Versete din Biblie pentru referințe:

„Deci, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați!” (Luca 12:40).

„Căci așa cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot așa va fi și cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație” (Luca 17:24-25).

„Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului” (Ioan 5:22).

„Și I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului” (Ioan 5:27).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Isus a spus că El va sosi precum plecase, dar știi adevărata semnificație a cuvintelor Sale? Se poate ca El să îi fi spus acestui grup al vostru? Tot ce știi este că El va sosi precum a plecat, stând pe un nor, dar știi exact cum Dumnezeu Însuși Își face lucrarea? Dacă ai fi cu adevărat în stare să vezi, atunci cum pot fi explicate cuvintele pe care le-a rostit Isus? El a spus: „Când Fiul Omului va veni în zilele de pe urmă, El Însuși nu va ști, îngerii nu vor ști, mesagerii din cer nu vor ști și întreaga omenire nu va ști. Doar Tatăl va ști, adică, doar Duhul va ști”. Nici măcar Fiul Omului Însuși nu știe, totuși, tu ești capabil să vezi și să știi? Dacă ai fi fost capabil să știi și să vezi cu proprii tăi ochi, nu ar fi fost aceste cuvinte rostite în van? Și ce a spus Isus la acea vreme? „Despre ziua și ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii cerurilor, (nici Fiul), ci numai Tatăl. Așa cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și la venirea Fiului Omului. […] Prin urmare, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați!” Când vine acea zi, Fiul Omului Însuși nu o va ști. Fiul Omului se referă la trupul întrupat al lui Dumnezeu, o persoană normală și obișnuită. Nici chiar Însuși Fiul Omului nu știe, deci cum ai putea tu să știi? Isus a spus că El va sosi precum plecase. Nici chiar El Însuși nu știe când sosește, deci poate El să te anunțe dinainte? Ești în stare să Îi vezi sosirea? Nu este aceea o glumă?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)”

Dumnezeu a devenit trup deoarece obiectul lucrării Sale nu este duhul Satanei sau vreun lucru care nu este al trupului, ci omul, care este din trup și a fost corupt de Satana. Tocmai pentru că trupul omului a fost corupt, Dumnezeu a făcut omul trupesc obiectul lucrării Sale; chiar mai mult de atât, Dumnezeu l-a ales pe om să fie singurul obiect al lucrării Sale pe parcursul tuturor etapelor lucrării Sale de mântuire deoarece omul este obiectul corupției. Omul este o ființă muritoare, este din trup și sânge, iar Dumnezeu este Singurul care îl poate mântui pe om. Astfel, Dumnezeu trebuie să devină trup care posedă aceleași atribute ca ale omului pentru a-Și face lucrarea, astfel încât lucrarea Sa să poată obține efecte mai bune. Dumnezeu trebuie să devină trup pentru a-Și face lucrarea tocmai pentru că omul este din trup și este incapabil să învingă păcatul sau să se dezbrace pe sine de trup.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”

