Fragmentul 77

Unii oameni au un calibru prea slab și nu iubesc adevărul. Indiferent de modul în care se face părtășie despre adevăr, nu sunt în stare să-l înțeleagă. Ei cred în Dumnezeu de mulți ani și totuși nu pot vorbi despre experiențe reale sau despre înțelegere. Astfel, ei stabilesc că nu se numără printre cei aleși și predestinați de Dumnezeu și că nu pot fi mântuiți de Dumnezeu, indiferent câți ani vor mai crede în El. În inimile lor consideră că: „Numai cei care sunt predestinați și aleși de Dumnezeu pot fi mântuiți, iar toți cei care au un calibru prea sărac și sunt incapabili să înțeleagă adevărul nu se numără printre oamenii aleși și predestinați de Dumnezeu; ei nu ar putea fi mântuiți, chiar dacă ar crede.” Aceștia consideră că Dumnezeu nu stabilește finalul oamenilor în funcție de manifestările și de comportamentul lor. Dacă gândești în acest fel, atunci Îl înțelegi foarte greșit pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar acționa astfel, ar fi El drept? Dumnezeu stabilește finalul oamenilor pe baza unui principiu: în cele din urmă, finalul le va fi stabilit în funcție de manifestările și de comportamentul lor. Dacă nu poți vedea firea dreaptă a lui Dumnezeu, dacă Îl înțelegi mereu greșit și Îi denaturezi dorințele, astfel încât ești întotdeauna pesimist și dezamăgit, nu înseamnă că îți provoci singur aceste stări? Dacă nu înțelegi cum funcționează prestabilirea lui Dumnezeu, ar trebui să cauți adevărul lui Dumnezeu în cuvintele Sale și nu să hotărăști orbește că nu te numeri printre oamenii aleși și predestinați de El. Aceasta este o neînțelegere gravă în ce-L privește pe Dumnezeu. Pur și simplu, nu cunoști deloc lucrarea lui Dumnezeu și nu înțelegi intențiile Lui, cu atât mai puțin efortul Său minuțios din spatele celor 6000 de ani de lucrare de gestionare. Renunți la tine, speculezi și te îndoiești de Dumnezeu, temându-te că ești un prestator de servicii care va fi eliminat după ce-și va fi terminat treaba, gândindu-te mereu: „De ce ar trebui să-mi fac datoria? Oare prestez un serviciu în timp ce îmi fac datoria? Nu aș cădea în vreo capcană, dacă aș fi înlăturat după ce mi-am prestat serviciul?” Ce părere ai despre acest mod de a gândi? Îl poți discerne? Îl înțelegi întotdeauna greșit pe Dumnezeu, încadrându-L în rândul regilor diavoli care domnesc în lume, ferindu-ți inima de El, crezând mereu că este la fel de egoist și de josnic ca oamenii. Nu crezi niciodată că El iubește omenirea și nu ai încredere în sinceritatea Sa în ceea ce privește mântuirea lumii. Dacă te caracterizezi mereu ca fiind un prestator de servicii și te temi că vei fi eliminat după ce ți-ai prestat serviciul înseamnă că ai mentalitatea înșelătoare a neîncrezătorilor. Non-credincioșii nu cred în Dumnezeu pentru că nu recunosc că există un Dumnezeu și nici că adevărul este cuvântul Lui. Având în vedere că tu crezi în Dumnezeu, de ce nu ai încredere în El? De ce nu recunoști că al Lui cuvânt este adevărul? Nu ești dispus să îți faci datoria și nu treci prin greutăți pentru a practica adevărul și, drept rezultat, încă nu l-ai dobândit, în ciuda numeroșilor ani de credință în Dumnezeu și, cu toate acestea, în cele din urmă dai vina pe Dumnezeu, spunând că El nu te-a predestinat, că nu a fost sincer cu tine. Ce fel de problemă este aceasta? Înțelegi greșit dorințele lui Dumnezeu și nu crezi în cuvintele Sale, nu pui adevărul în practică și nici nu-ți arăți loialitatea atunci când îți îndeplinești datoria. Cum poți să împlinești intențiile lui Dumnezeu? Cum poți obține lucrarea Duhului Sfânt și cum poți înțelege adevărul? Astfel de oameni nu se califică nici măcar pentru a fi prestatori de servicii, deci cum ar putea fi calificați să negocieze cu Dumnezeu? Dacă tu consideri că Dumnezeu nu este drept, de ce mai crezi în El? Vrei întotdeauna ca Dumnezeu să-ți spună personal: „Tu faci parte din oamenii împărăției; acest lucru nu se va schimba niciodată”, înainte de a depune vreun efort pentru