite confesiuni nu folosesc nici în ziua de astăzi electricitatea, nu se uită la televizor și nu folosesc computere sau alte produse electronice. Când pleacă de acasă, nu folosesc mijloace moderne de transport; nici măcar nu merg cu bicicleta. Cu ce ​​merg? Cu căruțe trase de boi sau de cai, stârnind nori de praf când se deplasează. Unii oameni întreabă: „De ce nu mergi cu bicicleta sau cu mașina?” Ei spun: „Acele lucruri sunt făcute de mâna omului. Ne este teamă că lui Dumnezeu nu I-ar plăcea să le folosim.” Asta înseamnă să ai o capacitate slabă de a accepta lucrurile. Oamenii cu o capacitate slabă de a accepta lucrurile privesc multe lucruri în mod incorect. Sunt blocați în vechile lor obiceiuri, agățându-se de propriile puncte de vedere, fiind potrivnici față de toate lucrurile noi. Faptul că sunt potrivnici este în sine o problemă cu gândirea și mintea lor. Ce indică o asemenea problemă? Ca să ne exprimăm moderat, arată că astfel de oameni au un calibru de-a dreptul mediocru. Dacă sunt în mod constant incapabili să accepte lucruri noi, atunci calibrul lor este slab, iar ei au o minte rigidă. Cred că lucrarea lui Dumnezeu este neschimbătoare și că, indiferent ce cuvinte a rostit, Dumnezeu va rosti întotdeauna aceleași cuvinte și, indiferent ce lucrare a săvârșit, Dumnezeu va săvârși întotdeauna aceeași lucrare. Cât despre această omenire și această epocă, ei consideră că ceea ce au văzut și au experimentat inițial va rămâne pentru totdeauna neschimbat și va fi mereu așa. De exemplu, acum 20 sau 30 de ani, oamenii aveau o anumită noțiune despre modul în care înțelegeau îmbrăcămintea. Erau de părere că stofele din bumbac sunt absolut naturale și că toate tipurile de textile din bumbac sunt bune; fie că era vorba de jachete căptușite cu bumbac, de tricouri sau lenjerie intimă, atât timp cât erau fabricate din bumbac, erau mai bune decât fibrele sintetice. Pur și simplu se agățau strâns de această convingere. Totuși, 20 sau 30 de ani mai târziu, industria textilă s-a dezvoltat și au apărut multe țesături similare bumbacului, alături de diverse articole de îmbrăcăminte din fibre sintetice. Există multe stofe care sunt mai bune decât țesăturile din bumbac; lasă mai mult aerul să circule, disipă căldura mai repede, absorb umezeala mai rapid și nu se deformează, nu se micșorează și nu se decolorează indiferent cum sunt spălate. În plus, sunt deosebit de confortabile și ușoare când sunt purtate și nu fac rău pielii. Dar unii oameni tot nu pot accepta fibrele sintetice. Ei încă sunt de părere că doar textilele din bumbac sunt bune, deoarece bumbacul este cultivat în sol, este creat de Dumnezeu și este natural, în timp ce fibrele sintetice sunt fabricate de om. Nu reușesc să-și dea seama că, deși bumbacul a fost creat de Dumnezeu și este cel mai bun, pământul a fost poluat, iar viermii care infestează bumbacul au devenit mai puternici cu fiecare generație. Pesticidele obișnuite nu pot rezolva problema. În cele din urmă, bumbacul trebuie supus unor tratamente speciale de dezinfecție, astfel încât să nu provoace mâncărimi când este purtat. Dacă este tratat corespunzător, costul hainelor devine mare, necesitând un preț de vânzare extrem de ridicat. Dacă nu este tratat corespunzător, nu este la fel de bun de purtat ca hainele din fibre sintetice. Vezi, calitatea hainelor din fibre sintetice este deosebit de bună în zilele noastre; mulți atleți profesioniști le poartă și toate recenziile sunt destul de pozitive. Dar unii oameni, după ce aud asta, tot nu acceptă și rămân convinși că textilele din bumbac sunt mai bune. Nu sunt ignoranți și încăpățânați asemenea oameni? (Ba da.) Ignoranța și încăpățânarea sunt o problemă a umanității lor. Așadar, cum este calibrul lor? (Calibrul lor nu este bun.) Când un lucru nou apare în fața unor indivizi, atitudinea lor când judecă dacă este corect sau incorect – de a decide dacă să-l accepte sau să-l respingă – depinde de calibrul lor. Dacă majoritatea oamenilor cred că lucrul nou este corect, iar ei se iau după mulțime și îl acceptă pasiv, atunci asemenea oameni au în cel mai bun caz un calibru mediu. În situația în care nu pot discerne dacă un lucru nou este corect sau incorect, dacă este benefic pentru oameni și care sunt punctele forte și dezavantajele sale în comparație cu lucrurile vechi în care credeau cu tărie înainte, fiind incapabili să discearnă sau să distingă diferențele dintre lucrurile noi și cele vechi – dacă nu pot judeca nimic din toate acestea, atunci este o dovadă că nu au capacitatea de a accepta lucruri noi; adică, nu au capacitate de înțelegere. Astfel de oameni au un calibru slab. Inițial, când apare ceva nou, le lipsește un anumit grad de receptivitate. Când aud despre acest lucru, nu au câtuși de puțin capacitatea de a-l accepta. În cele din urmă, chiar dacă acceptă cu reticență noul lucru, o fac doar fiind ajutați și convinși de alții, care trebuie chiar să compare avantajele și punctele forte ale noului lucru cu cele ale lucrurilor vechi, permițând acestor oameni să vadă cu propriii ochi înainte de a-l putea accepta că există diferențe clare între lucrul nou și cele vechi și că noul lucru este evident superior lucrurilor vechi. Cu toate acestea, în inimile lor, acești oameni tot nu pot vedea clar ce este bun la multe alte lucruri noi și încă simt că lucrurile vechi sunt bune și ar trebui păstrate. Acceptă fără tragere de inimă și cu pasivitate lucrurile noi doar în circumstanțe în care nu au de ales. Acești oameni au un calibru slab. O persoană cu un calibru mediu este cineva care, după câteva indicii, înțelege imediat, dându-și seama că privea lucrurile într-un mod denaturat, depășit. Asta înseamnă că are un calibru mediu. O persoană cu un calibru slab, pe de altă parte, are nevoie de indicii și îndemnuri repetate, precum și de convingere colectivă din partea tuturor – alături de câteva fapte și exemple concrete care arată cum le aduce beneficii oamenilor acest lucru nou după ce este adoptat pe scară largă – înainte de a-l accepta și de a-l utiliza cu reticență. Cu toate acestea, în privat, încă alege lucrul vechi. Aceasta este o persoană cu un calibru foarte slab. Faptul că are un calibru slab înseamnă că nu reușește în mod repetat să recunoască efectele pozitive pe care apariția lucrurilor noi le are asupra oamenilor, nu poate găsi diferențele dintre lucrurile noi și cele vechi, nu reușește în mod repetat să descopere sau să scoată la iveală avantajele și progresele lucrurilor noi și dezavantajele și înapoierea lucrurilor vechi și, de asemenea, se agață mereu de vechile sale gânduri și opinii; prin urmare, capacitatea sa de a accepta lucrurile este foarte slabă. Oamenii cu o capacitate slabă de a accepta lucrurile au un calibru slab. Cei cu un calibru slab nu-și pot da seama de esența sau de sursa problemelor, indiferent cum le explici lucrurile. Nici măcar nu se poate spune că aceia care au cel mai slab calibru au vreo capacitate de a accepta lucrurile – când se confruntă cu lucruri noi, nu se pune problema dacă sunt în mod subiectiv dispuși să le învețe și să le accepte; în schimb, problema este că sunt complet lipsiți de orice percepție față de ele. Fie în viața reală, fie când își îndeplinesc datoria, indiferent ce lucruri noi apar, ce lucruri progresează sau ce lucruri se îmbunătățesc, ei nu au nicio percepție și nicio conștientizare. Este ignoranța lor în privința acestor lucruri cauzată de faptul că nu citesc știrile sau ziarele? Nu, este cauzată de faptul că au un calibru pur și simplu lipsit de capacitatea de a accepta lucrurile. Este ca și cum nu ar avea facultăți receptive. În ceea ce privește apariția oricăror lucruri noi, sunt amorțiți, înceți la minte și lipsiți de percepție. Chiar dacă locuiesc într-un oraș plin de viață, este ca și cum ar trăi într-un sat de munte izolat. Sunt complet inconștienți de orice eveniment major sau minor care are loc în viața omenească. Prin urmare, în sfera vieții lor, nu există lucruri noi care să le poată influența mâncarea, hainele, locuința și transportul. Sunt exact ca niște animale. Lucrurile din domeniul gândirii lor sunt limitate la mica serie de lucruri din sfera vieții lor, cele pe care le cunosc de pe vremea când învățau să privească diverse lucruri din lume. Dincolo de asta, nimic din lumea exterioară nu are absolut nicio influență asupra lor și nu prezintă niciun interes pentru ei. Ce fel de oameni sunt aceștia? Sunt deficienți mintal? (Da.) Desigur, chestiunile despre care vorbim aici sunt aspecte foarte neînsemnate, banale, ale vieții de zi cu zi; nu ne referim la probleme naționale sau la știri internaționale majore. Chiar și apariția unui nou lucru foarte mic este ceva de care nu sunt conștienți și față de care nu arată nicio fărâmă de acceptare. Această „acceptare” se referă la modul în care apariția unui lucru nou le schimbă gândurile și opiniile, aduce unele îmbunătățiri în viața lor – inclusiv în stilul de viață, cunoștințele de bază despre viață și așa mai departe – și duce la o oarecare îmbunătățire și progrese în capacitatea lor de a gestiona problemele din viață. Oamenii care nu au capacitatea de a accepta lucrurile își mențin mereu rutina, modul inițial de trai. De exemplu, se spunea adesea în trecut că tofu gătit cu spanac este bun, oferind atât fier, cât și calciu, iar cineva a crescut consumându-l în acest fel. Mai târziu, potrivit spuselor unora, cercetătorii în domeniul alimentar au descoperit că spanacul conține acid oxalic, iar consumul lui împreună cu tofu pe o perioadă lungă de timp poate duce cu ușurință la formarea de pietre în organism. La auzul acestora, persoana se gândește: „Ce este acidul oxalic? Cine a văzut vreodată acid oxalic în spanac? Mănânc spanac de atâția ani și nu s-a întâmplat nimic. Voi continua să mănânc!” Nu acceptă acest lucru. Este o persoană care nu acceptă câtuși de puțin lucruri noi sau puncte de vedere noi. În schimb, oamenii care au capacitatea de a accepta lucrurile, odată ce confirmă că spanacul conține acid oxalic, se vor gândi cum să elimine acidul oxalic și, aflând mai multe despre asta, descoperă că opărirea spanacului în apă clocotită elimină acidul oxalic. Cei care au capacitatea de a accepta lucrurile, la auzul unor informații noi, vor discerne, prin cercetări, veridicitatea informațiilor și dacă sunt benefice pentru oameni, apoi vor decide dacă le acceptă sau le resping. Vor pune întrebări, vor afla detaliile implicate și apoi vor aplica aceste informații în viața reală, evitând dezavantajele sau prejudiciile cauzate oamenilor de respectivul lucru nou. Pe de altă parte, acei oameni dezorientați, cărora le lipsește complet capacitatea de a accepta lucrurile, indiferent ce informații noi aud, nici nu se sinchisesc, nici nu le cercetează, ci le resping direct, agățându-se doar de lucrurile vechi, depășite. În cele din urmă, totul se reduce la problema calibrului acestora. Când vine vorba de lucruri noi, nu știu cum să le abordeze sau ce principii ar trebui să priceapă, nici nu se gândesc la consecințele pe care le-ar putea avea respingerea lucrurilor noi asupra vieții sau lucrării lor. Pe scurt, au mereu o atitudine suspicioasă față de lucrurile și informațiile noi, neîndrăznind să le accepte. Astfel de oameni au un calibru slab.