Mântuirea omului de către Dumnezeu nu se face direct, prin intermediul Duhului și cu identitatea Duhului, deoarece Duhul Său nu poate fi nici atins, nici văzut de către om, și omul nici nu se poate apropia de El. Dacă El ar încerca să-l mântuiască pe om în mod direct ca Duh, omul ar fi incapabil să primească mântuirea Lui. Dacă Dumnezeu nu ar îmbrăca învelișul exterior al unei ființe umane create, nu ar exista nicio cale ca omul să primească această mântuire. Căci omul nu are absolut nicio cale să se apropie de El, la fel cum nimeni nu a putut să se apropie de norul lui Iahve. Numai devenind o ființă umană creată, adică, doar prin punerea Căii Sale în trupul ce urmează El să devină, poate El să lucreze personal Calea în toți cei care Îl urmează. Doar atunci poate omul, personal, să-I audă și să-I vadă Calea și, de asemenea, să câștige Calea Sa și, astfel, să ajungă să fie pe deplin mântuit. Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, niciun om din carne și oase nu ar fi fost capabil să primească o mântuire atât de mare și nici măcar o singură persoană nu ar fi fost mântuită. Dacă Duhul lui Dumnezeu ar lucra direct în mijlocul omenirii, întreaga umanitate ar fi lovită sau, fără nicio cale de a intra în contact cu Dumnezeu, ar fi complet înrobită de Satana. Prima întrupare a fost pentru a răscumpăra omul din păcat, de a-l răscumpăra prin trupul de carne al lui Isus, adică, El l-a mântuit pe om de pe cruce, dar firile satanice corupte tot au rămas în om. A doua întrupare nu mai este pentru a sluji ca o jertfă pentru păcat, ci, mai degrabă, pentru a mântui pe deplin pe cei care au fost răscumpărați din păcat. Acest lucru este făcut astfel încât cei ale căror păcate au fost iertate să se poată elibera de păcat și să fie purificați pe deplin și să dobândească schimbarea firii și astfel, să se elibereze de influența întunecată a Satanei și să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Doar în acest fel omul poate fi pe deplin sfințit. După ce Epoca Legii a ajuns la sfârșit și începând cu Epoca Harului, Dumnezeu a inițiat lucrarea de mântuire, care continuă în zilele de pe urmă, când Dumnezeu săvârșește lucrarea de judecată și de mustrare a rasei umane pentru răzvrătirea sa, purificând astfel complet omenirea. Doar după aceea Își va încheia Dumnezeu lucrarea de mântuire și va intra în odihnă. Prin urmare, în cele trei etape ale lucrării, Dumnezeu a devenit trup doar de două ori pentru a-Și îndeplini El Însuși lucrarea printre oameni. Acest lucru se datorează faptului că doar una dintre cele trei etape ale lucrării este pentru a-i îndruma pe oameni în a-și conduce viața, iar celelalte două constau în lucrarea de mântuire. Doar întrupându-Se poate Dumnezeu să trăiască alături de om, să experimenteze suferința lumii și să trăiască într-un trup de carne normal. Doar în acest fel El poate să le furnizeze oamenilor Calea practică de care ei, ca ființe create, au nevoie. Datorită întrupării lui Dumnezeu, omul primește mântuirea deplină de la Dumnezeu, și nu direct din Cer, ca răspuns la rugăciunile sale. Omul este din carne și sânge, nu are cum să vadă Duhul lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să se apropie de Duhul Său, așadar, el poate intra în contact doar cu trupul întrupat al lui Dumnezeu. Doar cu ajutorul acestuia omul este capabil să priceapă întreaga Cale și toate adevărurile și să primească mântuirea deplină.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

