51. În lucrarea Sa finală de încheiere a epocii, firea lui Dumnezeu este una de mustrare și judecată, în care El dezvăluie tot ceea ce este nedrept, judecă în mod public miriadele de popoare și îi desăvârșește pe cei care Îl iubesc sincer. Doar o fire ca aceasta poate încheia epoca. Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile sunt sortate după felul lor și împărțite în diferite categorii, pe baza calităților lor diferite. Acesta este momentul exact când Dumnezeu dezvăluie finalurile și destinațiile oamenilor. Dacă oamenii nu au experiența mustrării și a judecății, atunci răzvrătirea și nedreptatea lor nu pot fi expuse. Doar prin mustrare și judecată pot fi dezvăluite finalurile tuturor lucrurilor. Oamenii arată ceea ce sunt cu adevărat doar când sunt mustrați și judecați. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele, și toți oamenii vor fi sortați după felul lor. Prin mustrare și judecată vor fi dezvăluite finalurile tuturor lucrurilor, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele, răsplătit, iar miriadele de popoare să se predea stăpânirii lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie realizată prin mustrare și judecată drepte. Deoarece corupția oamenilor a atins apogeul și răzvrătirea lor este extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma pe deplin oamenii și îi poate face compleți, poate dezvălui răul, și toți cei nedrepți vor fi astfel aspru pedepsiți. De aceea, o fire precum aceasta este impregnată cu semnificația epocii. Firea lui Dumnezeu este revelată și dezvăluită de dragul lucrării fiecărei noi epoci. Dumnezeu nu Își dezvăluie firea în mod arbitrar și fără semnificație. Să presupunem că, în zilele de pe urmă ale dezvăluirii finalurilor oamenilor, Dumnezeu încă ar iubi oamenii cu infinită milă și bunătate iubitoare și ar continua să fie iubitor față de ei, nu i-ar supune judecății drepte, ci le-ar arăta mai degrabă clemență, răbdare și iertare, și i-ar ierta indiferent cât de grave le-ar fi fost păcatele, fără nicio urmă de dreaptă judecată. Atunci, când ar putea fi încheiată întreaga gestionare a lui Dumnezeu? Când ar putea o fire ca aceasta să fie în stare să-i conducă pe oameni către destinația corespunzătoare omenirii? Acest lucru poate fi asemănat cu un judecător care este întotdeauna iubitor față de oameni, un judecător iubitor, cu o față binevoitoare și o inimă blândă, care îi iubește pe oameni indiferent ce infracțiuni au comis și le arată iubire și îngăduință, indiferent cine sunt aceștia – când ar putea un asemenea judecător să ajungă la un verdict just? În timpul zilelor de pe urmă, doar judecata dreaptă îi poate sorta pe oameni după felul lor și îi poate aduce pe un nou tărâm. În acest mod, întreaga epocă este încheiată prin firea dreaptă a lui Dumnezeu de judecată și mustrare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)”

52. Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja sădite în interiorul acestuia și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură care I se împotrivește lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu a fost nimic mai mult decât un caz de răscumpărare. Adică, omul a fost cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de spurcat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Prin această lucrare de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin esența întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să fie purificat. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare actuală este realizată astfel încât omul să poată fi purificat și schimbat; astfel încât omul să se poată elibera de corupția sa și să fie purificat prin judecata și mustrarea cuvântului și prin rafinare. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea de purificare. Într-adevăr, această etapă este și lucrarea de cucerire, precum și a doua etapă din lucrarea de mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat de Dumnezeu, iar prin rafinare, judecată și expunere prin cuvânt, toate impuritățile, noțiunile, motivele și speranțele personale din inima omului sunt complet dezvăluite. Cu toate că omul a fost răscumpărat și iertat de păcate, acest lucru poate fi tratat doar ca însemnând că Dumnezeu nu-Și aduce aminte de fărădelegile omului și nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, omul trăiește în trup, fără să fie eliberat de păcat, și poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și la nesfârșit coruptele firi