Versete din Biblie pentru referințe:

„Și am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soțul ei. Am auzit un glas puternic ieșind de la tron și spunând: «Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Și Dumnezeu Însuși va fi cu ei (și va fi Dumnezeul lor). El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus»” (Apocalipsa 21:2-4).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Împărăția se extinde în mijlocul omenirii, se formează în mijlocul omenirii și se ridică în mijlocul omenirii; nu există nicio forță care să poată să-Mi distrugă Împărăția. Oamenii Mei, care sunteți în Împărăția de astăzi, care dintre voi nu este membru al rasei umane? Care dintre voi se află în afara condiției umane? Când noul Meu punct de plecare este făcut public, cum vor reacționa oamenii? Ați văzut cu ochii voștri starea lumii omenești; încă nu ați alungat gândul de a trăi pentru totdeauna în această lume? Acum merg în mijlocul poporului Meu și trăiesc în mijlocul său. Astăzi, cei care au iubire autentică pentru Mine sunt binecuvântați. Binecuvântați sunt cei care Mi se supun, aceștia vor rămâne în Împărăția Mea. Binecuvântați sunt cei care Mă cunosc, aceștia vor domni în Împărăția Mea. Binecuvântați sunt cei care Mă urmează, aceștia vor scăpa de robia Satanei și se vor bucura de binecuvântările Mele. Binecuvântați sunt cei capabili să se răzvrătească împotriva lor înșiși, aceștia vor fi ocupați de Mine și vor moșteni belșugul Împărăției Mele. Pe cei care aleargă pentru Mine Mi-i voi aminti, pe cei care se consumă pentru Mine îi voi accepta, iar celor care Mi se oferă le voi oferi lucruri de care să se bucure. Pe cei care se bucură de cuvintele Mele îi voi binecuvânta; ei vor fi stâlpii Împărăției Mele, ei vor fi îmbogățiți peste măsură în casa Mea și nimeni nu se va putea compara cu ei. Ați acceptat vreodată binecuvântările care v-au fost pregătite? Ați urmărit vreodată făgăduințele care au fost făcute pentru voi? Sub îndrumarea luminii Mele, voi veți străpunge încleștarea forțelor întunericului. În mijlocul întunericului, nu veți pierde îndrumarea luminii. Veți fi stăpânii tuturor lucrurilor. Veți fi biruitori înaintea Satanei. La căderea țării marelui balaur roșu, veți sta în mijlocul nenumăraților oameni ca dovadă a biruinței Mele. Veți rămâne fermi și de neclintit în ținutul Sinimului. Datorită suferințelor pe care le îndurați, veți moșteni binecuvântările Mele și Îmi veți emana lumina slavei în întregul univers.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 19

De îndată ce a fost finalizată lucrarea de cucerire, omul va fi adus într-o lume frumoasă. Desigur, această viață se va desfășura în continuare pe pământ, dar va fi cu totul diferită de viața omului de astăzi. Este viața pe care omenirea o va avea după ce toți oamenii au fost cuceriți, va fi un nou început pentru om pe pământ, iar faptul că oamenii ar putea să aibă o asemenea viață va fi dovada că omenirea a intrat într-un târâm nou și frumos. Va fi începutul vieții omului și al lui Dumnezeu pe pământ. Premisa unei vieți atât de frumoase trebuie să fie faptul că, după ce omul a fost purificat și cucerit, el se supune înaintea Creatorului. Și astfel, lucrarea de cucerire este ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu înainte ca omenirea să pătrundă în minunata destinație. O astfel de viață este viața viitoare a omului pe pământ, cea mai frumoasă viață pe pământ, tipul de viață după care tânjește omul, tipul pe care omul nu l-a mai reușit niciodată înainte, în istoria lumii. Este rezultatul final al celor 6000 de ani de lucrare