65. Adam și Eva creați de Dumnezeu la început erau oameni curați, adică, în timp ce erau în Grădina din Eden, ei erau curați, neîntinați de murdărie. De asemenea, ei Îi erau loiali lui Iahve și nu știau nimic de trădarea lui Iahve. Aceasta deoarece erau fără tulburarea influenței Satanei și erau fără otrava Satanei. Erau cei mai curați din toată omenirea. Ei trăiau în Grădina Edenului, fără a fi pângăriți de nicio murdărie, fără a fi stăpâniți de trup și temându-se de Iahve. Mai târziu, când au fost ispitiți de Satana, ei aveau otrava șarpelui și dorința de a-L trăda pe Iahve și ei trăiau sub influența Satanei. La început, ei erau curați și se temeau de Iahve; doar în această stare erau ei umani. Mai târziu, după ce au fost ispitiți de Satana, ei au mâncat fructul pomului cunoașterii binelui și răului și au trăit sub influența Satanei. Ei au fost treptat corupți de Satana și au pierdut chipul inițial al omului. La început, omul avea suflarea lui Iahve, nu era deloc răzvrătit și nu avea nicio răutate în inima sa. La acea vreme, omul era cu adevărat uman. După ce a fost corupt de Satana, omul a devenit o fiară. Gândurile sale erau pline de răutate și murdărie, fără bunătate sau sfințenie. Nu este acesta Satana?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”

66. De la apariția științelor sociale, inima omului a devenit ocupată de știință și cunoaștere. Știința și cunoașterea au devenit apoi instrumente pentru guvernarea omenirii, lăsându-l pe om fără un spațiu suficient pentru a I se închina lui Dumnezeu și fără atât de multe condiții favorabile pentru a I se închina. Locul lui Dumnezeu s-a scufundat și mai adânc în inima omului. Fără un loc pentru Dumnezeu în inima sa, lumea lăuntrică a omului este întunecată, fără speranță și goală. Ulterior, mulți specialiști în științe sociale, istorici și politicieni au ieșit în evidență pentru a-și exprima teoriile asupra științei sociale, teoria evoluției omenirii și alte teorii care contrazic adevărul că Dumnezeu a creat omul, pentru a umple inimile și mințile oamenilor. Și astfel, cei care cred că Dumnezeu a creat totul au devenit tot mai puțini, iar cei care cred în teoria evoluției au devenit tot mai mulți la număr. Tot mai multe persoane tratează consemnările lucrării lui Dumnezeu și cuvintele Lui din epoca Vechiului Testament drept mituri și legende. În inimile lor, oamenii devin indiferenți față de demnitatea și măreția lui Dumnezeu, și devin indiferenți față de existența lui Dumnezeu și față de dogma potrivit căreia Dumnezeu deține suveranitatea peste toate lucrurile. Supraviețuirea omenirii și destinul țărilor și națiunilor nu mai sunt importante pentru ei, iar omul trăiește într-o lume goală, preocupat doar de a mânca, a bea și a-și satisface plăcerile… Puțini sunt oamenii care iau inițiativa de a căuta locul unde Dumnezeu Își săvârșește azi lucrarea sau de a căuta modul în care El deține suveranitatea asupra omului și rânduiește destinația acestuia. Și astfel, fără știrea omului, civilizația umană devine din ce în ce mai puțin capabilă să se alinieze dorințelor omului și există chiar și mulți oameni care simt că, trăind într-o astfel de lume, sunt mai puțin fericiți decât cei care s-au stins deja. Chiar și oamenii din țările care obișnuiau să fie foarte civilizate prezintă astfel de nemulțumiri. Deoarece, fără îndrumarea lui Dumnezeu, chiar în cazul în care conducători și sociologi își frământă creierii pentru a conserva civilizația umană, totul este în zadar. Nicio persoană nu poate umple golul din inima omului, deoarece nicio persoană nu poate fi viața omului și nicio teorie socială nu poate elibera omul de necazurile vidului. Știința, cunoașterea, libertatea, democrația, plăcerea și confortul îi aduc omului doar consolare temporară. Chiar și cu aceste lucruri, inevitabil, omul tot păcătuiește și se plânge de inechitatea societății. Deținerea acestor lucruri nu poate împiedica năzuința și dorința omului de a explora. Asta deoarece omul a fost creat de Dumnezeu, iar sacrificiile fără sens și explorările omului îi pot aduce doar din ce în ce mai multă suferință acestuia și îl fac să fie într-o stare permanentă de anxietate, neștiind cum să facă față viitorului omenirii și nici cum să facă față căii care se află înaintea lui, în măsura în care omul chiar devine înfricoșat de știință și cunoaștere și chiar și mai înfricoșat de sentimentul de goliciune. În această lume, indiferent dacă trăiești într-o țară liberă sau într-una fără drepturi ale omului, ești complet incapabil să scapi de soarta omenirii. Fie că ești conducător sau condus, ești complet incapabil să scapi de dorința de a explora soarta, tainele și destinația omenirii și, cu atât mai mult, ești incapabil să scapi de sentimentul inexplicabil de deșertăciune. Astfel de fenomene, care sunt comune întregii omeniri, sunt numite de către sociologi fenomene sociale și, totuși, niciun om măreț nu poate să iasă în față pentru a rezolva astfel de probleme.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu deține suveranitate peste destinul întregii omeniri”

67. Acest pământ, care zace în mizerie de mii de ani, este insuportabil de murdar, suferința abundă, stafiile gonesc năvalnic pretutindeni, păcălind și înșelând, făcând acuzații nejustificate,^[1] folosind fără milă mijloace feroce, călcând în picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă pământul și umple aerul și acesta este păzit cu strășnicie.^[2] Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? Diavolul leagă strâns tot trupul omului, îi acoperă amândoi ochii și îi pecetluiește strâns buzele. Regele diavolilor a fost turbat vreme de câteva mii de ani, chiar până astăzi, când încă mai veghează atent asupra orașului fantomelor, ca și cum ar fi un palat inexpugnabil al demonilor; această haită de câini de pază, între timp, se holbează cu ochi dușmănoși, temându-se profund că Dumnezeu îi va lua prin surprindere și îi va șterge de pe fața pământului, lăsându-i fără un loc al păcii și fericirii. Cum ar putea oamenii dintr-un asemenea oraș al fantomelor să-L fi văzut vreodată pe Dumnezeu? Ar fi putut ei să se bucure vreodată de afecțiunea și frumusețea lui Dumnezeu? Ar fi putut înțelege ei vreodată chestiunile lumii omenești? Care dintre ei poate înțelege intențiile înflăcărate ale lui Dumnezeu? Nu-i de mirare, atunci, că Dumnezeu întrupat rămâne complet ascuns: într-o asemenea societate întunecată, unde demonii sunt nemiloși și inumani, cum ar putea regele diavolilor, care ucide oameni fără să clipească, să tolereze existența unui Dumnezeu care este încântător, bun și, de asemenea, sfânt? Cum ar putea el să aplaude și să aclame venirea lui Dumnezeu? Lacheii aceștia! Ei răsplătesc bunătatea cu ură, au început de multă vreme să-L trateze pe Dumnezeu ca pe un dușman, Îl abuzează pe Dumnezeu, sunt extrem de sălbatici, nu au nici cea mai mică considerație față de Dumnezeu, atacă și jefuiesc, și-au pierdut în întregime conștiința, se împotrivesc întru totul conștiinței și ademenesc omenirea nevinovată într-o stare de amorțire. Ce urmași ai înțelepților din vechime? Ce lideri iubiți? Sunt cu toții niște nemernici care I se opun lui Dumnezeu! Amestecul lor a lăsat totul sub ceruri într-o stare de întuneric și haos! Ce libertate religioasă? Ce drepturile și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru acoperirea răului! Cine a susținut lucrarea lui Dumnezeu? Cine a renunțat la viața sa, ori și-a vărsat sângele pentru lucrarea lui Dumnezeu? Oamenii, care au fost înrobiți generații întregi, în linie neîntreruptă, de la părinți la copii, L-au înrobit necuviincios pe Dumnezeu – cum ar putea asta să nu incite la furie neostoită? Milenii de ură sunt concentrate în inimă, zece mii de epoci de rău sunt gravate în inimă – cum ar putea asta să nu inspire ură? Răzbună-L pe Dumnezeu, nimicește-I complet dușmanul – să vedem cum mai aleargă ca turbatul și cum mai conduce precum un tiran atunci! Acum este timpul: omul și-a adunat de mult toată puterea și își va dedica tot sângele inimii sale și va plăti orice preț pentru aceasta, pentru a sfâșia chipul hidos al acestui diavol și pentru a permite oamenilor, care au fost orbiți și care au îndurat tot felul de suferințe și greutăți, să se ridice din durerea lor și să se răzvrătească împotriva acestui diavol bătrân și malefic. De ce să obstrucționezi atât de puternic lucrarea lui Dumnezeu încât să nu mai poată trece nici măcar o picătură? De ce să folosești trucuri ca să păcălești poporul lui Dumnezeu? Unde sunt adevărata libertate și drepturile și interesele legitime? Unde este nepărtinirea? Unde este alinarea? Unde este căldura? De ce să folosești vicleșuguri ca să-i păcălești pe oamenii lui Dumnezeu? De ce să folosești forța ca să înăbuși venirea lui Dumnezeu? De ce să nu-I permiți lui Dumnezeu să colinde în voie pe pământul pe care El l-a creat? De ce să-L hăituiești pe Dumnezeu până când nu mai are unde să-Și odihnească al Său cap? Unde este căldura dintre oameni? Unde este primirea Lui călduroasă între oameni? De ce să-I produci o asemenea năzuință disperată lui Dumnezeu? De ce să-L faci pe Dumnezeu să strige iar și iar? De ce să-L împingi pe Dumnezeu până în punctul în care trebuie să-Și facă griji pentru Fiul Lui iubit? Această societate întunecată și nenorociții câini de pază – de ce nu-I permit lui Dumnezeu să vină în voie și să meargă în lumea pe care El a creat-o? De ce nu omul, care trăiește în suferință, nu înțelege? De dragul vostru, Dumnezeu a îndurat o mare durere, cu o suferință cumplită, El a renunțat la pe Fiul Său iubit, sânge din sângele Lui, ca să vi-L ofere vouă – atunci de ce încă vă faceți că nu vedeți? În văzul tuturor, respingeți venirea lui Dumnezeu și refuzați prietenia lui Dumnezeu. De ce sunteți atât de lipsiți de scrupule? Sunteți dispuși să îndurați nedreptăți într-o asemenea societate întunecată? De ce, în loc să vă umpleți burțile cu milenii de ură, vă îndopați cu „rahatul” regelui diavolilor?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (8)”