satanice. Aceasta este viața pe care o duce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuiește și este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei și se mărturisesc seara. Și astfel, chiar dacă jertfa pentru păcat este pe vecie eficientă pentru om, ea nu îl poate mântui pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârșită, pentru că omul are încă firi corupte. De exemplu, când oamenii au aflat că se trag din Moab, s-au plâns, au încetat să urmărească viața și au devenit absolut negativi. Nu arată aceasta că omul încă este incapabil să se supună pe deplin stăpânirii lui Dumnezeu? Nu este aceasta exact firea lui coruptă satanică? Când tu nu ai fost supus mustrării, ai ridicat mâna mai sus decât toți ceilalți, chiar și decât Isus. Iar tu ai strigat cu voce tare: „Să fim fii preaiubiți ai lui Dumnezeu! Să fim apropiați ai lui Dumnezeu! Mai degrabă am muri decât să ne plecăm Satanei! Să ne răzvrătim împotriva vechiului Satana! Să ne răzvrătim împotriva marelui balaur roșu! Fie ca marele balaur roșu să cadă de la putere o dată pentru totdeauna! Fie ca Dumnezeu să ne facă să fim compleți!” Ai strigat mai tare decât toți ceilalți. Dar apoi a venit vremea mustrării și, încă o dată, firile tale corupte au fost dezvăluite. Strigătele tale au încetat, iar tu ți-ai pierdut hotărârea. Aceasta este corupția omului; este un lucru mai profund decât păcatul, este ceva plantat de Satana și înrădăcinat adânc în om. Omului nu îi este ușor să devină conștient de păcatele sale și nu are nicio cale de a-și recunoaște propria natură adânc înrădăcinată. Numai prin judecata cuvântului se poate obține acest rezultat. Doar astfel, omul poate fi treptat schimbat de aici înainte.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

53. Astăzi, Dumnezeu vă judecă, vă mustră și vă condamnă, dar ar trebui să știi că scopul condamnării tale este ca tu să te cunoști pe tine. El condamnă, blestemă, judecă și mustră pentru ca tu să poți să te cunoști pe tine însuți, astfel încât firea ta să se poată schimba și, chiar mai mult decât atât, pentru ca tu să îți poți cunoaște valoarea și să vezi că toate acțiunile lui Dumnezeu sunt drepte, în concordanță cu firea Sa și cu necesitățile lucrării Sale, că El lucrează în concordanță cu planul Său pentru mântuirea omului și că este Dumnezeul drept care îl iubește și îl mântuiește pe om și care, de asemenea, îl judecă și îl mustră pe om. Dacă tu știi doar că ai un statut umil, că ești corupt și răzvrătit, dar nu știi că Dumnezeu intenționează să-Și dezvăluie mântuirea prin judecata și mustrarea pe care El le săvârșește asupra ta astăzi, atunci nu ai niciun mod în care să experimentezi lucruri și cu atât mai puțin ești capabil să mergi mai departe. Dumnezeu nu a venit să-i lovească sau să-i distrugă pe oameni, ci să-i judece, să-i blesteme, să-i mustre și să-i mântuiască. Până la încheierea planului Său de gestionare de 6000 de ani – înainte ca El să dezvăluie finalul fiecărei categorii de oameni – lucrarea lui Dumnezeu pe pământ este întru totul de dragul mântuirii; scopul acesteia este doar de a-i face pe deplin compleți pe cei care Îl iubesc și de a-i determina să se predea stăpânirii Lui. Indiferent de modul în care Dumnezeu îi mântuiește pe oameni, totul se săvârșește făcându-i să scape de vechea lor natură satanică; adică, El îi mântuiește făcându-i să urmărească viața. Dacă ei nu fac asta, atunci nu vor avea niciun mod în care să accepte mântuirea lui Dumnezeu. Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu Însuși, iar urmărirea vieții este ceva ce omul trebuie să aibă pentru a accepta mântuirea. În ochii omului, mântuirea este dragostea lui Dumnezeu, iar dragostea lui Dumnezeu nu poate fi mustrare, judecată și blesteme; mântuirea trebuie să conțină milă, bunătate iubitoare și, mai mult, cuvinte de consolare, cât și binecuvântări nesfârșite oferite de Dumnezeu. Oamenii cred că, atunci când Dumnezeu îl mântuiește pe om, El face aceasta mișcându-l prin binecuvântările și harul Său, astfel încât el să-și poată dărui inima lui Dumnezeu. Adică, faptul că îl mișcă pe om înseamnă că-l mântuiește. O mântuire ca aceasta este tranzacțională. Doar atunci când Dumnezeu îi dăruiește de o sută de ori mai mult, omul va veni să se predea înaintea numelui lui Dumnezeu și, astfel, Îl va face mândru pe Dumnezeu și Îl va onora. Nu asta este intenția lui Dumnezeu pentru omenire. Dumnezeu a venit să lucreze pe pământ pentru a mântui omenirea