Oamenii cu un calibru slab nu pot rezolva în mod independent problemele pe care le întâmpină în viață, indiferent câte apar. Astfel de indivizi nu au capacitatea de a trăi independent. Indiferent de situație, modul de a face lucrurile pe care l-au moștenit de la strămoșii lor la momentul respectiv este modul în care continuă să le facă; nu schimbă nimic și îl respectă cu strictețe până la sfârșit. Dacă îi critici, spunând că este greșit să facă lucrurile așa, nu vor asculta și chiar vor deveni extrem de încăpățânați, certându-se cu tine: „Așa s-a transmis de la strămoșii noștri. Generația bunicului meu și generația părinților mei au procedat în felul acesta și așa s-a transmis!” Sunt neapărat corecte lucrurile transmise? Ei nu iau în considerare această întrebare, ceea ce le dovedește calibrul slab. Dacă ar avea calibrul unei persoane normale, s-ar gândi la această întrebare. Când ar auzi informații despre lucruri noi, ar manifesta un anumit grad de acceptare. Dacă nu prezintă aceste manifestări, înseamnă că nu au nicio fărâmă de acceptare. Asemenea oameni nu au capacitatea de a trăi independent. Indiferent la ce vârstă ajung, ei spun mereu: „Așa era pe vremea tatălui meu. Așa era pe vremea bunicului și a străbunicului meu. Prin urmare, tot așa trebuie să fie în generația mea.” Acești oameni sunt în mod clar fosile. Sunt ca niște bușteni putrezi – lipsiți de orizont! Nu au deloc capacitatea de a accepta lucruri noi, ceea ce arată că au un calibru foarte slab. Indiferent cum le explici progresele lucrurilor noi, nu le vor accepta. Astfel de oameni nu au capacitatea de a trăi independent. La prima vedere, pot părea că se descurcă singuri cu mâncarea, hainele, locuința și transportul, dar modalitățile și metodele pe care le folosesc lasă mult de dorit. Nu-și adaptează stilul de viață la vremuri sau la dezvoltarea din diverse domenii ale simțului practic și ale cunoștințelor pe care le-a dobândit omenirea. Astfel de oameni sunt cei cu un calibru slab. Deși nu mor de foame, nu îngheață și nu au suferit boli grave, judecând din perspectiva lor asupra supraviețuirii și a stilului lor de viață, astfel de oameni trăiesc pur și simplu într-un mod dezorientat și pot fi clasificați, de asemenea, drept deficienți mintal, idioți sau neghiobi. Unii se simt stingheriți când sunt numiți deficienți mintal sau idioți, dar chiar dacă se simt stingheriți, este adevărat. Calibrul lor chiar este atât de slab. Aș vrea cu adevărat să spun ceva care să te facă să te simți în largul tău, dar pur și simplu nu ai calibrul necesar pentru asta. Îți lipsesc abilitățile în toate aspectele și nu ai gânduri sau opinii corecte și precise care să se alinieze la gândirea umanității normale față de nicio chestiune. Nu înseamnă asta că nu ai calibru? Este deja destul de amabil că nu ești numit o persoană inutilă. Oamenii de acest fel care nu au calibru sunt doar la un pas distanță de a avea dizabilități mintale. Cei cu dizabilități mintale nu au nici măcar capacitatea de a avea grijă de ei înșiși, bazându-se în întregime pe ajutorul altora. La masă, încă trebuie să fie hrăniți înghițitură cu înghițitură de părinții lor și nici măcar nu știu dacă s-au săturat sau nu. Cei cu un calibru slab sunt deficienți mintal; sunt idioți și se află doar la un pas de a avea dizabilități mintale. Atât de slab este calibrul lor. Spune-Mi, nu sunt asemenea oameni vrednici de milă? Nu sunt de-a dreptul exasperanți? Cei cu un calibru slab nu au deloc capacitatea de a învăța, capacitatea de a înțelege lucrurile și capacitatea de înțelegere; au cu atât mai puțin capacitatea de a accepta lucrurile – nu au abilități în niciun aspect. Indiferent cum le explici lucrurile sau cum le dai exemple, tot nu pot să cuprindă cu mintea sau să înțeleagă ce s-a spus. Nu este aceasta o deficiență mintală? Indiferent cum explici, nu pot înțelege. Chiar dacă vorbești foarte clar și explici în amănunt, tot nu pricep și chiar consideră că spusele tale sunt foarte bizare. Nu au gândirea umanității normale și chiar inventează o serie de falsități pentru a te combate. Nu ai cum să raționezi cu astfel de oameni; spune-le doar cinci cuvinte: „Ești dincolo de orice rațiune!” Atât de slab este calibrul lor. Ai cum să nu te simți anxios și exasperat din cauza lor? Indiferent ce le spui unor asemenea oameni, este inutil. Oricum ai încerca să-i luminezi, nu înțeleg. Chiar și pentru o chestiune minoră, durează o zi întreagă să-i luminezi, iar dacă vorbești într-un mod puțin mai profund, nu vor înțelege; trebuie să folosești cei mai superficiali termeni și să spui multe ca să poată pricepe. Chiar și după ce înțeleg o chestiune, când apare ceva similar, tot nu pricep. Nu este aceasta o deficiență mintală? Totuși, indivizii de acest fel cu deficiențe mintale nu cred că sunt nesăbuiți. Aceștia spun: „Nu presupune că sunt nesăbuit. Dacă îmi oferi zece yuani sau zece dolari americani, fii atent ce aleg – sigur voi alege dolarii americani, fiindcă știu că sunt mai valoroși.” Alții spun: „Tot nesăbuit ești.” De ce spun alții că astfel de oameni sunt nesăbuiți? Pentru că un om obișnuit nu ar folosi acest tip de exemplu pentru a dovedi că nu este nesăbuit, nici nu ar folosi o asemenea metodă inferioară pentru a demonstra asta. Tocmai pentru că au un calibru extrem de slab, nu au standarde pentru evaluarea persoanelor, evenimentelor sau lucrurilor și nu știu cum să le evalueze, astfel de oameni nu se consideră niciodată nesăbuiți. Cei cu adevărat perspicace, după ce se străduiesc și se zbat constant într-un grup de oameni timp de trei până la cinci ani, își vor da seama că există în orice grup persoane mai bune decât ei, persoane care îi depășesc. Ei simt mereu că propriul calibru nu este destul de bun, că abilitățile și inteligența lor nu sunt destul de bune. Sunt mereu capabili să-și descopere propriile deficiențe, să recunoască unde nu se ridică la nivelul altora și să-și identifice propriile probleme; pot vedea mereu punctele forte ale altora. Oamenii de acest fel sunt perspicace și au calibru. De cealaltă parte, cei fără calibru, când trăiesc într-un grup de oameni, simt mereu că alții le sunt inferiori. Ei văd că unii oameni nu pot nici măcar să scrie anumite cuvinte sau să tasteze și îi disprețuiesc, considerându-i de calibru slab. Se folosesc de aceste lucruri nesemnificative, mărunte, pe care ei le pot face pentru a afirma că propriul calibru este bun. Există și oameni care, văzând că alții sunt mai puțin pretențioși în legătură cu igiena proprie sau că nu știu să se îmbrace bine, spun că au un calibru slab. Ei sunt puțin mai curați, pot da impresia de rafinament sau au unele cunoștințe și puncte forte, așa că își consideră propriul calibru ca fiind bun. Sunt astfel de oameni perspicace sau nesăbuiți? Sunt nesăbuiți. Observă cum vorbesc oamenii perspicace: „De ce am dat greș din nou? Îmi dau seama că sunt nesăbuit!” Cei care spun adesea că sunt nesăbuiți și că au deficiențe sunt cu adevărat perspicace. Cei care nu recunosc niciodată că sunt nesăbuiți și spun mereu: „Crezi că sunt nesăbuit? Încearcă să-mi ceri bani și vezi dacă îți dau!” sunt cu adevărat nesăbuiți. Nesăbuința, în termeni colocviali, este numită „a nu avea toate țiglele pe casă”. Faptul că pot spune astfel de lucruri nesăbuite, nu este aceasta nesăbuință? Nu înseamnă că „nu au toate țiglele pe casă”? (Ba da.) Când văd pe cineva care are unele neajunsuri sau defecte ori care are lacune în ceea ce face, râd pe la spatele lui, spunând: „Cum poate să fie atât de nesăbuit?”. Când văd pe cineva care este plin de calcule pentru a profita și de uneltiri viclene, îl consideră perspicace și cu un calibru bun. Oamenii cu adevărat perspicace evaluează calitatea calibrului unei persoane și dacă aceasta este perspicace sau nesăbuită pe baza diverselor sale abilități. Oamenii nesăbuiți se uită însă doar la cine calculează, cine profită și evită întotdeauna pierderile și cine se pricepe să se slujească singur prin vicleșuguri, crezând că toți cei de acest fel sunt perspicace și au un calibru bun. În realitate, oamenii de acest fel sunt cu toții nesăbuiți. Evaluează calitatea calibrului unei persoane în funcție de cât de calculată este – asemenea oameni sunt ei înșiși nesăbuiți. Tocmai am menționat una dintre cele mai nesăbuite manifestări, și anume faptul că spun: „Dacă îmi oferi zece dolari americani sau zece yuani, privește ce aleg. Nu aș alege în niciun caz yuanii – să nu crezi că nu știu că dolarii americani sunt mai valoroși! Dacă îmi oferi carne sau tofu, privește ce mănânc. Crezi că sunt îndeajuns de nesăbuit încât să mănânc tofu și nu carnea? Știu că este mai gustoasă carnea!” Astfel de oameni sunt, de fapt, nesăbuiți. Dacă într-adevăr nu vrei ca alții să-ți vadă nesăbuința, nu ar trebui în niciun caz să folosești astfel de exemple. Ai înțeles? (Da.) Oare oamenii nesăbuiți fac deseori această greșeală? (Da.) Ba chiar gândesc: „Uite cât de bine mă pricep să dau exemple! Vezi cât de perspicace sunt? Ți se pare că sunt nesăbuit? Tu ești cel nesăbuit!” Cel mai nesăbuit tip de individ dă încontinuu dovadă de nesăbuință. Aici se încheie părtășia despre această capacitate: capacitatea de a accepta lucrurile.

5. Capacitatea cognitivă

A cincea capacitate este capacitatea cognitivă. La ce se referă capacitatea cognitivă? Aceasta subliniază în principal gradul de înțelegere a lucrurilor în sine de către o persoană. Pentru a evalua capacitatea cognitivă a unei persoane, trebuie să ne uităm la gradul său de înțelegere a unui lucru și la intervalul de timp necesar pentru a reuși să înțeleagă esența acelui lucru. Dacă intervalul de timp necesar este foarte scurt și gradul ei de înțelegere este suficient de profund, atingând nivelul la care înțelege esența lucrului, acea persoană are capacitate cognitivă. Dacă intervalul de timp necesar ca o persoană să înțeleagă un lucru este în limite normale, iar persoana poate să înțeleagă esența acestui lucru în sine, să vadă clar cauzele și consecințele, precum și sursa și esența problemelor din el, apoi înțelege acest lucru în inima ei – și, chiar mai bine, dacă poate să dea o definiție și să tragă o concluzie despre acest lucru – spunem că are un calibru bun. Altfel spus, ca persoană normală care are gândirea umanității normale, indiferent dacă ești bărbat sau femeie, dacă tocmai ai ajuns la vârsta adultă sau ești deja de vârstă mijlocie sau la bătrânețe, dacă înțelegi esența acestui lucru în sine în intervalul de timp normal, atunci calibrul tău este considerat a fi bun. Dacă intervalul de timp de care ai nevoie pentru a înțelege acest lucru este de peste trei sau patru ori mai mare decât al unei persoane normale – adică, dacă o persoană cu un calibru bun are nevoie de trei zile, dar tu ai nevoie de zece zile sau chiar de o lună – și, până când pricepi clar întreaga secvență de evenimente a acestei chestiuni, iar prejudiciul și consecințele negative cauzate de această chestiune au apărut deja, abia atunci îți dai seama de gravitatea acestei chestiuni și de sursa și esența ei, atunci, în cel mai bun caz, calibrul tău este mediu. Cu alte cuvinte, dacă această chestiune încă nu a cauzat consecințe grave, dar unele consecințe negative apar deja în permanență și abia pe durata acestui proces devii treptat conștient de sursa și esența acestei chestiuni, ajungând la o definiție și o concluzie, atunci calibrul tău este considerat mediu. Dar dacă îți dai seama brusc și înțelegi care este natura acestei chestiuni doar după ce a dus la consecințe negative sau grave, atunci calibrul tău este extrem de slab. Dacă această chestiune a cauzat deja consecințe negative și încă nu știi care este problema cu această chestiune sau care este sursa problemei și încă nu poți să tragi o concluzie despre ea, atunci nu ai deloc calibru. Capacitatea cognitivă se împarte în aceste patru niveluri. Primul este reprezentat de persoanele cu un calibru bun. Adică, atunci când tocmai a apărut ceva și trebuie să tragi imediat o concluzie în câteva ore – și este o situație urgentă în care vor exista consecințe negative dacă nu emiți prompt o judecată, nu elaborezi un plan pentru a gestiona și rezolva problema sau chiar nu concepi un plan de control al pierderilor pentru a-i opri evoluția pe mai departe – dacă, în acest interval de timp, poți deveni conștient de sursa acestei chestiuni și poți să emiți imediat și decisiv o judecată precisă, să iei cu exactitate o decizie și să tragi o concluzie, apoi să formulezi un plan rezonabil pentru gestionarea ei, înseamnă că ai un calibru bun. Să presupunem, însă, că doar simți că există o problemă cu această chestiune, dar nu știi unde se află problema sau care este sursa ei și, în perioada normală de timp pentru gestionarea acestei chestiuni, nu ai nicio concluzie, niciun verdict sau plan pentru a o gestiona. În schimb, pur și simplu aștepți pasiv și observi evoluția ei ulterioară și, doar prin intermediul evoluției ei ulterioare, încerci să identifici care este de fapt esența acestei chestiuni, emiți o judecată care nu este foarte precisă, iar după aceea continui să aștepți și să observi și, înainte ca această chestiune să evolueze pe deplin, abia dacă reușești să-ți dai seama de esența problemei sau abia dacă găsești o soluție, dar tot nu o gestionezi cu promptitudine. Dacă așa stau lucrurile, calibrul tău este de-a dreptul mediocru. Dacă această chestiune a evoluat pe deplin și consecințele au apărut deja, iar esența problemei a ieșit deja complet la iveală și abia atunci îți dai seama că această chestiune este rea și vezi care este sursa ei fundamentală – sau poate că nici măcar nu vezi sursa deloc, ci pur și simplu înduri sau înfrunți pasiv consecința finală a acestei chestiuni – înseamnă că ai un calibru slab. O altă manifestare a oamenilor cu un calibru slab este că au în continuare aceeași atitudine, aceeași metodă și aceeași viteză de gestionare dacă se ivesc din nou asemenea chestiuni. Adică, de fiecare dată când se ivesc asemenea chestiuni, ei le gestionează întotdeauna în același fel, cu aceeași viteză și eficiență. Indiferent câte lucruri se întâmplă, nu sunt capabili să le discearnă esența, nici nu-și schimbă în mod corespunzător opiniile sau punctele de vedere despre chestiunile lumești. Aceștia sunt oameni cu un calibru slab. Tocmai pentru că sunt oameni cu un calibru slab, nu au capacitatea de a trăi independent; adică, nu au nicio perspectivă asupra supraviețuirii sau asupra vieții. Acesta este un indiciu al unui calibru slab. Manifestarea oamenilor fără calibru este următoarea: când s-a ivit deja o chestiune și consecințele pot chiar să fi apărut, ei încă nu știu ce s-a întâmplat, de parcă ar visa. Asta înseamnă că nu au deloc calibru și nici capacitate cognitivă. Înțelegi? (Da.) Capacitatea cognitivă se referă în principal la a înțelege esențele diverselor persoane și evenimente și sursele problemelor lor; asta este capacitatea cognitivă. Înseamnă că, atunci când vezi manifestările, dezvăluirile și umanitatea unui anumit tip de oameni, poți cunoaște problemele cu care se confruntă, care este sursa problemelor lor în mediul în care trăiesc, precum și care este esența evenimentelor pe care le observi în prezent și unde se află sursa problemelor dinlăuntrul lor. Capacitatea cognitivă se referă în principal la două aspecte: a-ți da seama de esența oamenilor, evenimentelor și lucrurilor și a-ți da seama de sursa problemelor lor. Ce altceva puteți înțelege despre capacitatea cognitivă? O înțelege cineva drept capacitatea de a înțelege și de a acumula cunoștințe? (Nu.) Capacitatea cognitivă despre care vorbim implică în primul rând capacitatea de a privi oamenii și evenimentele. Dacă standardul după care privești oamenii și evenimentele este foarte scăzut, înțelegerea ta este foarte superficială sau nu poți înțelege esența niciunui om, eveniment sau lucru, atunci capacitatea ta cognitivă este foarte slabă sau chiar inexistentă. Dacă, indiferent câte cuvinte evident incorecte sau câte puncte de vedere greșite exprimă oamenii din jurul tău, câte acțiuni incorecte întreprind sau câtă corupție evidentă dezvăluie, nu poți să descoperi esența problemei, nu știi ce fel de oameni sunt, dacă sunt oameni corecți, dacă sunt oameni care urmăresc adevărul, cum este caracterul lor sau care este esența unor asemenea oameni – dacă nu cunoști niciunul dintre aceste lucruri – atunci nu ai deloc capacitate cognitivă. Când te confrunți cu orice persoană sau chestiune, nu ai niciun standard de evaluare. După încheierea chestiunii, nu ai nicio concluzie despre esența unor astfel de probleme și, cu atât mai mult, nu o înțelegi deloc; și, desigur, nu ai principii pentru gestionarea unor asemenea probleme sau căi de practică pentru ele – asta înseamnă să nu ai deloc capacitate cognitivă. Capacitatea cognitivă se referă în principal la capacitatea cuiva de a înțelege persoanele, evenimentele și lucrurile. Aici se încheie discuția noastră despre această capacitate.

6. Capacitatea de a emite judecăți

A șasea capacitate este capacitatea de a emite judecăți. Capacitatea de a emite judecăți este atunci când poți judeca dacă o chestiune pe care o întâmpini este corectă sau incorectă, bună sau rea, pozitivă sau negativă și apoi îți poți folosi judecata pentru a stabili modul adecvat de a o aborda și gestiona. Când o persoană întâmpină în mod normal o chestiune, fie că este ceva ce a văzut anterior sau nu, a experimentat anterior sau nu și dacă aceasta este relativ pozitivă sau relativ negativă, ce fel de atitudine ar trebui să adopte față de ea? Ar trebui să o respingă sau să o adopte și să o accepte? Dacă, după ce o vezi clar, ai o poziție proprie și opinii precise care se aliniază la adevărurile-principii, acest lucru dovedește că ai capacitatea de a emite judecăți. De exemplu, când auzi o persoană spunând ceva, după ce te gândești bine, poți stabili ce înseamnă, ce scop dorește să atingă vorbitorul, de ce rostește aceste cuvinte, de ce folosește acea exprimare și acel ton și de ce are un anumit tip de privire când vorbește. Poți vedea intențiile, scopurile și motivele de bază care se află în spatele spuselor sale. Indiferent cum gestionezi apoi aceste intenții și motive de bază, poți percepe unele dintre problemele fundamentale care se află în spatele întâmplării de la fața locului. Știi ce vrea să facă, de ce vrea să procedeze așa, scopul pe care vrea să-l obțină, efectul pe care intenționează să-l aibă cuvintele sale și mijloacele, uneltirile și comploturile ascunse implicate. Poți să vezi unele indicii, să devii conștient că problema prezentă nu este una obișnuită și chiar să ai o senzație de alertă în inima ta. Aceasta dovedește că ai capacitatea de a emite judecăți. Dacă ai capacitatea de a emite judecăți, înseamnă că ești o persoană cu un calibru bun. Indiferent cât de plăcute par cuvintele cuiva, cât de mult se aliniază la adevăr în ceea ce privește doctrina, cât de integră li se pare altora atitudinea sa sau cât de profund este ascuns scopul său, poți totuși să judeci problema prin dezvăluirile sau fenomenele exterioare ori prin ceea ce spune – asta dovedește că ai un calibru bun și capacitatea de a emite judecăți. De exemplu, când te confrunți cu o chestiune, indiferent în ce măsură a evoluat aceasta, poți să-ți dai seama de esența ei și de sursa problemei înțelegând procesul acestei chestiuni. Asta înseamnă că ai capacitatea de a emite judecăți. De pildă, când există în biserică antihriști și oameni răi care perturbă și tulbură, referitor la cine dintre acești oameni este instigatorul, cine sunt cei care îl urmează, cine joacă rolul principal în această chestiune și cine este pasiv, precum și ce fel de influență va avea această chestiune în sine asupra oamenilor și ce consecințe negative vor apărea dacă această chestiune evoluează în continuare, poți emite o judecată despre întreaga situație prin faptul că înțelegi circumstanțele de bază ale acestei chestiuni. Chiar dacă judecata ta de la acel moment are un anumit grad de discrepanță față de modul în care se desfășoară în cele din urmă chestiunea, cel puțin ai un punct de vedere, o atitudine și principii exacte pentru a gestiona această chestiune. Este o dovadă suficientă că ai capacitatea de a emite judecăți în ceea ce privește această chestiune. Cu alte cuvinte, ai capacitatea de a judeca cine este capul răutăților sau instigatorul unei chestiuni sau în ce măsură va evolua aceasta în viitor și ce fel de atitudine și principii ar trebui să folosești pentru a o aborda și a o împiedica să ducă la consecințe negative. Atât timp cât ai capacitatea de a judeca, atât timp cât logica și metoda judecății tale sunt corecte, iar baza judecății tale este cel puțin în conformitate cu umanitatea sau, chiar mai bine, în conformitate cu adevărurile-principii, aceasta dovedește că ai capacitatea de a emite judecăți. Chiar dacă judecata ta are un anumit grad de discrepanță cu chestiunea în sine, atâta vreme cât există o bază pentru judecata ta, iar aceasta se conformează tiparelor modului în care evoluează chestiunea în sine și se aliniază la sursa și esența unor probleme similare sau echivalente – și, în plus, se aliniază la adevărurile-principii – se poate spune, de asemenea, că ai capacitatea de a emite judecăți. Faptul că ai capacitatea de a emite judecăți dovedește că poți să te gândești la probleme. Dacă judecățile tale se aliniază la sursa, esența și la toate celelalte aspecte ale chestiunii în sine, acest lucru dovedește că ești o persoană cu un calibru bun.

