Fragmentul 70

Dacă, în calitate de conducător de biserică sau lucrător, trebuie să-i îndrumi pe aleșii lui Dumnezeu cum să pătrundă în adevărul-realitate și să aducă o bună mărturie pentru Dumnezeu, cel mai important este să-i călăuzești pe oameni să petreacă mai mult timp citind cuvintele lui Dumnezeu și având părtășie despre adevăr. În acest fel, aleșii lui Dumnezeu pot avea o cunoaștere mai profundă a scopurilor lui Dumnezeu în mântuirea omului și a scopului lucrării Sale și Îi pot înțelege intențiile și diferitele Sale cerințe pentru om, îngăduindu-le astfel să-și îndeplinească datoria cum se cuvine și să-L mulțumească pe Dumnezeu. Când îi aduni la părtășie și predici, trebuie să vorbești în mod practic despre mărturia ta bazată pe experiență și să nu te mulțumești cu predicarea de cuvinte și doctrine. Când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să te concentrezi asupra înțelegerii adevărului – și odată ce înțelegi adevărul, trebuie să încerci să-l pui în practică și doar atunci când îl vei practica, vei înțelege realmente adevărul. Când ai părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, spune ceea ce știi. Nu te lăuda, nu face remarci iresponsabile, nu rosti doar cuvinte și doctrine și nu exagera. Dacă exagerezi, oamenii te vor detesta și mai apoi îți vei face reproșuri, vei avea regrete și vei fi supărat, tu însuți provocând toate acestea. Îi poți face pe oameni să înțeleagă adevărul și să intre în realitate dacă doar predici cuvinte și doctrine ca să le faci morală și să-i emondezi? Dacă lucrurile despre care ai părtășie nu sunt practice, dacă nu sunt decât cuvinte și doctrine, va fi în zadar, oricât le-ai face morală și i-ai emonda. Crezi că faptul că oamenii se tem de tine și fac ceea ce le spui și nu îndrăznesc să obiecteze este același lucru cu a înțelege adevărul și a fi supuși? Aceasta este o greșeală majoră; intrarea în viață nu este atât de simplă. Unii conducători sunt ca noii directori care încearcă să lase o impresie puternică; ei încearcă să-și impună nou găsita autoritate asupra aleșilor lui Dumnezeu, astfel încât toți să li se supună, gândindu-se că asta le va ușura munca. Dacă îți lipsește adevărul-realitate, atunci, în scurt timp, adevărata ta statură va fi dezvăluită, adevăratul tău caracter va fi expus și, la fel de bine, ai putea fi eliminat. În unele lucrări administrative, un pic de emondare și un pic de disciplină sunt acceptabile. Dar dacă nu ești capabil să ai părtășie despre adevăr, în cele din urmă, tot nu vei putea să rezolvi probleme, iar asta va afecta rezultatele lucrării. Dacă, indiferent de problemele care apar în biserică, tu continui să ții prelegeri oamenilor și să arunci vina – dacă tot timpul îți ieși din fire – atunci aceasta este firea ta coruptă care se dezvăluie și ai arătat fața urâtă a corupției tale. Dacă stai mereu pe un piedestal și le faci astfel morală oamenilor, atunci, pe măsură ce timpul trece, oamenii vor fi incapabili să primească aprovizionarea cu viață de la tine, nu vor câștiga nimic practic și, în schimb, te vor detesta și vor fi dezgustați de tine. În plus, vor exista și unii oameni care, după ce au fost influențați de tine din cauza lipsei de discernământ, vor ține și ei prelegeri altora și-i vor emonda. În același mod, ei se vor enerva și își vor pierde cumpătul. Pe lângă faptul că vei fi incapabil să rezolvi problemele oamenilor, le vei întreține și firile corupte. Și nu înseamnă asta a-i conduce pe calea pierzaniei? Nu este aceasta o răutate? Un lider ar trebui să conducă, în primul rând, prin părtășie despre adevăr și prin aprovizionarea cu viață. Dacă stai mereu pe un piedestal și le ții prelegeri altora, vor putea ei să înțeleagă adevărul? Dacă lucrezi în acest fel pentru o perioadă, atunci când oamenii vor ajunge să te vadă în mod clar așa cum ești, te vor părăsi. Poți să aduci oamenii înaintea lui Dumnezeu lucrând în acest fel? Cu siguranță, nu poți; tot ce poți face este să strici lucrarea bisericii și să-i faci pe toți aleșii lui Dumnezeu să te deteste și să te părăsească. În trecut, unii conducători și lucrători au fost eliminați din acest motiv. Nu au fost capabili să aibă părtășie despre adevăr pentru a rezolva probleme actuale, a-i călăuzi pe oameni să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, sau a-i călăuzi să se înțeleagă pe ei înșiși. Nu au făcut nimic din această lucrare esențială; s-au concentrat doar la a se pune pe un piedestal, făcându-le morală oamenilor și dând ordine, crezând că făcând asta îndeplinesc lucrarea unui conducător de biserică. Drept rezultat, nu au îndeplinit rânduielile de lucru, așa cum au fost ele făcute de Cel de mai sus, chiar dacă le cunoșteau, și nici nu și-au îndeplinit bine slujbele specifice. În afară de a declama cuvinte și doctrine și a trâmbița sloganuri, nu au făcut altceva decât să se pună pe un piedestal și să facă morală și să-i emondeze orbește pe oameni. Lucrul acesta a făcut ca oamenii să se teamă de acești conducători și lucrători și să-i evite, neîndrăznind să le împărtășească problemele lor. Acționând în felul acesta, conducătorii și lucrătorii și-au stricat lucrarea și au oprit-o. Abia atunci când casa lui Dumnezeu i-a demis și-au dat seama că nu făcuseră nicio lucrare reală. Poate că au avut multe remușcări, însă regretele nu sunt de niciun folos. Tot au fost demiși și eliminați.

Fragmentul 71

Toți vă doriți să tindeți către adevăr. În trecut, ați depus unele eforturi când ați extras diferite aspecte ale adevărului din cuvintele lui Dumnezeu. Unii au câștigat puțin din acest lucru, în timp ce alții doar au preferat să respecte reglementări și s-au rătăcit. Ca urmare, au transformat fiecare aspect al adevărului în reglementări de respectat. Când extrageți adevărul în acest mod, nu îi ajutați pe alții să dobândească viața sau să își schimbe firea din adevăr; îi faceți, mai degrabă, să stăpânească unele cunoștințe sau doctrine din adevăr. Este ca și cum ar înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu, când, de fapt, ei au stăpânit doar câteva doctrine și cuvinte; nu înțeleg sensul cuprins în adevăr. E exact ca și cum ar studia teologia sau Biblia; după ce au sintetizat câteva frânturi de cunoștințe biblice și teorii teologice, oamenii au obținut doar o înțelegere a unor cunoștințe biblice și teorii. Sunt foarte pricepuți în a rosti aceste cuvinte și doctrine, dar nu au experiență reală. Nu au o înțelegere a firii lor corupte și, cu atât mai puțin, a lucrării lui Dumnezeu. În final, ceea ce au obținut acești oameni sunt doar câteva doctrine și fragmente de cunoștințe; acestea nu sunt altceva decât o grămadă de reglementări. Nu au obținut nimic practic. Dacă Dumnezeu realizează o lucrare nouă, sunt acești oameni capabili să o accepte și să i se supună? Poți să o corelezi cu adevărurile pe care le-ai extras? Dacă poți și ai, de asemenea, o oarecare înțelegere, atunci lucrurile pe care le-ai extras sunt, într-o anumită măsură, practice. Dacă nu poți, atunci lucrurile pe care le-ai extras sunt doar reglementări și nu au nicio valoare. Așadar, este potrivită extragerea adevărului în acest mod? Îi poate ajuta pe oameni să înțeleagă adevărul? Dacă nu are niciun efect, atunci nu are absolut niciun sens să o faci. Doar îi determină pe oameni să studieze teologia, nu să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu și adevărul. De aceea, casa lui Dumnezeu trebuie să aibă principii atunci când editează cărți. Ele trebuie să-i poată ajuta pe oameni să înțeleagă adevărul cu ușurință, să aibă o cale de urmat și lumină în inimi. Acest lucru facilitează intrarea în adevărul-realitate. Nu poți fi ca aceia dintr-o religie care studiază cunoștințele biblice și teologice într-un mod sistematic. Acest lucru nu face decât să-i îndrume pe oameni spre cunoștințe biblice, ritualuri religioase și reglementări, îngrădindu-i. Nu poate să-i aducă în fața lui Dumnezeu pentru a înțelege adevărul și intențiile Lui. Crezi că, punând întrebări una după alta și apoi răspunzând la ele sau delimitând punctele cheie și apoi sintetizând și extrăgând adevărul în câteva rânduri, aceste probleme vor deveni evidente, vor fi ușor de înțeles pentru frații și surorile tale. Crezi că aceasta este o abordare bună. Totuși, după ce oamenii vor termina de citit, nu vor înțelege sensul cuprins în adevăr; nu îl vor putea corela niciodată cu realitatea. Au stăpânit doar câteva cuvinte și doctrine. De aceea, este mai bine să nu faci aceste lucruri, decât să le faci! Să le faci reprezintă o modalitate de a-i călăuzi pe oameni spre a înțelege și a stăpâni cunoașterea. Îi îndrumi pe oameni către doctrină și religie și îi faci să creadă și să-L urmeze pe Dumnezeu în contextul doctrinei religioase. Nu este oare aceasta calea pe care Pavel i-a călăuzit pe oameni în credința lor în Dumnezeu? Credeți că este deosebit de important să înțelegeți doctrina spirituală, dar nu este important să cunoașteți cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este o eroare gravă. Există mulți oameni care se concentrează la cât de multe cuvinte de-ale lui Dumnezeu pot memora, la câtă doctrină pot discuta și la câte formule spirituale pot descoperi. Acesta este motivul pentru care doriți întotdeauna să extrageți sistematic fiecare aspect al adevărului, astfel încât toată lumea să spună exact același lucru la unison, să recite aceleași doctrine, să dețină aceeași cunoaștere și să respecte aceleași reglementări. Acesta este scopul vostru. Pare că faceți acest lucru pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă mai bine adevărul, dar nu știți că îi călăuziți spre regulile doctrinare ale cuvintelor lui Dumnezeu și că ei se vor abate din ce în ce mai mult de la adevărul-realitate din cuvintele Lui. Pentru a-i ajuta realmente pe oameni să înțeleagă adevărul, trebuie să combinați citirea cuvântului lui Dumnezeu cu realitatea și stările corupte ale oamenilor. Trebuie să reflectați și să înțelegeți problemele din lăuntrul vostru și să reflectați asupra firilor corupte pe care le dezvăluiți. Apoi trebuie să corectați aceste lucruri căutând adevărul în cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este singura cale de a rezolva problemele reale ale oamenilor și de a-i face să înțeleagă adevărul și să pătrundă în realitate. Doar obținând acest rezultat îi aduceți, cu adevărat, pe oameni în fața lui Dumnezeu. Dacă nu vorbești decât despre teoria spirituală, doctrină și reglementări, dacă singurul lucru asupra căruia te concentrezi este să te asiguri că oamenii au un comportament bun, dacă tot ce poți reuși este să-i faci pe oameni să vorbească la fel și să urmeze aceleași reguli, dar nu ești capabil să-i călăuzești spre a înțelege adevărul, cu atât mai puțin spre a-i face să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși, astfel încât să se căiască și să se schimbe, atunci tot ce ai înțeles sunt doar cuvinte și doctrine și ești lipsit de orice adevăr-realitate. În final, crezând în Dumnezeu în acest mod, nu numai că nu vei putea obține adevărul, dar te vei fi împiedicat și pierdut pe tine însuți – nu vei putea obține nimic.