Note de subsol:

1. „Făcând acuzații nejustificate” se referă la metodele prin care diavolul le face rău oamenilor.

2. „Păzită cu strășnicie” sugerează că metodele prin care diavolul le face oamenilor un rău cumplit sunt deosebit de feroce și controlează oamenii atât de tare încât aceștia nu mai au spațiu de mișcare.

68. De sus în jos și de la început până la sfârșit, Satana a tulburat lucrarea lui Dumnezeu și a acționat în opoziție cu El. Toată această vorbărie despre „moștenirea culturală antică”, valoroasele „cunoștințe ale culturii antice”, „învățăturile taoismului și confucianismului”, și „clasicii confucianiști și ritualurile feudale” au dus omul în iad. Știința și tehnologia moderne avansate, precum și industria, agricultura și afacerile ultradezvoltate nu pot fi găsite nicăieri. Mai degrabă, tot ce fac e să sublinieze riturile feudale propagate de „maimuțele” din vremuri străvechi pentru a perturba, a se opune și a dezmembra dinadins lucrarea lui Dumnezeu. Nu numai că a continuat să asuprească omul până în ziua de astăzi, dar vrea chiar să-l înghită^[1] pe om cu totul. Transmiterea învățăturilor morale și etice ale feudalismului și transferarea cunoașterii culturii antice au contaminat de mult oamenii, transformându-i în diavoli mari și mici. Sunt puțini aceia care L-ar primi cu bucurie pe Dumnezeu, puțini aceia care I-ar întâmpina jubilanți venirea. Fața întregii omeniri e plină de intenții criminale și, în tot locul, o suflare ucigașă impregnează aerul. Ei caută să-L alunge pe Dumnezeu din acest ținut; cu cuțite și săbii în mână, se aranjează în formațiune de luptă pentru a-L „nimici” pe Dumnezeu. Pretutindeni în acest ținut al diavolilor, unde omul este învățat constant că nu există Dumnezeu, sunt răspândiți idoli, iar aerul de deasupra e îmbibat de un miros dezgustător de hârtie arsă și tămâie, atât de gros încât e sufocant. E ca duhoarea de nămol ce plutește la zvârcolirea șarpelui veninos, într-atât încât omul nu se poate stăpâni să nu vomite. În afară de asta, se poate auzi vag sunetul unor demoni răi cântând scripturi, un sunet ce pare să vină de departe din iad, într-atât încât nu poți să nu te înfiori. Peste tot în acest ținut sunt plasați idoli de toate culorile curcubeului, transformând ținutul într-o lume a încântărilor senzuale, în timp ce împăratul diavolilor tot rânjește malițios, ca și cum uneltirea sa mișelească a reușit. Între timp, omul rămâne complet neștiutor și nici nu are habar că diavolul l-a corupt deja până la punctul în care a devenit fără rațiune și își lasă capul să atârne, înfrânt. Acesta dorește ca, dintr-o singură lovitură, să distrugă totul despre Dumnezeu și încă o dată să-L pângărească și să-L asasineze; are intenția să-I destrame și să-I tulbure lucrarea. Cum să poată să-I permită lui Dumnezeu să aibă un statut egal? Cum poate îngădui ca Dumnezeu „să se amestece” în lucrarea sa printre oamenii de pe pământ? Cum poate să-I permită lui Dumnezeu să-i demaște fața sa hidoasă? Cum Îi poate permite lui Dumnezeu să-i pună lucrarea în dezordine? Cum ar putea acest diavol, înverșunat de furie, să-I permită lui Dumnezeu să aibă controlul asupra curții sale imperiale pe pământ? Cum se poate pleca de bunăvoie în fața puterii Sale superioare? Înfățișarea hidoasă a acestuia a fost dezvăluită pentru ceea ce este ea, astfel că nimeni nu știe dacă să râdă sau să plângă, și este cu adevărat dificil să se vorbească despre aceasta. Oare nu e asta substanța lui? Cu suflete urâte, ei cred totuși că sunt frumoși de necrezut – această bandă de complici la crimă!^[2] Ei coboară în tărâmul muritorilor ca să se răsfețe în plăceri și să facă zarvă, ațâțând lucrurile atât de mult încât lumea devine un loc nestatornic și schimbător, iar inima omului se umple de panică și neliniște, și s-au jucat atât de mult cu omul încât înfățișarea lui a devenit cea a unei bestii inumane de pe câmp, extrem de urâtă și din care ultima fărâmă din omul curat original s-a pierdut. Mai mult, ei chiar doresc să-și însușească puterea suverană pe pământ. Ei împiedică lucrarea lui Dumnezeu atât de mult încât ea de-abia poate să se clintească și îl închid pe om ca în spatele unor ziduri de cupru și oțel. Săvârșind atâtea păcate cumplite și provocând atât de multe dezastre, se mai așteaptă oare la altceva decât la mustrare? Diavolii și demonii au alergat dezlănțuiți pe pământ pentru o vreme și au sigilat atât intențiile cât și sângele inimii lui Dumnezeu așa de strâns încât nimic nu mai poate să iasă. Cu adevărat, e un păcat mortal! Cum poate Dumnezeu să nu Se simtă neliniștit? Cum poate Dumnezeu să nu Se înfurie? Ei au îngreunat grav lucrarea lui Dumnezeu și I s-au împotrivit: cât de răzvrătiți!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (7)”

Note de subsol:

1. „A înghiți” se referă la comportamentul vicios al împăratului diavolilor, care-i răvășește pe oameni în întregime.

2. „Complicii întru crimă” sunt de aceeași teapă cu „o bandă de vagabonzi”.