coruptă; nimic fals în asta. Dacă nu ar fi așa, cu siguranță El nu ar fi venit să-Și facă lucrarea în persoană. În trecut, metoda Sa de mântuire era de a arăta cea mai mare milă și bunătate iubitoare, până într-acolo încât a dat Satanei tot ce avea El, în schimbul întregii omeniri. Prezentul nu este deloc asemănător trecutului: mântuirea voastră astăzi are loc în timpul zilelor de pe urmă, când fiecare este sortat după felul său; mijloacele prin care sunteți mântuiți nu sunt milă sau bunătate iubitoare, ci mustrare și judecată pentru ca omul să fie pe deplin mântuit. Astfel, tot ceea ce primiți este mustrare, judecată și lovire nemiloasă, dar să știți un lucru: în această lovire nemiloasă nu există nici cea mai mică pedeapsă. Indiferent cât de dure ar putea fi cuvintele Mele, ceea ce vine peste voi sunt doar câteva cuvinte care s-ar putea să vi se pară complet nemiloase și, indiferent cât de mânios aș putea fi, ce vine peste voi sunt tot cuvinte de reproș, iar Eu nu vreau să vă rănesc sau să vă ucid. Nu sunt toate acestea o realitate? Să știți că astăzi, fie că este vorba de judecată dreaptă sau de rafinare și mustrare nemiloase, toate sunt de dragul mântuirii. Indiferent dacă astăzi fiecare va fi sortat după felul său ori dacă vor fi dezvăluiți tot felul de oameni, scopul tuturor cuvintelor și lucrărilor lui Dumnezeu este de a-i mântui pe cei care-L iubesc cu adevărat. Judecata dreaptă este adusă pentru a-l purifica pe om, iar rafinarea nemiloasă este pentru a-l curăți; cuvintele aspre sau certarea sunt pentru a-l purifica pe om și de dragul mântuirii.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să renunțați la binecuvântările statutului și să înțelegeți intenția lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului”

54. Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să poată să Îl cunoască, și pentru mărturia Lui. Fără judecata Lui asupra firii corupte a omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu trebuie ofensată, nici nu ar putea să-și transforme vechea lui cunoaștere despre Dumnezeu într-una nouă. De dragul mărturiei Lui și de dragul gestionării Sale, El face publică întreaga Sa ființă. îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui publică, să atingă cunoașterea lui Dumnezeu, să-și transforme firea și să aducă mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu. Transformarea firii omului este realizată prin diferite tipuri de lucrări ale lui Dumnezeu; fără astfel de schimbări în firea omului, omul nu ar fi în stare să aducă mărturie pentru Dumnezeu și nu ar putea fi în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Schimbările din firea omului semnifică faptul că omul a fost eliberat din robia Satanei și de influența întunericului și că a devenit, cu adevărat, un model și un specimen al lucrării lui Dumnezeu, un martor al lui Dumnezeu și cineva care e în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Astăzi, Dumnezeul întrupat a venit pe pământ să-Și facă lucrarea și cere ca omul să capete cunoaștere despre El, supunere față de El și să fie mărturie pentru El – omul trebuie să cunoască lucrarea practică și normală a lui Dumnezeu, să se supună tuturor cuvintelor și lucrării Sale, care nu sunt în acord cu noțiunile omului, și să aducă mărturie pentru toată lucrarea pe care o săvârșește El ca să-l mântuiască pe om, cât și pentru toate faptele Lui de cucerire a omului. Cei care aduc mărturie pentru Dumnezeu trebuie să aibă cunoaștere despre Dumnezeu; numai acest fel de mărturie este exactă și practică și numai acest fel de mărturie îl poate face de rușine pe Satana. Dumnezeu îi folosește pe cei care au ajuns să-L cunoască trecând prin judecata, mustrarea și emondarea Sa, ca să aducă mărturie pentru El. El îi folosește pe cei care au fost corupți de Satana ca să aducă mărturie pentru El. Îi folosește pe cei a căror fire s-a schimbat și care au dobândit astfel binecuvântările Sale, ca să aducă mărturie pentru El. El nu are nevoie ca omul să-L laude cu vorba și nici nu Îi trebuie laudele și mărturia celor din tagma Satanei, care nu au fost mântuiți de El. Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu sunt potriviți să aducă mărturie pentru El și numai cei a căror fire s-a transformat sunt potriviți să aducă mărturie pentru El. Dumnezeu nu îi va îngădui omului să-I facă numele de rușine în mod voit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să aducă mărturie pentru El”

55. Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-l învăța pe om, pentru a expune substanța omului și pentru a-i diseca faptele și cuvintele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să I se supună lui Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie loial lui Dumnezeu, cum se cuvine ca omul să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firile sale corupte. Mai ales, cele care expun cum Îl respinge omul pe Dumnezeu vizează și mai mult modul în care omul este o întruchipare a Satanei și o forță ostilă lui Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu explică pe deplin natura umană în doar câteva cuvinte; El o expune și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de expunere și de emondare nu pot fi înlocuite de cuvinte obișnuite; mai degrabă, adevărul pe care omul nu îl deține absolut deloc este folosit pentru a săvârși această lucrare de expunere și de emondare. Doar metodele de acest fel pot fi numite judecată; doar prin acest tip de judecată poate omul să fie subjugat și pe deplin convins în privința lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea de judecată este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea de judecată i-a permis omului să dobândească multă înțelegere despre intențiile lui Dumnezeu, despre scopul lucrării lui Dumnezeu și despre tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, i-a permis omului să își înțeleagă și să își cunoască esența coruptă și rădăcina corupției sale, precum și să-și descopere fața urâtă. Aceste efecte sunt toate produse de lucrarea de judecată, deoarece esența acestei lucrări este, de fapt, lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu. Dacă nu acorzi importanță acestor adevăruri, dacă încerci mereu să le eviți sau cauți în afara lor o nouă cale de ieșire, atunci Eu spun că ești un păcătos deplorabil. Dacă ai credință în Dumnezeu și, totuși, nu cauți adevărul sau intențiile lui Dumnezeu și nici nu iubești calea care te aduce mai aproape de Dumnezeu, atunci Eu spun că ești cineva care încearcă să scape de judecată și că ești o marionetă și un trădător care fuge de marele tron alb. Dumnezeu nu va cruța pe niciunul dintre răzvrătiții care fug de sub ochii Lui. Astfel de oameni vor primi o pedeapsă și mai aspră. Cei care vin înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecați și, mai mult, au fost purificați, vor trăi veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Desigur, acest lucru aparține de viitor.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea de judecată prin adevăr”

56. Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul Său. Deoarece judecata înseamnă folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea, este indisputabil că, încă o dată, Dumnezeu Se arată printre oameni ca imagine întrupată pentru a săvârși această lucrare. Aceasta înseamnă că Hristos al zilelor de pe urmă va folosi adevărul pentru a-i învăța pe oamenii din întreaga lume și a le face cunoscute toate adevărurile. Aceasta este lucrarea de judecată a lui Dumnezeu. Mulți nu se simt confortabil cu privire la a doua întrupare a lui Dumnezeu, deoarece oamenilor le este greu să creadă că Dumnezeu Se va întrupa pentru a săvârși lucrarea de judecată. Cu toate acestea, trebuie să vă spun că, de cele mai multe ori, lucrarea lui Dumnezeu depășește cu mult așteptările omului și este greu de acceptat pentru mintea omenească. Căci oamenii sunt doar niște viermi pe pământ, în timp ce Dumnezeu este Cel suprem, care umple universul; mintea omului este asemenea unei gropi cu apă murdară care dă naștere doar viermilor, în timp ce fiecare etapă a lucrării dirijate de gândurile lui Dumnezeu este chintesența înțelepciunii lui Dumnezeu. Oamenii încearcă în permanență să rivalizeze cu Dumnezeu, iar Eu spun că este de la sine înțeles cine va ieși în pierdere în cele din urmă. Vă îndemn pe toți să nu vă considerați mai de preț decât aurul. Dacă alții pot accepta judecata lui Dumnezeu, atunci tu de ce nu poți? Cu ce ești mai presus decât alții? Dacă alții pot să-și plece capul în fața adevărului, de ce nu poți și tu să faci la fel? Lucrarea lui Dumnezeu este inexorabilă. El nu va repeta lucrarea judecății de dragul „contribuției” pe care ai adus-o, iar tu vei fi copleșit de regrete, deoarece ai lăsat o oportunitate atât de bună să-ți scape. Dacă nu crezi cuvintele Mele, atunci așteaptă ca acel mare tron alb din cer să săvârșească judecata asupra ta! Trebuie să știi că toți israeliții L-au respins și L-au negat pe Isus și, totuși, faptul răscumpărării omenirii de către Isus tot s-a răspândit în tot universul și până la capătul pământului. Nu este acesta un fapt pe care Dumnezeu l-a săvârșit cu mult timp în urmă? Dacă încă mai aștepți ca Isus să te ridice la ceruri, atunci Eu îți spun că ești o bucată îndărătnică de ramură uscată. Isus nu va recunoaște un credincios fals ca tine, care nu este loial adevărului și caută doar binecuvântări. Din contră, Lui nu Îi va fi milă să te arunce în iazul de foc pentru a arde zeci de mii de ani.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea de judecată prin adevăr”