casa Lui, iar dacă nu spune acest lucru, nu-i vei dărui nicicând inima ta. Cât de răzvrătiți și intransigenți sunt astfel de oameni! Văd că sunt foarte mulți oameni care nu se concentrează niciodată asupra schimbării firilor proprii, cu atât mai puțin asupra practicării adevărului. Ei se concentrează doar să întrebe la fiecare pas dacă vor putea obține o destinație bună, cum îi va trata Dumnezeu, dacă are o predestinare pentru ca ei să fie oamenii Săi și alte asemenea zvonuri. Cum pot obține adevărul astfel de oameni, care nu se ocupă de propria lor lucrare? Cum pot să rămână în casa lui Dumnezeu? Acum, vă spun solemn că, deși o persoană poate fi predestinată, dacă nu poate accepta adevărul și nu-l poate pune în practică pentru a dobândi supunere față de Dumnezeu, atunci rezultatul final va fi eliminarea ei. Numai acei oameni care se sacrifică sincer pentru Dumnezeu și pun adevărul în practică cu toată puterea lor vor putea supraviețui și intra în Împărăția lui Dumnezeu. Deși alții îi pot vedea ca pe niște oameni care nu sunt predestinați să rămână, ei vor avea o destinație mai bună decât aceia despre care se presupune că sunt predestinați, dar care nu au fost niciodată loiali față de Dumnezeu, din cauza firii Lui drepte. Crezi aceste cuvinte? Dacă nu le poți crede și continui să te rătăcești cu încăpățânare, atunci îți spun că, în mod sigur, nu vei putea supraviețui, pentru că pur și simplu nu ești o persoană cu o credință adevărată în Dumnezeu sau cu iubire față de adevăr. Dacă este așa, predestinarea lui Dumnezeu nu este importantă. Motivul pentru care spun acest lucru este că, în cele din urmă, Dumnezeu va stabili finalurile oamenilor în funcție de manifestările și comportamentul lor, în timp ce, obiectiv, predestinarea lui Dumnezeu joacă doar un rol mic, nu unul principal. Înțelegi acest lucru?

Unii oameni zic: „Am o fire rea și nu o pot schimba, oricât de mult aș urmări acest lucru. Așa că voi lăsa natura să-și urmeze cursul. Dacă nu pot reuși în ceea ce urmăresc, nu se poate face nimic în privința asta.” Astfel de oameni sunt extrem de negativi, atât de negativi încât au renunțat să mai spere pentru ei. Sunt de nerăscumpărat. Ai depus vreun efort? Dacă într-adevăr ai depus și ești pregătit să înduri greutăți, de ce nu poți pur și simplu să te răzvrătești împotriva trupului? Nu ai inimă și creier? Cum te rogi în fiecare zi? Nu ai vrea să cauți adevărul și să te bazezi pe Dumnezeu? Pentru tine, a lăsa natura să-și urmeze cursul înseamnă să aștepți pasiv, nu să cooperezi activ. A lăsa natura să își urmeze cursul așa este la fel cu a spune: „Nu trebuie să fac nimic; totul este prestabilit de Dumnezeu, oricum ar fi.” Este într-adevăr aceasta intenția lui Dumnezeu? Dacă nu, atunci de ce nu te supui lucrării lui Dumnezeu, în loc să devii adesea negativ și incapabil să-ți faci datoria? Unii oameni, când au comis o mică fărădelege, presupun: „Oare Dumnezeu m-a dezvăluit și m-a eliminat? Oare mă va doborî?” Dumnezeu nu a venit de data aceasta să lucreze pentru a doborî oameni, ci pentru a-i mântui în cea mai mare măsură posibilă. Nimeni nu este fără de greșeală – dacă toată lumea ar fi doborâtă, ar mai fi asta mântuire? Unele fărădelegi sunt făcute intenționat, în timp ce altele sunt involuntare. Dacă ești capabil să te schimbi după ce recunoști lucrurile pe care le faci involuntar, te-ar doborî Dumnezeu înainte de a face asta? Ar mântui Dumnezeu oamenii în acest mod? Nu așa lucrează El! Indiferent dacă ai o fire răzvrătită sau dacă ai acționat involuntar, ține minte acest lucru: ar trebui să reflectezi și să te cunoști. Schimbă-te de îndată și luptă pentru adevăr cu toată puterea ta – și, indiferent de circumstanțele care se ivesc, nu te lăsa pradă disperării. Lucrarea pe care o face Dumnezeu este aceea de mântuire a omului, iar El nu-i va doborî la întâmplare pe oamenii pe care dorește să-i mântuiască. Acest lucru e sigur. Chiar dacă ar exista cu adevărat un credincios în Dumnezeu