Ați observat unele tipare în modul în care vorbește Dumnezeu? Unii oameni îl exprimă astfel: conținutul fiecărui discurs al lui Dumnezeu are mai multe fațete. Semnificația fiecărui pasaj și a fiecărei propoziții diferă. Nu este ușor pentru oameni nici să rețină, nici să înțeleagă. Dacă aceștia își doresc să rezume ideea principală a fiecărui pasaj, nu vor reuși. Oamenii de calibru scăzut nu pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent de modul în care li se face părtășie despre adevăr, ei tot nu sunt capabili să-l înțeleagă. Cuvintele lui Dumnezeu nu sunt romane, proză sau opere literare; ele sunt adevărul și limbajul care îi furnizează omului viață. Aceste cuvinte nu pot fi înțelese dacă omul doar meditează la ele și nici tiparele din ele nu pot fi sintetizate de oameni prin depunerea unui efort suplimentar. De aceea, indiferent de cât de puțin știi despre un aspect al adevărului și ești capabil să vorbești despre el, nu te poți lăuda, întrucât ceea ce înțelegi reprezintă doar o cunoaștere parțială. Este doar la suprafață, nu este decât o picătură în ocean și, cu siguranță, nu reușește absolut deloc să înțeleagă intențiile adevărate ale lui Dumnezeu. În fiecare discurs al lui Dumnezeu, există mai multe aspecte ale adevărului. De exemplu, un discurs abordează tainele întrupării lui Dumnezeu. Include semnificația întrupării, lucrarea realizată prin întrupare și cum ar trebui oamenii să creadă în Dumnezeu. De asemenea, poate cuprinde modul în care oamenii ar trebui să-L cunoască și să-L iubească pe Dumnezeu. Înglobează multe aspecte ale adevărului. Dacă, așa cum îți imaginezi, întruparea are doar câteva semnificații, care pot fi cuprinse în câteva fraze, atunci de ce omul are întotdeauna noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu? Ce efecte urmărește să obțină lucrarea întrupării asupra oamenilor? Urmărește să le permită să audă cuvintele lui Dumnezeu și să se întoarcă la El. Să interacționeze direct cu omul, să-l mântuiască și să-i permită să-L cunoască pe Dumnezeu. După ce ajung să-L cunoască, oamenii dezvoltă în mod natural o inimă cu frică de Dumnezeu și le este ușor să I se supună. Așadar, orice aspect al cuvântului Său ori al adevărului nu este atât de simplu pe cât îți imaginezi. Dacă privești cuvintele lui Dumnezeu și limbajul divin ca fiind atât de simple, crezând că orice problemă poate fi rezolvată cu un singur pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu poți înțelege pe deplin adevărul. Chiar dacă înțelegerea ta se aliniază la adevăr, este, totuși, unilaterală. Fiecare discurs al lui Dumnezeu este rostit din multiple perspective. Cuvintele lui Dumnezeu nu pot fi sintetizate sau extrase de om. După ce le-ai extras, crezi că un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu abordează doar o singură problemă, când, de fapt, acel pasaj poate rezolva mai multe probleme. Nu le poți încapsula sau delimita, pentru că toate aspectele adevărului includ numeroase realități. De ce se spune că adevărul este viața, că oamenii se pot bucura de el și că este ceva ce ei nu ar putea experimenta pe deplin nici după mai multe vieți sau sute de ani? Dacă extragi un anumit aspect al adevărului sau un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, atunci pasajul pe care l-ai extras devine o formulă, o reglementare, o doctrină – nu mai este adevărul. Chiar dacă sunt cuvintele originale ale lui Dumnezeu, fără nicio schimbare, dacă le extragi și le organizezi astfel, devin cuvinte teoretice, nu adevărul. De ce? Pentru că-i vei călăuzi pe oameni spre rătăcire și doctrine, făcându-i să gândească, să-și imagineze, să considere probleme și să citească cuvintele lui Dumnezeu conform doctrinei tale. După ce le vor citi iar și iar, oamenii vor înțelege doar o doctrină și vor vedea o singură reglementare în acel pasaj și nu vor reuși să vadă aspectul reprezentat de adevărul-realitate. În cele din urmă, îi vei călăuzi pe oameni pe un drum de înțelegere a doctrinelor și de urmare a reglementărilor. Ei nu vor ști cum să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu. Vor înțelege doar doctrinele și vor discuta despre ele, dar nu vor înțelege adevărul sau nu-L vor cunoaște pe Dumnezeu. Tot ce va ieși din gura lor vor fi doctrine plăcute la auz și corecte, dar vor fi lipsite chiar și de cea mai măruntă realitate și nu vor avea, de fapt, o cale viabilă. O astfel de conducere face, cu adevărat, un mare rău omului!

Știți care este cea mai mare interdicție în ceea ce privește serviciul făcut de om pentru Dumnezeu? Unii conducători și lucrători își doresc mereu să se deosebească, să fie mai presus decât restul, să se laude și să găsească noi tertipuri pentru a-L face pe Dumnezeu să vadă cât de capabili sunt ei în realitate. Nu se concentrează, însă, pe înțelegerea adevărului și pe intrarea în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Acesta este cel mai nesăbuit mod de a acționa. Nu este oare aceasta tocmai dezvăluirea unei firi arogante? Unii chiar spun: „Dacă înfăptuiesc asta, sunt sigur că Îl va face fericit pe Dumnezeu; Îi va plăcea. De data asta, am de gând să-I arăt lucrul acesta; Îi voi oferi o surpriză plăcută.” „Surpriza plăcută” nu contează. Care este rezultatul? Oamenii văd că lucrurile pe care le fac aceste persoane sunt prea ridicole. Nu doar că nu aduc niciun beneficiu lucrării casei lui Dumnezeu, dar constituie și o risipă de bani – provoacă pierderi ofrandelor lui Dumnezeu. Ofrandele lui Dumnezeu nu trebuie folosite după bunul tău plac; este un păcat să risipești ofrandele pentru Dumnezeu. Aceste persoane ajung să ofenseze firea lui Dumnezeu, Duhul Sfânt încetează să mai lucreze în ele, iar acestea sunt eliminate. Așadar, nu acționa niciodată impulsiv, după bunul tău plac. Cum poți să nu iei în considerare finalul? Când Îi ofensezi firea lui Dumnezeu și Îi încalci decretele administrative și ești ulterior eliminat, nu vei mai avea nimic de zis. Indiferent de intenția ta și dacă faci acest lucru cu bună știință, dacă nu înțelegi firea sau intențiile lui Dumnezeu, Îl vei ofensa cu ușurință și vei fi predispus să-I încalci decretele administrative; toată lumea ar trebui să vegheze încât să nu se întâmple acest lucru. Odată ce ai încălcat decretele administrative ale lui Dumnezeu sau I-ai ofensat firea, dacă este extrem de grav, atunci El nu va ține cont dacă ai făcut-o intenționat sau neintenționat. Aceasta este o chestiune pe care trebuie să o vezi clar. Dacă nu poți înțelege această problemă, cu siguranță vei provoca necazuri. Când Îl slujesc pe Dumnezeu, oamenii doresc să facă pași mari, să realizeze fapte mărețe, să rostească cuvinte mari, să realizeze o lucrare importantă, să țină întâlniri grandioase și să fie mari conducători. Dacă ai mereu astfel de ambiții mărețe, atunci vei încălca decretele administrative ale lui Dumnezeu; oamenii care fac asta vor muri rapid. Dacă nu ești cuminte, devotat și prudent în slujirea lui Dumnezeu, atunci mai devreme sau mai târziu Îi vei ofensa firea. Dacă ofensezi firea lui Dumnezeu, dacă Îi încalci decretele administrative, păcătuind astfel în fața lui Dumnezeu, El nu va căuta motivul pentru care ai făcut-o sau intențiile tale. Credeți, așadar, că Dumnezeu este absurd? Este El nepăsător față de oameni? (Nu.) De ce nu? Pentru că nu ești nici orb, nici surd. Nici măcar nu ești nesăbuit. Decretele administrative ale lui Dumnezeu sunt clare și evidente. Le poți vedea și auzi. Dacă încă le încalci, ce scuză ai putea avea? Chiar dacă nu ai intenții rele, atât timp cât Îl jignești pe Dumnezeu, când va veni vremea, vei fi distrus și pedepsit. Ar mai conta care au fost circumstanțele în care te aflai? Oamenii cu natura Satanei pot ofensa în mod natural firea lui Dumnezeu. Nimeni nu este forțat sub amenințarea cuțitului să încalce decretele administrative ale lui Dumnezeu sau să-I jignească firea; pur și simplu, nu se întâmplă asta. Mai degrabă, acest lucru este determinat de natura umană. „Firea lui Dumnezeu nu trebuie ofensată.” Această declarație are un înțeles. Cu toate acestea, Dumnezeu îi pedepsește pe oameni în funcție de starea și de trecutul lor. A-L ofensa pe Dumnezeu fără să știi că este El reprezintă un tip de stare, în timp ce a-L ofensa, cu toate că știi clar că este El, constituie un alt tip. Unii oameni Îl pot ofensa pe Dumnezeu deși știu clar că este El, iar aceștia vor fi pedepsiți. Dumnezeu Își exprimă unele dintre firi în fiecare etapă a lucrării Sale. Oare omul nu a ajuns să înțeleagă o parte dintre acestea? Nu știu oamenii câte ceva despre firea lui Dumnezeu care a fost dezvăluită prin numeroasele adevăruri exprimate, precum și despre acțiunile și cuvintele oamenilor care sunt predispuse să-L ofenseze? În ceea ce privește acele chestiuni stabilite prin decretele administrative ale lui Dumnezeu – ce ar trebui și ce nu ar trebui să facă omul – oare nu le cunosc oamenii și pe acestea? Unele chestiuni legate de adevăr și de principii nu pot fi pe deplin înțelese de oameni deoarece nu le-au experimentat; sunt incapabili să le înțeleagă. Cu toate acestea, chestiunile care privesc decretele administrative se încadrează într-un domeniu prescris. Sunt reglementări. Sunt lucruri pe care omul le poate înțelege și realiza cu ușurință. Nu este necesar să le studieze sau să le explice. Este suficient ca oamenii să acționeze conform înțelegerii lor. Dacă ești neglijent, nu ai o inimă cu frică de Dumnezeu și încalci intenționat decretele administrative, atunci meriți să fii pedepsit!

Fragmentul 72

Cei care au rolul de conducători nu ar trebui să acorde prea multă atenție lucrării sau să se concentreze mereu asupra propriului statut și nici nu ar trebui să stabilească standarde înalte pentru ei înșiși, iar apoi să se gândească la toate metodele posibile pentru a rezolva problemele tuturor, astfel încât toată lumea să știe: „Eu sunt conducătorul, am această poziție, acest statut și am, de asemenea, acest calibru, această capacitate. Și întrucât te pot conduce, pot și să am grijă de tine.” Este supărător faptul că ei sunt în stare să rostească astfel de cuvinte. De ce este supărător? Dacă direcția ta este incorectă și dacă nu ai principii în gestionarea treburilor, atunci tot ceea ce faci va fi greșit și va produce abateri. Dacă motivația ta este eronată, tot ceea ce faci va fi greșit. Concentrează-te pe căutarea adevărului, pe înțelegerea acestuia, pe înțelegerea esenței adevărului din viziuni și pe stăpânirea acestui aspect al principiilor – acest lucru este corect. Atât timp cât nu depășești aceste limite atunci când ți se întâmplă ceva sau când te confrunți cu probleme, vei putea să îi ajuți pe alții și să le rezolvi dificultățile, iar tu vei fi un conducător competent. Totuși, dacă înțelegi doar câteva doctrine și dacă ți le însușești numai pe ele, atunci ascultă mai multe predici și stăpânește mai multe cuvinte pentru a putea conduce, căci, dacă oferi doar câteva doctrine și cuvinte atunci când încerci să rezolvi problemele cuiva și, până la urmă nu rezolvi niciuna dintre ele, atunci nu ai calitatea de a fi conducător și ești doar o formă fără fond. Ce fel de conducător este acesta? (Un conducător fals.) Acesta este un conducător fals. Tu nu ești capabil să realizezi lucrarea propriu-zisă. Chiar dacă nimeni nu dă în vileag și nu raportează un conducător fals, viața aleșilor lui Dumnezeu în biserică nu va progresa, problemele se vor acumula, iar conducătorul fals va trebui să își asume vina și va fi obligat să se retragă. Dacă ești un conducător fals, atunci, indiferent cât de înaltă este poziția ta, tot un conducător fals ești. Acum, dacă poți sau nu realiza lucrarea propriu-zisă și dacă ești sau nu un conducător fals, nu sunt cele mai importante lucruri. Așadar, care este cel mai important lucru? Trebuie să te grăbești acum să urmărești adevărul și să te concentrezi la intrarea în viață. Odată ce ai intrare în viață, ți-ai schimbat firea, ai înțeles intențiile lui Dumnezeu și ești capabil să-ți rezolvi propriile stări greșite, îți va fi ușor să rezolvi problemele altora. De îndată ce vei înțelege adevărul și vei intra în adevărul-realitate, îți va mai fi teamă că nu poți rezolva problemele celorlalți? Nu va trebui să te îngrijorezi cu privire la capacitatea ta de a conduce bine. Dacă deții adevărul-realitate, vei putea în mod firesc să îți faci bine datoria și să rezolvi problemele existente. Trebuie să înțelegi acest lucru pe deplin. Dacă nu înțelegi în profunzime și îți dorești mereu să-ți protejezi statutul de conducător și să-ți stabilești o imagine bună în inimile aleșilor lui Dumnezeu, atunci intenția ta este greșită și, astfel, firește că vei fi dezonorat și vei eșua. Dacă ești o persoană care iubește adevărul și care se concentrează asupra propriei intrări în viață, dacă renunți la ambițiile, dorințele și căutările tale umane greșite și nu ești constrâns de aceste lucruri, atunci vei putea urmări adevărul și, în timp, vei ajunge să înțelegi în mod firesc fiecare aspect al adevărului. În acest fel, vei fi în elementul tău atunci când vine vorba de a-i ajuta pe alții și nu vei avea nicio dificultate în a face acest lucru. Prin urmare, nu ar trebui să-ți protejezi statutul. Acesta este o formă fără fond. Este inutil. Nu îți va aduce niciun beneficiu și, de asemenea, nu te va ajuta să înțelegi adevărul. Ba mai mult, te poate determina să săvârșești multe erori și te poate face să o iei pe căi greșite. Pentru omenirea coruptă, statutul este o capcană, dar nimeni nu poate evita acest obstacol; toți trebuie să treacă prin el, depinde doar de modul în care îl abordezi. Dacă îl abordezi folosind mijloace umane, nu vei putea să te stăpânești sau să te răzvrătești împotriva ta. Acest lucru poate fi rezolvat doar cu ajutorul adevărului. Adevărul poate rezolva această dificultate. Dacă poți căuta adevărul, poți rezolva această problemă de la rădăcină. Dacă nu poți folosi adevărul pentru a rezolva această dificultate, dacă doar te înfrânezi și te răzvrătești împotriva lucrurilor – răzvrătindu-te împotriva gândurilor, metodelor, ideilor tale și mereu făcând în acest fel – ce metodă este aceasta? Aceasta este o abordare negativă și pasivă. Trebuie să folosești metode pozitive pentru a o rezolva, adică trebuie să o rezolvi cu ajutorul adevărului și să înțelegi această chestiune în profunzime. Mai întâi, analizează diferitele metode pe care le folosesc acei antihriști și falși conducători pentru a căuta să dobândească renume, câștiguri și statut și să-și apere vanitatea și mândria. După ce le vei vedea clar, vei crede: „O, vai, cât de rușinos, cât de stânjenitor! Oare folosesc și eu aceste metode?” Apoi, vei începe să reflectezi asupra ta și, în curând, îți vei da seama: „O, vai, și eu folosesc multe dintre aceste metode, nu sunt atât de diferit de acești antihriști și conducători falși.” Vei avea anumite remușcări în inima ta și vei spune: „Nu pot continua să-mi protejez statutul și să afișez această nerușinare”, luând hotărârea de a învăța o lecție. Nu te mai preocupa dacă ceilalți te apreciază sau nu, câte probleme poți rezolva pentru alți oameni, dacă cineva te ascultă sau nu, sau câți oameni au un loc pentru tine în inima lor. Dacă astfel de chestiuni sunt mereu în inima ta, vei fi distras și afectat și vei avea mai puțin timp pentru a urmări adevărul. Tu ți-ai folosit energia limitată și timpul prețios urmărindu-ți ambițiile și dorințele de a avea renume, câștiguri și statut. Drept urmare, nu ai obținut adevărul și viața. Deși ai obținut statutul, iar ambițiile și dorințele tale au fost satisfăcute, nu ai intrare în viață și ai pierdut lucrarea Duhului Sfânt. Care va fi finalul acestei situații? Vei fi eliminat și pedepsit. De ce se va întâmpla acest lucru? Pentru că ai ales calea greșită. Dacă ai ajuns la nivelul lui Pavel, atunci vei fi pedepsit în cele din urmă. Dar dacă nu ai ajuns la nivelul lui Pavel și dacă te întorci din drum la timp, atunci mai există loc de răscumpărare și speranță de mântuire.