69. Cunoașterea culturii și istoriei antice de câteva mii de ani a închis gândirea și noțiunile omului și perspectiva lui mentală atât de strâns, încât să le facă impenetrabile și non-biodegradabile.^[1] Oamenii trăiesc în al optsprezecelea cerc al iadului, unde, ca și cum ar fi fost alungați de Dumnezeu în temnițe, lumina nu poate fi văzută niciodată. Gândirea feudală i-a oprimat pe oameni într-atât încât abia pot să respire și se sufocă. Ei nu au nici cel mai mic dram de putere să reziste; tot ce fac e să îndure și să îndure în tăcere… Nicicând n-a îndrăznit cineva să lupte sau să se ridice pentru dreptate și corectitudine; oamenii pur și simplu trăiesc o viață mai rea decât a unui animal, sub loviturile și abuzul eticilor feudale, zi după zi și an după an. Ei nu s-au gândit niciodată să-L caute pe Dumnezeu pentru a se bucura de fericire în lumea omenească. E ca și cum oamenii ar fi fost înfrânți până la punctul în care sunt ca frunzele căzute ale toamnei, ofilite, uscate și galben-maronii. Oamenii și-au pierdut de multă vreme memoria; trăiesc neajutorați în iadul care se numește lumea umană, așteptând venirea zilei de pe urmă, astfel încât să poată să piară împreună cu acest iad, ca și când ziua de pe urmă după care tânjesc ei este ziua în care omul se va bucura de pace odihnitoare. Etica feudală a dus viața omului în „Infern”, slăbind și mai mult puterea omului de a rezista. Diferite tipuri de opresiune îl împing pe om, pas după pas, să cadă mai adânc în Infern, din ce în ce mai departe de Dumnezeu, până când astăzi a devenit complet străin pentru Dumnezeu și se grăbește să-L evite când se întâlnesc. Omul nu-I acordă atenție și Îl lasă să stea singur de-o parte, ca și cum nu L-ar fi cunoscut niciodată, nu L-ar fi văzut niciodată înainte. Totuși Dumnezeu l-a așteptat pe om pe tot parcursul lungii călătorii a vieții umane, fără a-Și azvârli vreodată furia de nestăpânit către el, așteptând pur și simplu în tăcere, fără un cuvânt, ca omul să se pocăiască și să o ia de la început. Dumnezeu a venit de mult timp în lumea umană pentru a împărtăși suferințele lumii omenești cu omul. În toți anii în care El a trăit cu omul, nimeni nu I-a descoperit existența. Dumnezeu doar îndură în tăcere nefericirea meschinăriei din lumea umană în timp ce îndeplinește lucrarea pe care a adus-o El în persoană. El continuă să îndure de dragul voii lui Dumnezeu Tatăl și de dragul nevoilor omenirii, trecând prin suferințe care nu au mai fost experimentate de om vreodată înainte. În prezența omului, El l-a așteptat în tăcere și în prezența omului S-a smerit, de dragul voii lui Dumnezeu Tatăl, precum și de dragul nevoilor omenirii. Cunoașterea culturii antice l-a furat pe om pe ascuns din prezența lui Dumnezeu și l-a predat împăratului diavolilor și progeniturilor acestuia. Cele Patru cărți și Cinci Clasici^[a] au purtat gândirea și noțiunile omului într-o altă epocă de răzvrătire, făcându-l pe acesta să-i aduleze și mai mult decât înainte pe cei care au întocmit Cărțile/Clasicii Documentelor, și ca urmare, să-și intensifice și mai mult noțiunile despre Dumnezeu. Fără știrea omului, împăratul diavolilor L-a alungat fără milă pe Dumnezeu din inima acestuia și apoi a ocupat-o el însuși cu satisfacție triumfătoare. Din momentul acela, omul a ajuns să aibă un suflet urât și înfățișarea împăratului diavolilor. O ură față de Dumnezeu i-a umplut pieptul, iar maliția ranchiunoasă a împăratului diavolilor s-a răspândit în om zi după zi, până când acesta a fost complet mistuit. Omul nu a mai avut niciun strop de libertate și nu a fost în stare să se elibereze din încurcăturile împăratului diavolilor. Nu a avut de ales decât să se lase luat prizonier pe loc, să se predea și să cadă supus în prezența acestuia. Acum mult timp, când inima și sufletul omului erau încă în copilăria lor, împăratul diavolilor a plantat în ele sămânța tumorii ateismului, învățându-l falsități precum „să studiezi știința și tehnologia; să înțelegi cele Patru Modernizări; și nu există niciun Dumnezeu în lume”. Nu doar atât, el strigă în gura mare cu orice ocazie: „Să ne bazăm pe munca noastră sârguincioasă ca să construim o patrie frumoasă”, cerând fiecărei persoane în parte să fie pregătită din copilărie pentru a-și servi cu credință țara. Omul, pe neștiute, a fost adus în prezența acestuia, care și-a arogat tot meritul (însemnând meritul ce Îi aparține lui Dumnezeu pentru că ține toată omenirea în mâinile Sale) fără ezitare. Niciodată nu a avut vreun sentiment de rușine. Mai mult, a înșfăcat fără rușine poporul lui Dumnezeu și l-a tras înapoi în casa proprie, unde a sărit ca un șoarece pe masă și l-a făcut pe om să i se închine ca lui Dumnezeu. Ce hoț! El strigă lucruri scandaloase, șocante, precum: „Nu există niciun Dumnezeu în lume. Vântul apare din transformări conforme legilor naturale; ploaia apare când vaporii de apă, dând de temperaturi joase, se condensează în picături ce cad pe pământ; un cutremur este zguduirea suprafeței pământului datorită schimbărilor geologice; seceta se datorează uscăciunii din aer provocate de distrugerea nucleonică de pe suprafața soarelui. Acestea sunt fenomene naturale. Unde se află, în toate acestea, o acțiune a lui Dumnezeu?” Sunt unii care chiar strigă declarații precum următoarea, declarații care n-ar trebui glăsuite: „Omul a evoluat din maimuțe în trecutul îndepărtat, iar lumea de astăzi provine dintr-o succesiune de societăți primitive, începând cu aproximativ un eon în urmă. Dacă o țară înflorește sau e în declin e ceva ce rămâne în întregime în mâinile poporului său”. Pe fundal, îl face pe om să îl atârne pe pereți și sau să îl pună pe masă pentru a-l omagia și a-i aduce jertfe. În același moment când strigă: „Nu există Dumnezeu”, se instalează drept Dumnezeu, împingându-L pe Dumnezeu, fără nicio jenă, dincolo de marginile pământului, stând între timp în locul lui Dumnezeu și asumându-și rolul de împărat al diavolilor. Cât de total lipsit de rațiune! Asta te face să-l urăști până în măduva oaselor. Se pare că Dumnezeu și cu el sunt dușmani de moarte și cei doi nu pot coexista. Acesta uneltește să-L alunge pe Dumnezeu în timp ce el cutreieră liber, în afara atingerii legii.^[2] Un astfel de împărat al diavolilor este el! Cum poate să fie tolerată existența lui? Nu se va odihni până când nu va fi făcut un dezastru din lucrarea lui Dumnezeu și o va fi lăsat în totală debandadă,^[3] ca și cum vrea să se împotrivească lui Dumnezeu până la amarnicul sfârșit, până când ori va muri peștele, ori se va rupe năvodul, punându-se intenționat împotriva lui Dumnezeu și îmboldindu-se tot mai aproape. Fața lui hidoasă, fiind de mult complet demascată, e acum zdrobită și bătută^[4] și într-o condiție jalnică, totuși el încă nu-și domolește ura față de Dumnezeu, ca și cum numai devorându-L pe Dumnezeu dintr-o singură înghițitură va reuși să-și potolească ura stăvilită în inimă. Cum putem să-l tolerăm, acest dușman al lui Dumnezeu! Doar eradicarea și exterminarea lui completă vor face ca dorința vieții noastre să rodească. Cum poate fi lăsat să continue să alerge neînfrânat? El l-a corupt pe om într-o asemenea măsură, încât omul nu cunoaște cerul-soare și a devenit surd și golit de sentimente. Omul a pierdut rațiunea umană normală. De ce să nu ne oferim întreaga noastră ființă pentru a-l distruge și a-l arde ca să eliminăm toate grijile pentru viitor și să îngăduim lucrării lui Dumnezeu să ajungă mai devreme la o strălucire nemaivăzută? Această bandă de nemernici a venit în lumea oamenilor și a redus-o la o harababură. Au adus toată umanitatea pe marginea unei prăpăstii, planificând în secret să-i împingă în jos pentru a fi zdrobiți în bucăți ca să le poată devora cadavrele. Ei speră în zadar să destrame planul lui Dumnezeu și să intre într-un meci cu El, mizând totul pe o singură aruncare de zar.^[5] Acest lucru nu e deloc ușor! Crucea a fost pregătită, la urma urmei, pentru împăratul diavolilor, care se face vinovat de cele mai groaznice crime. Dumnezeu nu aparține crucii. El a azvârlit-o deja deoparte pentru diavol. Dumnezeu a apărut victorios cu mult timp în urmă și nu mai simte tristețe pentru păcatele omenirii, ci va aduce mântuire întregii omeniri.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (7)”

Note de subsol:

1. „Non-biodegradabile” se folosește aici ca satiră, ceea ce înseamnă că oamenii sunt rigizi în cunoașterea, cultura și perspectiva lor spirituală.