Indiferent ce oameni sau chestiuni întâmpină o persoană, doar atunci când are o gândire corectă și doar pornind de la premisa că judecă dacă o chestiune este corectă sau incorectă, bună sau rea, pozitivă sau negativă, aceasta poate avea un plan ulterior pentru gestionarea și rezolvarea chestiunii. Dacă o persoană nu știe cum să se gândească la probleme – mai exact, dacă nu le poate judeca – atunci nici nu poate gestiona probleme, adică îi lipsește capacitatea de a gestiona problemele. Oricine gestionează probleme procedează pe baza premisei că judecă dacă o chestiune este corectă sau incorectă; în caz contrar, planul său de a rezolva problema și calea sa de practică nu vor avea nicio bază. De exemplu, cineva îți raportează că, într-o anumită biserică, viața bisericească nu este bună; majoritatea oamenilor sunt negativi și indiferenți, nedorind să se adune sau să-și facă datoria. Cum judeci un astfel de fenomen? Este o problemă din viața reală? (Da.) Întrucât este o problemă din viața reală, trebuie să elaborezi un plan specific de practică pentru gestionarea și rezolvarea ei. Înainte de a rezolva problema, nu trebuie să judeci care sunt sursa și esența acestei probleme și ce oameni o cauzează? Nu trebuie să judeci aceste lucruri? (Ba da.) Doar prin intermediul gândirii poți avea o judecată și doar după ce judeci poți identifica sursa problemei și, pe baza sursei și esenței problemei, poți stabili metode adecvate și potrivite de gestionare și planuri de rezolvare a problemei. Dacă ai afla că viața bisericească dintr-o anumită biserică nu este bună, dar nu ai cunoaște motivul, cum ai proceda pentru a judeca unde se află sursa problemei? (M-aș gândi mai întâi că această problemă este legată direct de conducătorul bisericii. În cazul în care conducătorul bisericii nu are înțelegere spirituală, crede în Dumnezeu de ani de zile, dar nu înțelege adevărul, nu poate gestiona nicio problemă pe care o întâlnește și nu știe cum să-i conducă pe aleșii lui Dumnezeu să mănânce și să bea cuvintele Sale sau părtășia despre adevăr, atunci o biserică având un astfel de conducător fals cu siguranță nu are o viață bisericească bună.) Aceasta este o judecată. În general, pentru probleme simple, dacă este precisă, o singură judecată îți poate permite să înțelegi sursa problemei. Însă unele probleme sunt complexe și, dacă informațiile pe care le înțelegi nu sunt complete, este posibil ca o singură judecată să nu-ți permită să înțelegi sursa problemei. Așadar, există și a doua și a treia judecată? (Da.) După trei judecăți, este posibil ca una dintre acestea să fie cea mai exactă. La care alte judecăți vă puteți gândi, atunci? (M-aș putea gândi că oamenii din această biserică au, în general, un calibru slab și o capacitate slabă de a înțelege adevărul și nu iubesc adevărul. De aceea rezultatele vieții bisericești de acolo sunt slabe.) Este conformă cu realitatea situației? Aceasta este a doua judecată. Există și alte judecăți? (M-aș gândi și dacă există oameni răi care tulbură această biserică.) Aceasta este a treia judecată. Care dintre aceste trei judecăți este mai conformă cu situația reală și mai realistă și care este lipsită de substanță? (Simt că a doua judecată este întrucâtva lipsită de substanță. De fapt, dacă biserica are o persoană potrivită drept conducător responsabil de lucrare, rezultatele vieții bisericești ar fi bune. Mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu și înțelegând adevărul, frații și surorile ar avea cu siguranță motivația de a-și îndeplini îndatoririle. Simt că prima și a treia judecată sunt mai realiste.) A doua judecată este o doctrină lipsită de substanță. Prima și a treia judecată se aliniază la situația reală și sunt exacte. În primul rând, aceste două judecăți folosesc o gândire logică; în al doilea rând, se bazează pe niște fenomene care se întâlnesc frecvent în viața reală. Dacă poți înțelege fenomenele frecvente, este o dovadă că gândirea ta este corectă și se conformează logicii. Dacă nu poți înțelege situația reală și judecata ta nu are legătură cu viața reală, este o dovadă că gândirea ta este lipsită de logică și are probleme și că privești problemele într-un mod nerealist, neobiectiv. Prima și a treia judecată sunt obiective. O situație poate fi cea în care conducătorul bisericii nu știe cum să facă lucrarea. El însuși nu are o cale de intrare în viață, așa că are și mai puțin o cale când vine vorba de conducerea bisericii și a fraților și surorilor. Drept urmare, viața bisericească de acolo nu se îmbunătățește. De fapt, majoritatea celor din cadrul bisericii cred sincer în Dumnezeu și au motivație, dar viața bisericească nu dă cu adevărat roade. Fiecare adunare urmează aceeași rutină: cântări, rugăciuni, citirea cuvintelor lui Dumnezeu, iar apoi conducătorul sau diaconul împărtășește o înțelegere superficială sau niște doctrine. Puțini oameni de acolo pot vorbi despre o înțelegere reală bazată pe experiență. Pe deasupra, conducătorul bisericii are un calibru slab și o experiență superficială și nu este capabil să aibă părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme. Viața bisericească pare așadar plictisitoare și neplăcută. Au avut loc mai multe adunări, dar nimeni nu a câștigat nimic de pe urma lor, așa că majoritatea oamenilor simt că este mai puțin benefic să participe la astfel de adunări decât să citească acasă cuvintele lui Dumnezeu și nu mai doresc să participe. După ce cred în Dumnezeu timp de unul sau doi ani și înțeleg ceva din adevăr, unii oameni vor să îndeplinească îndatoriri. Însă unii conducători de biserică nu știu care oameni sunt potriviți pentru o datorie sau pentru ce tip de lucrare sunt potriviți. Nu sunt capabili să rânduiască sau să folosească oamenii în mod rezonabil, nici nu-și pot folosi propriile experiențe pentru a-i sprijini și a-i ajuta pe oameni să-și îndeplinească îndatoririle. Din această cauză, unii oameni devin negativi și nu doresc să-și îndeplinească îndatoririle. De fapt, majoritatea celor care sunt dispuși să-și facă datoria își pot face bine datoria; pur și simplu duc lipsă de sprijin și ajutor. În cazul în care conducătorii de biserică și diaconii îi pot sprijini și ajuta pe oameni conform cuvintelor lui Dumnezeu, numărul celor din biserică dispuși să-și facă datoria va crește, iar ei vor putea să-și facă datoria în mod normal. Viața bisericească dă rezultate slabe și unele probleme rămân nerezolvate mult timp deoarece conducătorii de biserică și diaconii nu știu să facă lucrarea și, după un timp, mulți oameni devin negativi și nu mai au nicio motivație; acest lucru îi afectează pe aleșii lui Dumnezeu în îndeplinirea datoriei lor. Dacă rezultatele vieții bisericești sunt slabe, este în principal din cauză că diaconii și conducătorii de biserică nu știu să facă lucrarea bisericii. Aceasta este o situație. O altă situație este atunci când antihriștii și oamenii răi dețin puterea și provoacă tulburări în biserică, ceea ce se întâmplă uneori. Când conducătorii de biserică nu știu să facă lucrarea și există și antihriști și oameni răi care dețin puterea, formează în permanență clici, întemeiază regate independente și îi chinuie și îi oprimă pe alții, rezultatul este că unii frați și surori care cred sincer în Dumnezeu și sunt dispuși să-și facă datoria sunt oprimați, chinuiți și excluși. Aceștia vor să-și facă datoria, dar nu au nicio ocazie, devenind astfel negativi și slabi. Acești oameni care cred sincer în Dumnezeu nu au nicio bucurie când se adună cu antihriștii și ceata lor. Antihriștii vor mereu să dețină puterea și să se impună. Când participă la adunări, cei care cred sincer în Dumnezeu vor să înțeleagă mai mult din adevăr și să-și împărtășească experiențele, dar antihriștii îi oprimă și nu le dau ocazia. Drept urmare, viața bisericească devine dezordonată; oamenii sunt dezbinați până la haos, iar adunările nu mai sunt plăcute. Puținul entuziasm și puțina dragoste pe care le aveau oamenii se pierd, iar ei nu mai sunt dispuși să-și facă datoria. Rezultatele slabe ale vieții bisericești pot fi cauzate de oricare dintre aceste motive. Asta puteți considera și judeca. Dacă ajungi prin intermediul judecății la o concluzie legată de situația reală, chiar dacă are doar o legătură parțială sau identifică doar o posibilă problemă, este totuși o manifestare a capacității de a emite judecăți. Cel puțin, concluzia și opinia la care ajungi prin intermediul judecății sunt legate de situația reală, nefiind o doctrină, ceva lipsit de substanță sau care nu există niciodată. Aceasta dovedește că ai capacitatea de a emite judecăți. În cazul în care concluziile pe care le tragi despre fiecare chestiune nu se aliniază la tiparele normale ale evoluției lucrurilor sau la desfășurarea oricărei chestiuni din viața reală și sunt pur și simplu imaginare, deșarte, nerealiste și neadevărate, neavând nicio legătură cu situațiile reale, atunci înseamnă că nu ai capacitatea de a emite judecăți sau comiți frecvent erori de judecată. Cum rămâne atunci cu a doua judecată pe care ați menționat-o mai devreme, și anume că rezultatele slabe ale vieții bisericești sunt cauzate de faptul că oamenii din această biserică au un calibru slab și nu iubesc adevărul – ce fel de judecată este aceasta? (Este o eroare de judecată.) Se numește a comite o eroare de judecată. Dacă nu poți înțelege pe deplin situațiile care apar frecvent în astfel de chestiuni – și anume cele câteva situații cu cea mai mare probabilitate de apariție – și ajungi la o singură situație după ce judeci sau te poți gândi la situații posibile, dar și la situații imposibile, ce dovedește acest lucru? Dovedește că ai o capacitate medie de a emite judecăți. O persoană cu o capacitate medie de a emite judecăți are unele gânduri despre o chestiune, dar nu poate fi sigură. În astfel de cazuri, judecata pe care o emite este inexactă. Dacă judecățile unei persoane sunt uneori corecte și alteori incorecte, iar unele se aliniază la situația reală, în timp ce altele nu, dar cele inexacte sunt relativ mai frecvente, aceasta arată că are o capacitate slabă de a emite judecăți. Să presupunem că ajunge prin intermediul judecății la concluzii complet lipsite de substanță, care nu se conformează deloc tiparelor evoluției lucrurilor și, chiar mai mult, care nu se aliniază la fenomenele comune sau frecvente, neavând nicio legătură cu faptele. Judecățile lor nu sunt altceva decât fantezii, nu au absolut nicio legătură cu tiparele evoluției lucrurilor sau cu umanitatea-esență în sine și sunt complet incompatibile cu contextul vieții reale și cu mediul înconjurător. Altfel spus, să presupunem că judecățile lor sunt rupte de realitate – concluziile la care ajung după ce judecă nu s-ar putea întâmpla niciodată în viața reală, iar lucrurile despre care vorbesc nu constituie deloc esența problemei. În acest caz, această persoană nu are deloc capacitatea de a emite judecăți.

Pentru a evalua dacă o persoană are capacitatea de a emite judecăți, trebuie să vedem în primul rând dacă sunt corecte judecățile sale despre diversele tipuri de oameni și diversele tipuri de lucruri. De exemplu, să spunem că vezi un individ plângând și nu știi de ce. Poți vedea că este foarte mâhnit și foarte trist când plânge și, de asemenea, se roagă și citește din când în când cuvintele lui Dumnezeu și nu răspunde niciunei persoane care îi vorbește. Ți se cere să judeci ce se întâmplă cu acest individ și spui: „S-ar putea să-i fie dor de casă. Mama lui s-a îmbolnăvit acum ceva timp, așa că vrea să meargă acasă.” Este corectă această judecată? Unii spun: „S-ar putea să se simtă negativ. De cele mai multe ori, oamenii plâng pentru că le-au fost rănite sentimentele. De exemplu, plâng când sunt agresați sau păcăliți. Când se confruntă cu o problemă și a fost tratat nedrept, el plânge întotdeauna și nu este dispus să vorbească sau să interacționeze cu alții. Aceasta este o manifestare a negativității.” Alții emit următoarea judecată: „Pe vremuri, predica adesea Evanghelia și își făcea datoria afară, dar acum își face datoria înăuntru de mult timp și s-ar putea să nu fie obișnuit și să se simtă sufocat.” Există și alte posibilități? Unii spun: „Poate că n-a apucat să mănânce carne ieri, fapt care l-a supărat și de aceea plânge.” Alții spun: „Ieri a venit să discute cu mine. Am crezut că era doar în trecere, așa că i-am aruncat o privire și n-am spus nimic. Oare de asta s-a supărat? Oare plânge din cauza asta?” Cum ar trebui judecată această chestiune într-un mod care să se alinieze la situația reală? Este ușor de judecat? (Pot emite unele judecăți. Puținele motive menționate adineaori – dorul de casă, sentimentele rănite sau o stare de spirit mohorâtă, de sufocare – toate aceste stări pot face o persoană să plângă. Totuși, lucrurile mărunte, cum este faptul că nu a apucat să mănânce carne sau că a fost ignorat când a vorbit cu cineva, n-ar trebui să fie suficiente pentru a face pe cineva să plângă.) Care sunt motivele care pot face pe cineva să plângă amarnic? Nemulțumiri, tristețe, dorul de o persoană sau lipsa unui lucru, un sentiment de îndatorare. Așadar, ar trebui să-l întrebi: „De ce plângi? Plângi pentru că ai fost tratat nedrept și te simți trist sau pentru că te gândești la propria persoană și simți că Îi datorezi atât de mult lui Dumnezeu?” Printr-o astfel de conversație sinceră cu el, vei afla de ce plânge. Pe scurt, nu este posibil să plângă pentru că nu a mâncat bine sau nu a putut să mănânce carne, nici nu este posibil să plângă pentru că alții l-au ignorat sau și-au dat ochii peste cap la vederea lui. Desigur, în circumstanțe obișnuite, o persoană nu ar plânge din cauză că îndură mici greutăți, nici din cauză că este ocazional într-o stare de spirit nu tocmai bună. Lucrurile care pot face o persoană să plângă sunt, de obicei, doar acele câteva situații menționate anterior. Poți să judeci motivul pentru care plânge pe baza acelor situații obișnuite și apoi să emiți o judecată pe baza manifestărilor sale obișnuite, constante – de exemplu, faptul că nu plânge în general decât dacă se confruntă cu ceva trist sau ceva care atinge un punct sensibil, că nu varsă lacrimi cu ușurință și că plânge doar când vorbește despre lucruri deosebit de supărătoare și care îi răscolesc în mod special sufletul sau când a făcut ceva greșit sau a comis o eroare gravă și simte că Îi este îndatorat lui Dumnezeu – judecând pe baza acestui context, poți mai mult sau mai puțin să-ți dai seama de ce plânge. O situație este că ar plânge dacă un membru al familiei s-ar îmbolnăvi grav sau ar deceda, alta este dacă el însuși ar suferi de o boală gravă și ar fi îndurerat. Alternativ, ar putea să plângă pentru că a făcut ceva greșit și, astfel, a comis o fărădelege și ar simți că Îi este îndatorat lui Dumnezeu, dorind să facă tot posibilul pentru a se întoarce din drum, dar având încă slăbiciuni și fiind incapabil să le depășească; aceste emoții complexe, amestecate laolaltă, l-ar face să plângă. Aceste judecăți corespund relativ situației reale. Judecând pe baza manifestărilor sale constante și a caracteristicilor personalității sale, poți descoperi cauza principală care îl face să plângă acum. Astfel, judecata va fi relativ mai exactă. Înțelegând, pe de o parte, statura unor astfel de oameni și unele dintre problemele pe care le experimentează în prezent și, pe de altă parte, defectele umanității lor în sine, precum și o parte din corupția și slăbiciunile pe care le dezvăluie frecvent, poți, practic, să restrângi domeniul și să judeci care este cauza principală a problemei persoanei respective în cadrul acestui domeniu. Emiterea unei judecăți în acest mod va fi relativ exactă.

