Răspuns:

Strict pe baza cuvintelor Domnului Isus conform cărora „Pentru că dacă nu plec, Apărătorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate și la judecată” (Ioan 16:7-8), îndrăznești să susții că Duhul Sfânt S-a pogorât de Rusalii pentru a lucra în om și pentru a îndeplini lucrarea de judecată din zilele de pe urmă? Există vreo bază pentru aceste lucruri în cuvintele lui Dumnezeu? Oare o astfel de înțelegere a cuvintelor Domnului este în conformitate cu voia Sa? Domnul Isus a spus clar: „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48). Cuvintele Domnului Isus nu sunt ambigue: acțiunile Sale nu au reprezentat lucrarea de judecată și El are să exprime adevărul și să îndeplinească lucrarea de judecată atunci când are să Se întoarcă, în zilele de pe urmă. Prin urmare, este în regulă să spunem că a lua lucrarea Duhului Sfânt din Epoca Harului și a numi-o lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu este greșit. Atunci când venim înaintea Domnului pentru a ne mărturisi păcatele și a ne pocăi, cu lacrimi de suferință șiroindu-ne pe chipuri, este vorba doar despre faptul că suntem emoționați și dojeniți de Duhul Sfânt. Înseamnă că lucrarea din Epoca Harului a Duhului Sfânt a fost eficientă. Este complet diferită de lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Pentru a înțelege exact ce este judecata, să ne uităm la două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Atunci când vine vorba despre «judecată», te gândești probabil la cuvintele rostite de Iahve pentru a-i învăța pe oamenii din toate regiunile și la cuvintele pe care Isus le-a rostit pentru a-i dojeni pe farisei. În ciuda severității lor, aceste cuvinte nu erau judecata lui Dumnezeu asupra omului, ci doar cuvinte rostite de Dumnezeu în medii diferite, adică în contexte diferite. Ele se deosebesc de cuvintele rostite de Hristos al zilelor de pe urmă când judecă omul în zilele de pe urmă. Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie supuși și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”).

„Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul Său. Deoarece judecata înseamnă folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea, este de necontestat că Dumnezeu Se va arăta tot ca imagine întrupată pentru a săvârși această lucrare printre oameni. Aceasta înseamnă că Hristos al zilelor de pe urmă va folosi adevărul pentru a-i învăța pe oamenii din întreaga lume și a le face cunoscute toate adevărurile. Aceasta este lucrarea de judecată a lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”).

Dumnezeu Atotputernic spune extrem de clar ce este judecata și că efectul lucrării de judecată este următorul: lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic este lucrarea de curățire și mântuire a omului odată pentru totdeauna. Nu se referă doar la a spune câteva cuvinte care dojenesc și blestemă omenirea și nici nu reprezintă exprimarea câtorva pasaje de text. În schimb, Dumnezeu exprimă o cantitate suficientă de cuvinte. Dumnezeu exprimă toate diferitele aspecte ale adevărului pe care omul ar trebui să le înțeleagă și să le pătrundă pentru curățirea și mântuirea sa și dezvăluie omenirii toate tainele planului Său de gestionare de șase mii de ani. Acum, Dumnezeu exprimă de sute, de mii de ori mai multe cuvinte decât au fost exprimate de Domnul Isus pe parcursul Epocii Harului. În miezul lucrării de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu se află exprimarea adevărului și a cuvintelor judecății omenirii. El a judecat și a dat în vileag natura și firea satanică, plină de păcat și potrivnică față de Dumnezeu a omului; El a dezvăluit realitatea corupției omenirii de către Satana; a demonstrat firea sfântă, dreaptă și de neofensat a lui Dumnezeu; și ne-a spus numeroase aspecte ale adevărului, cum ar fi voia lui Dumnezeu și cerințele Sale la adresa omenirii, precum și cine va fi mântuit și cine va fi pedepsit. Noi am experimentat lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, înțelegem scopul planului de gestionare al lui Dumnezeu, vedem clar chipul demonic al împotrivirii turbate a Satanei față de Dumnezeu, înțelegem adevărul și esența corupției noastre profunde de către Satana și ne cunoaștem naturile satanice care se împotrivesc lui Dumnezeu și-L trădează. De asemenea, avem puțină cunoaștere reală cu privire la firea cea dreaptă a lui Dumnezeu, atotputernicia și înțelepciunea Sa, ceea ce are și ceea ce este El. În noi a luat ființă o inimă care se teme de Dumnezeu și ne culcăm la pământ, fără a avea unde să ne ascundem rușinea, simțind că nu suntem vrednici să trăim înaintea lui Dumnezeu, detestându-ne și lepădându-ne de noi în inimile noastre. Suntem treptat eliberați din legăturile păcatului, trăim o asemănare umană adevărată și devenim cei care se tem realmente de Dumnezeu și-L ascultă. Acesta este efectul obținut din faptul că am experimentat lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu – și doar această lucrare reprezintă lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu.

Acum haideți să ne uităm la Epoca Harului. Deși Domnul Isus a rostit câteva cuvinte de judecată – cuvinte care-i condamnau și-i blestemau pe farisei – El a înfăptuit doar lucrarea de răscumpărare, în miezul căreia se afla iertarea, cerința la adresa oamenilor de a se pocăi și arătarea milei față de om, dăruindu-i har. Nu era lucrarea în centrul căreia să se afle judecata și curățirea păcatelor omului și astfel, Domnul Isus a exprimat doar o cantitate limitată de cuvinte pe baza lucrării de răscumpărare, învățându-ne cum să se pocăim și să mărturisim, cum să fim umili și răbdători, cum să fim botezați, să ne purtăm crucea, să îndurăm și așa mai departe. Crezând în Dumnezeu, trebuia doar să mărturisim și să ne pocăim conform cuvintelor Domnului pentru ca păcatele noastre să fie iertate și pentru ca noi să nu mai fim condamnați de lege și omorâți; prin urmare, eram calificați să ne rugăm lui Dumnezeu și să ne bucurăm de harul și de binecuvântările Sale. Acesta a fost efectul obținut de lucrarea de răscumpărare din Epoca Harului a lui Dumnezeu și a fost complet diferit de efectul obținut de lucrarea de judecată din zilele de pe urmă. Cu toate acestea, sunt unii care cred că a experimenta lucrarea din Epoca Harului a Duhului Sfânt, a fi luminați, dojeniți și disciplinați de Duhul Sfânt, a vărsa lacrimi de suferință în timp ce se roagă înaintea Domnului și a mărturisi păcatele lor și a manifesta anumite comportamente bune înseamnă a experimenta judecata lui Dumnezeu și a fi curățiți. Așa că vă întrebăm următorul lucru: Cunoașteți sursa păcatelor voastre? Vă cunoașteți esența de natură satanică ce se opune lui Dumnezeu? Știți adevărul corupției profunde a omenirii? Ați observat esența rea a Satanei? Cunoașteți firea dreaptă, maiestuoasă și de neofensat a lui Dumnezeu? Ați scăpat cu adevărat de legăturile și lanțurile păcatului? A fost firea voastră coruptă curățită? Ați devenit persoane care se tem de Dumnezeu și Îl ascultă? Nu ați dobândit nimic din toate acestea, prin urmare, cum puteți să spui că ați fost curățiți după ce ați experimentat judecata lui Dumnezeu? Așadar, lucrarea pe care Domnul Isus a înfăptuit-o în Epoca Harului nu a fost lucrarea de judecată. Numai ceea ce face Dumnezeu Atotputernic în Epoca Împărăției reprezintă lucrarea de judecată din zilele de pe urmă.