de gestionare; este acel lucru după care tânjește omenirea cel mai mult și este, de asemenea, promisiunea lui Dumnezeu pentru om. Dar această promisiune nu se poate împlini imediat: omul va intra în viitoarea destinație doar după ce lucrarea zilelor de pe urmă a fost finalizată și el a fost complet cucerit, adică, odată ce Satana a fost complet înfrânt. După ce va fi rafinat, omul va fi lipsit de o natură păcătoasă, deoarece Dumnezeu îl va fi înfrânt pe Satana, adică nu va exista nicio năvălire a forțelor ostile și nici forțe ostile care să poată ataca trupul omului. Și astfel, omul va fi liber și sfințit – el va fi intrat în eternitate. Doar dacă forțele ostile ale întunericului sunt ținute în robie va fi omul liber oriunde merge și, astfel, va fi lipsit de răzvrătire sau împotrivire. Satana nu are decât să fie ținut în robie și totul va fi în regulă cu omul; situația actuală există pentru că Satana încă provoacă tulburare peste tot pe pământ și deoarece întreaga lucrare de gestionare a lui Dumnezeu nu a ajuns încă la final. Odată ce Satana a fost înfrânt, omul va fi eliberat pe deplin; când omul Îl câștigă pe Dumnezeu și iese de sub controlul Satanei, el va privi Soarele dreptății.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”

Când Dumnezeu Își va dezlănțui grozava Sa mânie, întreaga lume va experimenta tot felul de dezastre ca rezultat, precum un vulcan care erupe. Stând la înălțime în cer, se poate vedea că, pe pământ, tot felul de calamități se apropie de întreaga omenire, tot mai mult cu fiecare zi. Privind de sus în jos, pământul prezintă o varietate de scene precum cele care preced un cutremur. Focul lichid năvălește necontrolat, lava curge liber, munții se mută și o lumină rece strălucește peste toate. Întreaga lume s-a scufundat în foc. Aceasta este scena în care Dumnezeu Își dezlănțuie mânia și este timpul judecății Sale. Toți cei care sunt din carne și sânge vor fi incapabili să scape. Astfel, războaiele dintre țări și conflictele dintre oameni nu vor fi necesare pentru a distruge întreaga lume; în schimb, lumea se va „bucura în mod conștient” în leagănul mustrării lui Dumnezeu. Nimeni nu va putea scăpa; fiecare persoană în parte trebuie să treacă prin acest calvar, una câte una. După aceea, întregul univers va scânteia din nou de strălucire sfântă și întreaga omenire va începe din nou o viață nouă. Iar Dumnezeu Se va odihni deasupra universului și va binecuvânta întreaga omenire în fiecare zi.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dezvăluiri ale tainelor «Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers»”, Capitolul 18

În timp ce cuvintele Mele devin complete, Împărăția este treptat formată pe pământ și omul este treptat reîntors la normalitate și, astfel, se întemeiază pe pământ Împărăția din inima Mea. În Împărăție, toți oamenii lui Dumnezeu își recapătă viața omului normal. Dusă este iarna geroasă, înlocuită de o lume a orașelor primăverii, unde primăvara durează tot anul. Oamenii nu mai sunt expuși dezolării din lumea omului și nu mai îndură gerul lumii lui. Oamenii nu se luptă unii cu ceilalți, țările nu mai merg la război una împotriva celeilalte, nu mai există măcel și sângele care curge din măcel; toate pământurile sunt pline de bucurie și peste tot abundă o căldură între oameni. Eu umblu prin lume, Mă bucur din înălțimea tronului Meu și trăiesc printre stele. Îngerii Îmi oferă noi cântece și dansuri. Fragilitatea lor nu mai face ca lacrimile să le curgă pe obraji. Nu mai aud, înaintea Mea, sunetul plânsului îngerilor și nimeni nu-Mi mai destăinuie supărările sale. Astăzi, trăiți cu toții înaintea Mea; mâine, veți exista cu toții în Împărăția Mea. Nu este oare aceasta cea mai mare binecuvântare pe care o acord omului?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 20