Am terminat acum părtășia despre manifestările oamenilor care au un calibru bun, mediu sau slab în ceea ce privește capacitatea lor de a emite judecăți, nu-i așa? (Așa este.) Există și categoria oamenilor cu cel mai slab calibru. Indiferent ce se întâmplă sau ce văd că face cineva, astfel de oameni nu știu să emită o judecată. De ce nu știu? Deoarece calibrul lor este foarte slab, nu au capacitatea de a emite judecăți și nu știu cum să judece lucrurile. De exemplu, să presupunem că aud pe cineva spunând ceva negativ. Când vine vorba de esența și natura acestei afirmații negative, nu știu pe ce să-și bazeze judecata, nu au habar. Asta înseamnă că nu știu cum să se gândească la probleme și nu știu cum să judece lucrurile. Când văd pe cineva făcând ceva, nu pot să judece care este natura acestei chestiuni sau cum este caracterul acestei persoane pe baza esenței chestiunii; nu știu cum să judece aceste lucruri pe baza experienței din conduita proprie și, cu atât mai puțin, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Prin urmare, nu au capacitatea de a emite judecăți. Care este cauza principală a incapacității de a judeca lucrurile? Este că oamenii de acest fel nu știu cum să se gândească la probleme și, când vine vorba să privească persoanele și lucrurile, nu știu la care aspect al lor să se uite, cum să le privească sau pe ce bază să le privească. În plus, nu știu ce concluzii să tragă după aceea, cum să tragă concluzii sau cum să abordeze și să gestioneze acest tip de persoană sau chestiune odată ce au ajuns la o concluzie. Mintea lor este fie goală, fie încețoșată. Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a emite judecăți. Principala problemă a celor care nu au capacitatea de a emite judecăți este că nu înțeleg sau nu pricep niciunul dintre principii și le lipsește chiar și experiența din conduita proprie. Prin urmare, când interacționează cu diverse tipuri de oameni, nu știu cu care tipuri de oameni merită să se asocieze și cu care nu; nu știu care oameni sunt relativ amabili și care au și unele puncte forte din care pot învăța pentru a-și compensa neajunsurile și cine poate să-i ajute și să fie benefic pentru ei; ce tipuri de oameni pot fi tolerați și cu care tipuri te poți înțelege cu greu; și ce tipuri de oameni au o umanitate atât de incredibil de rea, încât asocierea cu ei ar putea să atragă cu ușurință necazuri sau dispute și, astfel, ar trebui ținuți la distanță – sunt ignoranți în privința tuturor acestor lucruri. Pe scurt, acești oameni care nu au capacitatea de a emite judecăți nu știu nimic și nu pot judeca nicio persoană sau chestiune. Dar au și o abordare proprie, o regulă fixă ​​pe care o urmează. Aceștia spun: „Indiferent cu cine gestionez lucruri sau cu cine vorbesc, îl expediez pur și simplu făcând glume. Nu țin dușmănie față de nimeni. Fie că sunt oameni buni sau răi, fie că au credință sinceră în Dumnezeu sau nu, fie că iubesc adevărul sau sunt scârbiți de el – mă înțeleg cu ei și nu jignesc pe nimeni. Când văd oameni răi, îi evit; când văd oameni docili, îi agresez.” Întocmai aceasta este logica lor diavolească. Nu știu cu ce tipuri de oameni ar trebui să se asocieze, ce tipuri de oameni ar trebui să țină la distanță și cu ce tipuri de oameni nu ar trebui niciodată să se asocieze sau să aibă de-a face. Nu aplică nici cel mai mic discernământ și îi consideră pe toți la fel, tratând pe toată lumea în mod uniform. Indiferent despre cine este vorba, atât timp cât nu au o părere favorabilă despre acea persoană, o vor considera un străin sau un dușman. Indiferent cât de bună este o persoană, atât timp cât nu le oferă niciun beneficiu, o vor trata cu precauție. Nu-și deschid inimile în fața nimănui și adoptă o abordare precaută cu toată lumea. Au astfel de oameni un calibru bun sau un calibru slab? (Un calibru slab.) Întrucât au un calibru slab, cum pot avea totuși asemenea gânduri? Astfel de oameni sunt pur și simplu limitați. Care este diferența dintre cei fără calibru și cei cu dizabilități mintale? Oamenii fără calibru sunt deficienți mintal și idioți. În afară de faptul că se hrănesc și se îmbracă, își mențin reputația și fac unele calcule pentru a profita și a nu suferi pierderi, nu au deloc calibru. Cei cu dizabilități mintale, pe de altă parte, nici măcar nu fac calcule pentru a-și proteja interesele proprii sau pentru a profita – pur și simplu nu au absolut niciun gând. Oamenii deficienți mintal și idioți, pe lângă faptul că fac unele calcule, nu au absolut nicio capacitate de supraviețuire, nu au deloc calibru și nici capacitatea de a emite judecăți. Prin urmare, nu există principii în modul în care tratează persoanele; se bazează doar pe sentimentele lor. Atât timp cât simt că nu ești bun față de ei, te vor evita, se vor simți potrivnici față de tine, te vor urî în inimile lor și te vor respinge. Indiferent câtă bunăvoință ai avea față de ei sau cum îi ajuți, atâta vreme cât nu pot percepe clar acest lucru, nu vor simți că ești prietenos cu ei sau că nu le faci niciun rău. Nu pot identifica dacă persoanele, evenimentele și lucrurile sunt corecte sau incorecte, bune sau rele, pozitive sau negative – nu pot judeca aceste lucruri. Doar fac niște calcule. Când profită de ceva, sunt fericiți; când nu profită, simt că au suferit o pierdere, că au fost tratați nedrept și că au fost ridiculizați de alții și hotărăsc ca data viitoare să nu-i lase pe alții să profite și să nu le permită altora să se dea mari sau să obțină victoria în fața lor – nu le vor da altora nicio ocazie. Spune-Mi, doar pentru că fac aceste calcule în mintea lor putem considera că au calibru? Este doar puțin mai bine decât să aibă dizabilități mintale, dar când vine vorba de abilități, nu au niciuna – nu au niciuna dintre diferitele abilități de a gestiona diverse tipuri de lucruri. Sunt pur și simplu idioți și deficienți mintal. Astfel de oameni nu au deloc calibru. Înțelegi? (Da.) Singurul lucru pe care îl au acei oameni și pe care cei cu dizabilități mintale nu-l au sunt aceste calcule; cei cu dizabilități mintale nu le au nici măcar pe acestea. La auzul acestora, oamenii de acest fel nu sunt convinși, spunând: „Susții că nu am deloc capacitatea de a emite judecăți? Pune niște dolari americani și niște aur laolaltă și vezi dacă nu pot să-i recunosc. Pot să-i diferențiez! Aurul este galben, iar dolarii americani sunt bani de hârtie! Pune platină și argint laolaltă și vezi dacă nu pot să emit o judecată! Platina și argintul au nuanțe diferite de alb – îmi dau seama!” Nu este o nesăbuință? Este destul de nesăbuit. Sunt în stare doar să deosebească aceste lucruri și, totuși, vor să se dea mari și să demonstreze că nu sunt nesăbuiți. Au făcut atâtea lucruri nesăbuite, atâtea lucruri care demonstrează o lipsă de calibru – de ce nu vorbesc despre ele și nu încearcă să le înțeleagă? Tocmai pentru că le lipsește calibrul, pentru că au un calibru atât de slab și nu pot identifica sau diferenția aceste lucruri, ei aduc în discuție unul sau două lucruri pe care cei cu dizabilități mintale nu le pot face, pentru a demonstra că au ceva istețime și calibru. Nu este o nesăbuință? Aceasta le dovedește și mai mult nesăbuința. Am terminat acum părtășia noastră despre manifestările oamenilor care nu au deloc calibru. Care este principalul criteriu pentru a evalua dacă o persoană are capacitatea de a emite judecăți? Depinde dacă are gândirea umanității normale. Dacă nu ai gândirea umanității normale, nu vei fi capabil să judeci nimic. Dacă ai gândirea umanității normale, judecățile tale pot fi totuși greșite, dar, cel puțin, aceasta arată că ai capacitatea de a emite judecăți și capacitatea de gândire a umanității normale. Judecățile pe care le emiți nu sunt speculații, presupuneri, ipoteze și nici nu sunt inferențe. În schimb, sunt diferite concluzii și opinii la care ajungi după ce iei în considerare toate aspectele unei chestiuni. Asta se numește a avea capacitatea de a emite judecăți.