pe care El l-ar doborî în cele din urmă, ceea ce face Dumnezeu tot ar fi, în mod garantat, un lucru drept. Cu timpul, ți-ar permite să afli motivul pentru care a doborât acea persoană, pentru ca tu să fii pe deplin convins. Acum, doar năzuiește spre adevăr, concentrează-te asupra intrării în viață și urmărește să-ți faci bine datoria. Nu există nicio greșeală în asta! Indiferent cum te tratează Dumnezeu în cele din urmă, e garantat a fi un lucru drept; n-ar trebui să te îndoiești de asta și nu ai de ce să te îngrijorezi. Chiar dacă nu poți înțelege dreptatea lui Dumnezeu pe moment, va veni o zi în care vei fi convins. Dumnezeu lucrează just și onorabil; El dezvăluie totul în mod deschis. Dacă vă gândiți cu atenție la asta, veți ajunge la concluzia sinceră că lucrarea lui Dumnezeu este aceea de a-i mântui pe oameni și de a le transforma firile corupte. Având în vedere că lucrarea lui Dumnezeu este aceea de a transforma firile corupte ale oamenilor, este imposibil ca aceștia să nu aibă dezvăluiri ale corupției. Numai prin acele dezvăluiri ale firii corupte pot oamenii să se cunoască și să admită faptul că au o fire coruptă și să fie dispuși să primească mântuirea lui Dumnezeu. Dacă, după ce au dezvăluit o fire coruptă, oamenii nu acceptă niciun adevăr și continuă să trăiască după firea lor coruptă, atunci vor fi predispuși să ofenseze firea lui Dumnezeu. Dumnezeu va abate asupra lor pedepse mai mult sau mai puțin aspre, iar ei vor plăti prețul pentru fărădelegile lor. Dacă uneori devii în mod inconștient desfrânat, iar Dumnezeu îți arată acest lucru, te emondează, iar tu te schimbi în bine, Dumnezeu nu îți va purta pică pentru asta. Acesta este procesul normal de schimbare a firilor, iar adevărata semnificație a lucrării de mântuire se manifestă în acest proces. Aceasta este cheia. De exemplu, în ceea ce privește problema limitelor dintre sexe, să spunem că ești atras de cineva, că vrei mereu să vorbești cu acea persoană, că îi spui cuvinte seducătoare. Ulterior, te gândești: „Nu este acesta un comportament depravat? Nu este un păcat? Nu este o insultă la adresa lui Dumnezeu dacă nu se păstrează o limită clară între sexe? Cum am putut să fac așa ceva?” După ce realizezi acest lucru, te arunci înaintea lui Dumnezeu și te rogi: „O, Dumnezeule! Iar am păcătuit. Acest lucru este urât și cu adevărat rușinos. Urăsc trupul corupt. Fie ca Tu să mă disciplinezi și să mă pedepsești.” Te hotărăști să te ții departe de astfel de lucruri în viitor și să nu iei legătura cu sexul opus de unul singur. Nu va fi aceasta o schimbare? Și după ce te-ai schimbat în acest fel, indiscrețiile tale anterioare nu vor mai fi condamnate. Dacă stai de vorbă cu o persoană, dacă o seduci și nu te gândești că este un lucru rușinos, cu atât mai puțin dacă nu te urăști pe tine, nu te abții, nu te hotărăști să te răzvrătești împotriva trupului sau să-ți mărturisești păcatele înaintea lui Dumnezeu și să te căiești pentru ele, atunci s-ar putea să comiți mult mai multe fărădelegi, iar lucrurile se vor înrăutăți, ducându-te la păcat. Dacă faci acest lucru, Dumnezeu te va condamna. Dacă păcătuiești în mod repetat înseamnă că este un păcat intenționat. Dumnezeu condamnă păcatul intenționat, iar acesta nu poate fi răscumpărat. Dacă tu chiar dezvălui involuntar unele firi corupte și poți să te căiești cu adevărat, să te răzvrătești împotriva trupului și să practici adevărul, Dumnezeu nu te va condamna pentru asta și încă poți fi mântuit. Lucrarea lui Dumnezeu este menită să mântuiască omul, iar cineva care își dezvăluie firea coruptă ar trebui să accepte să fie emondat, judecat și mustrat. Atât timp cât o persoană poate să accepte adevărul, să se căiască și să se schimbe, nu înseamnă asta că a împlinit intențiile lui Dumnezeu? Unii oameni nu acceptă adevărul și adoptă întotdeauna o atitudine de precauție față de Dumnezeu. Astfel de oameni nu au intrare în viață și, în cele din urmă, vor trebui cu toții să suporte pierderi.