Indiferent de problemele pe care le au credincioșii în Dumnezeu, fie că este vorba de goana după statut, renume, câștiguri și bogăție, fie de satisfacerea ambițiilor și dorințelor personale, în orice caz, toate problemele trebuie rezolvate prin urmărirea adevărului. Nicio problemă nu poate ocoli adevărul. Nicio problemă nu este separată de adevăr. De îndată ce o persoană se îndepărtează de adevăr în credința sa în Dumnezeu, credința sa devine goală. Nu are rost să urmărească altceva. Unii oameni se mulțumesc doar să îndeplinească îndatoriri impresionante și mărețe, făcându-i pe alții să îi admire și să îi invidieze. Este util acest lucru? Acesta nu este finalul tău suprem, nu este nici răsplata ta finală și, cu siguranță, nu este menirea ta. Deci, indiferent de datoria pe care o îndeplinești, aceasta este doar temporară, nu este veșnică. Aceasta nu este o aprobare pe care ți-a conferit-o Dumnezeu, nici o răsplată pe care El ți-a dat-o. În cele din urmă, dacă oamenii pot să obțină mântuirea nu depinde de ce datorie îndeplinesc, ci de faptul dacă pot să înțeleagă și să dobândească adevărul și dacă poate, în final, să se supună cu desăvârșire lui Dumnezeu, să se lase în voia rânduielii Sale, să nu țină cont deloc de viitorul și destinul lor și să devină o ființă creată calificată. Dumnezeu este drept și sfânt și acestea sunt standardele pe care le folosește El pentru a măsura întreaga omenire. Aceste standarde sunt imuabile, iar tu trebuie să-ți amintești lucrul acesta. Întipărește-ți aceste standarde în minte și nu te gândi, în niciun moment, să găsești vreo altă cale, să cauți vreun lucru ireal. Cerințele și standardele pe care Dumnezeu le are pentru toți cei care vor să atingă mântuirea sunt veșnic neschimbătoare. Ele rămân aceleași, indiferent cine ești. Poți să obții mântuirea numai crezând în Dumnezeu conform cerințelor și standardelor Sale. Dacă găsești altă cale de-a căuta lucruri care sunt vagi și îți imaginezi că vei reuși din noroc, ești o persoană care I se împotrivește lui Dumnezeu și Îl trădează și categoric vei fi blestemat și pedepsit de Dumnezeu.

Fragmentul 73

Pentru ca liderii și lucrătorii să își îndeplinească cum se cuvine îndatoririle și să facă bine lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o, trebuie mai întâi să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și să nu se concentreze asupra dimensiunii sau volumului lucrării lor. Ar trebui în schimb să își concentreze atenția asupra întrebării dacă au intrat sau nu în viață și dacă și-au schimbat firile. Asta este ceea ce le cere Dumnezeu liderilor și lucrătorilor. Acum înțelegeți cu adevărat schimbările firii cuiva? Ce înseamnă o schimbare a firii? Sunteți capabili să discerneți o schimbare a comportamentului și o schimbare a firii? Ce stări pot fi considerate schimbări în viața-fire a cuiva și ce stări sunt doar schimbări în comportamentul exterior? Care este diferența dintre o schimbare în comportamentul exterior al cuiva și o schimbare în viață interioară a cuiva? Puteți face diferența? Vedeți pe cineva cu o inimă entuziastă, care e mereu ocupat și își sacrifică timpul pentru biserică și spuneți: „Firea lui s-a schimbat!” Vedeți pe cineva care își abandonează familia sau slujba și spuneți: „Firea ei s-a schimbat!” Credeți că dacă firea nu i s-ar fi schimbat, nu ar fi fost în stare de un asemenea sacrificiu. Așa văd majoritatea dintre voi lucrurile, dar este corectă această perspectivă? Unii oameni sunt chiar mai absurzi; când văd pe cineva care și-a abandonat familia sau slujba, ei spun: „Această persoană Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu!” Astăzi, spuneți că această persoană Îl iubește pe Dumnezeu, mâine spuneți că altcineva Îl iubește pe Dumnezeu. Dacă vedeți pe cineva care predică la nesfârșit, spuneți: „Această persoană Îl cunoaște pe Dumnezeu. A dobândit adevărul. Dacă nu L-ar cunoaște pe Dumnezeu, ar putea avea atâtea de spus?” Nu așa vedeți lucrurile? Cu adevărat, acesta este modul în care majoritatea dintre voi vedeți oamenii și lucrurile. Întotdeauna îi onorați pe alții cu coroane și îi măguliți. Astăzi încoronați pe cineva pentru că Îl iubește pe Dumnezeu, mâine încoronați pe altcineva pentru că Îl cunoaște pe Dumnezeu, pentru că Îi este loial lui Dumnezeu. Sunteți „experți” în încoronarea altora. În fiecare zi, îi onorați pe alții cu coroane și îi măguliți, iar asta le face rău, și totuși vă simțiți mândri că faceți asta. Când îi lăudați pe alții în acest fel, îi faceți să devină aroganți. Cei care sunt lăudați astfel se gândesc în sinea lor: „M-am schimbat, pot primi o coroană, sunt sigur că voi intra în Împărăția Cerurilor!” Mai rău, sunt unele persoane, asemenea lui Pavel, care vorbesc mereu despre cât de mult au suferit și despre cât de mult au depus mărturie. Se laudă singuri și vorbesc conform propriilor concepții și preferințe, fără să țină cont câtuși de puțin de intențiile lui Dumnezeu. Ei le spun celorlalți să-i imite, chiar dacă este clar că ei nu și-au schimbat firile și, prin urmare, cei care cred în Dumnezeu, dar nu au discernământ – și mai ales cei care li se închină – sunt afectați și duși pe căi greșite. Aceștia nu au pornit încă pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu, ci doar se sacrifică și suferă pentru Dumnezeu din zel. Ei au fost doar arestați și întemnițați fără să trădeze nimic sau să devină un Iuda – și astfel cred că au rămas fermi în mărturia lor și că au dobândit calitățile necesare pentru a intra în Împărăția Cerurilor. Ei tratează această mică experiență ca pe o mărturie și se mândresc cu ea pretutindeni. Oare nu se dau mari ca să îi inducă în eroare pe oameni? Mulți depun o astfel de „mărturie” și câți oameni au fost prost îndrumați? Nu este absurd ca astfel de oameni să fie tratați ca biruitori? Știi cum îi vede Dumnezeu pe oameni? Îți este clar ce este mai exact un biruitor? Depunerea unei mărturii false în acest mod atrage blestemul lui Dumnezeu. Câte fapte rele ați comis în același fel? Voi nu puteți oferi viață altora și nici nu puteți diseca stările altora. Puteți doar să încoronați alți oameni și, prin urmare, să îi duceți spre pierzare. Nu știi că o persoană coruptă nu poate rezista laudelor? Dacă nimeni nu îi laudă, sunt incredibil de mândri, cu nasul pe sus. Dar nu mor ei mai repede dacă oamenii îi laudă? Voi nu știți ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu, să-L cunoști pe Dumnezeu, să te sacrifici sincer pentru El. Voi nu înțelegeți niciunul dintre aceste lucruri. Vă uitați la aparențele lucrurilor și apoi îi judecați pe ceilalți, oferindu-le coroane și măgulindu-i; astfel îndrumați prost și le faceți rău multor oameni – și faceți asta adeseori. După ce au fost lăudați de voi în acest fel, mulți oameni au luat-o pe căi greșite și au căzut. Chiar dacă se ridică din nou, totuși au întârziat mult în progresul lor în viață și au suferit deja pierderi. Acum, cei mai mulți nu sunt încă pe drumul cel bun în credința lor în Dumnezeu și nu pot urmări adevărul, cunoscându-se doar puțin pe ei înșiși. Dacă sunt lăudați astfel, ei vor deveni mulțumiți de sine, se vor complăcea și vor rămâne blocați în felul lor de a fi, simțind că sunt deja pe drumul cel bun în credința lor în Dumnezeu și că dețin o mică parte din adevărurile-realități. Ei vor deveni îndrăzneți în discursul lor, mustrând oamenii din biserică și purtându-se ca niște tirani. Nu cumva tu le faci rău oamenilor și îi duci spre pierzanie lucrând astfel? Ce fel de persoană Îl iubește pe Dumnezeu? Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu trebuie să fie ca Petru, trebuie să fie desăvârșiți și trebuie să Îl urmeze pe Dumnezeu până la capătul drumului pentru a dobândi dragostea față de Dumnezeu. Dumnezeu observă adâncul inimilor oamenilor și numai Dumnezeu poate concluziona cine Îl iubește. Nu este ușor pentru oameni să vadă acest lucru în mod clar, deci cum pot ei să dea verdicte asupra altora? Numai Dumnezeu știe care sunt oamenii care Îl iubesc cu adevărat. Chiar dacă au o inimă iubitoare de Dumnezeu, nu îndrăznesc să spună despre ei înșiși că sunt oameni iubitori de Dumnezeu. Dumnezeu a spus că Petru a fost o persoană iubitoare de Dumnezeu, dar Petru însuși nu a spus niciodată asta despre sine. Așadar, este iubirea de Dumnezeu ceva cu care cineva se poate lăuda cu ușurință? A-L iubi pe Dumnezeu este datoria omului, așa că este lipsit de rațiune să începi să te lauzi de îndată ce inima ta cuprinde puțină dragoste pentru Dumnezeu. Și mai lipsit de rațiune este dacă tu însuți nu ești o persoană iubitoare de Dumnezeu, dar totuși îi lauzi pe alții pentru că sunt așa. Este o nebunie să faci asta. Numai Dumnezeu știe cine este o persoană iubitoare de Dumnezeu și poate spune cine este astfel. Dacă aceste cuvinte ies din gura unei persoane, aceasta adoptă o poziție greșită. Tu Îi iei locul lui Dumnezeu, aplaudând oamenii și măgulindu-i – în numele cui faci asta? Dumnezeu cu siguranță nu îi măgulește pe oameni și nici nu îi aplaudă. După ce Petru a fost făcut desăvârșit, Dumnezeu nu l-a dat drept exemplu până când nu a înfăptuit lucrarea din zilele de pe urmă. Atunci, nu a rostit niciodată față de alții aceste cuvinte: „Petru Îl iubește pe Dumnezeu.” El a rostit aceste cuvinte doar atunci când a înfăptuit această etapă a lucrării, dându-l drept exemplu și model celor care cunosc din experiență judecata lui Dumnezeu și caută să Îl iubească în zilele de pe urmă. Tot ceea ce face Dumnezeu are un sens. Cât de absurd este ca oamenii să spună după bunul plac că cineva este o persoană iubitoare de Dumnezeu! E prea strigător la cer. În primul rând, acești oameni adoptă o poziție greșită. În al doilea rând, acesta nu este un lucru asupra căruia oamenii pot da verdicte. Ce înseamnă să-i măgulești pe alții? Înseamnă să-i induci în eroare, să-i păcălești și să le faci rău. În al treilea rând, în ceea ce privește efectul său obiectiv, un astfel de comportament nu numai că nu este capabil să-i conducă pe alții pe calea cea dreaptă, dar le tulbură intrarea în viață și le provoacă pierderi în viață. Dacă tu spui mereu că cineva Îl iubește pe Dumnezeu, este capabil să renunțe la lucruri și Îi este loial lui Dumnezeu, atunci, nu va imita toată lumea acțiunile sale exterioare? Nu numai că nu i-ai condus pe alții pe calea cea dreaptă, dar i-ai determinat pe cei mai mulți oameni să se concentreze asupra acțiunilor exterioare, astfel încât să se bazeze doar pe aceste practici exterioare pentru a primi în schimb coroane, urmând inconștient calea lui Pavel. Nu a avut oare acest efect? Atunci când tu rostești aceste cuvinte, conștientizezi aceste probleme? Ce poziție adopți? Ce rol joci? Care este efectul obiectiv al cuvintelor tale? Pe ce drum îi îndrumă acest lucru în cele din urmă pe ceilalți? În ce măsură provoacă rău? Există consecințe grave atunci când oamenii lucrează în acest mod.