2. „Cutreieră liber, în afara atingerii legii” indică faptul că diavolul umblă turbat și aleargă razna.

3. „Totală debandadă” se referă la modul în care comportamentul violent al diavolului este insuportabil de văzut.

4. „Zdrobită și bătută” se referă la fața urâtă a împăratului diavolilor.

5. „Mizând totul pe o singură aruncare de zar” înseamnă a-și pune toți banii pe un singur pariu, sperând să câștige la final. Aceasta este o metaforă pentru uneltirile sinistre și abjecte ale diavolului. Expresia e folosită cu sens batjocoritor.

a. Cele Patru cărți și Cinci Clasici sunt cărțile cu autoritate ale confucianismului în China.

70. În așa-numita cunoaștere a omului, Satana a impregnat destul de mult din filosofia sa pentru interacțiunile lumești și din gândirea sa. Și, în timp ce face acest lucru, Satana îi permite omului să-i adopte gândirea, filosofia și punctele de vedere, astfel încât acesta să poată să nege existența lui Dumnezeu, să-I nege stăpânirea asupra tuturor lucrurilor și asupra sorții omului. Deci, în timp ce studiile omului progresează și el dobândește mai multă cunoaștere, simte că existența lui Dumnezeu devine nedeslușită și s-ar putea chiar să nu mai simtă că El există. Deoarece Satana a insuflat în om anumite gânduri, păreri și noțiuni, odată ce Satana a insuflat acest venin în om, nu e omul indus în eroare și corupt de Satana? Așadar, după ce ați spune că trăiesc oamenii de astăzi? Nu trăiesc ei după cunoștințele și gândurile insuflate de Satana? Și lucrurile ascunse în aceste cunoștințe și gânduri nu sunt filosofiile și veninul Satanei? Omul trăiește după filosofiile și veninul Satanei. Și ce se află în centrul coruperii omului de către Satana? Satana vrea să-l facă pe om să Îl nege pe Dumnezeu, să I se opună și să I se împotrivească așa cum o face el; acesta este scopul Satanei în a corupe omul și, de asemenea, acestea sunt mijloacele prin care Satana îl corupe pe om.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”

71. În timpul procesului în care oamenii dobândesc cunoștințe, prin folosirea a tot felul de metode, fie că le spune povești, fie că le oferă pur și simplu anumite cunoștințe sau le permite să-și satisfacă dorințele sau aspirațiile, pe ce cale vrea Satana să-i ducă pe oameni? Oamenii cred că nu este nimic în neregulă cu dobândirea cunoștințelor, că este absolut firesc și justificat. Ca să o spunem într-un mod care sună atrăgător, a stabili aspirații înalte sau a avea ambiții înseamnă a avea un imbold, iar aceasta ar trebui să fie calea corectă în viață. Dacă cineva își poate realiza propriile aspirații sau își poate stabili o carieră de succes în timpul vieții, nu este acesta un mod de viață mai glorios? În felul acesta, nu numai că își poate onora strămoșii, dar are și șansa de a-și lăsa amprenta asupra generațiilor viitoare – nu este acesta un lucru bun? Acesta este un lucru bun în ochii oamenilor lumești și, pentru ei, ar trebui să fie ceva potrivit și pozitiv. Totuși, oare Satana, cu motivele sale sinistre, îi duce pe oameni pe o astfel de cale și gata? Cu siguranță, nu. De fapt, indiferent cât de mărețe sunt aspirațiile omului, cât de realiste sunt dorințele lui sau cât de cuvenite pot fi, tot ceea ce omul dorește să realizeze, tot ceea ce caută el este legat inextricabil de două cuvinte. Aceste două cuvinte sunt de o importanță vitală pentru fiecare persoană toată viața ei și sunt lucruri pe care Satana intenționează să le insufle în om. Care sunt aceste două cuvinte? Sunt „faimă” și „câștig”. Satana folosește o metodă foarte blândă, o metodă care este foarte mult în conformitate cu noțiunile oamenilor și care nu este foarte agresivă, pentru a-i face pe oameni să accepte pe neștiute modalitățile și legile lui de supraviețuire, să-și dezvolte obiectivele și direcția în viață și să ajungă să aibă aspirații de viață. Indiferent cât de pompoase ar putea să fie descrierile făcute de oameni pentru a vorbi despre aspirațiile lor de viață, acestea din urmă se învârt mereu în jurul faimei și câștigului. Tot ceea ce orice persoană importantă sau faimoasă – sau, de fapt, orice persoană – urmărește de-a lungul vieții are legătură doar cu aceste două cuvinte: „faimă” și „câștig”. Oamenii cred că, odată ce au faimă și câștig, au capitalul pentru a se bucura de statut înalt, de bogăție mare și de viață. Ei cred că, odată ce au faimă și câștig, au capitalul pentru a căuta plăcere și a se implica în desfătări nesăbuite ale trupului. De dragul acestei faime și al acestui câștig pe care și le doresc, oamenii, bucuroși și fără să știe, îi predau Satanei trupurile și inimile lor și chiar tot ceea ce au, inclusiv perspectivele și sorțile lor. Ei fac asta fără rezerve, fără niciun moment de îndoială și fără să se gândească vreodată să recupereze tot ce au avut odată. Oare pot oamenii să mai păstreze vreun control asupra lor înșiși odată ce s-au predat Satanei și i-au devenit loiali în felul acesta? Cu siguranță, nu. Ei sunt controlați complet și total de Satana. S-au scufundat complet și total în această mlaștină și nu se pot elibera. Odată ce o persoană se împotmolește în faimă și câștig, nu mai caută ceea ce este luminos, ceea ce este just sau acele lucruri care sunt frumoase și bune. Asta deoarece farmecul faimei și al câștigului este prea mare pentru oameni, iar acestea sunt lucruri pe care oamenii le pot urmări la nesfârșit pe tot parcursul vieții și chiar pentru întreaga veșnicie. Nu așa stau de fapt lucrurile? Unii oameni vor spune că însușirea cunoștințelor nu este altceva decât citirea cărților și învățarea unor lucruri pe care încă nu le cunoști, astfel încât să nu fii demodat sau să nu fii lăsat în urmă de lume. Cunoștințele sunt însușite doar pentru ca tu să poți pune mâncare pe masă, pentru propriul tău viitor sau pentru a asigura necesitățile de bază. Există cineva care ar îndura un deceniu de studiu intens doar pentru necesitățile de bază, doar pentru a soluționa problema hranei? Nu, nu există astfel de oameni. Deci, de ce un om suferă aceste greutăți toți acești ani? Pentru faimă și câștig. Faima și câștigul îl așteaptă în zare, îl cheamă, iar el crede că numai prin propria sârguință, prin propriile greutăți și lupte poate să calce pe drumul care duce spre faimă și câștig, câștigând astfel aceste lucruri. O astfel de persoană trebuie să sufere aceste greutăți pentru propria cale viitoare, pentru desfătarea sa viitoare și pentru a câștiga o viață mai bună. Ce este oare această cunoaștere – puteți să-Mi spuneți? Nu reprezintă regulile și filosofiile de viață pe care Satana i le insuflă omului, cum ar fi „Iubește partidul, iubește țara și iubește-ți religia” și „Un om înțelept se supune circumstanțelor”? Nu sunt oare „aspirațiile înalte” ale vieții insuflate omului de către Satana, cum ar fi gândurile marilor personalități, integritatea celor faimoși sau spiritul curajos al figurilor eroice, sau cavalerismul și bunătatea cavalerilor și spadasinilor din romanele de arte marțiale? Aceste idei și afirmații influențează o generație după alta; mulți oameni acceptă aceste idei și urmăresc, se luptă continuu și sunt chiar dispuși să-și sacrifice viețile pentru a îndeplini aceste „aspirații înalte”. Acestea sunt mijlocul și metoda prin care Satana folosește cunoașterea pentru a-i corupe pe oameni. Așadar, după ce Satana îi conduce pe oameni pe această cale, sunt ei capabili să I se supună lui Dumnezeu și să I se închine? Și sunt ei capabili să accepte cuvintele lui Dumnezeu și să urmărească adevărul? Categoric nu – pentru că au fost duși pe căi greșite de Satana. Haideți acum să ne gândim la acest lucru: în cadrul cunoașterii, ideilor și perspectivelor insuflate oamenilor de către Satana, există adevărurile supunerii față de Dumnezeu și ale închinării față de Dumnezeu? Există adevărurile fricii de Dumnezeu și ale feririi de rău? Există vreunul dintre cuvintele lui Dumnezeu? Există ceva în ele care să fie din adevăr? Deloc – aceste lucruri sunt total absente.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”

72. Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, făcându-l să se gândească doar la aceste două lucruri și determinându-l să se lupte pentru faimă și câștig, să sufere greutăți, să îndure umilirea și să poarte poveri grele pentru faimă și câștig, să sacrifice tot ceea ce are pentru faimă și câștig și să emită fiecare judecată sau decizie de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi pune omului lanțuri invizibile și, cu aceste lanțuri în jurul lui, el nu are nici capacitatea și nici curajul să se elibereze. Fără să știe, poartă aceste lanțuri în timp ce se târăște pas cu pas înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se îndepărtează de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai ticăloasă. În acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei. Privind acum la acțiunile Satanei, nu sunt întru totul demne de ură motivele sale insidioase? Poate că astăzi încă nu puteți desluși motivele insidioase ale Satanei, deoarece credeți că, fără faimă și câștig, viața ar fi lipsită de sens și oamenii nu ar mai putea să vadă calea înainte, nu ar mai putea să-și vadă obiectivele, iar viitorul le-ar deveni întunecat, neclar și mohorât. Dar, încet, veți recunoaște cu toții într-o zi că faima și câștigul sunt lanțuri masive pe care Satana i le pune omului. Când va sosi acea zi, te vei împotrivi complet controlului Satanei și lanțurilor aduse ție de Satana. Când vei dori să te eliberezi de toate aceste lucruri pe care ți le-a insuflat Satana, atunci vei curma legătura cu Satana și vei urî cu adevărat tot ceea ce ți-a adus Satana. Numai atunci vei avea o dragoste și o tânjire reală pentru Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”

73. Știința le permite oamenilor doar să vadă obiectele lumii fizice, satisfăcând doar curiozitatea omului, dar nu îi poate permite omului să vadă legile prin care Dumnezeu deține suveranitatea peste toate lucrurile. Omul pare să fi găsit răspunsuri în știință, iar acele răspunsuri induc în eroare și aduc o satisfacție temporară, o satisfacție care servește la limitarea inimii omului la lumea materială. Omul simte că a primit răspunsuri de la știință, așa că, indiferent de problema care apare, el folosește viziunile științifice ca bază pentru a verifica și a accepta acea problemă. Inima omului devine sedusă de știință și posedată de ea și, ca urmare, omul nu mai are mintea de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a se închina lui Dumnezeu și de a crede că toate lucrurile vin de la Dumnezeu și că omul ar trebui să obțină toate răspunsurile de la Dumnezeu. Nu este așa? Cu cât o persoană crede mai mult în știință, cu atât este mai absurdă, crezând că totul are o soluție științifică și că cercetarea poate rezolva orice. Ea nu-L caută pe Dumnezeu și nu crede că El există. Există mulți credincioși în Dumnezeu cu vechime care, atunci când se confruntă cu orice problemă, vor folosi un computer pentru a căuta lucruri și răspunsuri; ei cred doar în cunoașterea științifică. Ei nu cred că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu, nu cred că acestea pot rezolva toate problemele omenirii și nu văd fiecare dintre problemele omenirii din perspectiva adevărului. Indiferent ce problemă întâmpină, ei nu se roagă niciodată lui Dumnezeu, nici nu încearcă să o rezolve căutând adevărul în cuvintele lui Dumnezeu. În multe privințe, ei continuă să creadă că problema poate fi rezolvată prin cunoștințe și că știința este răspunsul suprem. Dumnezeu lipsește cu desăvârșire din inimile unor astfel de oameni. Ei sunt neîncrezători, iar opiniile lor despre credința în Dumnezeu nu sunt diferite de cele ale multor intelectuali și oameni de știință de nivel înalt, care încearcă mereu să-L studieze pe Dumnezeu folosind metode științifice. De exemplu, există mulți experți religioși care s-au dus și au inspectat arca pe muntele pe care s-a oprit și, astfel, au dovedit existența arcei. Însă, din aspectul exterior al arcei, ei nu percep existența lui Dumnezeu. Ei cred doar în povestiri și istorie; acesta este rezultatul cercetării lor științifice și al studierii lumii materiale. Dacă vei cerceta lucruri materiale, fie că este vorba despre microbiologie, astronomie sau geografie, nu vei găsi niciodată un rezultat care să determine că există Dumnezeu sau că El deține suveranitatea peste toate lucrurile. Deci, ce face știința pentru om? Nu îl îndepărtează de Dumnezeu? Nu-i face pe oameni să-L studieze pe Dumnezeu? Nu-i face pe oameni să se îndoiască mai mult de existența și suveranitatea lui Dumnezeu și, astfel, să-L tăgăduiască și să-L trădeze? Aceasta e consecința. Așadar, când Satana folosește știința pentru a corupe omul, ce scop încearcă să atingă? Vrea să folosească concluzii științifice pentru a-i induce în eroare și a-i amorți pe oameni și să folosească răspunsuri ambigue pentru a le ocupa inimile, astfel încât ei să nu-L caute pe Dumnezeu și să nu creadă în existența Lui. Așadar, de aceea spun că și știința este una dintre căile prin care Satana corupe oamenii.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”

74. Satana a fabricat și inventat multe povești sau povestiri populare ce apar în cărțile de istorie, lăsând oamenii cu impresii profunde despre cultura tradițională și figurile superstițioase. De exemplu, în China există „Cei opt nemuritori care traversează marea”, „Călătorie spre vest”, „Împăratul de jad”, „Nezha îl cucerește pe Regele Dragon” și „Învestitura zeilor”. Nu au devenit acestea profund înrădăcinate în mințile oamenilor? Chiar dacă unii dintre voi nu cunosc toate detaliile, tot cunoașteți povestirile generale, iar acest conținut general se lipește în inima și în mintea ta, astfel încât nu poți să-l uiți. Acestea sunt diverse idei sau legende pe care Satana le-a pregătit pentru om de multă vreme și care au difuzate în diferite momente. Aceste lucruri dăunează și erodează direct sufletele oamenilor și pun oamenii sub o vrajă după alta. Aceasta înseamnă că, odată ce ai acceptat astfel de cultură tradițională, povestiri sau lucruri superstițioase, odată ce sunt stabilite în mintea ta și odată ce acestea sunt blocate în inima ta, atunci este ca și cum ai fi vrăjit – devii implicat și influențat de aceste capcane culturale, de aceste idei și povești tradiționale. Ele îți influențează viața, concepția asupra vieții și judecata asupra lucrurilor. Chiar mai mult, îți influențează căutarea adevăratului drum al vieții: aceasta este într-adevăr o vrajă rea. Oricât ai încerca, nu poți scăpa de ele; le tai, dar nu le poți reteza; le bați, dar nu le poți suprima. În plus, după ce oamenii sunt puși, fără să știe, sub o astfel de vrajă, ei încep să se închine pe neștiute Satanei, alimentând imaginea acestuia în inimile lor. Cu alte cuvinte, l-au instalat pe Satana ca idol al lor, un obiect la care să se închine și la care să privească, chiar mergând atât de departe încât să-l considere drept Dumnezeu. Fără știre, aceste lucruri sunt în inima oamenilor, controlându-le cuvintele și faptele. În plus, consideri întâi că aceste povestiri și legende sunt false, dar apoi, fără să știi, le recunoști existența, făcându-le figuri reale și transformându-le în obiecte reale, existente. În necunoașterea ta, primești subconștient aceste idei și existența acestor lucruri. Tot în mod inconștient, îi primești și pe diavoli, pe Satana și pe idoli în propria ta casă și în inima ta – aceasta este într-adevăr o vrajă.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”