Așa cum am menționat anterior, evenimentele din trecut pot fi șterse dintr-o dată; viitorul poate fi făcut să înlocuiască trecutul; toleranța lui Dumnezeu este la fel de nemărginită ca marea. Cu toate acestea, există și principii legate de aceste cuvinte. Nu este vorba de faptul că Dumnezeu va șterge orice păcat pe care l-ai comis, indiferent cât de mare ar fi. Dumnezeu Își face toată lucrarea după anumite principii. În trecut, a fost stabilit un decret administrativ care abordează această chestiune. Dumnezeu iartă și șterge toate păcatele pe care cineva le comite înainte de a accepta numele Său. Dar situația este diferită pentru cei care continuă să păcătuiască după ce au ajuns să creadă în El: celui care repetă un păcat o dată i se dă șansa de a se căi, în timp ce aceia care îl repetă de două ori sau care refuză să se schimbe în ciuda mustrărilor repetate sunt excluși, fără altă șansă de a se căi. În lucrarea Sa, Dumnezeu este întotdeauna tolerant cu oamenii în cea mai mare măsură posibil. Prin aceasta, se poate vedea că lucrarea lui Dumnezeu este cu adevărat una de mântuire a omenirii. Cu toate acestea, dacă în această etapă finală a lucrării, ai continua să comiți alte păcate de neiertat, atunci ești cu adevărat de nerăscumpărat și nu poți fi mântuit. Dumnezeu are un proces de purificare și de schimbare a firilor corupte ale oamenilor: în procesul de dezvăluire constantă a naturii corupte a oamenilor, Dumnezeu Își atinge scopul de a curăți și de a mântui omenirea. Unii oameni gândesc: „Din moment ce aceasta este natura mea, atunci să fie în întregime expusă. Odată ce a fost expusă, voi ști și voi pune adevărul în practică.” Este necesar acest proces? Dacă ești cu adevărat unul care pune adevărul în practică și reflectezi asupra ta atunci când vezi ce corupții sunt dezvăluite la alții și ce lucruri greșite au făcut, iar când vezi aceleași probleme la tine, le corectezi imediat și nu mai faci niciodată acele lucruri în viitor, nu este aceasta o schimbare indirectă? Sau dacă uneori vrei să faci ceva, dar îți dai seama dinainte că este greșit și poți să te răzvrătești împotriva trupului, nu se obține și în acest caz efectul de purificare? Practicarea adevărului în orice aspect necesită trecerea prin procese repetate. Nu înseamnă că o fire coruptă va dispărea complet după ce a practicat o dată adevărul. Cineva trebuie să caute în mod repetat adevărul, să fie în permanență emondat, certat și disciplinat, precum și judecat și mustrat, înainte ca firea sa coruptă să fie complet înlăturată, astfel încât să nu aibă nicio dificultate în a practica din nou adevărul. Dacă cineva ajunge să fie capabil să practice adevărul în totalitate conform intențiilor lui Dumnezeu și să aibă o adevărată supunere față de El după ce a fost emondat, judecat și mustrat, acest lucru reprezintă o schimbare în firea sa.