Unii lideri și lucrători din cadrul bisericii nu pot vorbi despre experiența lor și nu pot depune mărturie, nici nu pot folosi adevărul pentru a rezolva problemele. Ei întotdeauna depun mărturie despre cum au suferit, cum au acceptat să fie emondați, cum nu au devenit negativi în ciuda numeroaselor supărări pe care le-au suferit și cum au continuat să-și îndeplinească îndatoririle. La fel ca Pavel, ei întotdeauna depun mărturie pentru ei înșiși, impunându-se și făcându-i pe aleșii lui Dumnezeu să-i admire, să-i prețuiască și să-i privească cu admirație. În plus, atunci când asemenea oameni văd pe cineva care poate rosti bine cuvintele și doctrinele și care poate predica, ei îi măgulesc, îi laudă și îi aplaudă pe acei lideri și lucrători care sunt precum Pavel și, în acest fel, îi fac pe ceilalți să îi adore. Ei nu numai că nu reușesc să îndeplinească bine lucrarea de udare și aprovizionare, ci se implică și în unele lucrări distructive și tulburătoare, care îi determină pe alții să ia calea lui Pavel. În tot acest timp, ei cred în mod eronat despre ei înșiși că sunt lideri buni și capabili și vor să fie răsplătiți de Dumnezeu. Nu este aceasta starea în care se află cei mai mulți dintre voi? Având în vedere metoda voastră actuală de a acorda atenție doar cuvintelor și doctrinelor, sfătuind neîncetat oamenii, îi puteți conduce pe calea cea dreaptă? Care este calea pe care îi poate conduce această metodă în cele din urmă? Nu îi va conduce oare pe toți pe calea lui Pavel? Văd că așa stau lucrurile, nu este o exagerare. Se poate spune că voi sunteți cu toții lideri asemenea lui Pavel, îndrumând oamenii pe calea lui Pavel. Mai vreți vreun fel de coroană? Veți fi norocoși dacă nu veți fi condamnați. Dacă luăm în considerare acțiunile voastre, voi toți ați devenit oameni care se împotrivesc lui Dumnezeu, slujindu-L pe Dumnezeu, dar împotrivindu-vă lui Dumnezeu, și ați devenit experți în perturbarea lucrării Lui. Dacă veți continua pe o astfel de cale, veți fi în cele din urmă păstori falși, lucrători falși, conducători falși și antihriști. Acum este perioada de pregătire pentru Împărăție. Dacă nu depuneți efort pentru adevăr și vă concentrați doar asupra lucrării, veți lua, fără să vreți, calea lui Pavel. Mai mult, veți aduce cu voi un grup de oameni care sunt ca Pavel. Nu veți deveni atunci o persoană care se împotrivește lui Dumnezeu și Îi perturbă lucrarea? Așadar, dacă o persoană care Îl slujește pe Dumnezeu nu poate depune mărturie pentru El sau nu-i poate conduce pe aleșii Săi pe calea cea dreaptă, atunci acea persoană I se împotrivește lui Dumnezeu. Există doar aceste două căi. Calea lui Petru înseamnă a urmări adevărul și, în cele din urmă, a avea succes în credință. Calea lui Pavel înseamnă a nu urmări adevărul și a te strădui doar pentru binecuvântări și recompense. Este o cale a eșecului. Astăzi, cei care merg pe calea de succes a lui Petru sunt prea puțini, în timp ce prea mulți merg pe calea lui Pavel, a eșecului. Dacă aceia dintre voi care slujesc ca lideri și lucrători nu urmăresc adevărul de la început până la sfârșit, veți deveni cu toții falși lideri și falși lucrători și veți fi cu toții antihriști și oameni răi care se împotrivesc lui Dumnezeu. Dacă de acum înainte intrați pe calea cea dreaptă și urmați cu adevărat calea lui Petru, atunci, încă puteți deveni buni lideri și lucrători pe care Dumnezeu îi aprobă. Dacă voi nu căutați să fiți desăvârșiți și să intrați în realitatea cuvântului lui Dumnezeu, atunci sunteți în pericol. Având în vedere nesăbuința și ignoranța voastră, experiența voastră superficială și insuficientă, statura voastră mică și lipsa voastră de maturitate, singurul lucru care poate fi făcut este să am mai multă părtășie pe tema adevărului cu voi, pentru a vă face să înțelegeți, dar obținerea adevărului depinde de căutarea voastră personală. Pentru că zilele noastre sunt cu mult diferite de vremea lui Petru și Pavel. În acele zile, Isus nu săvârșise încă lucrarea de judecată a omului, de mustrare a omului sau de schimbare a firii omului. Astăzi, Dumnezeu întrupat a afirmat adevărul în mod atât de transparent. Dacă oamenii încă mai iau calea lui Pavel, aceasta arată că abilitatea lor de a înțelege este defectuoasă și mai arată că, la fel ca Pavel, au un caracter prea rău și o fire prea arogantă. Acea epocă era diferită de cea de astăzi, iar contextul era diferit. Astăzi, cuvântul lui Dumnezeu este atât de strălucitor și atât de clar; este ca și cum Și-a întins mâna pentru a te învăța și a te îndruma, așa că nu ai scuză dacă încă o mai iei pe calea greșită. În plus, astăzi există cele două arhetipuri ale lui Petru și Pavel, unul pozitiv și unul negativ, unul este un exemplu, iar celălalt un avertisment. Dacă tu mergi pe calea greșită, înseamnă că ai făcut alegerea greșită și ești foarte rău. Nu ai pe cine să dai vina decât pe tine însuți. Numai cel care deține adevărul-realitate îi poate îndruma pe alții să intre în adevărul-realitate, dar cel căruia îi lipsește adevărul-realitate nu poate decât să îi ducă pe ceilalți pe căi greșite.

Fragmentul 74

Există conducători și lucrători care, în lucrarea lor, nu au părtășie despre adevăr conform cuvintelor lui Dumnezeu. Nu sunt capabili să înțeleagă singuri chestiunile pe deplin și spun adesea: „Vreau ca toată lumea să-și exprime opiniile. Spuneți-vă cu toții părerea!” Acest lucru poate părea corect și destul de democratic, permițând tuturor să își expună punctele de vedere și, în cele din urmă, să se ajungă la un consens. Când oamenii nu înțeleg adevărul, această practică este acceptabilă ca ultimă soluție, dar nu garantează că se va ajunge la o concluzie care să fie în concordanță cu adevărul. De vreme ce nimeni nu înțelege adevărul și opiniile tuturor sunt eronate, chiar dacă aceștia se adună laolaltă, tot nu pot ajunge la o concluzie care să fie în concordanță cu adevărul. Oare nu este așa? Ar fi mult mai bine dacă ar participa cineva care înțelege adevărul; lucrurile ar lua o întorsătură pozitivă. Cu toate acestea, este esențial să fie la cârmă cineva care înțelege adevărul. Această persoană ar trebui să-i îndrume pe toți în căutarea adevărului pe baza cuvântului lui Dumnezeu. În acest fel, concluziile la care ajung pot fi în concordanță cu adevărul. Aceasta este cea mai bună abordare. E necesar să fie la conducere, la cârmă cineva care înțelege adevărul, și să-i îndrume pe toți în părtășia despre adevăr pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, pentru a ajunge, în cele din urmă, la unitate și la un consens în ceea ce privește adevărul. Doar aceasta este calea corectă de practică. Așadar, cum ar trebui privită democrația? În prezent, în rândul omenirii corupte, democrația este un sistem social relativ progresist și avansat. Este, de asemenea, avangardist și la modă și se pliază pe gusturile majorității. Deși acest sistem este relativ avansat și progresist, poate vreun sistem, oricât de grozav ar fi, să rezolve problema păcatului uman? Poate el schimba esența relelor și a obscurității din societate? Acest lucru nu poate fi realizat, cu atât mai puțin în cadrul unei dictaturi. Nu există oare numeroase cazuri de mită și abateri în rândul oficialilor și în aceste țări democratice? Nimic din ceea ce se întâmplă în acest sistem nu este în concordanță cu adevărul, deoarece omenirea a fost profund coruptă de Satana; este complet lipsită de orice adevăr. Oamenii trăiesc în funcție de firile lor corupte, răzvrătindu-se și împotrivindu-se lui Dumnezeu; ei nu pot sub nicio formă să pună adevărul în practică. Chiar și liderii naționali care dețin puterea, precum și acele persoane celebre, în ciuda faptului că au parte de cunoaștere, trăiesc și ei, cu toții, după firea Satanei. Nu au nici măcar o urmă de adevăr în ei și sunt capabili de multe acte de răzvrătire și de împotrivire față de Dumnezeu. Sunt în stare chiar să comită unele fapte rele, absurde. Indiferent dacă au sau nu credință, niciunul dintre ei nu poate accepta adevărul, nici nu-L urmează cu adevărat pe Dumnezeu. Niciunul nu I se supune, nici nu I se închină. Aceștia nu spun niciodată nimic care să-L preamărească pe Dumnezeu, nici nu sunt martori pentru El. Toate cuvintele pe care le spun sunt ateiste, negându-L pe Dumnezeu și împotrivindu-I-se; toate sunt toate falsuri eretice, cuvinte care sfidează Cerul și nu sunt nimic altceva decât cuvinte diavolești. Prin urmare, indiferent de sistemul pe care îl adoptă oamenii pentru a le guverna națiunile, nu I se vor supune lui Dumnezeu, nu I se vor închina, nu vor accepta niciun adevăr exprimat de El, nici nu-și vor guverna națiunile conform cuvintelor Sale și adevărului. Ei pledează pentru o guvernare bazată pe statul de drept și pe știință. Acest lucru arată că drumul pe care îl urmează este unul de răzvrătire și de împotrivire față de Dumnezeu. Națiuni ca acestea nu sunt binecuvântate de Dumnezeu. Orice națiune condusă de regi demoni I se împotrivește cel mai mult lui Dumnezeu și este blestemată de El. Dumnezeu a hotărât că acestea sunt națiuni care trebuie să fie distruse. Așadar, dacă o țară va fi disprețuită, respinsă și distrusă de Dumnezeu nu depinde, în principal, de faptul că este sau nu democratică. Factorul-cheie este să vedem ce fel de oameni alcătuiesc grupul aflat la puterea acelei națiuni. Dacă cei de la putere sunt toți de natură diavolească, satanică, dacă sunt toți o adunătură de demoni care se împotrivesc lui Dumnezeu, atunci acea țară este una pe care El o urăște, o blestemă și care va fi distrusă de El.