Dumnezeul întrupat a venit în trup exclusiv din cauza nevoilor omului corupt. A venit din cauza nevoilor omului, nu ale lui Dumnezeu, iar toate prețurile pe care le-a plătit El și toată suferința Sa sunt de dragul omenirii, și nu în beneficiul lui Dumnezeu Însuși. Nu există câștig și pierdere sau recompense pentru Dumnezeu; ceea ce obține El nu este ceva ce culege, ci ceea ce I se datora inițial. Scopul din spatele a tot ceea ce face El pentru omenire și din spatele tuturor prețurilor pe care El le-a plătit pentru omenire nu este ca El să poată câștiga mai multe recompense, ci numai și numai de dragul omenirii. Deși lucrarea lui Dumnezeu în trup implică multe dificultăți de neimaginat, efectele pe care aceasta le obține în cele din urmă le depășesc cu mult pe cele ale lucrării făcute direct de către Duh. Lucrarea trupului implică un număr considerabil de dificultăți, iar trupul nu poate să aibă aceeași identitate măreață ca Duhul, El nu poate să săvârșească fapte supranaturale la fel ca Duhul, cu atât mai puțin poate El să aibă aceeași autoritate ca Duhul. Totuși, esența lucrării făcute de acest trup cu nimic ieșit din comun este mult superioară celei a lucrării făcute direct de către Duh, iar acest trup Însuși este ceea ce toți oamenii au nevoie. Pentru aceia care urmează să fie mântuiți, utilitatea practică a Duhului este cu mult inferioară celei a trupului: lucrarea Duhului este capabilă să acopere întregul univers, peste toți munții, toate râurile, lacurile și oceanele, totuși, lucrarea trupului este legată mai eficient de fiecare persoană cu care El intră în contact. Mai mult, trupul cu formă tangibilă al lui Dumnezeu poate să fie mai bine înțeles de către om și să-i inspire omului mai multă încredere și poate să aprofundeze mai mult cunoașterea omului despre Dumnezeu și să lase asupra omului o impresie mai profundă despre faptele practice ale lui Dumnezeu. Lucrarea Duhului este învăluită în mister; ființelor muritoare le este greu să o anticipeze și chiar mai greu să o vadă și, astfel, ele pot doar să-și imagineze lucruri fără temei despre aceasta. Lucrarea trupului, însă, este normală, practică și are o înțelepciune bogată, și este o realitate pe care omul muritor poate să o vadă personal, cu ochii lui; omul poate să aprecieze personal înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu și nu are deloc nevoie să-și folosească imaginația bogată. Acestea sunt precizia și valoarea practică ale lucrării lui Dumnezeu în trup. Duhul poate să facă doar lucruri care sunt invizibile pentru om și dificil de imaginat pentru el, de exemplu: luminarea Duhului, mișcarea Duhului și îndrumarea Duhului. Dar pentru om, care are minte, acestea nu pot să ofere niciun înțeles clar. Pot să ofere doar o mișcare lăuntrică sau un înțeles aproximativ asemănător, și nu pot să ofere instruire prin cuvinte. Lucrarea lui Dumnezeu în trup este, însă, foarte diferită: implică îndrumarea precisă prin cuvinte și are intenții clare și obiective clare cerute. Și, astfel, omul nu are nevoie să bâjbâie sau să-și folosească imaginația, cu atât mai puțin să facă presupuneri. Aceasta este claritatea lucrării în trup, iar lucrarea Lui este foarte diferită de cea a Duhului. Lucrarea Duhului este potrivită doar pentru o sferă limitată și nu poate să înlocuiască lucrarea trupului. Scopurile precise cerute omului prin lucrarea trupului și valoarea practică a cunoașterii pe care omul o obține prin această lucrare depășesc cu mult precizia și valoarea practică ale lucrării Duhului. În cazul oamenilor corupți, doar lucrarea care oferă cuvinte precise și scopuri clare de urmărit și care este vizibilă și tangibilă este tipul de lucrare cu cea mai mare valoare. Doar lucrarea realistă și îndrumarea în timp util se potrivesc gusturilor omului și doar lucrarea practică îl poate mântui pe om de firea lui coruptă și depravată. Acest lucru poate fi îndeplinit doar de către Dumnezeul întrupat; doar Dumnezeul întrupat îl poate mântui pe om de vechea sa fire coruptă și depravată. Deși Duhul este esența inerentă a lui Dumnezeu, o astfel de lucrare poate fi făcută doar de către trupul Său. Dacă Duhul ar lucra singur, atunci nu ar fi posibil ca lucrarea Lui să fie eficientă – acesta este un adevăr evident.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”

Deși trupul întrupat al lui Dumnezeu este departe de a se potrivi cu identitatea și cu statutul lui Dumnezeu și îi pare omului a fi incompatibil cu valoarea Sa reală, acest trup, care nu are chipul inerent al lui Dumnezeu sau identitatea inerentă a lui Dumnezeu, poate să facă lucrarea pe care Duhul lui Dumnezeu nu o poate face în mod direct. Acestea sunt semnificația și valoarea inerente ale întrupării lui Dumnezeu și această semnificație și valoare sunt cele pe care omul este incapabil să le înțeleagă și să le recunoască. Deși întreaga omenire privește cu respect Duhul lui Dumnezeu și cu dispreț trupul Lui, indiferent de modul în care vede lucrurile sau gândește, semnificația și valoarea practice ale trupului le depășesc cu mult pe cele ale Duhului. Desigur, aceasta este doar cu privire la omenirea coruptă. Pentru toți cei care caută adevărul și tânjesc după arătarea lui Dumnezeu, lucrarea Duhului poate doar să ofere mișcare lăuntrică sau inspirație și un sentiment de uimire că această lucrare e minunată, de nepătruns și de neimaginat, și un sentiment că este măreață, transcendentă și admirabilă, dar, de asemenea, de neatins și inaccesibilă pentru toți. Omul și Duhul lui Dumnezeu pot doar să se uite unul la celălalt de departe, de parcă i-ar separa o distanță mare, iar ei nu pot să fie niciodată asemănători, ca și cum omul și Dumnezeu ar fi separați de o barieră invizibilă. De fapt, aceasta este o iluzie dată omului de către Duh, deoarece Duhul și omul nu sunt de același fel și nu vor coexista niciodată în aceeași lume și pentru că Duhul nu are nimic de-al omului. Așadar, omul nu are nevoie de Duh, pentru că Duhul nu poate să facă în mod direct lucrarea de care omul are cea mai multă nevoie. Lucrarea trupului îi oferă omului obiective practice de urmărit, cuvinte explicite și un sentiment că El este practic și normal, că este smerit și obișnuit. Deși s-ar putea ca omul să se teamă de El, pentru majoritatea oamenilor, El este destul de abordabil: omul poate să-I vadă chipul și să-I audă glasul și nu este necesar să se uite la El de departe. Omul simte că acest trup este apropiat de el, nu îndepărtat sau de nepătruns, ci vizibil și accesibil, căci acest trup este în aceeași lume ca omul.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”