Fragmentul 78

În lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, El stabilește finalurile oamenilor pe baza manifestărilor lor. Știți la ce se referă aici aceste „manifestări”? S-ar putea să vă credeți că fac referire la firea coruptă pe care oamenii o dezvăluie atunci când fac lucruri, dar, de fapt, nu înseamnă asta. În cazul de față, manifestările se referă la faptul de a fi sau nu capabil să practici adevărul; dacă rămâi sau nu loial atunci când îți îndeplinești datoria, precum și la perspectiva ta asupra credinței în Dumnezeu, atitudinea față de El, hotărârea de a suporta greutăți; atitudinea ta față de acceptarea judecății, mustrării și a emondării; numărul de abateri grave pe care le-ai comis și măsura în care, în cele din urmă, vei ajunge la căință și schimbare. Toate acestea, împreună, alcătuiesc manifestările tale. Acestea nu reprezintă aici câte firi corupte ai dezvăluit sau câte lucruri rele ai făcut, ci câte rezultate ai obținut și cât de mare e schimbare reală pe care ai suferit-o în credința ta în Dumnezeu. Dacă finalurile oamenilor ar fi stabilite în funcție de cât de multă corupție a fost dezvăluită în natura lor, atunci nimeni nu ar putea obține mântuirea, deoarece oamenii sunt profund corupți, cu toții au o natură satanică și toți se împotrivesc lui Dumnezeu. El dorește să-i mântuiască pe cei care pot accepta adevărul și se pot supune lucrării Lui. Indiferent cât de multă corupție dezvăluie acești oameni, dacă, în cele din urmă, pot să accepte adevărul, să ajungă la căință adevărată și să treacă printr-o schimbare autentică, atunci aceștia vor fi mântuiți de Dumnezeu. Unii oameni nu pot să deslușească acest lucru și cred că oricine slujește în calitate de conducător va dezvălui o parte mai mare din firile sale corupte și că oricine va dezvălui mai multă corupție va fi cu siguranță eliminat și nu va putea supraviețui. Este corect acest punct de vedere? Deși conducătorii dezvăluie mai multă corupție, dacă sunt oameni care urmăresc adevărul, atunci ei sunt calificați să experimenteze judecata și mustrarea lui Dumnezeu, pot porni pe calea de a fi mântuiți și desăvârșiți și, în cele din urmă, vor fi capabili să aducă o mărturie frumoasă despre Dumnezeu. Aceștia sunt oameni care s-au schimbat cu adevărat. Dacă finalurile oamenilor ar fi stabilite în funcție de cât de mult se dezvăluie din firea lor coruptă, atunci, cu cât ar slujit mai mult în calitate de conducători și lucrători, cu atât mai repede ar fi dezvăluiți. Dacă ar fi așa, cine ar îndrăzni să fie conducător sau lucrător? Cine ar putea ajunge până în punctul de a fi folosit și desăvârșit de Dumnezeu? Nu este prea absurd acest punct de vedere? Dumnezeu se uită, în principal, dacă oamenii pot accepta și practica adevărul, dacă pot rămâne fermi în mărturia lor și dacă s-au schimbat cu adevărat. Dacă oamenii au o mărturie adevărată și au trecut printr-o schimbare autentică, atunci Dumnezeu îi aprobă. Unii oameni par să dezvăluie puțină corupție la suprafață, dar le lipsește o adevărată mărturie bazată pe experiență, nu s-au schimbat în realitate, iar Dumnezeu nu îi aprobă.

Dumnezeu stabilește finalul unei persoane pe baza manifestărilor și a esenței sale. Manifestările se referă aici la loialitatea unei persoane față de Dumnezeu, la dragostea pe care o are față de El, la faptul că practică adevărul și la gradul în care firea ei s-a schimbat. Pe baza acestor manifestări și a esenței lor, Dumnezeu stabilește finalul unei persoane, și nu pe baza a cât de mult își dezvăluie firea coruptă. Dacă tu crezi că Dumnezeu stabilește finalul unei persoane în funcție de cât de multă corupție dezvăluie, ai interpretat greșit intențiile Sale. De fapt, oamenii au aceeași esență coruptă, diferența constă doar în faptul că au sau nu o umanitate bună sau rea și dacă pot accepta sau nu adevărul. Indiferent cât de mult își dezvăluie cineva firea coruptă, Dumnezeu știe cel mai bine ce se află în adâncul inimii lor; nu este nevoie să ascunzi asta. Dumnezeu vede în adâncul inimii