O viață de odihnă înseamnă o viață fără război, fără murdărie și fără nicio nedreptate. Cu alte cuvinte, e o viață lipsită de tulburările Satanei (aici, „Satana” se referă la forțe ostile) și de corupția Satanei, și liberă de intruziunea oricărei forțe în opoziție cu Dumnezeu; e o viață în care totul este sortat după felul său și I se poate închina Creatorului și în care cerul și pământul sunt cu desăvârșire liniștite. Aceasta este viața de odihnă a oamenilor. Când Dumnezeu Se va odihni, nedreptatea nu va mai exista pe pământ, nici nu va mai fi vreo altă intruziune a forțelor ostile, iar omenirea va intra pe un tărâm nou; nu va mai fi o omenire coruptă de Satana, ci mai degrabă o omenire care a fost mântuită după ce a fost coruptă de Satana. Ziua de odihnă a omenirii va fi și ziua de odihnă a lui Dumnezeu. Dumnezeu Și-a pierdut odihna din cauza incapacității omenirii de a intra în odihnă; nu e vorba că inițial nu a avut odihnă. Intrarea în odihnă nu înseamnă că activitatea tuturor lucrurilor încetează sau că dezvoltarea tuturor lucrurilor se oprește, nici nu înseamnă că Dumnezeu încetează să lucreze sau că oamenii încetează să trăiască. Semnul intrării în odihnă este că Satana a fost distrus, că acei oameni răi care i s-au alăturat în a face rele au fost pedepsiți și nimiciți și că toate forțele ostile față de Dumnezeu încetează să existe. Intrarea lui Dumnezeu în odihnă înseamnă că El nu-Și va mai desfășura lucrarea de mântuire a omenirii. Intrarea omenirii în odihnă înseamnă că întreaga omenire va trăi în lumina lui Dumnezeu și sub binecuvântările Sale, fără corupția Satanei, nicio nedreptate nu se va mai petrece și toți oamenii vor trăi normal pe pământ, sub grija lui Dumnezeu. Când Dumnezeu și omenirea intră în odihnă împreună, înseamnă că omenirea a fost mântuită și că Satana a fost distrus, că lucrarea lui Dumnezeu asupra oamenilor este întru totul completă. Dumnezeu nu va mai continua să lucreze asupra oamenilor, iar ei nu vor mai trăi sub controlul Satanei. Ca atare, Dumnezeu nu va mai fi ocupat, iar oamenii nu vor mai fi mereu în goană; Dumnezeu și omenirea vor intra simultan în odihnă. Dumnezeu Se va întoarce la locul Său inițial și fiecare persoană se va întoarce la locul său corespunzător. Acestea vor fi destinațiile respective ale lui Dumnezeu și ale oamenilor odată ce întreaga gestionare a lui Dumnezeu se va sfârși. Dumnezeu are destinația lui Dumnezeu, iar oamenii au locul în care vor merge. În timp ce Se odihnește, Dumnezeu va continua să-i conducă pe toți oamenii să trăiască pe pământ și, în timp ce se află în lumina Lui, ei se vor închina unicului Dumnezeu adevărat din ceruri. Dumnezeu nu va trăi în mijlocul omenirii, nici oamenii nu vor putea să trăiască alături de Dumnezeu în destinația Lui. Dumnezeu și oamenii nu pot trăi în același ținut; mai degrabă, amândoi au propriile moduri corespunzătoare de a trăi. Dumnezeu este Cel care conduce întreaga omenire și întreaga omenire este cristalizarea lucrării de gestionare a lui Dumnezeu. Oamenii sunt cei care sunt conduși, și ei nu sunt din aceeași substanță ca Dumnezeu. A se „odihni” înseamnă a se întoarce la locul de origine al fiecăruia. De aceea, când Dumnezeu intră în odihnă, înseamnă că S-a întors la locul Său de origine. El nu va mai trăi pe pământ și nu va mai fi în mijlocul omenirii pentru a împărtăși bucuria și suferința