57. Dumnezeu nu-i judecă pe oameni unul după altul, iar aceștia nu sunt puși să treacă un test unul câte unul; făcând astfel, nu ar fi lucrarea de judecată. Nu este la fel corupția întregii omeniri? Nu este esența întregii omeniri la fel? Ceea ce este judecat este esența coruptă a omenirii, esența omului coruptă de către Satana și toate păcatele omului. Dumnezeu nu judecă greșelile mărunte și neînsemnate ale omului. Lucrarea de judecată este reprezentativă și nu este îndeplinită în mod special pentru o anumită persoană. Mai degrabă, este o lucrare în care un grup de oameni sunt judecați pentru a reprezenta judecata întregii omeniri. Lucrarea înfăptuită de Dumnezeu întrupat este să folosească lucrarea Sa directă asupra unui grup de oameni pentru a reprezenta lucrarea întregii omeniri, după care ea este răspândită treptat. Tot așa este și lucrarea de judecată. Dumnezeu nu judecă un anumit tip de persoană sau un anumit grup de oameni, ci judecă, în schimb, nedreptatea întregii omeniri, precum împotrivirea omului față de Dumnezeu, sau faptul că omul nu se teme de El sau tulburarea lucrării lui Dumnezeu de către om. Ceea ce este judecat este esența omenirii de împotrivire față de Dumnezeu, iar această lucrare de judecată este lucrarea de cucerire a zilelor de pe urmă. Lucrarea și cuvântul Dumnezeului întrupat, la care omul a asistat, sunt lucrarea de judecată înaintea marelui tron alb în zilele de pe urmă, pe care omul o purta în noțiunile sale în vremurile trecute. Lucrarea care este făcută în prezent de către Dumnezeul întrupat este exact judecata din fața marelui tron alb. Dumnezeul întrupat de astăzi este Dumnezeul care judecă întreaga omenire în timpul zilelor de pe urmă. Acest trup și lucrarea, cuvântul și întreaga fire ale acestui trup sunt totalitatea Lui. Deși sfera lucrării acestui trup este limitată și nu implică în mod direct întregul univers, esența lucrării de judecată este judecata directă a întregii omeniri – această lucrare nu este numai de dragul aleșilor lui Dumnezeu din China, nici nu este înfăptuită de dragul unui număr mic de oameni.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”

58. Cuvintele pe care le rostesc astăzi sunt pentru a judeca păcatele omului, a judeca nedreptatea omului și a blestema răzvrătirea lui. Necinstea și înșelătoria omului, cuvintele și faptele omului – tot ceea ce este în contradicție cu intențiile lui Dumnezeu trebuie să fie supus judecății, iar toată răzvrătirea omului este caracterizată ca păcat. Cuvintele Sale se învârt în jurul principiilor de judecată; El folosește judecata nedreptății omului, blestemul răzvrătirii omului și expunerea tuturor fețelor urâte ale omului pentru a-Și dezvălui firea dreaptă. Sfințenia este o reprezentare a firii Sale drepte și, de fapt, sfințenia Lui este firea Sa dreaptă. Firile voastre corupte sunt contextul cuvintelor de astăzi – vorbesc și judec și duc la îndeplinire lucrarea de cucerire în conformitate cu ele. Doar aceasta este lucrarea practică și doar în acest fel, sfințenia lui Dumnezeu poate să fie accentuată pe deplin. Dacă nu există nicio urmă de fire coruptă în tine, atunci Dumnezeu nu te va judeca și nu îți va arăta firea Sa dreaptă. Întrucât ai o fire coruptă, Dumnezeu nu îți va da drumul, și prin aceasta se arată sfințenia Sa. Dacă Dumnezeu ar vedea că murdăria și răzvrătirea omului sunt prea mari, dar nu ar vorbi sau nu te-ar judeca și nu te-ar mustra pentru nedreptatea ta, atunci asta ar demonstra că El nu este Dumnezeu, fiindcă nu ar avea ură pentru păcat; ar fi la fel de murdar ca omul. Astăzi, din cauza murdăriei tale, Eu te judec, iar din cauza corupției și răzvrătirii tale, te mustru. Nu Mă laud vouă cu puterea Mea și nu vă asupresc intenționat; fac aceste lucruri pentru că voi, care v-ați născut în acest pământ al murdăriei, ați fost atât de grav