oamenilor. Indiferent dacă este vorba de ceva ce faci în fața sau în spatele altora sau de ceea ce vrei să faci în inima ta, în fața lui Dumnezeu totul este destăinuit. Cum ar putea El să nu fie conștient de ceea ce fac oamenii în secret? Nu este aceasta o amăgire de sine? În realitate, oricât de înșelătoare ar fi natura unei persoane, oricât de multe minciuni ar spune, oricât de pricepută ar fi în a se preface și a înșela, Dumnezeu știe totul, ca în palmă. Dacă Dumnezeu îi cunoaște atât de bine pe conducători și pe lucrători, nu-i cunoaște oare la fel de bine și pe adepții Săi obișnuiți? Unii oameni se gândesc: „Oricine conduce este nesăbuit și ignorant și își provoacă distrugerea, pentru că, acționând în calitate de conducători, oamenii își dezvăluie inevitabil corupția, astfel încât Dumnezeu să o vadă. Ar mai fi dezvăluită atâta corupție dacă nu ar face această lucrare?” Ce idee absurdă! Dacă nu îndeplinești funcția de conducător, nu vei dezvălui corupție? Faptul că nu ești un conducător, chiar dacă arăți mai puțină corupție, înseamnă că ai obținut mântuirea? Conform acestui raționament, toți cei care nu slujesc pe post de conducători sunt cei care pot supraviețui și pot fi mântuiți? Nu este cumva prea ridicolă această afirmație? Oamenii care slujesc în calitate de conducători îi ghidează pe aleșii lui Dumnezeu să mănânce, să bea cuvântul lui Dumnezeu și să experimenteze lucrarea Lui. Această cerință și acest standard sunt înalte, așa că este inevitabil ca liderii să nu arate unele stări de corupție atunci când încep instruirea. Acest lucru este normal, iar Dumnezeu nu îl condamnă. Dumnezeu nu numai că nu condamnă asta, dar, îi și luminează, iluminează și îndrumă pe acești oameni și le încredințează poveri suplimentare. Atât timp cât se pot supune îndrumării și lucrării lui Dumnezeu, ei vor progresa mai repede în viață decât oamenii obișnuiți. Dacă sunt oameni care urmăresc adevărul, ei pot porni pe calea desăvârșirii de către Dumnezeu. Acesta este lucrul cel mai binecuvântat de Dumnezeu. Unii oameni nu pot vedea asta și denaturează faptele. Conform înțelegerii umane, oricât de mult se va schimba un conducător, lui Dumnezeu nu-i va păsa; El se va uita doar la cât de multă corupție dezvăluie conducătorii și lucrătorii și îi va condamna doar pe baza acestui lucru. Iar legat de cei care nu sunt conducători și lucrători, pentru că dezvăluie puțină corupție, chiar dacă nu se schimbă, Dumnezeu nu îi va condamna. Nu-i așa că este absurd? Nu este o blasfemie împotriva lui Dumnezeu? Dacă te împotrivești atât de serios lui Dumnezeu în inima ta, poți fi mântuit? Nu poți. Dumnezeu stabilește finalurile oamenilor, în principal, pe baza faptului că aceștia dețin adevărul și mărturie adevărată și depinde, în mare parte, dacă sunt oameni care urmăresc adevărul. Dacă îl urmăresc și se pot căi cu adevărat după ce sunt judecați și mustrați pentru comiterea unei fărădelegi, atunci, atât timp cât nu spun cuvinte sau nu fac lucruri care Îl hulesc pe Dumnezeu, vor fi, cu siguranță, capabili să obțină mântuirea. Conform închipuirilor voastre, toți credincioșii obișnuiți care Îl urmează pe Dumnezeu până la capăt pot obține mântuirea, iar cei care slujesc drept conducători trebuie să fie cu toții eliminați. Dacă vi s-ar cere să fiți conducători, ați crede că nu ar fi în regulă să nu o faceți, dar că, dacă ați sluji în calitate de conducător, ați dezvălui involuntar corupție, iar asta ar fi ca și cum v-ați trimite singuri la ghilotină. Nu cumva toate acestea sunt cauzate de înțelegerile voastre greșite cu privire la Dumnezeu? Dacă finalurile oamenilor ar fi stabilite în funcție de corupția pe care o dezvăluie, nimeni nu ar putea fi mântuit. În acest caz, ce rost ar mai avea ca Dumnezeu să facă lucrarea de mântuire? Dacă într-adevăr ar fi așa, unde ar fi dreptatea lui Dumnezeu? Omenirea ar fi incapabilă să vadă firea dreaptă a lui Dumnezeu. Prin urmare, ați înțeles cu toții greșit intențiile lui Dumnezeu, ceea ce arată că nu aveți o cunoaștere adevărată despre El.