ei. Când oamenii intră în odihnă, înseamnă că au devenit adevărate ființe create; ei I se vor închina lui Dumnezeu de pe pământ și vor trăi vieți umane normale. Oamenii nu se vor mai răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și nu I se vor mai împotrivi și se vor întoarce la viața inițială a lui Adam și a Evei. Acestea vor fi viețile și destinațiile corespunzătoare ale lui Dumnezeu și ale oamenilor după ce intră în odihnă. Înfrângerea Satanei este o tendință inevitabilă în războiul dintre acesta și Dumnezeu. Ca atare, intrarea lui Dumnezeu în odihnă după finalizarea lucrării Sale de gestionare și mântuirea completă și intrarea în odihnă a omenirii au devenit, în același mod, tendințe inevitabile. Locul de odihnă al omenirii este pe pământ, iar cel al lui Dumnezeu este în ceruri. Oamenii I se vor închina lui Dumnezeu în timp ce se odihnesc, trăind pe pământ. Dumnezeu îi va conduce pe oamenii rămași în timp ce El Se odihnește; El îi va conduce din cer, nu de pe pământ. Dumnezeu va fi în continuare Duhul, în timp ce oamenii vor fi în continuare trup. Dumnezeu și oamenii au propriile moduri de a se odihni. În timp ce Dumnezeu Se va odihni, El va veni și Se va arăta printre oameni; în timp ce oamenii se vor odihni, ei vor fi conduși de Dumnezeu să viziteze cerurile și să se bucure de viața de acolo.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Când omenirea obține viața adevărată a omului pe pământ și când toate forțele Satanei sunt înrobite, omul va trăi cu ușurință pe pământ. Lucrurile nu vor fi la fel de complexe precum sunt astăzi: relațiile umane, relațiile sociale, relațiile familiale complexe – aduc atât de multe probleme, atât de multă durere! Viața omului aici este așa de nefericită! Odată ce omul a fost cucerit, inima și mintea lui se vor schimba: el va avea o inimă cu frică de Dumnezeu și care Îl iubește pe Dumnezeu. Odată ce toți cei din univers care caută să-L iubească pe Dumnezeu au fost cuceriți, adică, odată ce Satana a fost înfrânt, și odată ce Satana – toate forțele întunericului – a fost înrobit, atunci viața omului pe pământ va fi netulburată, iar el va putea să trăiască în mod liber pe pământ. Dacă viața omului ar fi lipsită de relații lumești și de complexitățile trupului, atunci ar fi mult mai ușor. Relațiile trupești ale omului sunt prea complicate, iar faptul că omul are astfel de lucruri dovedește că el încă nu s-a eliberat de influența Satanei. Dacă ai avea aceeași relație cu fiecare dintre frații și surorile tale, dacă ai avea aceeași relație cu fiecare membru al familiei tale, atunci nu ai avea griji și nu ar trebui să te îngrijorezi în privința nimănui. Nimic nu ar putea fi mai frumos și, în acest mod, omul ar fi eliberat de jumătate din suferința lui. Trăind o viață omenească normală pe pământ, omul va fi asemănător îngerilor; deși încă aparținând trupului, el va fi foarte asemănător unui înger. Aceasta este promisiunea finală, ultima promisiune acordată omului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”

Când omul intră în destinația eternă, el I se va închina Creatorului, iar datorită faptului că omul va fi fost mântuit și va fi intrat în eternitate, el nu va mai urmări niciun țel și cu atât mai puțin va trebui să se îngrijoreze că va fi sub asediul Satanei. În acest moment, fiecare persoană își va păstra locul și își va realiza datoria, și deși nu va fi mustrată sau judecată, fiecare persoană își va realiza datoria. În acel moment, omul va fi o ființă creată, atât ca identitate, cât și ca statut. Nu va mai exista distincția dintre cei de sus și cei