contaminați de murdărie. V-ați pierdut pur și simplu integritatea și umanitatea, ca porcinele care trăiesc în locuri. Din cauza murdăriei și corupției voastre sunteți judecați și Eu Îmi dezlănțui mânia asupra voastră. Tocmai datorită judecății acestor cuvinte ați fost în stare să vedeți că Dumnezeu este Dumnezeul cel drept și că Dumnezeu este Dumnezeul sfânt; tocmai datorită sfințeniei și dreptății Sale, El vă judecă și Își dezlănțuie mânia asupra voastră; tocmai pentru că vede răzvrătirea omenirii Își dezvăluie firea cea dreaptă. Murdăria și corupția omenirii dezvăluie sfințenia Lui. Lucrul acesta este suficient pentru a arăta că El este Dumnezeu Însuși, care este sfânt și imaculat, și totuși trăiește în ținutul murdăriei. Dacă o persoană se tăvălește în mocirlă cu alții și nu e nimic sfânt în legătură cu ea și nu are o fire dreaptă, atunci nu este calificată să judece nedreptatea omului, și nici nu este potrivită să îndeplinească judecata omului. Cum ar putea oamenii, care sunt la fel de murdari, să fie calificați să-i judece pe cei asemenea lor? Numai sfântul Dumnezeu Însuși este în stare să judece întreaga omenire murdară. Cum ar putea omul să judece păcatele omului? Cum ar putea omul să vadă păcatele omului și cum ar putea să fie calificat să-l condamne pe om? Dacă Dumnezeu nu ar fi calificat să judece păcatele omului, atunci cum ar putea El să fie Dumnezeul cel drept Însuși? Deoarece oamenii își dezvăluie firile corupte, Dumnezeu vorbește pentru a-i judeca, și doar atunci pot ei să vadă că El este un Dumnezeu sfânt.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum se obțin efectele celui de-al doilea pas al lucrării de cucerire”

59. Prin ce mijloace este împlinită desăvârșirea omului de către Dumnezeu? Este îndeplinită prin intermediul firii drepte a lui Dumnezeu. Firea Lui constă în primul rând în dreptate, mânie, măreție, judecată și blestem, iar El îl desăvârșește pe om în primul rând prin intermediul judecății Sale. Unii oameni nu înțeleg și întreabă de ce Dumnezeu este capabil să desăvârșească omul doar prin judecată și blestem. Ei spun: „Dacă Dumnezeu l-ar blestema pe om, oare omul nu ar muri? Dacă Dumnezeu l-ar judeca pe om, oare nu ar fi omul condamnat? Atunci cum mai poate el să fie desăvârșit?” Astfel sunt cuvintele oamenilor care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce blestemă Dumnezeu este răzvrătirea omului, iar ceea ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește cu asprime și fără a cruța deloc sentimentele omului și expune tot ce este în om, expunând prin aceste cuvinte severe ceea ce e esențial în om, printr-o astfel de judecată, El dă omului o cunoaștere profundă a substanței trupului și, astfel, omul se supune înaintea lui Dumnezeu. Trupul omului este al păcatului și al Satanei, este răzvrătit și este obiectul mustrării lui Dumnezeu. Astfel, pentru a-i permite omului să se cunoască pe sine, cuvintele judecății lui Dumnezeu trebuie să ajungă la el și trebuie folosite tot felul de rafinări; doar atunci lucrarea lui Dumnezeu poate fi eficientă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”

60. Dumnezeu Își folosește judecata pentru a-l desăvârși pe om, El l-a iubit pe om și l-a mântuit – dar cât de multe există în dragostea Lui? Există judecată, măreție, mânie și blestem. Deși Dumnezeu a blestemat omul în trecut, El nu l-a aruncat complet în groapa fără fund, ci a folosit acele mijloace pentru a rafina credința omului; El nu l-a omorât pe om, ci a acționat pentru a-l desăvârși. Esența trupului este aceea a Satanei – Dumnezeu a spus asta perfect corect – dar faptele îndeplinite de Dumnezeu nu sunt săvârșite conform cuvintelor Sale. El te blestemă pentru ca tu să poți să-L iubești și să poți cunoaște esența trupului; El te mustră pentru ca tu să poți fi trezit, pentru a-ți permite să cunoști lipsurile din tine și să cunoști nevrednicia completă a omului. Astfel, blestemele lui Dumnezeu, judecata Lui și măreția și mânia Lui – toate sunt pentru a-l desăvârși pe om. Tot ceea ce face Dumnezeu astăzi și firea dreaptă pe care El o face clară în voi – totul este pentru a-l desăvârși pe om. Astfel este dragostea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”