Dumnezeu stabilește finalurile oamenilor în funcție de manifestările lor, iar manifestările se referă aici la rezultatele lucrării lui Dumnezeu asupra lor. O să vă prezint o analogie: într-o livadă, proprietarul își udă și fertilizează pomii, apoi așteaptă să le culeagă fructele. Pomii care dau roade sunt pomi buni și sunt păstrați; cei care nu dau, cu siguranță, nu sunt pomi buni și nu pot fi păstrați. Un pom dă roade, dar se și îmbolnăvește, iar unele dintre ramurile sale rele trebuie să fie tăiate. Credeți că acest pom ar trebui păstrat? Ar trebui păstrat și va fi bine după ce va fi emondat și tratat. Să luăm în considerare o altă situație: un pom nu are boli, dar nu dă roade – un astfel de copac nu ar trebui păstrat. Ce înseamnă aici „să dea roade”? Se referă la a obține rezultate în urma lucrării lui Dumnezeu. Din cauza faptului că au fost corupți de Satana, oamenii își vor dezvălui inevitabil corupția pe parcursul experimentării lucrării lui Dumnezeu și, inevitabil, vor comite unele fărădelegi. Totuși, în același timp, lucrarea lui Dumnezeu va aduce niște rezultate în ei. Dacă lui Dumnezeu nu I-ar păsa de aceste rezultate și S-ar uita doar la firile corupte pe care le-au dezvăluit oamenii, atunci mântuirea lor ar fi exclusă. Rezultatele mântuirii se manifestă în principal prin realizarea îndatoririlor de către oameni și prin punerea în practică a adevărului. Dumnezeu Se uită la rezultatele obținute de oameni în aceste situații, și apoi la gravitatea fărădelegilor lor. După aceea, pe baza unei combinații a acestor factori, El va hotărî finalurile acestora. De exemplu, unii oameni au dezvăluit foarte multă corupție în trecutul lor și au dat importanță enormă trupului; nu erau dispuși să se sacrifice pentru Dumnezeu și nici nu susțineau interesele bisericii. Cu toate acestea, după ce au ascultat predici timp de mai mulți ani, au trecut printr-o schimbare reală. Ei știu acum să năzuiască spre adevărurile-principii în realizarea îndatoririlor lor și obțin din ce în ce mai multe rezultate. De asemenea, pot sta de partea lui Dumnezeu în toate lucrurile și fac tot posibilul pentru a susține lucrarea casei lui Dumnezeu. Asta este ceea ce se înțelege prin transformarea vieții-firi a unei persoane și aceasta este transformarea pe care o vrea Dumnezeu. Mai mult, există unii oameni cărora, ori de câte ori le veneau noțiuni în trecut, le răspândeau mereu în jurul lor, iar inimile lor erau satisfăcute doar atunci când aceste noțiuni se formau în alte persoane, dar acum, când au unele noțiuni, sunt capabili să se roage lui Dumnezeu, să caute adevărul și să fie supuși fără a-și răspândi noțiunile sau a face ceva pentru a se împotrivi lui Dumnezeu. Nu a avut loc o transformare în ei? Unii oameni deveneau imediat potrivnici oricând erau emondați de oricine în trecut; cu toate acestea, când li se întâmplă asta acum, sunt capabili să accepte acest lucru și să se cunoască pe ei înșiși. Ulterior, trec printr-o oarecare transformare reală. Nu este acesta un rezultat? Totuși, indiferent cât te schimbi, este imposibil să scapi cu totul de fărădelegi, iar natura ta nu se poate transforma complet într-o clipită. Dacă o persoană pornește pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și știe să caute adevărul în toate lucrurile, atunci, chiar dacă dă dovadă de un pic de răzvrătire, își va da seama de ea în acel moment. După aceea se va duce repede să se mărturisească și să se căiască în fața lui Dumnezeu și să se schimbe, iar starea sa va deveni din ce în ce mai bună. Ea poate să mai comită aceeași fărădelege o dată sau de două ori, dar nu a treia sau a patra oară. Acest lucru înseamnă transformare. Nu este vorba că această persoană s-a schimbat în anumite privințe, astfel încât să nu mai dezvăluie corupție și să nu mai comită nicio fărădelege. Nu este așa. Acest tip de transformare înseamnă că persoana care a experimentat lucrarea lui Dumnezeu poate pune mai mult adevăr în practică și poate îndeplini o parte din cerințele lui Dumnezeu. O astfel de persoană va comite un număr din ce în ce mai mic de fărădelegi, va dezvălui tot mai puțină corupție, iar episoadele de răzvrătire vor fi din ce în ce mai puțin grave. De aici reiese clar că lucrarea lui Dumnezeu a obținut rezultate; aceste tipuri de manifestări este ceea ce dorește El de la oameni, arătând că au obținut rezultate în ei. Prin urmare, modul în care Dumnezeu tratează finalurile oamenilor sau felul în care tratează toate persoanele este pe deplin drept, rezonabil și corect. Trebuie doar să depui toate eforturile ca să te sacrifici pentru Dumnezeu, să practici cu îndrăzneală și siguranță adevărurile pe care ar trebui să le practici, fără nicio grijă, și Dumnezeu nu te va trata nedrept. Gândește-te la asta: pot cei care iubesc adevărul și îl pun în practică să fie pedepsiți de Dumnezeu? Mulți oameni sunt întotdeauna suspicioși cu privire la firea dreaptă a lui Dumnezeu, temându-se că tot vor fi pedepsiți și după ce vor pune adevărul în practică; se tem că, deși dau dovadă de loialitate față de Dumnezeu, El nu o va vedea. Astfel de oameni nu cunosc deloc firea dreaptă a lui Dumnezeu.