75. Activitățile superstițioase în care se implică oamenii sunt ceea ce Dumnezeu urăște cel mai mult, dar mulți oameni nu sunt încă în stare să renunțe la ele, gândindu-se că aceste activități superstițioase sunt poruncite de Dumnezeu, și, chiar și astăzi, trebuie încă să se lepede complet de ele. Astfel de lucruri, ca aranjamentele pe care tinerii le fac pentru ospățul de nuntă și trusourile mireselor; darurile de bani, banchetele și modalitățile similare cu care sunt celebrate ocaziile fericite; formulele antice care au fost transmise; toate activitățile superstițioase fără sens, care se desfășoară pentru morți și funeraliile lor: acestea sunt chiar mai detestabile pentru Dumnezeu. Chiar și ziua de închinare (precum și Sabatul, așa cum este respectat de lumea religioasă) este detestabilă pentru El; iar relațiile sociale și interacțiunile lumești dintre oameni sunt cu atât mai mult disprețuite și respinse de către Dumnezeu. Chiar și Festivalul Primăverii și Ziua de Crăciun, care sunt cunoscute de toată lumea, nu sunt poruncite de Dumnezeu, să nu mai vorbim de jucăriile și decorațiunile pentru aceste sărbători festive, cum ar fi cupletele, pocnitorile, felinarele, Sfânta Împărtășanie, cadourile de Crăciun și festivitățile de Crăciun – nu sunt ele idoli în mintea oamenilor? Împărțirea pâinii și a vinului de Sabat și inul subțire sunt idoli chiar mai indubitabili. Toate zilele festivalurilor tradiționale populare în China, cum ar fi Ziua Ridicării Capetelor de Dragon, Festivalul Bărcilor-Dragon, Festivalul de la Mijlocul Toamnei, Festivalul Laba și Ziua de Anul Nou, precum și festivalurile din lumea religioasă, cum ar fi Paștele, Botezul Domnului și Ziua de Crăciun, toate aceste festivaluri nejustificate au fost inventate și transmise de mulți oameni, din vremuri străvechi și până astăzi. Imaginația bogată a umanității și concepția ingenioasă sunt cele care au permis să fie transmise până astăzi. Ele par să fie lipsite de defecte, dar sunt, de fapt, tertipuri pe care Satana le joacă asupra umanității. Cu cât un loc este mai aglomerat de Satane, cu cât acel loc este mai nefolosit și învechit, cu atât mai profund înrădăcinate sunt obiceiurile sale feudale. Aceste lucruri leagă strâns oamenii, nepermițând absolut niciun spațiu pentru mișcare. Multe dintre festivalurile din lumea religioasă par să dea dovadă de o originalitate extraordinară și să creeze un pod către lucrarea lui Dumnezeu, dar ele sunt, de fapt, legăturile invizibile prin care Satana îi înrobește pe oameni, ca să nu-L cunoască pe Dumnezeu – ele sunt toate uneltirile Satanei. De fapt, când o etapă a lucrării lui Dumnezeu este terminată, El a distrus deja uneltele și stilul acelei vremi, fără a lăsa nicio urmă. Cu toate acestea, „credincioși devotați” continuă să se închine acelor obiecte materiale tangibile; între timp, ei încredințează subconștientului lor ceea ce are Dumnezeu, fără a studia acel lucru, părând a fi plini de iubire față de Dumnezeu când, de fapt, ei L-au împins afară din casă acum mult timp și l-au pus pe Satana pe masă, să i se închine. Portretele lui Isus, Crucea, Maria, Botezul lui Isus și Cina cea de Taină – oamenii le venerează pe acestea ca pe „Domnul Cerului”, în același timp strigând în mod repetat: „Doamne, Tată ceresc”. Oare nu este totul o glumă? Până în prezent, multe expresii și practici asemănătoare care au fost transmise în rândul umanității sunt detestabile pentru Dumnezeu; ele Îi stau grav în cale lui Dumnezeu și, chiar mai mult decât atât, provoacă pierderi uriașe pentru intrarea omenirii. Lăsând la o parte măsura în care Satana a corupt omenirea, oamenii dau pe dinafară de lucruri precum legea lui Witness Lee, experiențele lui Lawrence, sondajele lui Watchman Nee și lucrarea lui Pavel. Dumnezeu pur și simplu nu are nicio cale de a lucra asupra ființelor umane, deoarece ele au, în interiorul lor, prea mult individualism, legi, reguli, reglementări, sisteme și altele asemenea; aceste lucruri, alături de izul superstițiilor feudale ale oamenilor, au capturat și au devorat omenirea. Este ca și cum gândurile oamenilor ar fi un film interesant care povestește un basm plin de culoare, cu ființe fantastice care merg pe nori, atât de fanteziste încât îi uluiesc pe oameni, lăsându-i năuciți și fără cuvinte. Sincer să fiu, lucrarea pe care Dumnezeu vine să o facă astăzi este, în primul rând, pentru a trata și a risipi izul superstițiilor omenești și pentru a transforma complet mentalitatea oamenilor. Lucrarea lui Dumnezeu nu a durat până astăzi datorită moștenirii transmise din generație în generație de către omenire; este lucrarea așa cum a fost inițiată personal de către El și încheiată de către El, fără a fi deloc nevoie să succeadă la moștenirea unui anumit mare om spiritual sau să moștenească vreo lucrare de natură reprezentativă, făcută de Dumnezeu într-o altă epocă. Ființele umane nu trebuie să se preocupe de niciunul dintre aceste lucruri. Dumnezeu are astăzi un stil unic de a vorbi și de a lucra, așadar, de ce ar fi nevoie ca oamenii să se îngrijoreze în privința acestor lucruri? Dacă oamenii merg pe cărarea de astăzi în curentul actual, în timp ce continuă moștenirea „strămoșilor” lor, ei nu vor ajunge la destinație. Dumnezeu simte o repulsie profundă pentru acest mod particular de comportament uman, la fel cum detestă anii, lunile și zilele lumii umane.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (3)”

76. Satana îl corupe și controlează pe om prin tendințele sociale. Tendințele sociale acoperă multe aspecte, incluzând diverse domenii ca închinarea la figuri faimoase și mărețe, precum și idoli din filme și muzică, închinarea la celebrități și jocurile online. Toate acestea fac parte din tendințele sociale, și nu e nevoie să intrăm în detalii aici. Vom vorbi doar despre ideile pe care le provoacă în oameni tendințele sociale, modul în care ele îi determină să trateze lumea, obiectivele și perspectivele de viață pe care le cauzează în oameni. Acestea sunt foarte importante; ele pot controla și influența gândurile și părerile oamenilor. Fiecare dintre aceste tendințe poartă cu sine o influență rea. Această influență rea înjosește continuu omenirea și îi face pe oameni să-și piardă încontinuu conștiința, umanitatea și rațiunea, le slăbește continuu morala și le diminuează din ce în ce mai mult integritatea, până în punctul în care putem chiar spune că majoritatea oamenilor nu mai au acum nicio integritate, nicio umanitate și nicio conștiință, cu atât mai puțin vreo rațiune. Deci, ce sunt aceste tendințe sociale? Sunt tendințe pe care nu le poți vedea cu ochiul liber. Când apare o nouă tendință, poate că doar un număr mic de oameni o adoptă devreme – ei preiau conducerea în a face acest gen de lucruri, în a accepta acest gen de idee și în a accepta acest gen de perspectivă. Majoritatea oamenilor, cu toate acestea, vor fi, fără să-și dea seama, continuu infectați, atrași și asimilați de această tendință, până când toți o acceptă în mod inconștient și involuntar, se scufundă în ea și sunt controlați de ea. Una după alta, asemenea tendințe îi fac pe oameni, care nu sunt sănătoși la corp și la minte, nu știu ce este adevărul și nu pot face deloc diferența dintre lucrurile pozitive și cele negative, să accepte fericiți aceste tendințe, precum și viziunea de viață și valorile care vin de la Satana. Ei acceptă bucuroși ceea ce le spune Satana despre cum să abordeze viața și acceptă modul de a supraviețui pe care Satana „li-l conferă”. Nu au nici puterea și nici capacitatea, cu atât mai puțin conștiința de a se împotrivi. […]