61. Fie că Dumnezeu judecă omul, fie că îl blestemă, ambele îl fac pe om desăvârșit: ambele sunt făcute pentru a desăvârși ceea ce este impur în om. Prin aceste mijloace, omul este rafinat, iar ceea ce lipsește în om este desăvârșit prin cuvintele și lucrarea Lui. Fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu – fie că sunt cuvinte dure ori judecată sau mustrare – îl face pe om desăvârșit și este absolut potrivit. Niciodată de-a lungul veacurilor Dumnezeu nu a făcut lucrare ca aceasta; astăzi, El lucrează în voi și vă determină să-I apreciați înțelepciunea. Deși ați îndurat ceva suferință înlăuntrul vostru, inimile voastre se simt mereu ancorate și împăcate; este o binecuvântare pentru voi să vă puteți bucura de această etapă a lucrării lui Dumnezeu. Indiferent de ceea ce sunteți capabili să dobândiți în viitor, vedeți că întreaga lucrare pe care Dumnezeu o face în voi astăzi este dragoste. Dacă omul nu experimentează judecata și rafinarea lui Dumnezeu, acțiunile și ardoarea lui vor rămâne întotdeauna la un nivel de suprafață, iar firea lui va rămâne întotdeauna neschimbată. Înseamnă aceasta că ați fost câștigați de Dumnezeu? Astăzi, deși există încă multă aroganță și îngâmfare în om, firea omului este mult mai stabilă decât înainte. Dumnezeu te emondează pentru a te mântui și, deși ai putea simți o oarecare durere la acel moment, va veni ziua când se produce o schimbare în firea ta. În acel moment, te vei uita înapoi și vei vedea cât de înțeleaptă este lucrarea lui Dumnezeu și, în acel moment, vei putea înțelege cu adevărat intențiile lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”

62. Lucrarea ce se face astăzi este ca oamenii să se răzvrătească împotriva Satanei, vechiul lor strămoș. Toate judecățile prin cuvânt au ca scop să scoată la lumină firea coruptă a omenirii și să permită oamenilor să înțeleagă esența vieții. Aceste judecăți repetate pătrund în inimile oamenilor. Fiecare judecată are legătură directă cu soarta lor și este menită să le rănească inimile pentru ca ei să se lepede de acele lucruri și, în acest fel, să cunoască viața, să cunoască această lume întinată, să cunoască înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu și, de asemenea, să cunoască această omenire care e coruptă de Satana. Cu cât mai mult sunt mustrarea și judecata astfel, cu atât inima omului poate fi rănită mai mult și cu atât mai mult duhul său se poate deștepta. Scopul acestui fel de judecată este deșteptarea duhurilor acestor oameni extrem de corupți și profund amăgiți. Omul nu are duh, adică duhul său s-a stins cu mult timp în urmă și nu știe că există Cerurile, nu știe că există un Dumnezeu și cu siguranță nu are habar că se zbate în abisul morții; de unde să știe că trăiește în acest iad demonic pe pământ? De unde să știe că leșul său putred a fost azvârlit, prin corupția Satanei, în gheena morții? De unde să știe că tot ce se află pe pământ a fost de mult iremediabil distrus de omenire? Și de unde să știe că a coborât Creatorul astăzi pe pământ și este în căutarea unui grup de oameni corupți pe care El îi poate salva? Chiar după ce omul experimentează fiecare rafinare și judecată posibilă, conștiința sa trândavă tot nu se înflăcărează și chiar este, practic, nepăsătoare. Ce degenerată e omenirea! Și cu toate că acest tip de judecată seamănă cu o grindină nemiloasă care cade din ceruri, este de cel mai mare folos omului. Dacă oamenii nu ar fi judecați astfel, totul ar fi în zadar și salvarea oamenilor din prăpastia nefericirii ar fi absolut imposibilă. Dacă nu ar fi această lucrare, oamenilor le-ar fi foarte greu să scape din gheenă pentru că inimile lor au pierit cu mult timp în urmă, iar duhurile lor au fost de mult strivite de Satana. Pentru a vă salva pe voi cei care v-ați afundat în cele mai adânci hăuri ale degenerării trebuie să fiți chemați cu înverșunare, să fiți judecați cu înverșunare; abia atunci va fi posibil să vă deșteptați inimile înghețate.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens”

63. Ar trebui să știi că desăvârșirea, completarea și câștigarea omului de către Dumnezeu nu aduc decât săbii și lovituri asupra trupului său, cât și suferințe nesfârșite, arderea focului, judecată nemiloasă, mustrare și blesteme, precum și încercări infinite. Aceasta este povestea reală și acesta e adevărul lucrării de gestionare a omului. Totuși, toate aceste lucruri sunt îndreptate spre trupul omului și toate săgețile ostilității sunt nemilos țintite spre trupul omului (căci omul este nevinovat). Toate acestea sunt pentru slava și mărturia Sa și pentru gestionarea Sa. Acest lucru se datorează faptului că lucrarea Lui nu este numai pentru binele omenirii, ci și pentru întregul plan și pentru