În cazul în care conducătorii și lucrătorii bisericii nu urmăresc adevărul și își desfășoară lucrarea fără principii, care vor fi consecințele? Cu siguranță nu vor primi aprobarea lui Dumnezeu. Unii conducători și lucrători se gândesc: „Indiferent dacă dețin sau nu adevărul, dacă practic democrația în toate chestiunile și nu acționez dictatorial, mă pot asigura că nu fac rău. În acest fel, nu voi fi eliminat de Dumnezeu. Dacă îmi fac bine lucrarea, Dumnezeu mă va aproba.” Este corectă această afirmație? Puteți discerne ceea ce spun ei? Faptul că se abțin de la a acționa în mod dictatorial dovedește că acești oameni sunt în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu? Faptul că practică democrația dovedește că acționează în mod principial? Deși acest mod de a gândi poate părea rațional, el este, de fapt, greșit. Pentru conducătorii și lucrătorii care nu urmăresc adevărul, indiferent de modul în care practică, acesta va fi întotdeauna nelalocul lui și greșit. Corect este să mergeți doar pe calea care urmărește adevărul. Singura abordare potrivită pentru conducători și lucrători este aceea de a fi capabili să continue să meargă pe calea care urmărește adevărul și, indiferent de situația cu care se confruntă, să-i îndrume pe toți către părtășia adevărului conform cuvintelor lui Dumnezeu și să găsească o cale de practicare a adevărului. Este corect sau greșit ca lucrătorii și conducătorii să practice întotdeauna abordarea conform căreia toată lumea trebuie să-și exprime opiniile și să-și spună părerea? (Este greșit.) Unde se greșește? (Nimeni nu deține adevărul.) Este adevărat. Nimeni nu deține adevărul. Indiferent de modul în care au părtășie, pot concluziile din părtășia lor să fie în concordanță cu adevărul? Acest lucru nu este posibil. Așadar, ce ar trebui să facă cineva pentru a fi în concordanță cu adevărul? (Să se uite la ceea ce a spus Dumnezeu. Trebuie să caute o cale în cuvintele Sale.) Cum sună această afirmație? Mai corectă de-atât nici că se poate. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să aibă părtășie despre adevăr conform cuvântului lui Dumnezeu în toate chestiunile și ar trebui să caute calea în cuvintele Sale; numai atunci se poate ajunge la concluzii corecte. În ceea ce privește modul în care toată lumea are părtășie despre adevărurile-principii și dacă găsește principiile cu exactitate, aceasta este o altă chestiune. Dacă poți să-i îndrumi pe toți spre a citi cuvintele lui Dumnezeu pentru a căuta adevărul și principiile, atunci asta arată că ești o persoană care urmărește adevărul. Dacă doar îi faci pe toți să aibă părtășie și să-și exprime opiniile, fără să menționezi nimic despre căutarea unui temei în cuvintele lui Dumnezeu sau despre căutarea principiilor în cuvintele Sale, atunci nu ești o persoană care urmărește adevărul; încerci să aranjezi lucrurile, fără a ține cont de principii. Dacă, la final, îi pui pe toți să voteze prin ridicarea mâinii și majoritatea decide, este acest lucru în concordanță cu principiile? Este posibil ca uneori, din întâmplare, să fie în concordanță cu unele principii sau să nu depășească sfera lor de aplicare. Dar, de cele mai multe ori, nu va fi în concordanță cu ele pentru că tu nu le cauți; nu faci decât să asculți remarcile nefondate ale tuturor, iar cei care au vocile cele mai puternice și mai stridente au ultimul cuvânt. Și ce se întâmplă cu acest conducător până la urmă? Devine un om indecis, care se duce încotro bate vântul. Este la fel ca atunci când unii conducători cer un vot prin ridicarea mâinii atunci când îi exclud pe oamenii răi și pe antihriști. Chiar și unul singur dacă nu este de acord, nu vor exclude sau înlătura persoana respectivă. Nici măcar ceea ce spun Eu nu va conta. Nu înseamnă asta că Îl lași pe Dumnezeu deoparte? Faptul că ei Îl lasă pe Dumnezeu deoparte și totuși spun că sunt în căutarea adevărului este o absurditate totală! Care este rezultatul final atunci când toți au părtășie despre adevăr și caută principii? Rezultatul acestei părtășii este conform cuvintelor lui Dumnezeu, adevărului și principiilor Sale; corespunde intențiilor Sale. Dacă, după o părtășie îndelungată, se ajunge la un consens care, atunci când este pus în aplicare, dăunează intereselor casei lui Dumnezeu și nu le aduce beneficii aleșilor Lui, atunci finalul acestui consens nu este în concordanță cu adevărurile-principii. Este, cu siguranță, contrar cuvintelor lui Dumnezeu. Nu există nicio îndoială în această privință. Dar care este esența finalului acestui consens? Este o doctrină goală care sună bine, este în concordanță cu obiceiurile seculare ale lumii, e pe gustul tuturor și servește intereselor fiecăruia, dar nu este în concordanță cu adevărurile-principii din casa lui Dumnezeu. Unii conducători au mintea confuză; ei nu urmăresc adevărul și nici nu îl înțeleg. După ce toată lumea a avut părtășie, acești conducători aleg finalurile care se potrivesc cu propriile preferințe, dar care, de fapt, sunt contrare adevărurilor-principii. Ei cred că ceea ce fac este corect și rațional și în conformitate deplină cu adevărul. De fapt, ei nu înțeleg un lucru: cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Înțeleg chiar mai puțin care sunt adevărurile-principii. Din părtășia tuturor, ei găsesc un final care le este pe plac, gândindu-se: „Uite ce democratic sunt. Nu sunt dictatorial. Discut despre orice cu toată lumea și, în cele din urmă, decizia este a tuturor. Am votat prin ridicarea mâinii. Este rezoluția grupului decizional; nu a fost o hotărâre pe care am luat-o de unul singur.” Se simt destul de mulțumiți de ei, dar ajung să trădeze interesele casei lui Dumnezeu și adevărul cuvintelor Sale, călcându-I în picioare cerințele. Toată lumea este mulțumită și a avut de câștigat. Dar va fi Dumnezeu mulțumit de acest lucru? Va aproba El acest lucru? Cum Se va simți Dumnezeu în inima Sa? Acestor conducători nu le pasă de aceste lucruri; ei pur și simplu conduc în acest fel lucrarea bisericii. Iar dacă sunt conducători falși sau antihriști, fiecare ar trebui să aibă discernământ în această privință. Există multe astfel de cazuri în bisericile de pretutindeni? Cu siguranță, nu puține.

Pentru a câștiga simpatia oamenilor și pentru a-și asigura realegerea în funcție, unii conducători de biserică practică principiile democratice în tot ceea ce fac, sub pretextul că nu sunt dictatoriali. Ei folosesc acest lucru ca pe o modalitate de a cumpăra simpatia oamenilor, dar, în realitate, o fac pentru a-și consolida propriul statut. Oare nu este acesta comportamentul unui antihrist? (Ba da.) Numai un antihrist ar acționa în acest mod. Faceți și voi aceste lucruri? (Uneori.) Și reflectați la ce intenții guvernează aceste acțiuni? Acest lucru are sens în cazul unei persoane care abia a început să se formeze în lucrarea de conducător și nu înțelege principiile. Dar dacă este conducător sau lucrător de câțiva ani și continuă să facă acest lucru, atunci aceasta este lipsită de principii. Aceasta este o conducere falsă, iar persoana respectivă nu este una care urmărește adevărul. Dacă o persoană are propriile intenții și scopuri și continuă să facă lucrurile astfel, este un antihrist. Cum vedeți voi această problemă? Ce practicați atunci când vă confruntați cu această problemă? Dacă aveți propriile intenții și scopuri, ce ar trebui să faceți pentru a le înlătura? (Am observat că am unele intenții. Uneori, mă tem că frații și surorile vor spune că nu sunt deschis și transparent în acțiunile mele, că iau decizii de unul singur, fără să le spun. Când voi avea astfel de gânduri, voi discuta și voi rezolva problemele cu frații și surorile. Nu voi lua decizii de capul meu.) Este acceptabil să te consulți cu alții. Este indicat să te asiguri că toată lumea este informată; asta înseamnă să accepți ca lucrarea să îți fie supravegheată de către frați și surori, ceea ce te ajută să îți faci datoria. Cu toate acestea, în timpul discuțiilor, trebuie să respecți și adevărurile-principii. Dacă te abați de la adevărurile-principii, discuția poate să devieze de la subiect sau se poate irosi timp și nu vei ajunge la concluziile corecte. De aceea, atunci când se începe o discuție, conducătorii și lucrătorii trebuie să preia conducerea în citirea pasajelor relevante din cuvintele lui Dumnezeu. În acest fel, toată lumea poate avea părtășie conform cuvintelor Sale. O astfel de părtășie va oferi o cale și va da rezultate bune. Nu poți să stai, pur și simplu, deoparte și să-l lași pe fiecare să aibă părtășie după cum își dorește. Dacă nimeni nu are opinii puternice și nu caută adevărul, atunci acest mod de părtășie este inutil, indiferent cât timp faci asta. Nu va duce niciodată la finalul corect. Așadar, dacă bisericii îi lipsește un conducător bun și este cârmuită de cineva care nu înțelege adevărul; dacă este doar un grup de indivizi cu mintea confuză, fără opinii puternice, care au părtășii la întâmplare ce produc doar absurdități, ce impact ar putea avea acest lucru? Cum se numește această așa-zisă democrație? Este doar o dispută oarbă, lipsită de principii și care nu va produce finalitatea corectă. Acest tip de abordare democratică nu poate avea un impact pozitiv. În ciuda aparențelor fermecătoare și a limbajului volubil, de fapt, tuturor le lipsesc opiniile puternice, talentul adevărat și învățarea autentică. Ei sunt incapabili să-i conducă pe oameni pe calea cea bună. Spun doar cuvinte care îi induc pe aceștia în eroare și care nu reușesc să aibă vreun impact pozitiv. În orice caz, nu va funcționa dacă se fac doar consultări democratice, fără ca o persoană care înțelege adevărul să deschidă calea atunci când se confruntă cu o situație. Cea mai bună abordare rămâne ca lucrătorii și conducătorii să caute singuri adevărul, să aleagă cuvintele lui Dumnezeu care corespund, să le citească cu grijă și să mediteze cu atenție asupra lor. Apoi, ei pot aduce cuvintele lui Dumnezeu la adunare pentru a avea părtășie și a discuta cu toată lumea. Numai în acest fel se pot obține rezultate. În ceea ce-i privește pe conducătorii falși și pe antihriști, aceștia nu practică niciodată consultările democratice, indiferent de situație. Ei nu-i pun vreodată pe oameni să discute sau să aibă părtășie. Se agață de intențiile și de obiectivele lor, temându-se că acele consultări democratice îi vor da în vileag sau le vor zădărnici intențiile și obiectivele. Prin urmare, acționează în mod dictatorial, dorind întotdeauna să fie singurii care trag sforile. Chiar dacă în anumite chestiuni minore practică părtășia democratică, o fac doar pentru a încerca să atragă simpatia tuturor și pentru ca aceștia să-i privească într-o lumină pozitivă; fac asta doar pentru a-și consolida propriul statut. Dacă veți găsi unele persoane cu astfel de intenții, trebuie să vă feriți de ele, să le observați și, atunci când este necesar, trebuie să le dați în vileag și să le țineți sub control. Un conducător sau un lucrător potrivit este acela care caută adevărul mai întâi de unul singur și apoi îi îndrumă pe toți să aibă părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu și să caute adevărul. Este posibil ca, în timpul părtășiei, inima lor să nu fie pe deplin lămurită, să fie puțin confuză, dar, pe măsură ce continuă să aibă părtășie, vor avea parte de luminarea Duhului Sfânt. Poate că unul dintre ei poate vorbi despre o lumină sau despre o cale și, dacă toată lumea continuă să aibă părtășie sub semnul acestei iluminări și de-a lungul acestui drum, claritatea va apărea în inimile lor, permițându-le să determine calea corectă de practică. Pe măsură ce toți continuă să aibă părtășie, vor vorbi cu o claritate din ce în ce mai mare. Atât timp cât chiar și o singură persoană este luminată și iluminată de lucrarea Duhului Sfânt, va fi ca și cum toți ar fi fost luminați și iluminați. Toți conducătorii și lucrătorii ar trebui să învețe să caute adevărul în acest mod. Practicarea în felul acesta oferă o oportunitate pentru ca Duhul Sfânt să lucreze. Dacă ești mereu de acord cu opiniile tuturor și nu cauți să cunoști modul în care lucrează Duhul Sfânt, atunci aceasta va fi o abatere. Dacă urmezi mereu opiniile tuturor și să te mulțumești cu ceea ce toți consideră a fi bun – ce fel de abordare este aceasta? Este o abordare prin care cineva atrage simpatie, nu duce nicio povară și nu ia în considerare lucrarea casei lui Dumnezeu. Deși pare că ți-ai realizat lucrarea, ai permis oamenilor să aibă părtășie și să își exprime opiniile, ai practicat democrația și ai evitat autoritarismul sau să acționezi unilateral, scopul tău a fost să atragi simpatia, să-i faci pe oameni să aibă o părere bună despre tine, să te aprobe, să spună că nu ești dictatorial, că ești rațional și că ești capabil să faci lucrarea. Când acestea sunt îndeplinite, ești mulțumit. Este corect să faci asta? Poate fi corect finalul dacă scopul tău nu este astfel? Nu, cu siguranță că nu. Ai câștigat simpatia tuturor și i-ai făcut fericiți. Toți spun că ești un conducător bun, nu unul fals sau un antihrist, și că poți să faci lucrarea; toți te susțin – dar cine este cel care beneficiază în cele din urmă? Tu ești acela. Este acesta un final bun? Nu este. În primul rând, nu ai fost martor pentru Dumnezeu și, în al doilea, nu ai susținut lucrarea casei lui Dumnezeu. Finalul este că ai protejat interesele tale și pe ale tuturor celorlalți și ți-ai apărat statutul, dar nimeni nu a protejat interesele casei lui Dumnezeu și ale bisericii. Există multă armonie între voi toți, dar lucrarea esențială a casei lui Dumnezeu a fost dată la o parte. Nimeni nu acordă atenție și nu ia în considerare modul în care lucrarea casei lui Dumnezeu ar trebui să fie în concordanță cu principiile și cerințele lui Dumnezeu. Nu este aceasta o trădare a intereselor casei lui Dumnezeu? Ai trădat adevărul, cerințele lui Dumnezeu, precum și lucrarea și interesele casei lui Dumnezeu, ca să poți atrage simpatia tuturor. În cele din urmă, tu și toți ceilalți aveți de câștigat. Aceștia sunt oameni josnici, demni de dispreț, și o bandă de trădători. Aceasta este calea urmată de antihriști. Trădând interesele casei lui Dumnezeu pentru a mulțumi pe toată lumea și pentru a-ți menține propriul statut, ajungi să fii susținut și sprijinit de toți, astfel încât aceștia să te aleagă mereu pe tine drept conducător. Tu ți-ai consolidat statutul, dar intențiile și adevărul lui Dumnezeu au fost duse la îndeplinire în biserică? (Nu.) Acestea au fost obstrucționate de tine. Voia lui Dumnezeu nu a fost dusă la îndeplinire în biserica pe care o controlezi tu. Cuvintele lui Dumnezeu nu au fost duse la îndeplinire printre frați și surori și nu au intrat în inimile aleșilor lui Dumnezeu pentru a deveni viața lor. Cine este principalul vinovat de acest lucru? Tu ești. Ai devenit o piedică și un obstacol în calea împlinirii voii lui Dumnezeu în biserică – cum ar putea Dumnezeu să nu fie mânios pe tine? Nu ar trebui oare să fii înlocuit? Ce vei fi devenit dacă va fi timpul să fii înlocuit, dar, totuși, nimeni nu va fi de acord? Vei fi devenit un antihrist. I-ai condus pe o cale greșită pe toți cei care ți se închină și te urmează, ei pierzând șansa de a fi mântuiți și devenind mieii tăi de sacrificiu. Biserica aflată sub controlul tău a devenit o împărăție a antihristului. Acestea sunt consecințele. De ce nu este nimeni de acord să te înlocuiască? I-ai cumpărat pe toți, iar ei te consideră acum pe tine ca fiind Dumnezeu. I-ai luat locul lui Dumnezeu în inimile lor, ocupându-le în întregime. Nu-L mai au pe El sau adevărul în inimile lor; sunt ținuți captivi și controlați de tine. Acest lucru nu diferă cu nimic de modul în care Satana controlează și corupe oamenii. Dumnezeu i-a pus pe aceștia în mâinile tale, dar tu i-ai jefuit și ai pus stăpânire pe ei. Nu este acesta un antihrist? Este, într-adevăr, un antihrist. Ce rol joacă un antihrist în biserică? Acest lucru este evident și ușor de observat. Un antihrist este un agent de-al Satanei care face tot ce vrea acesta și împlinește scopul Satanei de a induce oamenii în eroare și de a-i controla. Făcând acest lucru, el devine complicele Satanei și ar trebui să fie blestemat și pedepsit de Dumnezeu.