de jos; fiecare persoană va îndeplini, pur și simplu, o funcție diferită. Totuși, omul va trăi în continuare într-o destinație ordonată și potrivită pentru omenire; omul își va realiza datoria de dragul de a se închina Creatorului, și aceasta e omenirea care va fi omenirea eternității. În acel moment, omul va fi câștigat o viață iluminată de Dumnezeu, o viață sub protecția și grija lui Dumnezeu, și va trăi împreună cu Dumnezeu. Omenirea va duce o viață normală pe pământ, și toți oamenii vor intra pe calea cea dreaptă. Planul de gestionare de 6000 de ani îl va fi învins cu totul pe Satana, adică Dumnezeu va fi restabilit chipul inițial al omului după ce l-a creat pe pământ și, astfel, intențiile originale ale lui Dumnezeu vor fi fost satisfăcute.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”

Când oamenii vor fi fost readuși la asemănarea lor originală și când vor putea să-și îndeplinească îndatoririle corespunzătoare, să-și păstreze locurile cuvenite, și să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi câștigat pe pământ un grup de oameni care I se închină și, de asemenea, va fi întemeiat pe pământ o Împărăție care I se închină. El va avea victorie eternă pe pământ și toți aceia care I se opun vor pieri pentru toată eternitatea. Asta va restabili intenția Sa originală în crearea omenirii; Îi va restaura intenția în crearea tuturor lucrurilor și, de asemenea, Îi va restaura autoritatea pe pământ, printre toate lucrurile și printre dușmanii Săi. Acestea vor fi semnele victoriei Sale depline. De atunci înainte, umanitatea va intra în odihnă și va începe o viață care este pe calea cea dreaptă. Dumnezeu, de asemenea, va intra în odihna eternă cu omenirea și va începe o viață eternă împărtășită atât de El Însuși, cât și de oameni. Murdăria și răzvrătirea de pe pământ vor fi dispărut, iar toată tânguirea se va fi risipit și totul din această lume care se opune lui Dumnezeu va fi încetat să existe. Doar Dumnezeu și acei oameni cărora El le-a adus mântuirea vor rămâne; doar creația Lui va rămâne.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Întregul pământ este plin de sunetul râsetelor, peste tot pe pământ există o atmosferă de laudă și nicăieri nu lipsește slava Mea. Înțelepciunea Mea este pretutindeni pe pământ și în întregul univers. Printre toate lucrurile sunt roadele înțelepciunii Mele, printre miriadele de oameni abundă capodoperele înțelepciunii Mele; totul este precum toate lucrurile din Împărăția Mea și toți oamenii locuiesc în odihnă sub cerurile Mele ca oile pe pășunile Mele. Mă mișc deasupra miriadelor de oameni și privesc peste tot. Nimic nu pare vreodată vechi și nicio persoană nu este cum era. Mă odihnesc pe tron, Mă întind peste întregul univers și sunt complet satisfăcut, căci toate lucrurile și-au recăpătat sfințenia și pot locui din nou în pace în Sion, iar oamenii de pe pământ pot încă o dată să trăiască și să lucreze în pace și mulțumire sub îndrumarea Mea. În prinsoarea Mea, miriadele de oameni ai Mei gestionează totul. Ei și-au recăpătat inteligența anterioară și chipul inițial; ele nu mai sunt acoperite cu praf, ci, în Împărăția Mea, sunt la fel de sfinte ca jadul, fiecare cu o față precum cea a celui sfânt din inima omului, căci Împărăția Mea a fost înființată printre oameni.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 16