7. Capacitatea de a identifica lucrurile

Acum că am terminat de discutat despre capacitatea de a emite judecăți, haideți să vorbim în continuare despre capacitatea de a identifica lucrurile. La ce se referă capacitatea de a identifica lucrurile? Se referă în principal la a identifica dacă persoanele, evenimentele și lucrurile sunt pozitive sau negative, corecte sau incorecte, bune sau rele; se referă la caracterizarea sau clasificarea persoanelor, evenimentelor și lucrurilor –categorisirea persoanelor, evenimentelor și lucrurilor cu care te confrunți în diverse categorii. Intenția și scopul identificării sunt de a-i sorta pe oameni după felul lor și de a sorta lucrurile pozitive și cele negative după felul lor. Desigur, clasificarea nu se referă la gruparea păsărilor în categoria păsărilor, a animalelor în categoria animalelor sau a plantelor în categoria plantelor. Capacitatea de a identifica lucrurile nu se referă la capacitatea de identificare a acestora, ci la capacitatea de a identifica atributele diverselor persoane, evenimente și lucruri. De exemplu, poți categorisi manifestările, dezvăluirile și esența diverselor persoane? Poți defini atributele diverselor persoane, evenimente și lucruri pe care le întâlnești? De pildă, când identifici neîncrezători, poți identifica dezvăluirile neîncrezătorilor care îți dau posibilitatea să recunoști clar că sunt neîncrezători? Dacă știi ce caracteristici și trăsături au neîncrezătorii, ce dezvăluiri ale umanității manifestă, ce vorbe spun, ce acțiuni întreprind și ce gânduri și puncte de vedere au, atunci ar trebui să poți identifica neîncrezătorii. Cineva care are un calibru bun, atunci când apar diverse persoane, evenimente și lucruri, poate identifica dacă sunt lucruri pozitive sau negative, persoane pozitive sau negative, dacă sunt juste sau rele și dacă sunt corecte sau incorecte. Poate defini atributele diverselor persoane, evenimente și lucruri și poate identifica dacă acestea se aliniază la umanitate și la adevăr. Așa este cineva cu un calibru bun. Cum rămâne, atunci, cu indivizii care au un calibru mediu? Aceștia pot identifica diversele persoane, evenimente și lucruri cu atribute evidente. De exemplu, unii oameni spun: „Cum ar putea să existe un dumnezeu? Unde este el? De ce nu pot să confirm că există?” Față de astfel de cuvinte care Îl tăgăduiesc în mod evident pe Dumnezeu, ei au un oarecare discernământ și pot identifica faptul că astfel de oameni sunt neîncrezători și persoane negative. Pot identifica răul evident și lucrurile evident negative, injuste și ticăloase, dar nu pot diferenția, nici nu sunt capabili să trateze diferit unele lucruri înșelătoare, care se aud rareori și se încadrează într-o zonă de mijloc sau gri. Au capacitatea de a-i discerne pe oamenii răi care comit fapte rele evidente. Știu că o astfel de persoană este rea și că, dacă o asemenea persoană rea ar deveni conducător și ar câștiga statut, ar fi un antihrist. Dar dacă această persoană are un caracter deficitar și, totuși, nu a comis fapte rele, nu ar fi capabili să identifice dacă poate fi clasificată drept persoană rea și ce fapte rele ar putea comite, nici nu ar fi în stare să definească atributele acestei persoane. Aceasta înseamnă că au un calibru mediu. Comportamentul unora este destul de evident, de exemplu, se dedau la desfrâu, se închină la idoli, urmăresc lucruri lumești, le place să bârfească, îi oprimă și îi intimidează frecvent pe alții sau comit crime și incendieri, iar ei ar spune că acești oameni nu sunt buni, fiind oameni detestați de Dumnezeu; pot face această diferențiere. Dar, în cazul unor oameni al căror comportament exterior pare destul de bun – dau deseori de pomană și îi ajută pe alții, dau dovadă de răbdare față de oameni, se înțeleg destul de rezonabil cu alții – și a căror umanitate pare destul de bună din exterior, însă ale căror cuvinte și acțiuni nu sunt în majoritatea timpului în acord cu adevărul și ale căror acțiuni încalcă adesea adevărurile-principii, ei nu ar fi în stare să discearnă dacă asemenea oameni sunt cei care urmăresc adevărul sau din ce categorie fac parte mai exact. În cazul acelor persoane, evenimente și lucruri care sunt evidente și ușor de etichetat, pot să discearnă dacă sunt corecte sau incorecte, bune sau rele, dacă sunt juste sau ticăloase și dacă sunt lucruri pozitive sau negative. Pot diferenția astfel de chestiuni externe, dar nu pot diferenția când vine vorba de acele persoane, evenimente și lucruri care țin cu adevărat de principii și sunt legate de adevăr. Nu pot discerne care sunt în mod evident în concordanță cu adevărul și care încalcă adevărul. Aceasta înseamnă că au un calibru mediu. De exemplu, unii oameni poartă haine fabricate dintr-un material relativ bun, care par elegante și de calitate superioară, făcându-i să semene cu acele personaje de nivel înalt sau cu elitele intelectuale din lume. Văzând acest lucru, oamenii cu un calibru mediu spun: „Aceste haine sunt pe placul non-credincioșilor. În calitate de credincioși în Dumnezeu, nouă n-ar trebui să ne placă; nu sunt lucruri pozitive.” Este incorect să spună asta. Aceste haine nu arată seducător sau atrăgător, ci arată în schimb elegant, demn și decent, făcând ca persoana care le poartă să pară nobilă. Dar acești oameni consideră astfel de haine – care îi conferă persoanei care le poartă un aspect nobil și elegant și, de asemenea, sunt actualmente la modă – drept lucruri negative, spunând că sunt ticăloase. Înseamnă că nu sunt capabili să identifice aceste lucruri, nu-i așa? (Așa e.) Așadar, cum este capacitatea unor asemenea oameni de a identifica lucrurile? Cel mult, este medie. Înseamnă că au un calibru mediu. Astfel de oameni nu sunt nici măcar capabili să diferențieze unele lucruri pe care non-credincioșii le pot diferenția – non-credincioșii cu un calibru bun pot discerne umanitatea bună de cea rea, dar acești oameni nu pot. Deși înțeleg unele doctrine după ce încep să creadă în Dumnezeu, astfel de oameni nu pot diferenția între lucrurile pozitive și cele negative. Pot discerne lucruri evidente, dar nu le pot discerne pe cele care nu sunt evidente. Sunt în stare să discearnă oamenii în mod evident răi, incidentele evidente de perturbări și tulburări cauzate și incidentele evidente de încălcare a principiilor, dar când vine vorba de anumite persoane, evenimente și lucruri care sunt relativ speciale, sinistre, bizare și ascunse în întuneric, nu le pot identifica. Doar prin părtășia și cu îndemnurile altora sau după ce oamenii fac ei înșiși ceva evident, aceștia pot să le identifice. În caz contrar, nu pot. Aceasta arată că au o capacitate medie de a identifica lucrurile. Există și unii oameni care, indiferent de circumstanțe, nu pot identifica niciun om, eveniment sau lucru și nici nu le pot defini atributele. De exemplu, când vine vorba să evalueze exact care sunt atributele unei anumite categorii de oameni – dacă sunt adevărați credincioși sau neîncrezători, dacă sunt oameni care urmăresc adevărul sau dacă sunt potriviți pentru a fi cultivați – nu știu și nu pot vedea aceste lucruri. Chiar și atunci când astfel de oameni prezintă multe manifestări și au probleme foarte evidente, tot nu pot să-i identifice sau să le definească atributele. Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a identifica lucrurile. Chiar dacă își fac apariția niște persoane, evenimente și lucruri comune și ușor de discernut, nu pot spune clar dacă acești oameni sunt buni sau răi ori dacă sunt chestiuni juste sau ticăloase. Nu știu cum să le diferențieze sau să le categorisească, nici cum să le clasifice. Chiar și după ce citesc cuvintele lui Dumnezeu și au părtășie cu alții, tot nu le pot identifica. În cele din urmă, îi pun pe alții să decidă în locul lor, spunând: „Oricum le caracterizezi tu, așa sunt. Dacă le caracterizezi drept juste, atunci sunt juste; dacă le caracterizezi drept ticăloase, atunci sunt ticăloase.” Pe scurt, nu pot să elaboreze definiții sau să tragă concluzii pe cont propriu. Indiferent de situație, ori de câte ori trebuie să tragă o concluzie, sunt derutați și nu au nimic de spus. Nu este aceasta o lipsă a capacității de a identifica lucrurile? (Ba da.) Chiar și în cazul celui mai simplu fenomen extern, dacă le ceri să identifice natura și atributele sale, nu știu. Totuși, au un truc: pot să bată câmpii, povestind ce a spus și a făcut o persoană. Dar dacă îi întrebi: „Crede, de fapt, această persoană cu adevărat sau nu? Este cineva care aspiră din tot sufletul către Dumnezeu?” Ei răspund: „Ei bine, crede în Dumnezeu de peste zece ani și și-a abandonat familia și cariera. Când fetița lui avea trei sau patru ani, a încredințat-o fraților și surorilor și a plecat de acasă pentru a-și face datoria.” Ei au calculele lor; evită să tragă concluzii pe cont propriu, lăsându-te în schimb pe tine să decizi. Dacă îi întrebi: „Atunci, acceptă această persoană adevărul?”, ei răspund: „Ei bine, de când a devenit conducător de biserică, se trezește foarte devreme și se culcă foarte târziu. Cât despre faptul dacă acceptă adevărul, când frații și surorile i-au atras atenția odată asupra unora dintre problemele lui, a plâns pe loc, spunând că Îi este îndatorat lui Dumnezeu și că nu se descurcase bine.” „Și s-a căit după aceea?” „Ei bine, la acel moment, atitudinea lui a fost destul de bună.” Le place să te bombardeze cu informații, arătându-ți că este ceva de capul lor, că știu totul și știu cum să privească oamenii și împiedicându-te să-i subestimezi. În realitate, nu pot discerne oamenii, nici nu pot trage concluzii. Pur și simplu îți spun o mulțime de fenomene și informații, lăsându-te să identifici ce fel de persoană este aceasta, să tragi concluzii despre ea și să-i definești atributele. Tu spui: „Acest individ poate fi considerat, practic, cineva care acceptă adevărul. Este determinat în credința lui în Dumnezeu și este un credincios adevărat. Doar că, întrucât are un calibru slab și îi lipsește capacitatea de înțelegere, nu este niciodată capabil să găsească principiile de practică și nu poate practica adevărul, în ciuda faptului că este dispus să accepte adevărul.” Ei răspund: „Nu mi se pare că are capacitate de înțelegere. Plânge de fiecare dată când vorbește despre ceva neplăcut – are mereu aceeași atitudine.” Vezi? Nici ei nu au deloc capacitatea de a identifica lucrurile, dar sunt destul de buni în a se folosi de remarcile altora. Nu este supărător? Cea mai frecventă manifestare a celor care nu au capacitatea de a identifica lucrurile este că le place să-ți vorbească despre o mulțime de fenomene, informații, probleme dificile, desfășurări ale evenimentelor sau despre tot ce au observat în legătură cu o anumită situație, apoi așteaptă să o definești și, după ce o definești, consideră că definiția ta este bună și o pot accepta. După ce o acceptă, tot nu știu de ce ai definit-o așa. Nu cunosc baza sau principiile din spatele concluziei tale și nici cum să trateze sau să se ocupe de tipul respectiv de oameni. Nu știu nimic despre niciunul dintre aceste lucruri. Chiar și după părtășie și studiu, tot nu înțeleg. Acest lucru arată că nu au capacitatea de a identifica lucrurile; este o manifestare a lipsei de calibru. De asemenea, fac frecvent greșeala de a denatura faptele și de a confunda un lucru cu altul. Indiferent despre ce problemă comentează, nu reușesc să priceapă sursa sau esența chestiunii și, în schimb, trag concluzii doar pe baza fenomenelor externe. De exemplu, descriu fapta rea a unui antihrist drept o fărădelege, crezând că, atât timp cât o recunoaște, antihristul se poate schimba. Dacă văd o persoană cinstită spunând o minciună, o caracterizează drept persoană înșelătoare. Dacă văd pe cineva fiind arogant și neprihănit de sine, îl caracterizează drept o persoană rea. Acestea sunt tipurile de greșeli comise în mod obișnuit de oamenii care nu au capacitatea de a identifica lucrurile. Pentru fiecare persoană, capacitatea de a identifica lucrurile este un fel de calibru pe care ar trebui să îl aibă atunci când se confruntă în viață cu diverse persoane, evenimente și lucruri. Capacitatea de a identifica lucrurile implică nu doar identificarea esenței diverselor persoane, evenimente și lucruri, ci și determinarea atributelor lor. Cu cât poți determina mai precis aceste atribute, cu atât este mai mare capacitatea de a identifica lucrurile pe care ai demonstrat că o deții. Dacă determinările tale nu sunt foarte precise și există o discrepanță între ele și esența și sursa chestiunii, acest lucru dovedește că ai o capacitate medie de a identifica lucrurile. Dacă nu poți determina atributele persoanelor, evenimentelor și lucrurilor, nici nu poți să-ți dai seama de aceste atribute, este o dovadă că nu ai capacitatea de a identifica lucrurile. De exemplu, să spunem că, atunci când vine vorba de o persoană, poți să-i descrii doar numeroasele manifestări și dezvăluiri, dar nu poți să-ți dai seama de esența ei. Adică, poți vorbi doar despre felul în care această persoană are tendința de a fi negativă sau despre punctele sale forte, doar despre numeroase lucruri care i s-au întâmplat, dar nu-i cunoști caracterul, calibrul sau atitudinea față de adevăr, nu poți să-ți dai seama de aceste probleme esențiale și nu ai nicio definiție pentru persoanele, evenimentele și lucrurile care apar sau survin în jurul ei. Indiferent dacă astfel de lucruri sunt corecte sau incorecte, juste sau ticăloase, pozitive sau negative, manifestări ale unei umanități bune sau rele, nu poți să-ți dai seama de niciunul dintre aceste lucruri sau să le discerni. Indiferent câte adevăruri ai auzit sau câte mărturii bazate pe experiență ai ascultat, tot nu poți identifica sau diferenția diverse persoane, evenimente și lucruri; în inima ta, nu ai nicio definiție pentru nicio categorie de persoane, evenimente sau lucruri. Aceasta înseamnă că nu ai capacitatea de a identifica lucrurile, ceea ce este și o manifestare a lipsei de calibru.

Dacă oamenii cărora le lipsește capacitatea de a identifica lucrurile nu au conștiință de sine și sunt și aroganți și neprihăniți de sine, care este greșeala pe care o vor face cel mai probabil? De a se agăța de câteva manifestări prezentate de alți oameni și apoi de a-i eticheta și defini în mod arbitrar. De exemplu, văd că unii oameni sunt puțin încăpățânați și apoi spun că sunt ca niște oameni răi, că sunt diavoli – nu este aceasta o greșeală uriașă? Acei oameni sunt doar puțin încăpățânați și, din cauza condițiilor familiale sau a mediului în care au crescut, și-au format niște obiceiuri de viață proaste sau au căpătat niște defecte și obiceiuri proaste. În ansamblu, caracterul acestor oameni nu este blând, dar nici rău, așa că nu pot fi numiți oameni răi. Totuși, cei cărora le lipsește capacitatea de a identifica lucrurile se agață de câteva lucruri pe care le spune unul dintre acești oameni sau de unul sau două lucruri pe care le face și apoi îl definesc orbește, spunând: „Această persoană are o personalitate ciudată, nesociabilă și încăpățânată. Este o persoană rea.” Această definiție este greșită. Oamenii cu adevărat răi vor rosti cuvinte plăcute și îi vor linguși pe ceilalți; au tactici, vor disimula, vor înșela și se vor juca cu ei. Unii oameni răi pot chiar să dea de pomană, să-i ajute pe alții și să dea dovadă de răbdare. Cei care nu au capacitatea de a identifica lucrurile vor spune despre o asemenea persoană: „Această persoană este atât de bună, este o credincioasă adevărată”, dar, în realitate, acea persoană e un fariseu ipocrit. Cei cărora le lipsește capacitatea de a identifica lucrurile nu pot să-și dea seama de esența oamenilor – în timpul alegerilor, chiar votează ca oamenii răi să devină conducători. Cu ce echivalează acest lucru? Echivalează cu a ajuta și a fi complicele răului. Unii oameni răi nu-și afișează răul în comportamentul lor și nu-l dezvăluie. Răul este în inimile lor. Toate lucrurile pe care le fac au un scop și toate intențiile lor au o latură ascunsă. Lucrurile pe care le fac și pe care le vezi nu le reflectă, de fapt, intențiile reale. Adevăratele lor intenții și scopuri și ticăloșia lor sunt toate ascunse în inimile lor. Dacă o persoană nu are capacitatea de a identifica lucrurile și nu poate discerne astfel de oameni, este probabil să-i considere oameni buni, care urmăresc adevărul. Unii oameni au personalități directe și nu folosesc nicio tactică atunci când se asociază cu alții. Ei vorbesc într-un mod direct și sunt întrucâtva iritabili în ceea ce privește personalitatea și temperamentul. De fapt, nu sunt probleme majore cu umanitatea lor, doar că uneori tonul vorbirii lor este aspru. Totuși, ceea ce dezvăluie este exact ce gândesc în sinea lor – ce gândesc în sinea lor este ceea ce dezvăluie la exterior. Alții cred adesea că acești oameni nu știu să interacționeze cu ceilalți sau să socializeze și nu sunt obișnuiți cu felul lor de a vorbi. Astfel de oameni vorbesc deosebit de aspru și direct și îi rănesc mereu în mod neintenționat pe alții. În timp, ajung să rănească pe toată lumea, iar ceilalți nu au sentimente bune față de ei. Unii care nu au discernământ spun că o astfel de persoană este rea, dar, de fapt, nu este rea. Spui că este rea – atunci, prezintă faptele despre felul în care i-a chinuit pe alții: pe cine a chinuit sau a oprimat? Pe cine a vătămat sau înșelat? Dacă există într-adevăr o bază reală care să demonstreze că această persoană este rea – nu doar că îi rănește pe alții cu vorbele sale, ci există și rău în adâncul inimii ei și le face cu adevărat rău altora – atunci poate fi caracterizată drept o persoană rea. Dacă nu are nicio intenție de a-i răni pe alții, atunci nu este o persoană rea. Pur și simplu are o personalitate directă și vorbește cu asprime – este ceva înnăscut. A vorbi aspru este cel mult un defect și un neajuns al umanității sale. Nu știe cum să fie plină de tact și să se pună pe picior de egalitate cu alții atunci când vorbește, nu știe cum să dea dovadă de toleranță față de alți oameni, să fie conciliantă și îngăduitoare cu alții, să fie grijulie față de sentimentele altora. Nu știe nimic din toate acestea. Există lucruri care lipsesc din umanitatea ei. Totuși, unii oameni care nu au discernământ consideră că astfel de persoane sunt rele. De fapt, atunci când fac lucruri, aceste persoane protejează interesele casei lui Dumnezeu de cele mai multe ori. Deși tonul lor este puțin cam aspru atunci când vorbesc cu alții, ele nu au făcut rău nimănui, nici nu au intenția de a le face rău oamenilor. Doar că duc lipsă de tact în vorbire și nu țin seama de situație când vorbesc. Din cauza anumitor defecte și neajunsuri în umanitatea unor asemenea persoane, mulți alții cred în mod eronat că sunt rele, dar nu pot prezenta nicio dovadă că acestea fac rău. Aceasta este o judecată greșită, o caracterizare greșită a unor astfel de persoane. Deși, la prima vedere, indivizii cu adevărat răi nu le fac rău altora, pot să dea de pomană și să-i ajute pe alții, pot chiar să dea dovadă de toleranță și iubire față de alții, iar cuvintele lor pot arăta înțelegere, bunăvoință, grijă și îngăduință – cuvintele și acțiunile lor pot părea destul de bune – în anumite circumstanțe speciale sau în chestiuni speciale, precum și în chestiuni care le implică interesele, ei pot oprima, răni și complota în secret împotriva altora și nici măcar nu vor proteja câtuși de puțin interesele casei lui Dumnezeu. Chiar dacă un lucru nu le implică interesele, chiar dacă ar trebui doar să ridice un deget, tot nu vor proteja interesele casei lui Dumnezeu. La prima vedere, ceea ce trăiesc astfel de indivizi pare excepțional de bun și, din exterior, nu se pot observa neajunsuri sau defecte în umanitatea lor, dar sunt cu adevărat oameni categoric răi. Mulți nu reușesc să discearnă astfel de indivizi și sunt orbiți de tacticile lor, de filosofiile lor pentru interacțiuni lumești și de comploturile și uneltirile lor. Dacă natura-esență pe care o au astfel de indivizi și faptele lor rele sunt date în vileag, acești oameni nu doar că nu acceptă, dar îi și consideră indivizi buni, pe care casa lui Dumnezeu ar trebui să-i cultive și care ar trebui să primească un rol important. Nu au discernământ în privința unor astfel de indivizi. Să nu vorbim despre capacitatea acestor oameni de a evalua pe cineva conform cuvântului lui Dumnezeu sau adevărurilor-principii și să ne uităm doar la calibrul lor – îi consideră chiar și pe acești indivizi evident răi drept oameni buni și, chiar dacă există dovezi ale faptelor rele ale acestor indivizi, tot îi consideră buni – asta înseamnă că sunt întru totul confuzi. Oamenii care nu au capacitatea de a identifica lucrurile nu sunt doar deficienți mintal și idioți, ci și confuzi. Acești indivizi răi i-au oprimat și i-au chinuit pe alții și au folosit diverse tactici pentru a se juca cu oamenii, însă acești oameni nu consideră că este ceva rău și nu pot vedea că este rău. În plus, există o manifestare evidentă a celor răi, și anume că nu protejează niciodată interesele casei lui Dumnezeu – nici măcar o dată. Chiar dacă ar trebui doar să spună un singur cuvânt sau să ridice un deget, tot nu le vor proteja, cu atât mai puțin când vine vorba de chestiuni care se referă la siguranța lor personală sau la statutul și reputația lor – în astfel de cazuri, vor proteja cu atât mai puțin interesele casei lui Dumnezeu. Unii oameni nu pot să-și dea seama de acești indivizi în mod evident răi. Spune-Mi, au asemenea oameni calibru? Indivizii răi au o esență rea; vor oprima pe oricine. Indiferent despre cine este vorba, atât timp cât cineva le afectează statutul sau interesele, va deveni ținta oprimării lor. Cei fără discernământ nu pot să-și dea seama de aceste chestiuni. Nu sunt confuzi cei care nu au discernământ? (Ba da.) Nici măcar nu știu dacă indivizii răi îi vor oprima – spune-Mi, în ce măsură sunt confuzi asemenea oameni? Nu sunt complet confuzi? (Ba da.) După ce sunt demiși unii indivizi răi, anumiți oameni care nu au absolut deloc capacitatea de a identifica lucrurile chiar iau atitudine și vorbesc în numele lor pentru a-i apăra și a se plânge de nedreptatea pe care au suferit-o, doar pentru că acei indivizi răi cred în Dumnezeu de mulți ani, au anumite înzestrări, sunt elocvenți, au tactici și, la exterior, renunță la lucruri, se consumă și îndură greutăți. Acești oameni nu vorbesc despre cât de mult rău au făcut acești indivizi răi. În schimb, spun: „Cred în Dumnezeu de mulți ani, L-au urmat pe Dumnezeu cu un devotament neclintit și au îndurat multe greutăți. Ba chiar au fost arestați de marele balaur roșu, au îndurat torturi, au stat la închisoare și l-au ajutat și pe fratele sau pe sora cutare.” Se uită doar la aceste lucruri și ignoră faptele rele ale acelor indivizi, nemenționând cât de mult rău au făcut. Nu sunt foarte confuzi? (Ba da.) Cei care sunt complet confuzi nu mai pot fi răscumpărați, sunt incurabili. Cei care nu au capacitatea de a identifica lucrurile sunt oameni fără calibru – nu au absolut nicio capacitate. Astfel de oameni nu știu și nu pot identifica dacă ceva este corect sau incorect sau dacă o persoană este o figură pozitivă sau negativă. Nu pot vedea clar esența și natura unei persoane și nu pot rezuma atributele acelei persoane prin comportamentul, manifestările, dezvăluirile de corupție și numeroasele sale fapte rele. Atât timp cât acea persoană este încă în biserică, acești oameni o vor trata ca pe un frate sau o soră și o vor trata cu dragoste din inima lor. Nu au discernământ în privința nimănui și nu pot trata pe nimeni conform principiilor. Astfel de oameni nu au deloc capacitatea de a identifica lucrurile. Nu știu și nu pot identifica dacă diverse chestiuni sunt juste sau ticăloase, dacă au un efect pozitiv sau negativ asupra oamenilor și dacă ar trebui să fie considerate corecte și acceptate sau să fie considerate incorecte și discernute, respinse și combătute. Când le dai un exemplu pentru a explica o anumită chestiune, ei știu că asemenea chestiuni nu sunt bune, nu sunt conforme cu adevărurile-principii și nu sunt aplicabile în casa lui Dumnezeu. Dar, următoarea dată când apare o chestiune similară, tot nu știu cum să o abordeze și nu pot să aplice principiile – înțeleg doar dacă le dai alt exemplu. Ca să înțeleagă, trebuie să le explici chestiunile una câte una, folosind metoda de a-i arăta unui copil cum să învețe. Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a identifica lucrurile. Indiferent dacă este vorba de un individ sau de un lucru, nu știu dacă este just sau ticălos, corect sau incorect, un lucru pozitiv sau negativ, dacă este conform cu adevărul și cu nevoile umanității sau nu, nici cum ar trebui să fie privit de credincioșii în Dumnezeu – nu știu nimic din toate acestea. Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a identifica lucrurile. Atunci, pe ce se bazează evaluarea măsurii în care ai capacitatea de a identifica lucrurile? Se bazează pe exactitatea definițiilor tale privind atributele diverselor lucruri. Dacă definițiile tale sunt exacte, ai capacitatea de a identifica lucrurile. Dacă exactitatea definițiilor tale privind atributele diverselor lucruri este mai mare de cincizeci la sută, capacitatea ta de a identifica lucrurile este medie sau peste medie. Dacă nu ajunge la cincizeci la sută, atunci capacitatea ta de a identifica lucrurile este slabă. Dacă exactitatea nu este nici măcar de unu la sută, atunci nu ai capacitatea de a identifica lucrurile și ești o persoană fără calibru. Așa se discerne dacă o persoană are capacitatea de a identifica lucrurile. Nu voi da alte exemple despre această capacitate. Puteți să aveți părtășie singuri despre aceasta. Las acest subiect în seama voastră.