Unii oameni devin negativi după ce au fost emondați; ei își pierd toată energia în îndeplinirea îndatoririlor lor și le dispare și loialitatea. De ce? Această problemă este foarte gravă; este vorba de incapacitatea de a accepta adevărul. Ei nu acceptă adevărul, parțial din cauza faptului că nu își cunosc firile corupte, ceea ce îi determină să nu fie în stare să accepte emondarea lor. Acest lucru este determinat de natura lor, care este arogantă, îngâmfată și nu iubește adevărul. În parte, este și din cauza faptului că oamenii nu au înțeles ce înseamnă să fii emondat. Ei cred că a fi emondați înseamnă că finalul le-a fost stabilit. Prin urmare, cred în mod greșit că, dacă își abandonează familiile ca să se sacrifice pentru Dumnezeu și au puțină loialitate față de El, atunci nu ar trebui să fie emondați; și că, dacă sunt emondați, aceasta nu reprezintă iubirea și dreptatea lui Dumnezeu. Acest tip de înțelegere greșită îi face pe mulți oameni să nu îndrăznească să-I fie loiali lui Dumnezeu. De fapt, până la urmă, este din cauza faptului că sunt prea înșelători și nu vor să îndure greutăți. Vor doar să obțină binecuvântări pe calea ușoară. Oamenii nu înțeleg deloc firea dreaptă a lui Dumnezeu. Ei nu cred niciodată că toate acțiunile lui Dumnezeu sunt drepte sau că tratamentul pe care îl aplică tuturor este drept. Ei nu caută niciodată adevărul în această privință, ci întotdeauna aduc, în schimb, propriile argumente. Indiferent ce lucruri rele a făcut o persoană, ce păcate mari a comis sau cât de mult rău a făcut, atât timp cât judecata și pedeapsa lui Dumnezeu se abat asupra ei, va crede că Cerul este injust și că Dumnezeu nu este drept. În ochii oamenilor, dacă acțiunile lui Dumnezeu nu se aliniază la dorințele lor sau dacă acestea nu țin cont de sentimentele lor, înseamnă că El nu este drept. Totuși, oamenii nu știu niciodată dacă acțiunile lor sunt conforme cu adevărul și nici nu realizează niciodată că se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și I se împotrivesc prin tot ceea ce fac. Dacă, indiferent de fărădelegile oamenilor, Dumnezeu nu i-ar emonda sau nu le-ar face reproșuri pentru răzvrătirea lor, ci, în schimb, ar fi calm și blând cu ei, i-ar trata cu iubire și răbdare le-ar permite să ia masa și să se bucure de lucruri alături de El pe vecie, atunci oamenii nu s-ar plânge niciodată de Dumnezeu sau nu L-ar judeca niciodată ca fiind nedrept; mai degrabă, ei ar spune cu nesinceritate că El este foarte drept. Îl cunosc astfel de oameni pe Dumnezeu? Pot fi în asentiment cu El? Ei nu bănuiesc câtuși de puțin că, atunci când Dumnezeu judecă și emondează oamenii, El dorește să le purifice și să le transforme viețile-firi, astfel încât aceștia să poată reuși să I se supună și să-L iubească. Astfel de oameni nu cred că Dumnezeu este un Dumnezeu drept. Atât timp cât Dumnezeu reproșează, dă în vileag și emondează oamenii, aceștia vor deveni negativi și slabi, plângându-se mereu că Dumnezeu nu este iubitor și bombănind încontinuu că judecata și mustrarea lui Dumnezeu sunt greșite, incapabili să vadă că Dumnezeu îl purifică și îl mântuiește pe om prin aceasta și nevenindu-le să creadă că Dumnezeu stabilește finalurile oamenilor în funcție de manifestările lor de căință. Ei se îndoiesc mereu de Dumnezeu și se feresc de El, și care va fi rezultatul acestui lucru? Vor fi ei capabili să se supună lucrării lui Dumnezeu? Vor putea ei să obțină o schimbare adevărată? Acest lucru este imposibil. Dacă această stare a lor continuă, va deveni foarte periculoasă și le va fi imposibil să fie purificați și desăvârșiți de Dumnezeu.