Pentru că cel care este judecat este omul, omul care este din trup și a fost corupt și nu este duhul Satanei cel care este judecat în mod direct, prin urmare, lucrarea de judecată nu se desfășoară în tărâmul spiritual, ci printre oameni. Nimeni nu este mai potrivit și mai calificat decât Dumnezeu în trup pentru lucrarea de a judeca corupția din trupul omului. Dacă judecata ar fi desfășurată direct de către Duhul lui Dumnezeu, atunci ea nu ar fi atotcuprinzătoare și, mai mult, omului i-ar fi dificil să accepte acest lucru, pentru că Duhul nu poate să vină față în față cu omul. Doar având în vedere acest aspect, efectele nu ar fi imediate, cu atât mai puțin ar fi capabil omul să vadă cu mai multă claritate firea lui Dumnezeu, care nu tolerează nicio ofensare. Satana poate fi înfrânt în totalitate doar dacă Dumnezeu în trup judecă corupția omenirii. Dumnezeu în trup este, de asemenea, o persoană cu umanitate normală, cu toate acestea, poate judeca direct nedreptatea omului; acesta este semnul sfințeniei Sale inerente și al caracterului Său unic. Doar Dumnezeu este calificat și Se află în poziția de a judeca omul, pentru că El deține adevărul și dreptatea, și astfel El poate să judece omul. Cei care sunt fără adevăr și dreptate nu sunt demni să-i judece pe alții. Dacă această lucrare ar fi făcută de Duhul lui Dumnezeu, atunci nu ar însemna o victorie asupra Satanei. Duhul este în mod inerent mai presus de ființele muritoare, iar Duhul lui Dumnezeu este în mod inerent sfânt și triumfător asupra trupului. Dacă Duhul ar face această lucrare direct, El nu ar putea să judece toată răzvrătirea omului și nu ar putea dezvălui toată nedreptatea omului. Căci lucrarea de judecată se realizează, de asemenea, prin noțiunile omului despre Dumnezeu, și omul nu a avut niciodată noțiuni despre Duh și, astfel, Duhul este incapabil să dezvăluie mai bine nedreptatea omului, cu atât mai puțin să dea în vileag pe deplin o astfel de nedreptate. Dumnezeul întrupat este dușmanul tuturor celor care nu Îl cunosc. Prin judecarea noțiunilor omului despre El și a opoziției acestuia față de El, El dă în vileag toată răzvrătirea omenirii. Efectele lucrării Sale în trup sunt mai evidente decât cele ale lucrării Duhului. Și astfel, judecata întregii omeniri nu este desfășurată direct de către Duh, ci este lucrarea Dumnezeului întrupat. Dumnezeu în trup poate fi văzut și atins de om, iar Dumnezeu în trup poate cuceri complet omul. Omul progresează de la a I Se împotrivi la a I Se supune, de la a-L persecuta la a-L accepta, de la a avea noțiuni despre El la a-L cunoaște și de la a-L respinge la a-L iubi – acestea sunt efectele lucrării Dumnezeului întrupat. Omul este mântuit doar prin acceptarea judecății Sale, omul ajunge treptat să Îl cunoască pe El doar prin cuvintele gurii Sale, este cucerit de El în timpul opoziției față de El și primește aprovizionarea cu viață de la El în timpul acceptării mustrării Sale. Toată lucrarea aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în trup, și nu lucrarea lui Dumnezeu în identitatea Sa ca Duh.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”