Chiar acum, toți cei care servesc drept conducători și lucrători se tem să nu ia calea unui antihrist. Prin urmare, ce poți face pentru a evita acest rezultat? În primul rând, trebuie să înțelegi că îndatoririle pe care le îndeplinești și lucrarea pe care o faci sunt însărcinări de la Dumnezeu și trebuie să îți îndeplinești lucrarea în conformitate cu cerințele Lui. Dacă procedezi așa, vei avea un obiectiv și o direcție în minte și vei putea căuta adevărul și o cale în cuvintele lui Dumnezeu. Ar trebui apoi să îi îndrumi pe toți spre a avea părtășie despre pasajele relevante din cuvintele lui Dumnezeu și să le dai posibilitatea să aibă părtășie despre adevăr conform cuvintelor Sale, să obțină mai multă lumină din cuvintele lui Dumnezeu, să înțeleagă intențiile Lui și adevărul, iar apoi să practice în conformitate cu adevărurile-principii. Asta înseamnă să pășești pe calea cea bună. În esență, lucrarea bisericii este de a-i îndruma pe aleșii lui Dumnezeu spre a înțelege și a pătrunde în toate adevărurile pe care Dumnezeu le exprimă. Aceasta este lucrarea fundamentală a bisericii. Așadar, indiferent ce problemă e în curs de rezolvare, nicio adunare nu se poate lipsi de citirea pasajelor relevante din cuvintele lui Dumnezeu sau de părtășia despre adevăr. În cele din urmă, dacă poți avea părtășie despre adevăr și despre principiile de practică până când acestea vor fi clare, toată lumea va înțelege adevărul și va ști cum să îl practice. Indiferent din ce aspect al adevărului mănânci și bei în timpul unei adunări, trebuie să ai părtășie în acest mod și să cauți adevărul pe baza problemelor cu care te confrunți. Cei care înțeleg adevărul trebuie să conducă părtășia, iar cei care au fost luminați pot, apoi, să o continue. În acest fel, cu cât vor avea mai multă părtășie, cu atât mai mult Duhul Sfânt va lucra asupra lor, iar pe măsură ce vor avea mai multă părtășie despre adevăr, vor obține mai multă claritate. Atunci când toți vor înțelege adevărul, vor obține eliberarea și libertatea deplină și vor avea o cale de urmat. Acesta este cel mai bun rezultat pe care îl poate obține o adunare. Când toți vor comunica despre adevărul-realitate până când aceasta va fi clar prin acest tip de părtășie, nu vor înțelege atunci adevărul? (Ba da.) După ce oamenii vor înțelege adevărul, vor ști în mod natural cum să-l experimenteze și să-l practice. Când vor putea practica adevărul cu acuratețe, oare nu vor fi obținut adevărul? (Ba da.) Când o persoană a dobândit adevărul, nu Îl va fi câștigat pe Dumnezeu? Dacă cineva L-a câștigat pe Dumnezeu, nu va fi obținut mântuirea din partea Lui? (Ba da.) Dacă, în activitatea ta de conducător sau de lucrător, poți obține acest rezultat, îți vei fi făcut lucrarea în mod corespunzător, îți vei fi îndeplinit datoria conform standardelor și vei primi aprobarea lui Dumnezeu. Când toți aleșii lui Dumnezeu vor înțelege adevărul, ți se vor mai închina, și te vor mai urma? (Nu.) Oamenii doar te vor lăuda, te vor respecta, vor fi dispuși să intre în contact și să interacționeze cu tine și vor fi dispuși să asculte părtășia ta pentru a putea avea beneficii de pe urma acesteia. Cei care înțeleg adevărul pot fi cu adevărat lumina și sarea. Asta înseamnă să îți îndeplinești datoria de ființă creată și să fii o ființă creată corespunzătoare. Atunci când oamenii vor fi înțeles adevărul și vor fi ajuns la o relație mai strânsă cu Dumnezeu, vor putea atinge compatibilitatea cu El, nu se vor mai răzvrăti împotriva Lui, nu Îl vor mai înțelege greșit și nu I se vor mai împotrivi și vor putea să Îl preamărească și să fie martori pentru Dumnezeu indiferent de problemele cu care se confruntă. Dacă, în calitate de conducător sau de lucrător, practici conform unor principii ca acestea, în cel mai scurt timp, vei fi adus oamenii în fața lui Dumnezeu. Oamenii pe care îi conduci vor fi, de asemenea, capabili să practice adevărul, să intre în realitate, să-L preamărească pe Dumnezeu și să Îi fie martori. În acest fel, oamenii pe care îi conduci vor putea și ei să fie aprobați și câștigați de Dumnezeu. Așadar, atunci când un conducător merge pe calea urmăririi adevărului, acest lucru este pe deplin în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Atât timp cât ceea ce fac oamenii este în concordanță cu adevărurile-principii, rezultatele acțiunilor lor vor fi din ce în ce mai bune, fără nici un efect secundar, iar ei vor avea binecuvântarea și protecția lui Dumnezeu în orice privință. Chiar dacă uneori vor produce unele abateri, Dumnezeu îi va lumina și îi va conduce, iar ei vor găsi îndreptarea în cuvintele lui Dumnezeu. Atunci când oamenii iau calea cea bună, ei vor avea parte de binecuvântarea și de protecția lui Dumnezeu.