[…] Satana folosește aceste tendințe sociale pentru a-i ademeni pe oameni, pas cu pas, într-un bârlog de diavoli, astfel încât, fără să-și dea seama, aceștia să venereze banii, dorințele materiale, răutatea și violența în mijlocul tendințelor sociale. Odată ce aceste lucruri au pătruns în inimile oamenilor, ce anume devin oamenii atunci? Devin diavoli și satane! Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că inimile oamenilor devin ocupate de ceea ce ei venerează; când venerează lucruri negative, oamenii încep să iubească răul și violența și nu le plac frumusețea și bunătatea, cu atât mai puțin pacea. Nu mai sunt dispuși să trăiască vieți simple în umanitate normală, ci, în schimb, doresc să se bucure de statut înalt și bogăție mare, să se delecteze cu plăcerile trupului, fără să cruțe niciun efort în a-și satisface propriul trup, fără nicio restricție sau constrângere – cu alte cuvinte, să facă tot ceea ce doresc. Așadar, când te lași prins în astfel de tendințe, poate oare cunoașterea pe care ți-ai însușit-o să te ajute să te eliberezi? Pot aspectele culturii tradiționale și superstițiile pe care le cunoști să te ajute să scapi de această încurcătură? Pot moralitatea și eticheta tradițională pe care le cunoști să te ajute să exerciți înfrânarea? Luați drept exemplu Analectele și Tao Te Ching. Îi pot ajuta pe oameni să-și scoată picioarele din nisipul mișcător al acestor tendințe rele? Categoric nu. În acest fel, oamenii devin tot mai ticăloși, aroganți, extrem de trufași, egoiști și răuvoitori. Nu mai există nicio afecțiune sau loialitate între oameni, nu mai există nicio iubire între membrii familiei, nu mai există deloc înțelegere între rude și prieteni; relațiile umane sunt pline de violență. Fiecare persoană în parte caută să trăiască printre ceilalți prin mijloace și metode violente, ca să acapareze un trai propriu folosind violența, să-și câștige pozițiile și să își obțină propriile profituri prin violență și să folosească mijloace violente și ticăloase pentru a face oricare dintre lucrurile pe care le doresc. Nu este această omenire terifiantă? Este extrem de terifiantă: nu numai că L-au răstignit pe Dumnezeu, dar i-ar și anihila pe toți cei care Îl urmează – pentru că această omenire este prea rea.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”

77. „Banii fac lumea să se învârtă” este o filosofie a Satanei. Este foarte răspândită în rândul omenirii, în fiecare societate; ați putea spune că este o tendință. Asta deoarece a fost inoculată în inima fiecărei persoane în parte, care, la început, nu a acceptat această zicală, dar care apoi a acceptat-o tacit când a intrat în contact cu viața reală și a început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărate. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? Poate că oamenii nu au același grad de cunoaștere nemijlocită în privința acestei zicale, dar fiecare o interpretează și o recunoaște în măsuri diferite, pe baza lucrurilor care s-au întâmplat în jurul său și a tot ceea ce a experimentat personal. Nu asta e situația? Indiferent cât de profundă este experiența pe care o are o persoană în privința acestei zicale, ce efect negativ a avut asupra inimii sale? Este faptul că omenirea din această lume – și se poate spune că asta îl include pe fiecare dintre voi – scoate la iveală ceva din firea sa. Ce anume? Este venerarea banilor. Este ușor de îndepărtat acest lucru din inima omului? Nu, nu este ușor! Acest lucru arată că, într-adevăr, corupția omului de către Satana este profundă! Satana folosește banii pentru a-i ademeni pe oameni și îi corupe pe toți în lucruri care venerează banii și dorințele materiale. Și cum se manifestă această venerare a banilor în oameni? Nu credeți că, în această lume, nu ați putea supraviețui fără bani și că nu ați putea trăi o singură zi fără ei? Câți bani au oamenii determină cât de înalt este statutul lor și cât de remarcabili sunt. Săracii nu simt că pot sta drepți și mândri, în vreme ce bogații au un statut înalt, stau drepți și mândri și pot vorbi tare și trăi într-un mod arogant și nestăpânit. Ce îi aduc omului această zicală și această tendință? Nu este adevărat că mulți oameni sunt dispuși să facă orice sacrificiu pentru a face bani? Nu își pierd mulți oameni demnitatea și integritatea în goana după mai mulți bani? Nu pierd mulți oameni oportunitatea de a-și face datoria și de a-L urma pe Dumnezeu de dragul banilor? A pierde șansa de a câștiga adevărul și de a fi mântuit nu este cea mai mare dintre toate pierderile pentru oameni? Doar folosind această metodă și această zicală, Satana îl corupe atât de mult pe om. Nu este intenția Satanei sinistră? Nu este acesta un truc răuvoitor? Pe măsură ce această zicală devine populară, treci de la a nu fi de acord cu ea la a crede în cele din urmă că este adevărul și, până atunci, inima ta a căzut complet în strânsoarea Satanei și, prin urmare, ajungi involuntar să trăiești după acea zicală. În ce măsură te-a afectat această zicală? S-ar putea să cunoști adevărata cale și s-ar putea să știi adevărul, dar nu ai putere să-l urmărești. Ai putea să știi clar că cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, însă nu ești dispus să plătești prețul sau să suferi pentru a dobândi adevărul. În schimb, ai prefera să-ți sacrifici propriul viitor pentru a te împotrivi lui Dumnezeu chiar până la sfârșit. Indiferent ce spune sau ce face El, indiferent cât de profundă și cât de mare este iubirea pe care o are Dumnezeu pentru tine, în măsura în care ești capabil să o înțelegi, ai insista cu încăpățânare să depui eforturi din cauza acestei zicale. Adică, această zicală ți-a indus deja în eroare și ți-a controlat gândurile, ți-a guvernat deja comportamentul și ai prefera să o lași să-ți conducă soarta, mai degrabă decât să renunți la goana ta după avere. Faptul că poți acționa astfel, că poți fi controlat și manipulat de cuvintele Satanei – oare nu înseamnă asta că ai fost indus în eroare și corupt de Satana? Nu înseamnă asta că filosofia și gândurile Satanei și firea Satanei au prins rădăcini în inima ta? Când urmărești exclusiv averea și abandonezi urmărirea adevărului, nu și-a atins Satana scopul de a te induce în eroare? Exact aceasta e situația. Așadar, poți să simți când ești indus în eroare și corupt de Satana? Nu poți. Dacă nu-l vezi pe Satana stând chiar în fața ta sau nu simți că Satana acționează în secret, ai putea să vezi ticăloșia Satanei? Ai putea să știi cum corupe Satana omenirea? Satana îi corupe pe oameni în orice moment și în orice loc. Satana face imposibil ca ei să se apere de această corupție și-i face neajutorați în fața acesteia. Satana îi face pe oameni să-i accepte gândurile, punctele de vedere și lucrurile ticăloase care vin de la el în situațiile în care sunt neștiutori și nu recunosc ce li se întâmplă, iar după ce acceptă aceste lucruri, oamenii nu le contestă. Prețuiesc și păstrează aceste lucruri ca pe o comoară, le permit să-i manipuleze și să se joace cu ei; acesta este modul în care oamenii trăiesc sub controlul Satanei și ascultă de el fără să-și dea seama, iar corupția omului de către Satana devine din ce în ce mai profundă.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”

78. Există șase trucuri primare pe care Satana le folosește pentru a corupe omul

Întâi sunt controlul și constrângerea. Adică, Satana va face tot posibilul pentru a prelua controlul inimii tale. Ce înseamnă „constrângere”? Înseamnă folosirea tacticilor amenințătoare și puternice pentru a te face să asculți de el, făcându-te să te gândești la consecințe, în cazul în care nu ești ascultător. Îți este frică și nu îndrăznești să-l sfidezi, așadar, cedezi.

Al doilea este înșelarea și păcălirea. Ce implică „înșelarea și păcălirea”? Satana inventează niște povești și minciuni, păcălindu-te să le crezi. Nu-ți spune niciodată că omul a fost creat de Dumnezeu, dar nici nu-ți spune direct că tu n-ai fost făcut de Dumnezeu. Nu folosește deloc cuvântul „Dumnezeu”, ci folosește, în schimb, altceva ca înlocuitor, folosind acest lucru pentru a te induce în eroare, astfel încât tu, practic, să nu ai nicio idee despre existența lui Dumnezeu. Această „păcăleală” include, desigur, multe aspecte, nu doar pe acesta.

Al treilea este îndoctrinarea cu forța. Cu ce sunt oamenii îndoctrinați cu forța? Este îndoctrinarea cu forța făcută prin alegerea omului? Este făcută cu consimțământul lui? Cu siguranță nu. Chiar dacă nu-ți dai consimțământul, nu ai ce să faci. În inconștiența ta, Satana te îndoctrinează, insuflându-ți gândirea, regulile de viață și esența lui.