8. Capacitatea de a răspunde la lucruri

Vom discuta în continuare despre cea de-a opta capacitate, și anume capacitatea de a răspunde la lucruri. Capacitatea de a răspunde la lucruri se referă la modul în care o persoană abordează o chestiune – indiferent dacă această chestiune a avut loc deja, dacă survine brusc sau dacă s-au schimbat diverșii săi factori, modul în care o persoană abordează această chestiune constituie capacitatea sa de a răspunde la lucruri. Atunci, la ce se referă în principal capacitatea de a răspunde la lucruri? Se referă la capacitatea ta de a identifica, judeca, aborda și gestiona o chestiune. Când întâlnești un individ, un eveniment sau un lucru, care este natura acestuia? Este un lucru pozitiv sau negativ? Cum ar trebui înfruntat și gestionat acest tip de lucru? Când se întâmplă brusc, ce lecții ar trebui învățate? Care sunt bunele intenții ale lui Dumnezeu? Dacă acest tip de lucru poate prejudicia lucrarea bisericii, cum ar trebui gestionat într-un mod care să se conformeze principiilor și să remedieze consecințele daunelor cauzate, făcând în așa fel încât să nu mai aducă prejudicii pentru lucrarea bisericii și oprind dezvoltarea în continuare a efectului negativ? Atunci când te confrunți cu o persoană, un eveniment sau un lucru, dacă ești în stare – pe baza principiilor de discernământ pe care le-ai înțeles și a adevărurilor-principii pe care le cunoști – să judeci cu precizie esența și cauza principală a unor astfel de chestiuni, precum și principiile și planul pentru gestionarea lor, atunci ești o persoană care are capacitatea de a răspunde la lucruri, ceea ce înseamnă că ești și o persoană cu un calibru bun. De exemplu, când se întâmplă brusc o chestiune în fața ta, cum ar trebui să o înfrunți? Mai întâi, ar trebui să vezi clar în ce direcție ar putea evolua, ce consecințe ar atrage dacă ar continua să evolueze, unde se află cauza principală a survenirii ei, care este esența ei – trebuie să fii capabil să discerni și să vezi clar toate aceste lucruri. Caracterizează chestiunea cu discernământ și apoi găsește imediat un plan pentru gestionarea ei. Cum ar trebui gestionată chestiunea, cine este instigatorul, cine sunt cei care îl urmează, cine este principala parte responsabilă, cine ar trebui să poarte responsabilitatea principală, cum să fie tratate părțile responsabile – trebuie să descifrezi toate aceste aspecte. În plus, când gestionezi probleme, trebuie să reduci pierderile la minimum și, de asemenea, să rânduiești din nou și să adaptezi personalul. Numai în acest fel pot fi corectate prompt erorile, rezolvate pe deplin problemele și remediată situația, astfel încât lucrurile să evolueze în direcția corectă, benefică. Pe scurt, dacă poți să ții cont de toți diverșii factori implicați în această chestiune și apoi să ai o modalitate corectă de a o aborda, cu principii corecte și precise pentru gestionarea ei, aceasta se numește că ai capacitatea de a răspunde la lucruri, ceea ce înseamnă că ești o persoană cu un calibru bun. Desigur, această metodă de abordare a chestiunii și principiile pentru gestionarea ei ar putea fi concluzii și definiții la care ajungi prin intermediul contactului și al părtășiei cu oameni care cunosc situația sau prin cooperare și discuții cu toată lumea. În cazul în care, analizând desfășurarea situației reale și apoi cerând sugestii de la frații și surorile care înțeleg acest tip de chestiune, poți să ajungi în sfârșit la o definiție, să tragi o concluzie, să stabilești o soluție și să gestionezi corect problema, realizând ajustările de personal, compensând pierderile cauzate de această chestiune și apoi ajustând lucrarea bisericii astfel încât să nu mai evolueze într-o direcție dăunătoare, aceasta se numește că ai capacitatea de a răspunde la lucruri. Dacă poți gestiona chestiunile la acest nivel, se poate considera că ai un calibru bun. Desigur, faptul că au un calibru bun nu înseamnă că oamenii pot, atunci când întâmpină o chestiune, să-și dea seama imediat de ea, să ia decizii prompte și să o gestioneze într-un mod cuprinzător și adecvat – nu este neapărat așa. Este necesar un proces pentru ca oamenii să gestioneze problemele; este necesar ca aceștia să înțeleagă diversele aspecte ale chestiunii pentru a-și da seama de esența lucrurilor. Oamenii sunt făcuți din carne și oase, fac lucrurile în sfera umanității și este necesar un proces. Aceasta diferă de lucrarea Duhului lui Dumnezeu – Duhul lui Dumnezeu scrutează tot pământul în mod atotcuprinzător; Dumnezeu poate vedea mereu esența și cauza principală a tuturor lucrurilor și a tuturor problemelor. Când nu sunt capabili să-și dea seama de lucrurile ascunse în spatele chestiunilor, oamenii sunt înșelați și orbiți cu ușurință. Tocmai din această cauză, oamenii trebuie să privească în profunzime adevărata stare de fapt din spatele chestiunilor. După ce înțelegi situațiile reale ascunse în spatele unei chestiuni, dacă poți să gestionezi cu promptitudine problemele, să rezolvi abaterile, să ajustezi în mod adecvat persoanele care sunt direct la conducere și personalul de lucru și să garantezi funcționarea normală a lucrării, aceasta dovedește că ai capacitatea de a răspunde la lucruri. Mai ales când întâmpini incidente subite, dacă poți gestiona diverse persoane, evenimente și lucruri conform principiilor, aceasta dovedește că ești o persoană cu un calibru bun. Cei care au o capacitate medie de a răspunde la lucruri, atunci când se confruntă cu situații obișnuite și comune, pot face unele lucruri urmând proceduri și într-un mod bazat pe rutină, dar rezultatele pe care le obțin sunt mediocre – nu ajung la nicio realizare majoră sau nu fac progrese semnificative. De îndată ce întâmpină situații speciale sau incidente subite, sunt debusolați și incapabili să le gestioneze. De exemplu, când predică Evanghelia, unii pot câștiga câțiva oameni în fiecare lună în circumstanțe normale. Aceasta reflectă un calibru mediu, iar rezultatele predicării Evangheliei de către ei sunt și ele medii, nu deosebit de bune. Dacă apare brusc în biserică un incident în care antihriștii îi induc în eroare pe oameni, acești lucrători evanghelici devin confuzi și nu știu ce să facă. Lucrarea de evanghelizare se oprește, iar ei nu știu dacă ar trebui să predice în continuare sau să aștepte rânduieli de lucru. Nu știu să caute principiile lucrării de predicare a Evangheliei. În rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, se spune adesea: „Lucrarea de evanghelizare nu trebuie să se oprească în niciun moment sau în nicio circumstanță”. Totuși, ei opresc lucrarea de evanghelizare doar fiindcă întâmpină un incident în care antihriștii îi induc în eroare pe oameni. Își fac oare datoria cu loialitate? Nu reușesc să se ridice la acest nivel. Se supun orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu? Nu reușesc să se ridice nici la acest nivel. Când întâlnesc antihriști sau conducători falși care comit cu nechibzuință fapte rele și provoacă perturbări și tulburări, aceștia devin confuzi. Nu știu să-i întrebe pe cei care înțeleg adevărul cum ar trebui să gestioneze această chestiune pe care au întâmpinat-o și știu cu atât mai puțin să caute principii de practică și o cale de practică în cuvintele lui Dumnezeu. Le lipsește această capacitate de a răspunde la lucruri. Unii conducători de biserică, atunci când văd un antihrist răspândind falsități pentru a-i induce în eroare pe oameni, nu știu cum să aibă părtășie despre adevăr pentru a combate falsitățile. Nu știu ce să facă decât să se roage întruna: „Te rog, Dumnezeule, leagă-l pe Satana, închide gura Satanei și oprește-l să răspândească falsități pentru a-i induce în eroare pe oameni. Te rog, salvează-i pe acei oameni ignoranți și nesăbuiți și nu permite să fie induși în eroare de antihrist. Te rog, Dumnezeule, adu-i înapoi!” Doar se roagă și nu caută adevărul – pot rezolva problema în acest mod? Dacă oamenii nu cooperează și nu-și fac datoria, este inutil. Există multe lucruri pe care ar trebui să le facă. În primul rând, ar trebui să analizeze ce fel de trecut are acest antihrist, ce caracteristici prezintă și pe ce se bazează pentru a-i induce în eroare pe oameni; ar trebui să vadă și dacă există oameni cu un calibru bun care pot accepta adevărul printre cei care au fost induși în eroare și să se grăbească să-i recupereze. Aceasta este lucrarea pe care ar trebui să o facă mai întâi. Dar acești conducători de biserică nu știu acest lucru și nu știu să lucreze în acest mod. Pur și simplu devin confuzi, bătând din picioare de anxietate. Ba chiar unii indivizi inutili plâng de anxietate. Ce rost are să plângă? Poate plânsul să-i recupereze pe cei care au fost induși în eroare? Plânsul nu înseamnă că faci lucrarea, nici că porți o povară. Este o manifestare a incompetenței. Oamenii care au calibru, atunci când întâmpină astfel de chestiuni, se calmează mai întâi. După ce se roagă, caută, analizează și judecă, iar apoi au părtășie, aceștia iau în cele din urmă o decizie. Oamenii cu un calibru slab, atunci când întâmpină chestiuni, sunt debusolați: nu știu să se roage și să caute, nici nu știu să găsească niște oameni care înțeleg adevărul cu care să aibă părtășie; pur și simplu așteaptă pasiv. Aceasta întârzie cel mai mult lucrurile. Nu ai nicio soluție, dar poate că alții au – de ce să nu găsești pe alții de la care să ceri ajutor? Oamenii inteligenți, chiar și în timp ce așteaptă, nu uită să-și îndeplinească datoria și responsabilitatea. Această îndeplinire a datoriei și responsabilității este proactivă, nu pasivă. Nu înseamnă să aștepți ca Dumnezeu să dea porunci sau să acționeze personal pentru a schimba situația. În schimb, înseamnă să depui orice efort pentru a-i aduce înapoi în perioada de așteptare pe cei care pot fi recuperați. Cât despre cei care nu pot fi recuperați – cum sunt neghiobii confuzi, cei posedați de duhuri rele și neîncrezătorii care cred în Dumnezeu doar ca observatori și ca să obțină foloase materiale – nu ar trebui să ne batem capul cu ei. În cazul celor care nu au fost orbiți, trebuie făcute rapid rânduieli pentru ca o persoană să aibă părtășie cu ei despre adevăr și să le vorbească despre discernerea antihristului. Nu este acesta un plan de gestionare a situației? Este o măsură de răspuns. Oamenii cu un calibru slab nu au astfel de măsuri de răspuns; nu știu decât să se vaiete și să se plângă. Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a răspunde la lucruri. Dacă, în situații obișnuite, o persoană este capabilă să facă lucrarea în mod normal, dar odată ce se confruntă cu situații speciale, este stupefiată și debusolată, atunci capacitatea acestui tip de persoană de a răspunde la lucruri este cel mult medie. Dacă nu poate gestiona nici măcar situații obișnuite, acest tip de persoană nu are deloc capacitatea de a răspunde la lucruri. De exemplu, dacă este trimisă la o biserică să organizeze alegerea unui conducător de biserică, nu știe ce fel de persoană să aleagă sau cum să-i adune pe oameni și să organizeze alegerile. Nici măcar nu înțelege procedurile de bază ale alegerilor. În plus, există în biserică unii oameni care au firi corupte grave – cei care fac parte din categoria bătăușilor, tâlharilor și ticăloșilor – și care profită de ocazie pentru a perturba alegerile. În acest tip de situație, cei care nu au capacitatea de a răspunde la lucruri sunt și mai incapabili să o gestioneze, fiind pur și simplu luați captivi și predându-se. În cele din urmă, pot doar să le spună fraților și surorilor: „Alegeți singuri. Suntem de acord cu oricine alegeți.” Ce fel de creaturi sunt? Nu sunt oare niște oameni buni de nimic? Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a răspunde la lucruri. Oamenii cărora le lipsește capacitatea de a răspunde la lucruri nu au nici capacitate de lucru. Fie în situații normale, fie în situații speciale, când se întâmplă ceva, se prăbușesc și se retrag; când se întâmplă ceva, sunt debusolați și încep să plângă. Când nu se întâmplă nimic, pot rosti câteva cuvinte și doctrine, dar când se întâmplă ceva și li se cere să gestioneze o problemă, nu pot face asta. De exemplu, când unii indivizi sunt superficiali în îndeplinirea datoriei lor, cei care nu au capacitatea de a răspunde la lucruri știu doar să discute cu ei, spunând: „Vă rog, nu fiți superficiali – vă rog să vă faceți datoria bine!” Pot rezolva astfel problema acelor indivizi? Ar trebui să aibă părtășie cu acei indivizi despre problema superficialității. Dacă indivizii respectivi nu înțeleg adevărul și nu-și pot recunoaște problema, ar trebui să aibă părtășie cu ei despre adevăr. Dacă acei indivizi acționează astfel, deși știu că este greșit, ar trebui să-i disece și să-i emondeze. Dacă o altă problemă este cauza, ar trebui să aibă părtășie pe baza acelei probleme. Ar trebui să stabilească o cale de acțiune adecvată în funcție de tipul de problemă care s-a ivit și apoi să acționeze în consecință. Dacă nu poți face asta, atunci nu ai capacitatea de a răspunde la lucruri. Înțelegi? (Da.) Dacă, atunci când întâmpini orice chestiune, nu ai nicio soluție, nicio modalitate de a o aborda și niciun principiu pentru gestionarea ei, atunci nu ai capacitatea de a răspunde la lucruri. Nu au astfel de oameni cea mai slabă capacitate de a răspunde la lucruri? (Ba da.)