Care este scopul pentru care casa lui Dumnezeu practică alegeri și consultări democratice? De ce trebuie practicată democrația? (Pentru a-i împiedica pe oameni să-și facă singuri legea.) Într-adevăr, se practică pentru a evita această problemă. Cu toate acestea, scopul final al practicării consultărilor democratice este de a folosi adevărul pentru a rezolva problemele, de a evita producerea de abateri și de a acționa în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Este de a înțelege adevărul și de a intra pe drumul cel drept. Este de a găsi calea care urmează voia lui Dumnezeu, de a ne supune lucrării Sale și de a-i conduce pe aleșii lui Dumnezeu în adevărul-realitate, astfel încât voia Sa să fie dusă la îndeplinire. Este, de asemenea, pentru a ne apăra împotriva inducerii în eroare și a tulburărilor provocate de falșii conducători și de antihriști, pentru a preveni apariția haosului în biserică și pentru a proteja viețile aleșilor lui Dumnezeu împotriva pierderilor. Aceste rezultate se pot obține prin practicarea consultărilor democratice. Dacă nu există părtășie despre adevăr sau consultări democratice în biserică, este foarte ușor să se instaleze haosul, iar diavolii și Satanele să profite de o lacună, ceea ce va avea ca rezultat faptul că puterea va fi deținută de conducătorii falși și de antihriști. Deoarece toți oamenii au firi corupte, conducătorii și lucrătorii sunt cei mai predispuși să acționeze în mod dictatorial, să își îngăduie doar lor să aibă un cuvânt de spus și să ia toate deciziile. Casa lui Dumnezeu practică alegerile democratice doar pentru a-i împiedica pe conducători și pe lucrători să-și facă singuri legea, precum și pentru a-i împiedica pe falșii conducători și pe antihriști să dețină puterea în biserică, să fie singurii care au un cuvânt de spus și să aducă biserica sub controlul familiilor lor. Acest lucru se face în totalitate pentru a restricționa toate abordările autoritare și anticreștine. Totuși, acest lucru nu înseamnă că, prin practicarea democrației, casa lui Dumnezeu le acordă fraților și surorilor ultimul cuvânt și, cu siguranță, nu înseamnă că totul trebuie să fie decis prin consultarea cu aceștia. Casa lui Dumnezeu are atât democrație, cât și centralizare. Este foarte necesar ca ea să practice în acest fel. Există oare garanția că acele concluzii la care s-a ajuns doar prin practicarea democrației sunt în concordanță cu adevărul? Nu neapărat. Așa că de aceea trebuie să existe centralizare. Ce înseamnă centralizarea? Înseamnă să se pună laolaltă opiniile tuturor pentru a oferi o concluzie precisă, care să fie complet în concordanță cu adevărul și cu intențiile lui Dumnezeu. Când consultările democratice nu sunt în măsură să dea rezultate mai bune, atunci centralizarea este ceea ce trebuie pentru ca aceste rezultate să fie obținute. Modul în care se practică centralizarea constă în faptul că, în cazul în care grupul de decizie nu poate ajunge la un consens după ce a avut părtășie despre o problemă și nu poate lua o decizie corectă, atunci acest lucru trebuie să fie raportat Celui de mai sus pentru ca acesta să ia o decizie. Întrucât Cel de mai sus înțelege adevărul și deține principiile, hotărârile pe care le ia sunt corecte și în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. În cazul în care conducătorii bisericii sau grupul de decizie nu sunt capabili să aibă părtășie despre adevăr în mod clar sau să găsească principiile și calea, dacă nu știu cum să ia o decizie și, în aceste circumstanțe, nu raportează Celui de mai sus sau nu îi cer să ia o hotărâre, ci se ocupă pe cont propriu, atunci această biserică și acest grup de decizie sunt controlate de conducători falși și de antihriști. Dacă aleșii lui Dumnezeu obțin rezultate prin părtășia despre adevăr, iar concluziile la care ajung sunt corecte, Cel de mai sus își va da imediat aprobarea. Dacă există încă abateri în concluziile lor, iar acestea nu sunt pe deplin în concordanță cu adevărurile-principii, atunci Cel de mai sus le va corecta. În acest fel, erorile care apar, uneori, în cadrul consultărilor democratice pot fi evitate în mod eficient. Cu această centralizare, este posibil să se garanteze că respectivele consultări democratice funcționează în mod normal, nu sunt tulburate și, în același timp, că nu există abateri în îndeplinirea îndatoririlor din partea conducătorilor și a lucrătorilor. Deși casa lui Dumnezeu practică democrația, ea are principii pentru acest lucru. Aceste principii constau în faptul că totul trebuie să se facă în conformitate cu adevărul cuvintelor lui Dumnezeu și că trebuie să se supună lui Dumnezeu și tuturor lucrurilor pe care le spune El în toate chestiunile. Trebuie să se obțină aceste rezultate pentru a fi în conformitate cu principiile pentru democrație ale casei lui Dumnezeu. Rezultatele finale ale practicii democratice a bisericii trebuie să fie în conformitate cu adevărul. Dacă nu sunt, atunci acestea trebuie anulate. Unii oameni cred că practicarea democrației înseamnă că aleșii lui Dumnezeu au ultimul cuvânt în toate chestiunile și că tot ceea ce spun frații și surorile trebuie respectat și luat în considerare. Este corect acest lucru? Dețin frații și surorile adevărul? (Nu-l dețin.) Dacă lor li se permite să aibă ultimul cuvânt în toate chestiunile, în ce fel diferă acest lucru de a le îngădui conducătorilor falși și antihriștilor să aibă ultimul cuvânt? În ambele cazuri, ei nu dețin adevărul și sunt oameni corupți. Dacă aceștia au ultimul cuvânt, nu cumva Satana este cel care deține puterea? Prin urmare, a practica democrația nu înseamnă că tot ceea ce spun frații și surorile reprezintă adevărul, este corect și trebuie respectat. Nu este cazul aici. Democrația este practicată, în principal, pentru a permite fiecărei persoane să aibă șansa de a vorbi, de a discuta, de a avea părtășie și de a-și putea îndeplini propriile responsabilități, obligații și îndatoriri. Cu toate acestea, autoritatea de a lua o hotărâre se află în mâinile grupului de decizie. Hotărârile sunt luate de cei care înțeleg adevărul, iar toate chestiunile importante sunt decise de către Cel de mai sus. În acest fel, se poate garanta că deciziile pe care le ia biserica sunt în mare parte corecte sau că majoritatea deciziilor sunt corecte și că abaterile vor fi din ce în ce mai puține. Aceasta este însemnătatea adoptării alegerilor și a consultărilor democratice. Aceste lucruri sunt practicate în totalitate pentru a obține efectul de a fi în conformitate cu adevărul în toate chestiunile, pentru a ajunge la punctul în care este urmată voia lui Dumnezeu, sunt comise puține greșeli sau niciuna și pentru a garanta că voia lui Dumnezeu poate fi îndeplinită fără obstacole pe pământ. Dacă nu se practică alegerile și consultările democratice, sigur vor exista numeroși oameni răi care vor profita de lacune, iar conducătorii falși și antihriștii vor acționa în mod dictatorial. Acest lucru nu afectează doar expansiunea Evangheliei, ci și viața bisericească și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. De când casa lui Dumnezeu a început să practice alegerile democratice, au existat o serie de conducători falși și lucrători care au fost dezvăluiți și eliminați și oameni răi, care nu au avut portițe de care să profite. Au existat, de asemenea, o serie de persoane care urmăresc adevărul și pe care aleșii lui Dumnezeu le aprobă și care au fost desemnate drept conducători și lucrători. Acestora li s-a dat șansa de a se pregăti și de a fi desăvârșiți. Acestea sunt rezultate clare ale practicării alegerilor democratice și pot fi văzute de toți. Toți cei aleși de Dumnezeu ar trebui să înțeleagă că practicarea democrației de către biserică este benefică și favorabilă casei lui Dumnezeu, bisericii și oamenilor. Deoarece fiecare persoană din biserică este membră a casei lui Dumnezeu și nimeni nu este un străin, fiecare are dreptul să vorbească, să discute, să voteze și să aleagă în chestiuni care țin de lucrarea bisericii și așa mai departe. Acesta este un drept al tuturor. Cu toate acestea, a avea acest drept nu este echivalent cu faptul că deții adevărul sau că ți se îngăduie să acționezi în mod nechibzuit. Dacă abuzezi de acest drept, nu ar trebui să fii restricționat de casa lui Dumnezeu? (Ba da.) Ți s-a dat acest drept ca să practici adevărul și să tratezi problemele în conformitate cu adevărurile-principii. Ți s-a dat pentru ca tu să sprijini interesele bisericii și ale casei lui Dumnezeu. Nu ți s-a dat ca să ai tu ultimul cuvânt și să acționezi nechibzuit. Biserica poate să se raporteze la lucrurile pe care le spui și care sunt corecte și să le adopte. Dacă spui ceva greșit și ești respins, nu trebuie să insiști. Trebuie să practici acceptarea și supunerea. Acest mod de practică este benefic pentru lucrarea casei lui Dumnezeu.

Fragmentul 75

În activitatea lor, conducătorii de biserică și lucrătorii trebuie să fie atenți la două principii: unul este să-și înfăptuiască lucrarea în deplină conformitate cu principiile stipulate de rânduielile de lucru, fără să încalce vreodată acele principii și fără să-și întemeieze munca pe orice și-ar putea închipui sau pe oricare dintre propriile idei. În tot ceea ce fac, ei ar trebui să dea dovadă de grijă pentru lucrarea bisericii și să pună întotdeauna pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu. Încă un lucru – iar acesta este cel mai important – e că în toate lucrurile, ei trebuie să se concentreze pe a urmări călăuzirea Duhului Sfânt și a face totul conformându-se strict cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă sunt încă în stare să se împotrivească călăuzirii Duhului Sfânt sau dacă se iau cu încăpățânare după propriile idei și fac lucrurile după propria închipuire, atunci acțiunile lor vor constitui o împotrivire cât se poate de gravă față de Dumnezeu. Să-și întoarcă spatele, de repetate ori, luminării și călăuzirii Duhului Sfânt nu va duce decât la un impas. Dacă pierd lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu vor putea să lucreze; și, chiar dacă reușesc să lucreze cumva, nu vor realiza nimic. Acestea sunt cele două principii esențiale care trebuie respectate în timp ce lucrează: unul este să-și înfăptuiască lucrarea în concordanță exactă cu rânduielile de la cel de mai sus, precum și să acționeze în conformitate cu principiile stabilite de cel de mai sus; iar celălalt este să urmeze călăuzirea Duhului Sfânt înăuntrul lor. Odată ce aceste două principii sunt înțelese, nu vor fi atât de predispuși să facă greșeli în lucrarea lor. Experiența voastră în înfăptuirea lucrării bisericii este încă limitată, iar când lucrați, este extrem de denaturată de propriile idei. Câteodată, s-ar putea să nu înțelegeți luminarea sau călăuzirea dinăuntrul vostru care vine de la Duhul Sfânt; alte dăți, păreți că o înțelegeți, dar e probabil să o ignorați. Mereu vă închipuiți sau deduceți într-o manieră umană, acționând cum considerați adecvat, fără niciun fel de grijă pentru intențiile Duhului Sfânt. Vă vedeți de lucrarea voastră doar conform propriilor idei, punând deoparte orice luminare de la Duhul Sfânt. Astfel de situații au loc frecvent. Călăuzirea lăuntrică de la Duhul Sfânt nu este transcendentală; de fapt, este foarte normală. Adică, în adâncul inimii tale, simți că acest mod de a acționa este potrivit și că este modul cel mai bun. De fapt, acest gând este destul de clar; nu a fost rezultatul cugetării și, câteodată, nu înțelegi pe deplin de ce ar trebui să te comporți așa. Deseori, aceasta nu este altceva decât luminarea de la Duhul Sfânt. Acest lucru se întâmplă cel mai adesea persoanelor cu experiență. Duhul Sfânt te îndrumă să faci ceea ce este cel mai potrivit. Nu este ceva la care te gândești, ci mai degrabă este un sentiment din inima ta care te face să-ți dai seama că acesta este cel mai bun mod de a proceda și îți place să procedezi astfel fără să știi de ce. Acest lucru poate veni de la Duhul Sfânt. Ideile proprii izvorăsc adesea din gândire și chibzuire și toate sunt denaturate de voința proprie; oamenii se gândesc mereu la ce beneficiu și avantaj este pentru ei; fiecare acțiune pe care oamenii decid să o facă implică aceste lucruri. Totuși, îndrumarea de la Duhul Sfânt nu cuprinde nicicum asemenea denaturări. Este necesar să fii foarte atent la îndrumarea sau luminarea de la Duhul Sfânt; mai ales în chestiunile esențiale, trebuie să fii atent ca să le înțelegi. Oamenii cărora le place să își folosească mintea și să acționeze în funcție de propriile idei sunt cei mai predispuși să rateze o asemenea îndrumare sau luminare. Conducătorii și lucrătorii potriviți sunt oameni care au lucrarea Duhului Sfânt, care sunt atenți la lucrarea Duhului Sfânt în orice moment, care se supun Duhului Sfânt, au o inimă temătoare de Dumnezeu, țin cont de intențiile lui Dumnezeu și urmăresc neosteniți adevărul. Ca să Îl mulțumești pe Dumnezeu și să fii martor pentru El în mod corespunzător, ar trebui să reflectezi deseori asupra motivelor și denaturărilor pe care le ai când îți îndeplinești datoria, iar apoi să încerci să-ți dai seama cât de mult din conținutul lucrării este motivat de ideile umane, cât provine din luminarea Duhului Sfânt și cât respectă cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie, în mod constant și în toate împrejurările, să reflectezi dacă faptele și cuvintele tale sunt în conformitate cu adevărul. Practicând des astfel, vei ajunge pe drumul corect al slujirii lui Dumnezeu. Este necesar să deții adevărurile-realitate ca să ajungi să Îl slujești pe Dumnezeu într-un fel care este în conformitate cu intențiile Lui. Doar după ce au înțeles adevărul, au oamenii abilitatea de a discerne și de a recunoaște ce apare din ideile lor și ce apare din motivele umane. Pot să recunoască impuritățile umane, precum și ce înseamnă să acționeze conform adevărului. Abia după ce pot discerne, poate fi sigur că sunt capabili să pună în practică adevărul și să fie pe deplin în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Fără a înțelege adevărul, este imposibil ca oamenii să practice discernământul. O persoană confuză ar putea să creadă toată viața în Dumnezeu fără să știe ce înseamnă să i se dezvăluie propria corupție sau ce înseamnă să I se împotrivească lui Dumnezeu, deoarece nu înțelege adevărul; acel gând nici măcar nu există în mintea sa. Adevărul este inaccesibil oamenilor de calibru prea mic; indiferent cum ai avea părtășie cu ei despre adevăr, aceștia tot nu înțeleg. Asemenea oameni sunt confuzi. În credința lor, oamenii confuzi nu pot mărturisi pentru Dumnezeu; ei pot doar să muncească puțin. Dacă liderii și lucrătorii trebuie să își îndeplinească bine îndatoririle, atunci calibrul lor nu poate să fie prea rău. Cel puțin, trebuie să aibă înțelegere spirituală și să priceapă lucrurile într-o manieră pură, pentru a putea înțelege cu ușurință adevărul și a practica adevărul. Experiența unor oameni este prea superficială, așa că uneori există denaturări în înțelegerea lor asupra adevărului, iar apoi sunt predispuși să facă greșeli. Când există denaturări în înțelegerea lor, nu sunt la înălțimea sarcinii de a practica adevărul. Când există denaturări în înțelegerea oamenilor, este probabil ca aceștia să urmeze reglementări, iar atunci când urmează reglementări, este ușor să greșească și nu se ridică la înălțimea sarcinii de a practica adevărul. Când există denaturări în înțelegere, este, de asemenea, ușor să fii indus în eroare și folosit de antihriști. Prin urmare, denaturările în înțelegere pot duce la multe greșeli. Drept urmare, nu numai că nu își vor îndeplini bine îndatoririle, ci se pot și rătăci cu ușurință, ceea ce dăunează intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Ce valoare are cineva care își face datoria în acest fel? Acea persoană a devenit pur și simplu cineva care perturbă și tulbură lucrarea bisericii. În plus, trebuie învățate lecții din aceste eșecuri. Pentru a îndeplini lucrarea pe care o încredințează Dumnezeu, este necesar ca liderii și lucrătorii să înțeleagă aceste două principii: trebuie să adere cu strictețe la rânduielile de lucru ale Celui de mai sus în îndeplinirea datoriei și trebuie să acorde atenție și să se supună oricărei îndrumări din partea Duhului Sfânt, conform cuvântului lui Dumnezeu. Doar când aceste două principii sunt înțelese, lucrarea ta poate fi eficientă, iar intențiile lui Dumnezeu vor fi satisfăcute.