Cel mai mare atu al lucrării Sale în trup este că El poate lăsa cuvinte și îndemnuri exacte și intențiile Sale precise pentru omenire celor care Îl urmează, astfel încât, după aceea, cei care Îl urmează pot transmite cu mai multă precizie și în termeni mai practici toată lucrarea Sa în trup și intențiile Sale pentru întreaga omenire celor care acceptă această cale. Doar Dumnezeu în trup care lucrează printre oameni transformă cu adevărat în realitate faptul că Dumnezeu există și trăiește împreună cu omul și îndeplinește dorința omului de a privi fața lui Dumnezeu, de a vedea lucrarea lui Dumnezeu și de a auzi cuvântul personal al lui Dumnezeu. Dumnezeul întrupat pune capăt epocii când doar spatele lui Iahve i-a apărut omenirii și, de asemenea, El încheie epoca credinței omenirii în dumnezeii nedeslușiți. În special, lucrarea ultimei întrupări a lui Dumnezeu aduce întreaga omenire într-o epocă mai realistă, mai practică și mai frumoasă. Această lucrare nu doar încheie epoca legii și a reglementărilor, ci, mai important, Îl face cunoscut omenirii pe Dumnezeul care este practic și normal, care este drept și sfânt, care descuie lucrarea planului de gestionare și care demonstrează tainele și destinația omenirii, care a creat omenirea și pune capăt lucrării de gestionare și care a rămas ascuns timp de mii de ani. Această lucrare pune capăt definitiv epocii nedeslușirii, încheie epoca în care întreaga omenire dorea să caute fața lui Dumnezeu, dar nu putea, sfârșește epoca în care întreaga omenire a slujit Satanei și conduce întreaga omenire, până la capăt, într-o epocă complet nouă. Toate acestea sunt rezultatul lucrării lui Dumnezeu în trup în locul Duhului lui Dumnezeu. Numai când Dumnezeu lucrează în trupul Lui, cei care Îl urmează nu mai caută și nu mai orbecăie după acele lucruri care par atât să existe, cât și să nu existe și încetează să ghicească intențiile dumnezeilor nedeslușiți. Când Dumnezeu Își răspândește lucrarea în trup, cei care Îl urmează vor transmite lucrarea pe care El a făcut-o în trup tuturor religiilor și confesiunilor și vor disemina toate cuvintele Lui urechilor întregii omeniri. Tot ceea ce este auzit de către cei care primesc Evanghelia Sa vor fi faptele lucrării Lui și vor fi lucruri văzute și auzite personal de către om – vor fi fapte și nu zvonuri. Aceste fapte sunt dovada cu care El răspândește lucrarea și sunt, de asemenea, instrumentele pe care El le folosește pentru a răspândi lucrarea. Fără existența faptelor, Evanghelia Sa nu s-ar răspândi în toate țările și în toate locurile; fără fapte, ci doar cu închipuirile omului, El nu ar fi niciodată capabil să facă lucrarea de cucerire a întregului univers. Duhul este intangibil pentru om și nevăzut omului, iar lucrarea Duhului nu este capabilă să lase pentru om nicio altă dovadă sau alte fapte ale lucrării lui Dumnezeu. Omul nu ar vedea niciodată adevărata față a lui Dumnezeu, ar crede mereu într-un dumnezeu nedeslușit care nu există. Omul nu ar vedea niciodată fața lui Dumnezeu, nici nu ar auzi vreodată cuvinte rostite personal de către Dumnezeu. Închipuirile omului sunt, la urma urmei, goale, și nu pot înlocui chipul adevărat al lui Dumnezeu; firea inerentă a lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu Însuși nu pot fi imitate de om. Dumnezeul invizibil din cer și lucrarea Sa pot fi aduse pe pământ doar de Dumnezeu care se întrupează și vine printre oameni ca să-Și înfăptuiască personal lucrarea. Acesta este modul ideal în care Dumnezeu să apară omului, în care omul să Îl vadă pe Dumnezeu și să ajungă să cunoască adevărata față a lui Dumnezeu și acest lucru nu poate fi realizat de un Dumnezeu neîntrupat.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”