a-Și împlini intenția inițială de când a creat omenirea. Prin urmare, probabil nouăzeci la sută din ceea ce experimentează omul sunt suferințe și încercări de foc, dar zilele dulci și fericite după care a tânjit trupul omului sunt foarte puține sau chiar deloc. Cu atât mai puțin e omul în stare să se bucure de clipele fericite în trup, petrecând momente frumoase cu Dumnezeu. Trupul este murdar, așadar, ceea ce vede trupul omului sau de ce se bucură nu este altceva decât mustrarea lui Dumnezeu, pe care omul o consideră nepăsătoare, de parcă ar fi lipsită de rațiune normală. Acest lucru se datorează faptului că El Își scoate la iveală firea dreaptă, care este „nepăsătoare față de om”, nu tolerează ofensele omului și îi urăște pe vrășmași. Dumnezeu Își dezvăluie fățiș întreaga fire prin toate mijloacele necesare, încheind astfel lucrarea luptei Sale de șase mii de ani cu Satana – lucrarea de mântuire a întregii omeniri și de distrugere a Satanei de demult!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Scopul gestionării omului”

64. Înțelegi acum ce este judecata și ce este adevărul? Dacă ai înțeles, atunci te sfătuiesc să te supui ascultător judecății, altfel nu vei avea niciodată ocazia ca Dumnezeu să te aprobe sau să fii adus de El în Împărăția Sa. Cei care doar acceptă judecata, dar nu pot fi niciodată purificați, adică cei care fug în toiul lucrării de judecată, vor fi veșnic disprețuiți și respinși de Dumnezeu. Păcatele lor sunt mai grave și mai numeroase decât acelea ale fariseilor, deoarece ei L-au trădat pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Lui. Acești oameni care nu sunt vrednici nici măcar să muncească vor primi o pedeapsă și mai aspră, o pedeapsă care este, în plus, veșnică. Dumnezeu nu va cruța niciun trădător care și-a manifestat cândva loialitatea prin cuvinte, dar care apoi L-a trădat. Astfel de oameni vor primi osânda prin pedeapsa duhului, a sufletului și a trupului. Nu este tocmai aceasta o revelație a firii drepte a lui Dumnezeu? Nu este exact acesta scopul lui Dumnezeu în judecarea și dezvăluirea oamenilor? Dumnezeu îi trimite pe cei care săvârșesc tot felul de fapte rele în timpul judecății, într-un loc infestat cu duhuri rele, lăsând acele duhuri rele să le distrugă trupurile după bunul plac, iar corpurile acelor oameni emană mirosul cadavrelor. Asta le este osânda menită. Dumnezeu consemnează fiecare dintre păcatele acelor credincioși, apostoli și lucrători falși și neloiali în registrele lor și, la momentul potrivit, El îi aruncă printre duhurile necurate, permițându-le acelor duhuri necurate să le întineze întregul trup, după bunul plac, și face astfel încât aceștia să nu se mai poată reîntrupa și să nu mai vadă lumina niciodată. Dumnezeu îi numără printre cei răi pe acei ipocriți care prestează servicii un timp, dar nu rămân loiali până la sfârșit, permițându-le să se bălăcească în mocirlă cu oamenii răi și să formeze împreună o bandă de tâlhari pestriți și, în final, Dumnezeu îi va nimici. Dumnezeu îi lasă la o parte și nu le acordă atenție celor care nu I-au fost niciodată loiali lui Hristos sau nu au depus niciun pic de efort și îi va nimici pe toți la schimbarea epocii. Ei nu vor mai exista pe pământ și, cu atât mai puțin, nu vor primi acces în Împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeu îi numără printre cei care prestează un serviciu pentru poporul Său pe oricine nu a fost niciodată sincer cu Dumnezeu, dar nu are încotro și trebuie să aibă de-a face cu El în mod superficial. Doar un mic număr de astfel de oameni vor supraviețui, în timp ce majoritatea vor fi distruși împreună cu cei a căror muncă nici măcar nu este conform standardului. În final, Dumnezeu îi va aduce în Împărăția Sa pe toți cei care sunt în asentiment cu El, oamenii și fiii lui Dumnezeu, precum și pe cei predestinați de El să fie preoți. Ei sunt cristalizarea lucrării lui Dumnezeu. Cât despre cei care nu pot fi încadrați în nicio categorie delimitată de Dumnezeu, aceia se vor număra printre rândurile non-credincioșilor și, cu siguranță, vă puteți imagina care va fi finalul lor. V-am spus deja tot ce trebuia să vă spun; calea pe care o alegeți este doar alegerea voastră. Ceea ce trebuie să înțelegeți este aceasta: lucrarea lui Dumnezeu nu așteaptă niciodată pe nimeni care nu poate ține pasul cu El, iar firea dreaptă a lui Dumnezeu nu arată milă niciunui om.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea de judecată prin adevăr”