Fragmentul 76

În biserică, ce fel de persoană este cea mai arogantă? Cum se manifestă aroganța acelor persoane? În ce chestiuni este cel mai mult dezvăluită aroganța lor? Aveți discernământ în acest sens? Cei mai aroganți oameni din cadrul bisericii sunt de fapt cei răi și antihriștii. Aroganța lor o depășește cu mult pe cea a oamenilor normali, până în punctul de a fi lipsiți de rațiune. În ce aspecte este cel mai ușor de observat acest lucru? Atunci când aceștia sunt emondați, firea lor arogantă este expusă cel mai clar. Indiferent de amploarea faptelor rele ale acestor antihriști, dacă cineva îi emondează, ei se vor înfuria și vor spune: „Cine ești tu să mă critici și să îmi dai lecții? Câți oameni poți conduce? Poți să ții predici? Poți să ai părtășie despre adevăr? Dacă ai prelua rolul meu, nu ai fi la fel de bun ca mine!” Cum vi se pare acest lucru? Au ei cea mai mică atitudine de acceptare a adevărului? Dacă abordați în acest fel faptul de a fi emondați, vor fi probleme. Acest lucru dovedește că nu dețineți deloc adevărul-realitate și că viața-fire nu vi s-a schimbat deloc. Poate o persoană bătrână și profund coruptă ca aceasta să fie conducător sau lucrător? Poate ea să îndeplinească datoria de a-L sluji pe Dumnezeu? Sigur că nu, deoarece astfel de oameni nu sunt nici măcar calificați să fie conducători sau lucrători. Pentru a fi conducător sau lucrător trebuie să ai cel puțin o oarecare experiență autentică, să înțelegi unele adevăruri, să deții unele realități și să ai cel mai elementar nivel de supunere, ceea ce înseamnă că, cel puțin, trebuie să fii capabil să accepți să fii emondat – doar acest tip de persoană este în măsură să fie conducător sau lucrător. Dacă cineva nu deține deloc adevărul-realitate și încă se ceartă și se împotrivește atunci când este emondat și nu acceptă deloc adevărul, ce credeți că se va întâmpla dacă o astfel de persoană Îl slujește pe Dumnezeu? Nu există nicio îndoială că se va împotrivi lui Dumnezeu; nu va practica adevărul, indiferent de tipul de lucrare pe care o desfășoară și cu atât mai puțin nu va gestiona lucrurile în conformitate cu principiile. Prin urmare, dacă oamenii care nu dețin deloc adevărul-realitate își asumă rolurile de conducători sau lucrători, ei sigur vor merge pe calea antihriștilor și se vor împotrivi lui Dumnezeu. De ce mulți conducători și lucrători sunt dezvăluiți după ce și-au îndeplinit doar o mică parte din îndatoririle lor? Pentru că nu urmăresc adevărul, ci caută renumele, câștigurile și statutul și, drept urmare, firește că se angajează pe calea antihriștilor. În ceea ce vă privește pe toți, dacă vi s-ar da responsabilitatea unei biserici și nimeni nu v-ar verifica timp de șase luni, ați ajunge să mergeți pe calea greșită și să faceți ce vă place. Dacă ați fi lăsați să vă descurcați singuri timp de un an, ați ajunge să-i conduceți pe alți oameni pe căi greșite, iar toți s-ar concentra doar asupra rostirii cuvintelor și a doctrinelor și ar compara cine este mai bun decât cine. Dacă ați fi lăsați să vă descurcați singuri timp de doi ani, ați conduce oamenii înaintea voastră, oamenii ar asculta de voi și nu de Dumnezeu, iar în acest fel biserica ar degenera și ar deveni religioasă. Care este cauza acestui lucru? V-ați gândit vreodată la această întrebare? Pe ce cale merge o persoană care conduce biserica în acest fel? Pe calea antihriștilor. Voi ați fi așa? Cât timp mai puteți furniza oamenilor puținul adevăr pe care îl înțelegeți acum? Puteți să conduceți oamenii pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu? Dacă aleșii lui Dumnezeu pun multe întrebări, veți putea să le răspundeți având părtășie despre adevăr conform cuvintelor lui Dumnezeu? Dacă nu înțelegi adevărul și tot ceea ce faci este să predici niște cuvinte și doctrine, atunci, după ce te vor asculta de câteva ori, oamenii se vor plictisi, iar când vei continua să predici cuvinte și doctrine, se vor scârbi și vor fi capabili să discearnă – caz în care, de ce să mai continui să le predici? Dacă ești o persoană care are rațiune, ar trebui să încetezi să mai predici doctrine altor oameni, ar trebui să nu le mai ții lecții de sus, ar trebui să stai pe picior de egalitate cu ceilalți și ar trebui să mănânci, să bei și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu împreună cu ei. Toate acestea sunt manifestări ale oamenilor care au rațiune. Cei care sunt deosebit de aroganți și de neprihăniți de sine își pierd cu ușurință rațiunea și insistă să le predice altora cuvintele și doctrinele sau încearcă să se dea mari căutând și învățând teorii spirituale mai profunde, devenind astfel oameni care încearcă să-i înșele pe alții. A acționa astfel înseamnă să te împotrivești lui Dumnezeu. Îți este clar care vor fi consecințele dacă vei continua să predici în acest mod? Îți este clar unde îi vei conduce pe oameni? Ce fel de problemă este aceasta, atunci când mergi pe calea antihristului, îi conduci pe oameni înaintea ta și îi faci să ți se închine și supună ție? Nu cumva ești în competiție cu Dumnezeu pentru aleșii Lui? Acest lucru înseamnă să aduci înaintea ta oameni care inițial au vrut să creadă în Dumnezeu, să se întoarcă la El și să-L dobândească, făcându-i să asculte de tine, să facă ce spui tu și determinându-i să te trateze ca pe Dumnezeu. Și care va fi consecința acestui lucru? Acești oameni au crezut inițial în Dumnezeu pentru a fi mântuiți, dar au sfârșit prin a fi induși în eroare de tine – nu numai că nu vor fi mântuiți, dar vor suferi și pierzanie și vor fi distruși. Acționând în acest fel, îi duci în rătăcire, îi rănești profund, îi pierzi pe cei care cred în Dumnezeu. De ce fărădelege ești vinovat? Cum te poți revanșa față de ei? I-ai înșelat pe noii credincioși, i-ai transformat în miei, toți te ascultă, toți te urmează, iar în inima ta, de fapt, gândești: „Sunt puternic acum; atât de mulți oameni mă ascultă, iar biserica este la cheremul meu.” Această natură de trădare din om te face, în mod inconștient, să-L transformi pe Dumnezeu într-o simplă marionetă, iar apoi, tu însuți formezi vreun gen anume de religie sau de confesiune. Cum apar diferitele religii și confesiuni religioase? Apar în acest fel. Uitați-vă la liderii fiecărei religii și confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine, iar interpretările lor privind Biblia sunt în afara contextului și sunt ghidate de propriile noțiuni și închipuiri. Toți se bazează pe talente și cunoaștere pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă nu ar putea predica deloc, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere și pot predica unele doctrine sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să se folosească de unele trucuri. Folosesc aceste lucruri pentru a-i înșela pe oameni și pentru a-i aduce înaintea lor. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei îi urmează pe acești lideri. Când întâlnesc pe cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun: „Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire la credință.” Vedeți cum oamenii încă au nevoie de acordul și aprobarea celorlalți când vine vorba despre credința în Dumnezeu și despre acceptarea adevăratei căi – nu este aceasta o problemă? Atunci, ce au devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori falși, antihriști și obstacole pentru acceptarea de către oameni a adevăratei căi? Astfel de oameni sunt întocmai ca Pavel. De ce spun asta? Epistolele lui Pavel sunt consemnate în Biblie și sunt transmise de două mii de ani. De-a lungul întregii Epoci a Harului, cei care au crezut în Domnul au citit adesea cuvintele lui Pavel și le-au luat drept criteriu – suferința, supunerea propriului trup și, în cele din urmă, deținerea coroanei neprihănirii… Toți oamenii au crezut în Dumnezeu conform cuvintelor și doctrinelor lui Pavel. De-a lungul acestor două mii de ani, foarte mulți oameni l-au imitat pe Pavel, l-au venerat și l-au urmat. Ei au considerat cuvintele lui Pavel drept scriptură, au înlocuit cuvintele Domnului Isus cu cuvintele lui Pavel și nu au reușit să practice cuvintele lui Dumnezeu. Nu este aceasta o abatere? Este o abatere gravă. Cât de mult din intențiile lui Dumnezeu au putut înțelege oamenii în Epoca Harului? La urma urmei, cei care L-au urmat pe Isus în acea vreme erau în minoritate, iar cei care L-au cunoscut erau și mai puțini – nici măcar discipolii Săi nu L-au cunoscut cu adevărat. Dacă oamenii văd un pic de lumină în Biblie, nu ar trebui să creadă că aceasta reprezintă intențiile lui Dumnezeu și cu atât mai puțin ar trebui considerat un strop de luminare drept cunoaștere de Dumnezeu. Toți oamenii sunt aroganți și îngâmfați și nu-L păstrează pe Dumnezeu în inimile lor. Când înțeleg câteva doctrine, o pornesc la drum de unii singuri, ceea ce duce la formarea multor confesiuni. În Epoca Harului, Dumnezeu nu a fost deloc strict cu omul. Toate religiile și confesiunile în numele lui Isus aveau o parte din lucrarea Duhului Sfânt; atât timp cât nu existau duhuri rele care să lucreze în interiorul ei, Duhul Sfânt lucra asupra oricărei biserici, astfel încât majoritatea oamenilor se puteau bucura de harul lui Dumnezeu. În trecut, Dumnezeu nu era strict cu oamenii, indiferent dacă era autentică sau falsă credința lor în El, indiferent dacă îi urmau pe alții sau nu urmăreau adevărul, deoarece El sorocise deja că, în ultima etapă, toți cei predestinați și aleși de El vor trebui să vină în fața Lui și să-I accepte judecata. Dacă, după ce au acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, oamenii continuă să îi urmeze pe alții și să se închine lor, dacă nu urmăresc adevărul, ci caută în schimb binecuvântări și coroane, atunci acest lucru este de neiertat. Astfel de oameni vor avea același sfârșit ca și Pavel. De ce îi folosesc adesea pe Pavel și pe Petru drept exemple? Acestea sunt două căi. Credincioșii în Dumnezeu urmează fie calea lui Petru, fie calea lui Pavel. Acestea sunt singurele două căi. Indiferent dacă ești un adept sau un conducător, este același lucru. Dacă nu poți porni pe calea lui Petru, înseamnă că mergi pe calea lui Pavel. Acest lucru este inevitabil; nu există o a treia cale. Cei care nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, care nu-L cunosc, care nu caută să înțeleagă adevărul și care nu sunt capabili să I se supună întru totul lui Dumnezeu, trebuie să aibă, în cele din urmă, același sfârșit ca și Pavel. Dacă nu cauți să Îl cunoști pe Dumnezeu sau să înțelegi intențiile Lui și te străduiești doar să poți rosti cuvinte și doctrine și să predici teorii spirituale, atunci nu poți decât să I te împotrivești și să Îl trădezi pe Dumnezeu, pentru că este în natura umană să I te împotrivești lui Dumnezeu. Este garantat că lucrurile care nu se aliniază cu adevărul provin din voința omului. Tot ceea ce provine din voința omului, indiferent dacă este bun sau rău în ochii omului, perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Unii oameni cred că și dacă nu acționează în conformitate cu adevărul în câteva chestiuni, nu fac rău sau nu se împotrivesc lui Dumnezeu. Este corect acest lucru? Dacă nu acționezi în conformitate cu adevărul, atunci cu siguranță încalci adevărul, iar încălcarea adevărului înseamnă, în esență, a te împotrivi lui Dumnezeu; este doar un nivel diferit de gravitate. Chiar dacă nu ești catalogat ca fiind o persoană care se împotrivește lui Dumnezeu, Dumnezeu nu te va aproba, deoarece tu nu practici adevărul și faci doar lucruri care nu au legătură cu adevărul și acționezi doar după propria ta voință. Chiar dacă cei care nu urmăresc adevărul nu fac nici un rău, vor putea ei să se elibereze de firea lor coruptă? Dacă nu se pot lepăda de firea lor coruptă, înseamnă că vor continua să trăiască în conformitate cu ea. Chiar dacă nu fac nimic pentru a se împotrivi lui Dumnezeu, le este imposibil să se supună lui Dumnezeu, iar El nu va aproba astfel de oameni.