„Mă mișc deasupra miriadelor de oameni și privesc peste tot. Nimic nu pare vreodată vechi și nicio persoană nu este cum era. Mă odihnesc pe tron, Mă întind peste întregul univers […].” Acesta este rezultatul lucrării prezente a lui Dumnezeu. Toți aleșii lui Dumnezeu se întorc la asemănarea lor originală, datorită căreia îngerii, care au suferit timp de atât de mulți ani, sunt eliberați, exact așa cum spune Dumnezeu: „fețele lor sunt precum cea a celui sfânt din inima omului”. Deoarece îngerii lucrează pe pământ și Îl slujesc pe Dumnezeu pe pământ și pentru că slava lui Dumnezeu se răspândește în întreaga lume, cerul este adus pe pământ și pământul este ridicat la cer. Prin urmare, omul este legătura care unește cerul și pământul; cerul și pământul nu mai sunt despărțite, nu mai sunt separate, ci unite ca un întreg. În întreaga lume, există doar Dumnezeu și omul. Nu există praf sau noroi și toate lucrurile sunt reînnoite, precum un mic miel care stă pe o pajiște verde sub cer, bucurându-se de tot harul lui Dumnezeu. Și este datorită sosirii verdeții faptul că suflarea vieții strălucește, căci Dumnezeu vine în lume pentru a trăi împreună cu omul pentru întreaga eternitate, așa cum a fost spus din gura lui Dumnezeu că „Pot locui din nou în pace în Sion”. Acesta este simbolul înfrângerii Satanei, este ziua odihnei lui Dumnezeu și această zi va fi preamărită și proclamată de miriadele de oameni și ținută minte de toți. Când Dumnezeu Se odihnește pe tron, acela este și momentul când Dumnezeu Își încheie lucrarea pe pământ și este chiar momentul când toate tainele lui Dumnezeu se manifestă în fața omului; Dumnezeu și omul vor fi pentru totdeauna în armonie, niciodată separați – astfel sunt imaginile frumoase ale Împărăției!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dezvăluiri ale tainelor «Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers»”, Capitolul 16

În toiul fulgerelor, tot felul de animale sunt dezvăluite în adevăratele lor forme. Tot așa, iluminat de lumina Mea, omul și-a recăpătat sfințenia pe care o avea odinioară. O, lume coruptă a trecutului! În sfârșit s-a răsturnat în apa murdară și, scufundându-se sub suprafață, s-a transformat în noroi! O, întreagă omenire a propriei Mele creații! În sfârșit s-a întors la viață în lumină, a primit temelia existenței și a încetat să se mai zbată în noroi! O, toate lucrurile pe care le țin în mâinile Mele! Cum pot să nu fie reînnoite ca urmare a cuvintelor Mele? Cum pot, în lumină, să nu-și îndeplinească funcțiile? Pământul nu mai este cuprins de o liniște de mormânt și tăcut, cerul nu mai este pustiu și mohorât. Cerul și pământul, nemaifiind separate de un gol, sunt unite ca unul, pentru a nu mai fi vreodată despărțite. Cu această ocazie triumfătoare, în acest moment de mare bucurie, dreptatea și sfințenia Mea s-au extins deasupra universului și de la un capăt la celălalt al acestuia și sunt preamărite fără încetare printre toți oamenii. Orașele cerului râd de bucurie și împărăția pământului dansează de bucurie. Cine nu se bucură în acest moment? Și cine nu plânge? Pământul, în starea sa primordială, aparține cerului, iar cerul este unit cu pământul. Omul este cordonul care unește cerul și pământul. Datorită sfințeniei lui, datorită reînnoirii lui, cerul nu mai este ascuns de pământ, iar pământul nu mai este tăcut față de cer. Fețele tuturor oamenilor sunt încununate de zâmbete de mulțumire și o dulceață ce nu cunoaște hotare este ascunsă în inimile lor. Oamenii nu se ceartă și nici nu ajung să se bată unul cu altul. Există cineva care, în lumina Mea, să nu trăiască pașnic cu ceilalți? Există cineva care, în ziua Mea, să-Mi necinstească numele? Toți își îndreaptă privirea temătoare către Mine și, în inimile lor, Mă strigă în taină. Am scrutat fiecare acțiune a lor: printre oamenii care au