Lucrarea lui Dumnezeu în trup trebuie făcută în trup. Dacă ar fi făcută direct de către Duhul lui Dumnezeu, nu ar produce efecte. Chiar dacă ar fi făcută de către Duh, lucrarea nu ar fi de nicio însemnătate și, în cele din urmă, ar fi neconvingătoare. Toate ființele create doresc să știe dacă lucrarea Creatorului are semnificație, ce reprezintă ea, care este scopul ei, dacă lucrarea lui Dumnezeu este plină de autoritate și înțelepciune și dacă este de cea mai mare valoare și însemnătate. Lucrarea pe care El o face este săvârșită pentru mântuirea întregii omeniri, de dragul înfrângerii Satanei și pentru a aduce mărturie Lui Însuși printre toate lucrurile. Ca atare, lucrarea pe care El o face trebuie să fie de mare însemnătate. Trupul omului a fost corupt de Satana și orbit în cel mai puternic mod cu putință și vătămat profund. Motivul fundamental pentru care Dumnezeu lucrează personal în trup este că obiectul mântuirii Sale este omul, care este din trup, și că Satana folosește, de asemenea, trupul omului, pentru a tulbura lucrarea lui Dumnezeu. Lupta cu Satana este, de fapt, lucrarea de cucerire a omului și, în același timp, omul este și obiectul mântuirii lui Dumnezeu. Astfel, faptul că Dumnezeu Se întrupează pentru a-Și face lucrarea este de maximă necesitate. Satana a corupt trupul omului, iar omul a devenit întruchiparea Satanei și obiectul care trebuie învins de Dumnezeu. Prin urmare, lucrarea de a lupta cu Satana și de a mântui omenirea se desfășoară pe pământ, iar Dumnezeu trebuie să devină om pentru a lupta cu Satana. Această lucrare are caracterul cel mai practic posibil. Când Dumnezeu lucrează în trup, El duce de fapt o luptă cu Satana în trup. Când El lucrează în trup, Își face lucrarea în tărâmul spiritual și face ca toată lucrarea Sa în tărâmul spiritual să devină reală pe pământ. Cel care este cucerit este omul, omul care este răzvrătit față de El, iar cel care este învins este întruchiparea Satanei (desigur, acesta este tot omul), care este în vrăjmășie cu El, iar cel care este în cele din urmă mântuit este, de asemenea, omul. Astfel, este chiar mai necesar ca Dumnezeu să devină un om care are învelișul exterior al unei ființe create, astfel încât El să poată duce o bătălie concretă cu Satana, să îl cucerească pe om, care este răzvrătit față de El și care are același înveliș exterior ca El, și să-l mântuiască pe om, care are același înveliș exterior ca El și a fost rănit de Satana. Dușmanul Său este omul, obiectul cuceririi Sale este omul, iar obiectul mântuirii Sale este omul, care a fost creat de El. Așadar, El trebuie să devină om și, astfel, lucrarea Sa devine mult mai ușoară – El este capabil să îl învingă pe Satana și să cucerească omenirea și, chiar mai mult, este capabil să mântuiască omenirea. […] Acest trup este atât de important pentru omenire, pentru că El este om și, chiar mai mult, El este Dumnezeu, pentru că El poate face lucrarea pe care niciun om obișnuit din trup nu o poate face și pentru că El poate mântui omul corupt care locuiește împreună cu El pe pământ. Deși este și El om, Dumnezeul întrupat este mai important pentru omenire decât orice persoană de valoare, căci El poate face lucrarea care nu poate fi făcută de către Duhul lui Dumnezeu, este mai capabil decât Duhul lui Dumnezeu să aducă mărturie pentru Dumnezeu Însuși și este mai capabil decât Duhul lui Dumnezeu să câștige pe deplin omenirea. Ca urmare, deși acest trup este normal și obișnuit, în ceea ce privește contribuția Lui pentru omenire și semnificația Lui pentru existența omenirii, El este extrem de prețios, iar valoarea și semnificația concrete ale acestui trup sunt incomensurabile pentru orice om. Deși acest trup nu îl poate distruge în mod direct pe Satana, El poate folosi lucrarea Sa pentru a cuceri omenirea, a-l învinge pe Satana și a-l face să se supună pe deplin stăpânirii Sale. Deoarece Dumnezeu este întrupat, El îl poate învinge pe Satana și poate mântui omenirea. El nu îl distruge în mod direct pe Satana, ci, în schimb, devine trup pentru a face lucrarea de cucerire a omenirii, care a fost coruptă de Satana. În felul acesta, El poate să aducă mai bine mărturie pentru El Însuși în rândul ființelor Sale create și poate să-l mântuiască mai bine pe omul corupt. Înfrângerea lui Satana de către Dumnezeu întrupat este o mărturie mai mare și este mai convingătoare decât distrugerea directă a Satanei de către Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu în trup îi este mai de folos omului ca acesta să-L cunoască pe Creator și este mai în măsură să aducă mărturie pentru El Însuși în rândul ființelor Sale create.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”