Oamenii cu cea mai bună capacitate de a răspunde la lucruri sunt cei care, atunci când întâmpină unele chestiuni speciale sau situații neașteptate, le pot judeca și identifica prompt și apoi pot elabora planuri relativ adecvate pentru a le gestiona. Cei cu o capacitate medie de a răspunde la lucruri pot gestiona chestiuni obișnuite, de rutină, atunci când le întâlnesc. Pot să lucreze urmând proceduri pentru a menține și gestiona situația sau să ajusteze și să înlocuiască personalul – se descurcă să realizeze acest tip de lucrare. Dar când se confruntă cu situații neașteptate, nu le pot gestiona. Chiar dacă li se spun principiile, nu le pot aplica; chiar dacă li se dă autoritate și li se cere să gestioneze chestiunea, tot nu sunt capabili să o facă. Aceasta înseamnă că au o capacitate medie de a răspunde la lucruri. Cei cu o capacitate slabă de a răspunde la lucruri nu gestionează bine nici măcar chestiunile de rutină. Știu doar să rostească doctrine și să se agațe de reglementări și, în cele din urmă, cauza principală a problemei nu este deloc rezolvată. Este suficient ca un antihrist să provoace tulburări și să-i inducă pe oameni în eroare pentru a-i face să renunțe la predicarea Evangheliei; de asemenea, este suficient ca un conducător fals să spună absurdități pentru a-i face să oprească lucrarea de evanghelizare. Sunt aceștia oameni care urmează voia lui Dumnezeu? Nu reușesc să se ridice la acest nivel. Capacitatea unor asemenea oameni de a răspunde la lucruri este prea slabă. Indiferent ce situație apare, cei cu o capacitate slabă de a răspunde la lucruri nu o pot gestiona. De exemplu, dacă izbucnește un incendiu într-o cameră, ei intră în panică și caută rapid un stingător. După ce găsesc stingătorul, nu știu să-l folosească și trebuie să caute instrucțiunile. Ca urmare, focul se întețește. Acest lucru se întâmplă fiindcă nu știu să folosească stingătorul și, astfel, întârzie lucrurile, precum și din cauză că nu au capacitatea de a răspunde la lucruri. Nu sunt capabili nici măcar să abordeze o situație atât de urgentă precum un incendiu; asta este o lipsă a capacității de a răspunde la lucruri. Pentru a da alt exemplu, dacă un copil se îneacă în timp ce mănâncă, nu poate respira și își dă ochii peste cap, acești oameni intră în panică. Nu știu dacă să ducă sau nu copilul la spital, nici dacă să-i dea sau nu să bea apă. Sunt atât de neliniștiți, încât încep să transpire și se înroșesc la față, dar pur și simplu nu știu ce să facă. După un timp, copilul tușește de câteva ori și, în sfârșit, poate să respire din nou. Acești oameni au intrat în panică atât de mult timp, dar nu au avut nicio soluție pentru a aborda problema. Din fericire, copilul a avut noroc; altfel, acel copil ar fi murit în grija lor. Oamenii cu un calibru slab nu au deloc abilități și nu pot face nimic bine. Puținele doctrine pe care le înțeleg nu sunt altceva decât reglementări și sloganuri. Când vine vorba atât de situații tipice, cât și de situații speciale, sunt la fel de incapabili să le gestioneze sau să le abordeze. Prin urmare, asemenea oameni sunt cu atât mai lipsiți de capacitatea de a răspunde la lucruri – nu o au deloc. Indiferent ce situație întâlnesc, nu pot să răspundă la ea sau să o gestioneze – nu pot înțelege aceste chestiuni. Ei cred că este suficient să poată rosti niște cuvinte și doctrine și să strige câteva sloganuri, crezând că aceasta înseamnă că au capital și au vieți împlinite. În realitate, când se întâmplă ceva, doctrinele pe care le cunosc nu servesc niciunui scop. Chiar și așa, nu reușesc să-și dea seama că acest lucru reflectă un calibru slab – calibrul lor este foarte slab, dar ei nu sunt conștienți de asta. Nu este acesta un calibru extrem de slab? (Ba da.) Nu sunt stupizi asemenea oameni? (Ba da.) Oamenilor stupizi le lipsesc câteva doage. Ce înseamnă că „le lipsesc câteva doage”? Înseamnă că, indiferent câte doctrine înțeleg sau câte reglementări pot urma, atunci când se întâmplă ceva, niciuna dintre aceste reglementări sau doctrine nu poate rezolva problema reală. Însă tot nu pot înțelege acest lucru și se gândesc: „De ce sunt ineficiente aceste doctrine și reglementări?” Chiar dacă își storc creierii, este în zadar – indiferent cum cugetă, tot nu-și pot da seama cum să gestioneze sau să rezolve problema. Unii oameni, când se ocupă de incidente implicând antihriști, nu-i salvează mai întâi pe cei induși în eroare de antihriști, nici nu-i sprijină pe cei care au devenit negativi și nu doresc să se adune din cauza inducerii în eroare de către antihriști. Ce fac mai întâi? Organizează adunări mari pentru a discuta despre manifestările antihriștilor, despre ce fel de oameni sunt antihriștii, diferențele dintre antihriști și cei cu firea antihriștilor, cum anume să-i discearnă pe antihriști, cum anume să-i discearnă pe cei care au firea antihriștilor – până când termină să aibă părtășie despre toate acestea, unii dintre oamenii induși în eroare de antihriști au părăsit de mult biserica, iar unii care sunt negativi și slabi nu mai participă la adunări. Au ratat cel mai bun moment de a-i salva pe acești oameni, provocându-le cu adevărat un mare rău! Pe scurt, cei cu un calibru slab au și un defect major când vine vorba de capacitatea lor de a răspunde la lucruri – sunt complet lipsiți de această capacitate. Nu analiza cât de elocvent este cineva sau cât de bine poate rosti cuvinte și doctrine și poate vorbi despre teologie în circumstanțe obișnuite – vezi doar dacă are capacitatea de a gestiona probleme atunci când se confruntă cu situații reale; mai ales când se ivesc brusc incidente, vezi dacă are capacitatea de a emite judecăți și capacitatea de a identifica lucrurile, dacă are planuri de a gestiona și rezolva problemele. În caz afirmativ, acest lucru dovedește că este cineva care are opinii proprii și știe cum să se gândească la lucruri. Dar dacă nu are capacitatea de a identifica lucrurile și capacitatea de a emite judecăți, iar când se întâmplă ceva, intră în panică și devine neliniștit, fiind capabil doar să rostească doctrine mărețe și să strige sloganuri, acest individ nu poate rezolva probleme și este inutil. Indiferent câte dificultăți, probleme sau defecte are o altă persoană, acest individ se folosește de același set de teorii pentru a le explica și a le aborda și continuă să aibă părtășie cu ea în acest fel, dar nu este niciodată capabil să rezolve probleme – aceasta înseamnă că nu are deloc capacitatea de a răspunde la lucruri. Lipsa capacității de a gestiona probleme este întocmai o incapacitate de a răspunde la lucruri. Cei care nu au capacitatea de a răspunde la lucruri sunt lipsiți de calibru. În termeni obișnuiți, sunt neghiobi, idioți și deficienți mintal. Indiferent câte doctrine pot rosti, este inutil – pur și simplu nu le pot pune în aplicare. Aici se încheie părtășia noastră despre cea de-a opta capacitate, capacitatea de a răspunde la lucruri.

9. Capacitatea de a lua decizii

Să ne uităm acum la cea de-a noua capacitate, capacitatea de a lua decizii. Capacitatea de a lua decizii testează în mare măsură calibrul unei persoane; oamenii de rând nu au calibru. Oamenii care au cu adevărat calibru și capacitatea de a lua decizii sunt cei care se află la nivelul decizional. Așadar, la ce se referă în principal capacitatea de a lua decizii? Se referă la modul în care, atunci când apar diverse persoane, evenimente și lucruri și majoritatea oamenilor nu-și pot da seama de ele, unii pot discerne și gestiona diverse tipuri de probleme și diverse tipuri de oameni, bazându-se pe cuvintele lui Dumnezeu și pe adevăr. Această capacitate de a gestiona problemele se numește capacitate de a lua decizii. Cei care au această capacitate de a gestiona lucrurile au capacitatea de a lua decizii; cei care nu au această capacitate de a gestiona lucrurile nu au capacitatea de a lua decizii. Ce presupune capacitatea de a lua decizii? Presupune capacitatea de înțelegere, capacitatea de a emite judecăți, capacitatea de a identifica lucrurile și capacitatea de a răspunde la lucruri. Acestea sunt numite în mod colectiv capacitate de a lua decizii. Cei care au capacitatea de a lua decizii pot să judece esența problemelor, cât și să identifice atributele problemelor. Desigur, mai important, pot înțelege principiile și direcția pentru gestionarea diverselor probleme. Doar cei care pot face aceste lucruri au capacitatea de a lua decizii. De exemplu, să spunem că toată lumea vorbește pe rând despre o mulțime de fenomene, fapte, precum și despre factorii, circumstanțele, condițiile existente și așa mai departe. Pe baza factorilor și condițiilor diverse menționate anterior, cei care au capacitatea de a lua decizii decid în cele din urmă cum anume să acționeze, care ar trebui să fie mijloacele și direcția de acțiune, care este nivelul optim realizabil și care este nivelul minim acceptabil – au un nivel de referință. Aceștia gestionează apoi problemele pe baza adevărurilor-principii pe care le înțeleg. Cei care pot face aceste lucruri sunt oamenii care au capacitatea de a lua decizii, iar astfel de oameni au cel mai bun calibru. Indiferent cu ce tip de competență profesională au de-a face sau ce tip de problemă gestionează și indiferent dacă problema descoperită are o singură fațetă sau mai multe, dacă este simplă sau complexă, aceștia pot folosi diversele informații care reies din toate aspectele pentru a judeca esența problemei, apoi îi analizează cauza principală și, în final, decid cum să acționeze pe baza problemei și a condițiilor existente. Această decizie se bazează în principal pe ceea ce se poate realiza în condițiile existente, iar calea de acțiune pe care o aleg este cea mai bună soluție. Cei care pot gestiona problemele în acest mod sunt oameni care au capacitatea de a lua decizii. Oamenii cu acest tip de capacitate de a lua decizii sunt cei cu un calibru foarte bun. Doar astfel de oameni sunt potriviți să fie conducători și să facă o datorie într-un grup decizional. Cei cu un calibru slab sau mediu, atunci când se confruntă cu orice tip de problemă, se pot limita doar la chestiunea în sine și pot spune câteva cuvinte superficiale, fiind complet incapabili să rezolve problema. Chiar dacă se consultă cu alții și analizează problema, în cele din urmă tot nu pot ajunge la o definiție și nu știu cum să acționeze. Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a lua decizii. Indiferent cât de complexă este situația actuală, cât de dificilă poate fi problema care trebuie gestionată în prezent și cât de mari pot fi obstacolele întâmpinate pe parcurs, oamenii care au capacitatea de a lua decizii o pot gestiona adecvat, conform principiilor, iar modul în care o gestionează este relativ adecvat și fiabil. Astfel de oameni sunt cei care au capacitatea de a lua decizii. Când se confruntă cu situații obișnuite și cu unele evenimente comune în cadrul bisericii, cei care au o capacitate medie de a lua decizii pot să le gestioneze. Dar dacă se confruntă cu anumite persoane, evenimente și lucruri speciale, devin confuzi, neștiind cum să le înfrunte sau să le gestioneze. După ce chibzuiesc îndelung, tot nu pot să emită o judecată clară sau să ajungă la o decizie. Oamenii care au capacitatea de a lua decizii știu să caute adevărurile-principii care vizează miezul problemei. Cei care nu au capacitatea de a lua decizii nu știu unde se află miezul problemei, cum să caute sau ce să caute. Aceasta este diferența dintre ei. Dacă, prin căutare, cineva ajunge să știe ce să facă, acest lucru arată că are un calibru mediu. Indivizii cu un calibru slab, chiar dacă ajung prin căutare să înțeleagă unele adevăruri-principii și simt la acel moment că știu să gestioneze chestiunea, tot nu pot face asta atunci când vine momentul să se ocupe de ea. Aceștia devin nedumeriți: „De ce nu pot să aplic adevărurile-principii pe care tocmai le-am înțeles? Ce-mi scapă?” Se simt iarăși confuzi și, în cele din urmă, tot nu pot rezolva problema. Aceasta arată o lipsă a capacității de a lua decizii; arată un calibru slab. Oamenii cu cel mai slab calibru fac pur și simplu orice le spui. Dacă nu le spui ce să facă, nu știu cum să acționeze. Când cei aflați la nivel decizional îi autorizează și îi însărcinează sau îi instruiesc să îndeplinească o sarcină, aceștia vor fi în stare să o facă doar așa cum li s-a spus. Dar, în ceea ce privește motivul exact pentru care sarcina trebuie îndeplinită în acel mod, ce rezultate are rolul să obțină sau ce trebuie făcut și cum trebuie gestionată dacă apar situații neașteptate care diferă de scenariul inițial, ei nu știu nimic din toate acestea și trebuie să întrebe și să aștepte ca alții să ajute la rezolvarea problemei. Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a lua decizii. Astfel de oameni sunt ca niște roboți – pot fi doar manipulați și controlați de alții și nu au deloc autonomie. Nici nu se pune problema capacității de a lua decizii în cazul acestui tip de oameni lipsiți de calibru – sunt atât de departe de capacitatea de a lua decizii, încât pur și simplu nu se ridică la acest nivel. Capacitatea de a lua decizii trebuie împărțită doar în trei niveluri: ridicat, mediu și scăzut. Nivelurile ridicat, mediu și scăzut corespund nivelurilor bun, mediu și slab. Nici măcar nu merită să vorbim despre capacitatea de a lua decizii când vine vorba de oamenii fără calibru; indiferent ce fac, ei nu pot lua decizii. De exemplu, nu știu ce anume este potrivit să poarte când vine toamna și vremea devine răcoroasă și ce este potrivit să poarte când vine iarna și vremea devine rece – nu au nici măcar aceste cunoștințe elementare, deci nu ar fi o glumă să le cerem să ia decizii în privința chestiunilor importante legate de lucrarea bisericii? Capacitatea de a lua decizii iese din discuție pentru oamenii care nu au calibru. Capacitatea de a lua decizii se aplică în principal celor de la nivelul conducătorilor, lucrătorilor și supraveghetorilor. Există foarte puțini oameni care au o capacitate ridicată de a lua decizii. Ce altceva implică această capacitate? Implică urmările chestiunii în privința căreia ai luat o decizie – dacă acele urmări vor fi benefice pentru oameni sau vor avea un efect negativ și dacă vor avea un efect bun asupra înțelegerii adevărului de către aceștia sau a acționării conform principiilor – trebuie să-ți dai seama de aceste lucruri. Doar pentru că poți să iei decizii, să fii hotărât și să iei rapid frâiele în mâini nu înseamnă că ai capacitatea de a lua decizii. Aceasta depinde și de corectitudinea soluției, scopului și direcției pe care le-ai ales. Dacă rezultatele obținute sunt pozitive, atunci ai cu adevărat capacitatea de a lua decizii. Dacă rezultatele obținute sunt negative – conducând oamenii pe căi greșite, făcându-le mult rău sau distrugându-i – atunci nu se poate vorbi despre capacitatea de a lua decizii. Prin urmare, convingerea oamenilor că toate personalitățile de conducere și cele de vază au capacitatea de a lua decizii și că toate personalitățile de conducere au un calibru relativ ridicat și o capacitate relativ ridicată de a lua decizii nu este un punct de vedere corect; este o opinie complet greșită. Corectitudinea deciziilor pe care le iei depinde și de principiile, obiectivele și direcțiile din spatele lor. Dacă obiectivele și direcțiile sunt benefice pentru omenire și dacă ajută și aduc beneficii pozitive pentru conduita personală, practicarea adevărului, dobândirea mântuirii, schimbarea firii, frica de Dumnezeu și evitarea răului de către oameni, atunci capacitatea ta de a lua decizii este cu adevărat ridicată. Dar dacă iei orbește decizii care ajung să-i rănească grav pe oameni, le facă mult rău, să-i ducă pe căi greșite, să-i facă să se îndepărteze de Dumnezeu și să-și piardă direcția, atunci le faci rău oamenilor și nu se poate spune că ai capacitatea de a lua decizii. Aici se încheie discuția noastră despre capacitatea de a lua decizii.

10. Capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile

Următoarea capacitate este cea de a evalua și aprecia lucrurile. Știți ce înseamnă? Acesta este un subiect mai puțin obișnuit. Capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile înseamnă dacă, atunci când abordezi o persoană, un eveniment sau un lucru, îi poți evalua și aprecia punctele forte, meritele și aspectele valoroase din informațiile pe care le poți observa și pricepe și apoi poți aplica aceste lucruri în viața, conduita personală și acțiunile tale. Dacă nu poți evalua și aprecia ceva, nu vei fi capabil să spui care sunt meritele și neajunsurile sale, nu vei înțelege cheia acestuia și nu vei fi în stare să obții niciun beneficiu de pe urma lui. Aceasta înseamnă că nu ai capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. În schimb, dacă poți evalua și aprecia lucrurile, dacă poți să înveți ceva util din anumite chestiuni și să aplici în viața ta reală și dacă cele învățate pot oferi un anumit grad de ajutor în viața ta umană și în alegerea unei căi în viață, atunci este o dovadă că ai o anumită capacitate de a evalua și aprecia lucrurile. Cu cât este mai mare capacitatea ta în această privință, cu atât dovedește mai mult că ai un calibru bun. Să luăm un exemplu simplu: atunci când privești o pictură. Chiar dacă nu ai studiat arta, dacă poți să observi compoziția unei picturi și să percepi semnificația pe care o conține din perspectiva umanității – și, mai mult, perspectiva ta este foarte precisă și legată de condiția umană – și poți să vezi în aceasta unele lucruri concrete care au legătură cu ființa umană și apoi să aplici aceste lucruri în propria viață sau lucrare, această manifestare dovedește că ai capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Sfera capacității de a evalua și aprecia lucrurile se referă la unele lucruri relativ concrete, nu abstracte. Lucrurile abstracte includ culorile, operele de artă și așa mai departe. Deoarece aceste lucruri nu au legătură cu ființa umană, nu sunt destul de concrete, sunt departe de gândirea umană normală și de anumite lucruri prezente în viața umană și nu sunt în strânsă legătură cu viața, nu le clasificăm în sfera capacității de a evalua și aprecia lucrurile. În cazul anumitor lucruri relativ apropiate de viață, care conțin unele semnificații ascunse sau care au legătură cu ființa umană, dacă ești capabil să le evaluezi, să le discerni și să le aplici, dacă le poți vedea atât meritele, cât și dezavantajele, dacă ai gânduri și puncte de vedere proprii în privința lor, dacă poți înțelege aspectele benefice umanității oamenilor și dacă poți discerne orice elemente denaturate și inflexibile care se opun adevărului atunci când sunt prezente, atunci aceasta se numește că ai capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Dacă nu poți evalua aceste lucruri și, atunci când privești un lucru concret, poți discerne doar punctele forte și dezavantajele sale în ceea ce privește doctrina, dar nu poți vedea exact la ce aspecte ale umanității se referă în viața de zi cu zi, atunci capacitatea ta de a evalua și aprecia lucrurile este medie. Dacă privești o operă de artă și, după ce o examinezi în mod repetat, tot nu știi ce încearcă să exprime sau de ce a realizat-o creatorul în acest fel și, indiferent dacă opera de artă are sau nu legătură cu umanitatea, nu poți să vezi ce lucruri esențiale conține și nici cheia acesteia, atunci înseamnă că nu ai capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Lipsa capacității de a evalua și aprecia lucrurile înseamnă că nu ai puncte de vedere despre nimic și ești indus în eroare cu ușurință de tendințele sociale sau de anumite lucruri negative susținute de oameni – adică, poți considera ceva ce este în mod inerent negativ drept pozitiv și îl poți accepta. Consecința acestui lucru este că vei fi otrăvit de el, iar dacă acesta rămâne în tine mult timp și se înrădăcinează adânc înlăuntrul tău, va împiedica acceptarea adevărului de către tine și va interveni în aceasta. Să dăm alt exemplu despre capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. De pildă, să spunem că materialul brut al unui film durează trei ore, iar după editare, durata filmului este de două ore și patruzeci de minute. Este aceasta durata convențională a unui film? (Nu.) Ce arată acest lucru? (Arată că realizatorii nu au capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile.) Ce anume înseamnă lipsa capacității de a evalua și aprecia lucrurile pentru un film? (Înseamnă că nu pot selecta materialul mai bun, nici nu pot emite judecăți precise despre materialul care ar trebui păstrat și cel care ar trebui eliminat.) Nu știu ce temă urmărește să transmită filmul sau ce scene sunt strâns legate de temă. Ca urmare, nu pot decide ce să păstreze și ce să elimine. Cu alte cuvinte, nu știu ce scene sau momente ale intrigii sunt facultative, fiind doar tangențial legate de temă și putând fi eliminate și ce scene sau momente ale intrigii sunt cele mai legate de temă și trebuie păstrate. Întrucât le lipsește capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile, „dau dovadă de milă” în timpul editării, simțind că nu pot să taie nimic. În cele din urmă, după un efort considerabil, elimină doar scenele cu probleme evidente sau materialele filmate necorespunzător. Cât despre conținutul care nu este strâns legat de temă, îl lasă în întregime. Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Au o înțelegere neclară privind definiția unui film; în ceea ce privește formele specifice și tehnicile expresive ale filmului și relația dintre fiecare scenă, precum și care scene sunt cu adevărat scene ale unui film, ei nu înțeleg nimic din toate acestea. Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Și astfel, în timpul filmărilor, sunt plini de încredere; în timpul editării, suferința li se citește pe față; iar când vine vorba de examinare, sunt îngrijorați la culme. După examinare, sunt foarte siguri cum să procedeze, deoarece, prin îndrumarea Celui de mai sus, au învățat ce scene să elimine și apoi le-au tăiat cu îndrăzneală. Cât de mult taie din film în cele din urmă? Îl taie la o durată de o oră și patruzeci de minute. Cameramanii sunt destul de supărați: „Nu este aceasta o risipă a roadelor muncii noastre? Am filmat din greu timp de șase luni atât de mult material, dar tu ai fost nemilos și ai tăiat una și alta – se mai poate numi film?” Răspunsul Meu este că e întru totul corect să se taie atât de mult – așa ar trebui să fie un film. Ceea ce aveai nu era un film; în cel mai bun caz, era o dramă TV. Adevărul îi depășește pe oamenii cu o capacitate slabă de a evalua și aprecia lucrurile – nu vom obține niciun rezultat având părtășie cu ei despre adevăr. Când vine vorba de orice lucruri sau despre orice idei și puncte de vedere, nu pot evalua care se aliniază la nevoile și la standardele umanității normale, care se opun umanității normale, care sunt reale și practice, care sunt deșarte și imaginare, care sunt în acord cu cerințele lui Dumnezeu și care se împotrivesc intențiilor Sale. Când vine vorba de un film, nu pot deosebi și nu înțeleg care scene joacă un rol de susținere a temei, abordează direct subiectul și transmit direct tema, fiind esențiale pentru a exprima esența temei și care sunt externe sau nu sunt necesare. Când vine vorba de editare, „dau mereu dovadă de milă” și sunt reticenți în a tăia materialul filmat. Aceasta înseamnă că nu au capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Dacă, după filmarea materialului, ținând cont de ideile pe care filmul este menit să le transmită și de direcția pe care este menit să o comunice, știi ce scene nu ar trebui incluse, ce scene nu au un impact suficient și ce scene sunt filmări de rezervă care nu au fost niciodată destinate utilizării, ci au fost pregătite ca rezervă în cazul în care apar circumstanțe speciale – dacă ai ținut cont în inima ta de aceste chestiuni și ai planuri pentru gestionarea lor și soluții, înseamnă că ai capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Dacă nu poți face niciunul dintre aceste lucruri, iar perspectivele și metodele pe care le folosești pentru a lua în considerare și a privi problemele nu au o bază și nu poți trage o concluzie corectă în cele din urmă, înseamnă că nu ai capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Firește, majoritatea oamenilor din biserică nu au capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Aceasta nu se rezumă doar la cât de mult poți vedea într-o lucrare creativă, o creație artistică sau ceva ce slujește drept hrană spirituală sau teorie filosofică despre umanitatea oamenilor – cheia este că trebuie să ai și o perspectivă exactă despre aceste lucruri. Într-o privință, perspectiva ta trebuie să se alinieze la faptele și la nevoile umanității. În altă privință, ceea ce înțelegi sau pricepi trebuie să se alinieze la lucrurile pozitive și la legile tuturor lucrurilor; nu trebuie să fie lipsit de substanță sau denaturat și, în cele din urmă, se rezumă la conformarea cu adevărurile-principii. Dacă nu doar că poți vedea ce idei și puncte de vedere sunt transmise, dacă nu rămâi blocat la acel nivel, ci poți vedea și dacă aceste idei și puncte de vedere sunt de fapt corecte, dacă se aliniază în realitate la nevoile umanității, dacă sunt în realitate pure și dacă se conformează în realitate adevărului – dacă poți face toate aceste lucruri – atunci ești o persoană cu o capacitate bună de a evalua și aprecia lucrurile. Persoanele cu o capacitate bună de a evalua și aprecia lucrurile sunt cele cu un calibru bun. Dacă nu poți realiza toate aceste lucruri sau dacă le poți realiza doar într-un grad mediu, atunci capacitatea ta de a evalua și aprecia lucrurile este doar medie. Dacă nu poți pricepe în mod fundamental aceste chestiuni – de exemplu, dacă nu poți înțelege nicio lucrare audiovizuală, nicio operă literară sau artistică, nicio operă de artă și așa mai departe, indiferent dacă este abstractă sau concretă, și o consideri complet de neînțeles, ca o limbă străină, neavând capacitatea în cadrul umanității tale de a evalua și aprecia astfel de lucruri, atunci nu ai capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile; ești o persoană fără calibru. Dacă, observând comportamentul sau starea psihologică și exprimarea generală a stării mentale a unui personaj dintr-o scenă cu anumite culori, o anumită lumină și un anumit mediu, poți desluși impactul pe care această scenă îl va avea asupra minții privitorului, atunci ai capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. În schimb, oamenii fără capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile nu-l pot vedea. Aceștia spun: „Ce contează dacă lumina este slabă sau nu ori dacă culorile sunt frumoase sau nu? Personajul nu este oare la fel? Cum poți să-ți dai seama care este starea lui mentală? Eu de ce nu o pot vedea?” Asta înseamnă că nu au capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Indiferent cum le explici, este posibil să pretindă că înțeleg, dar, de fapt, tot nu pricep în inima lor. Acest domeniu le va rămâne întotdeauna străin. Oamenii care nu au capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile, indiferent ce tip de lucrare fac sau ce tip de opere literare sau artistice privesc, nu sunt capabili să-și exprime gândurile și punctele de vedere proprii. În special în cazul unor lucrări sau creații care necesită exprimarea unui sens profund, a unei teme sau oferirea unei îndrumări spirituale, aceștia nu pot să o realizeze bine și nu pot fi competenți pentru astfel de sarcini. Dacă ai capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile și, în plus, înțelegi și adevărul, atunci poți să faci bine, să fii competent și să îndeplinești tipul de datorie din lucrarea casei lui Dumnezeu care are legătură cu filmul, literatura și arta și care presupune capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Dacă îți lipsește capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile, atunci ai un calibru slab și nu poți fi competent pentru acest tip de lucrare. Unii oameni spun: „Am ascultat adevărul atât de mulți ani și am înțeles adevărurile-principii. Înseamnă oare că pot fi competent pentru acest tip de lucrare?” Tot nu este suficient. Chiar dacă înțelegi ceva din adevăr, fără să ai în plus capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile, poți doar să îndeplinești o lucrare precum predicarea Evangheliei sau udarea bisericii. Totuși, nu vei fi competent pentru o lucrare care presupune capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Prin urmare, dacă unii oameni au fost aleși în mod greșit pentru acest tip de lucrare și își dau seama acum că nu au niciun potențial în acest domeniu și că sunt lipsiți din fire de capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile, ar trebui să demisioneze prompt, spunând: „Nu pot să fac această lucrare. Umanitatea mea nu are capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile.” Desigur, indiferent dacă ai sau nu capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile, acesta este un standard pentru evaluarea calibrului unei persoane. Deși nu este un standard principal, pentru anumite lucrări speciale, este necesară și capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Aici se încheie părtășia noastră despre capacitatea de a evalua și aprecia lucrurile. Mai există o capacitate, capacitatea de inovare, despre care vom avea părtășie data viitoare.

Vă clarifică lucrurile o astfel de părtășie? (Da.) Dacă aș vorbi doar în termeni generali, spunând: „Calibrul unei persoane este evaluat în funcție de eficiența și eficacitatea ei în realizarea lucrurilor”, ați putea doar să recitați această doctrină, dar tot nu v-ar fi clar la ce aspecte specifice se referă calibrul. Ulterior, M-am gândit că ar fi mai bine să am o părtășie mai specifică; atunci când vă va fi clar acest subiect, veți putea să vă evaluați cu precizie și să vă înțelegeți clar calibrul propriu. Acest lucru vă va ajuta să știți care vă este locul și să nu vă supraestimați abilitățile. Privind clar și înțelegând abilitățile proprii, determinând dacă aveți un calibru bun, mediu, slab sau inexistent și identificând grupul din care faceți parte – găsind astfel unde vă este locul, puteți să acționați și să vă comportați într-un mod civilizat. În primul rând, puteți să vă înțelegeți cu exactitate pe voi înșivă. În al doilea rând, în ceea ce privește rezolvarea firilor voastre corupte, acest lucru oferă și un anumit grad de ajutor pentru a vă transforma firea arogantă. Nu este așa? (Ba da.) Să încheiem aici părtășia de astăzi. La revedere!

4 noiembrie 2023