Al patrulea este intimidarea și ispitirea. Adică, Satana folosește diverse șiretlicuri ca să te facă să-l accepți, să-l urmezi și să lucrezi în slujba lui. Va face orice ca să-și atingă scopurile. Uneori, el îți face mici favoruri, timp în care te ispitește să săvârșești păcatul. Dacă nu-l urmezi, te va face să suferi și te va pedepsi și va folosi diferite modalități ca să te atace și să comploteze împotriva ta.

A cincea este inducerea în eroare și paralizia. „Inducerea în eroare și paralizia” înseamnă că Satana insuflă oamenilor niște vorbe dulci și idei care sunt în concordanță cu noțiunile lor și par plauzibile, pentru a face să pară că ar lua în considerare situația trupească a oamenilor sau viața și viitorul lor când, de fapt, singurul lui scop este de a te păcăli. După aceea, el te paralizează, astfel încât să nu știi ce este bine și ce este rău, ca să fii păcălit fără să-ți dai seama și, prin aceasta, să ajungi sub controlul lui.

Al șaselea este distrugerea corpului și a minții. Ce parte a omului distruge Satana? Satana îți distruge mintea, făcându-te neputincios să te împotrivești, ceea ce înseamnă că, puțin câte puțin, inima ta se îndreaptă spre Satana, în ciuda ta. El insuflă aceste lucruri în tine, în fiecare zi și folosește aceste idei și culturi pentru a te influența și a te educa zilnic, frângându-ți încetul cu încetul voința, astfel încât să nu mai vrei să fii o persoană bună, să nu mai dorești să susții ceea ce numești „dreptate”. Fără să-ți dai seama, nu mai ai puterea voinței de a înota împotriva curentului, ci, în schimb, plutești împreună cu el. „Distrugere” înseamnă că Satana îi chinuie atât de mult pe oameni, încât aceștia devin propriile umbre, nemaifiind umani. Tocmai atunci, Satana profită de ocazie și-i devorează.

Toate aceste mijloace pe care Satana le utilizează ca să-l corupă pe om îl fac pe acesta neputincios să se împotrivească; oricare dintre aceste mijloace îi poate fi fatal omului. Cu alte cuvinte, orice face Satana și orice șiretlic folosește îți poate provoca degenerarea, te poate aduce sub controlul Satanei și împotmoli într-o mlaștină a răului și a păcatului. Acestea sunt mijloacele pe care le folosește Satana pentru a corupe omul.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”

79. Omul, care s-a născut pe un pământ atât de murdar, a fost contaminat de societate într-o măsură gravă, a fost condiționat de etici feudale și a primit educația „instituțiilor de învățământ superior”. Gândirea înapoiată, moralitatea coruptă, perspectiva degradată asupra vieții, filosofia detestabilă pentru interacțiuni lumești, existența total lipsită de valoare, obiceiurile josnice și viața josnică de zi cu zi – toate aceste lucruri au invadat profund inima omului și i-au vătămat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul se tot îndepărtează de Dumnezeu și I se opune tot mai mult. Firea omului devine mai nemiloasă pe zi ce trece și nu există nicio singură persoană care să renunțe de bunăvoie la ceva pentru Dumnezeu, nicio singură persoană care să I se supună de bunăvoie lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, o singură persoană care să caute de bunăvoie arătarea lui Dumnezeu. În schimb, omul urmărește plăcerea după pofta inimii, sub controlul Satanei și își corupe trupul în mocirlă fără nicio reținere. Chiar și atunci când aud adevărul, cei care trăiesc în întuneric nu au nicio dorință de a-l pune în practică și nu sunt înclinați să caute nici măcar când văd că Dumnezeu S-a arătat deja. Cum ar putea o asemenea omenire depravată să aibă vreun pic de loc pentru mântuire? Cum ar putea o asemenea omenire decăzută să trăiască în lumină?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A rămâne neschimbat în fire înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”

80. Deși Satana pare uman, drept și virtuos, esența Satanei este crudă și ticăloasă

Satana își clădește reputația prin înșelarea lumii și deseori se prezintă ca avangardă și model de dreptate. Sub falsul pretext de a susține dreptatea, îi rănește pe oameni și le devorează sufletele și folosește tot felul de mijloace pentru a-i amorți, a-i induce în eroare și a-i instiga pe oameni, având ca scop să-i facă pe oameni să-i aprobe și să-i accepte purtarea rea și să i se alăture în a se opune autorității și suveranității lui Dumnezeu. Totuși, când o persoană deslușește uneltirile, intrigile sale și chipul său hidos și când cineva nu vrea să continue să fie călcat în picioare sau păcălit de el, sau să continue să trudească pentru el, sau să fie pedepsit și distrus împreună cu el, atunci Satana își schimbă chipul ca de sfânt pe care îl avea înainte, își smulge masca falsă și își dezvăluie adevăratul sine sălbatic, care este ticălos, feroce și urât. Nu i-ar plăcea nimic mai mult decât să îi extermine pe toți cei care refuză să asculte de el și care se opun forțelor sale ticăloase. În acest stadiu, Satana nu poate să mai afișeze o înfățișare demnă de încredere, integră; ceea ce o înlocuiește este adevăratul său sine urât – diavolul – care se ascundea înainte sub pielea de oaie. Odată ce uneltirile Satanei sunt aduse la lumină și adevăratul său sine este expus, el se va înfuria cumplit și va da frâu liber barbariei, iar dorința lui de a-l răni și de a-l devora pe om se va intensifica. Se înfurie din cauza trezirii omului la adevăr și în el se dezvoltă o ură și un spirit de răzbunare puternic față de om din cauza năzuinței acestuia după libertate și lumină și a aspirației lui de a se elibera din închisoarea lui. Furia lui are intenția de a-i apăra ticăloșia și este, de asemenea, o dezvăluire adevărată a naturii sale sălbatice.

În tot ceea ce face, Satana își dezvăluie natura ticăloasă. Dintre toate faptele rele pe care Satana le-a săvârșit asupra omului – de la eforturile sale timpurii de a-l induce în eroare pe om pentru a-l urma, la exploatarea omului de către el, prin care îl face să i se alăture în faptele sale rele, la răzbunarea sa față de om după ce adevăratul său sine a fost expus, iar omul l-a discernut și s-a lepădat de el, și așa mai departe – niciuna dintre aceste fapte nu dă greș în a expune esența ticăloasă a Satanei, nici în a dovedi faptul că Satana nu are nicio legătură cu lucrurile pozitive și că Satana este sursa tuturor lucrurilor rele. Toate acțiunile sale servesc la protejarea răutății sale, la asigurarea continuării faptelor sale rele, contrazic lucrurile juste și pozitive și distrug legile și regulile existenței normale a umanității. Toate aceste acțiuni Îi sunt ostile lui Dumnezeu și vor fi distruse de mânia lui Dumnezeu. Deși Satana are propria furie, aceasta este doar un mijloc de a da frâu liber naturii sale ticăloase. Motivul pentru care Satana este exasperat și furios este acesta: uneltirile sale cumplite au fost scoase la iveală; nu poate scăpa ușor cu intrigile sale; ambiția sa sălbatică și dorința de a-L înlocui pe Dumnezeu și de a acționa ca Dumnezeu au fost doborâte și blocate; iar scopul său de a controla întreaga omenire a devenit acum un eșec și nu poate fi niciodată realizat. Ceea ce a oprit intrigile Satanei din a se realiza și ceea ce a pus stavilă răspândirii și dezlănțuirii ticăloșiei Satanei este invocarea repetată a mâniei lui Dumnezeu, iar și iar. Din acest motiv, Satana atât urăște, cât și se teme de mânia lui Dumnezeu. De fiecare dată când se pogoară mânia lui Dumnezeu, nu numai că demască adevărata înfățișare rea a Satanei, ci și scoate la lumină dorințele ticăloase ale Satanei și, odată cu ele, motivele furiei Satanei împotriva omenirii sunt pe deplin divulgate. Izbucnirea furiei Satanei este o revelație adevărată a naturii sale ticăloase și o expunere a uneltirilor sale. Desigur, fiecare dată când Satana este înfuriat prevestește distrugerea tuturor lucrurilor ticăloase și protecția și continuarea lucrurilor pozitive; prevestește adevărul că mânia lui Dumnezeu nu poate fi ofensată!

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul II”