fost curățiți, nu există niciunul care să se răzvrătească împotriva Mea, niciunul care să emită judecăți asupra Mea. Firea Mea îmbibă toți oamenii. Toți ajung să Mă cunoască, se apropie de Mine și Mă privesc cu admirație. Eu stau neclintit în duhul omului, sunt ridicat la cea mai înaltă culme în ochii omului și curg prin sângele din venele omului. Bucuria din inima omului umple fiecare loc de pe fața pământului, aerul este înviorător și proaspăt, cețurile dense nu mai învelesc pământul, iar soarele strălucește cu splendoare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 18

În lumina Mea, oamenii văd din nou lumina. În cuvântul Meu, oamenii dobândesc lucruri ca să se bucure de ele. Am venit din Răsărit, din Răsărit am pornit. Când lumina slăvii Mele strălucește, nenumăratele națiuni sunt luminate, totul este iluminat, nimic nu rămâne în beznă. În Împărăție, viața pe care poporul lui Dumnezeu o trăiește alături de Dumnezeu este peste măsură de fericită. Apele dansează de bucurie față de viețile binecuvântate ale oamenilor, munții se bucură de belșugul Meu împreună cu oamenii. Toți oamenii se străduiesc, muncesc din greu, dovedindu-și devotamentul în Împărăția Mea. În Împărăție, nu mai există răzvrătire, nu mai există împotrivire; cerul și pământul depind unul de altul, Eu și omul ne apropiem în simțăminte profunde, trăind plăcut împreună, sprijinindu-ne unul pe celălalt… În acest moment, Îmi încep formal viața în ceruri. Tulburarea Satanei nu mai există, iar oamenii intră în odihnă. În univers, aleșii Mei trăiesc în lumina slăvii Mele, binecuvântați fără egal, nu ca oameni care trăiesc printre oameni, ci ca oameni care trăiesc cu Dumnezeu. Toți oamenii au trecut prin corupția Satanei și au băut până la fund din amărăciunea și din dulceața vieții. Acum, trăind în lumina Mea, cum pot ei să nu se veselească? Cum pot ei să renunțe ușor la acest moment minunat și să-l lase să le scape? O, voi, oamenilor! Grăbiți-vă să cântați cântecul din inimile voastre și dansați de bucurie pentru Mine! Grăbiți-vă să vă înălțați inimile sincere și oferiți-Mi-le Mie! Grăbiți-vă să bateți tobele și cântați plini de veselie pentru Mine! Îmi radiez încântarea de deasupra universului! Oamenilor le arăt chipul Meu splendid! Voi striga cu un glas puternic! Voi transcende universul! Deja domnesc printre oameni! Oamenii Mă preamăresc! Plutesc în cerurile albastre de deasupra și oamenii merg împreună cu Mine. Merg printre oamenii Mei și ei Mă înconjoară! Inimile oamenilor debordează de bucurie, cântecele lor răsunătoare zguduie universul, făcând să trosnească bolțile cerești! Universul nu mai este învăluit în ceață; nu mai este noroi și nici ape menajere nu mai sunt. Oameni sfinți ai universului! Sub examinarea Mea, ei își arată adevăratul chip. Nu sunt oameni plini de scârnăvie, ci oameni sfinți, puri ca jadul, ei sunt toți preaiubiții Mei, sunt toți încântarea Mea! Toate lucrurile se reîntorc la viață. Cei sfinți s-au întors ca să Mă slujească în ceruri, intrând în îmbrățișarea Mea caldă, fără a mai plânge, fără a-și mai face griji, oferindu-Mi-se, întorcându-se în casa Mea, și în patria lor Mă vor iubi neîncetat! Neschimbători de-a pururi! Unde este durerea! Unde sunt lacrimile! Unde este trupul! Pământul nu mai există, dar cerul este etern. Eu apar în fața nenumăratelor popoare și nenumăratele popoare Mă slăvesc. Viața aceasta, frumusețea aceasta, din vremuri imemoriale și până la sfârșitul timpului, nu se vor schimba. Aceasta este viața Împărăției.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Veseliți-vă, voi toți, oamenilor!