3. Mărturisești că „Cuvântul Se arată în trup” a fost rostită personal de Dumnezeu, dar există oameni care cred că aceste cuvinte au fost rostite de cineva care a fost luminat de Duhul Sfânt. Care anume este deosebirea dintre cuvintele exprimate de Dumnezeu întrupat și cele rostite de cineva luminat de Duhul Sfânt?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Adevărul vine din lumea omului, totuși, adevărul dintre oameni este dat mai departe de Hristos. Își are originea de la Hristos, adică de la Dumnezeu Însuși, iar asta nu este ceva de care omul este capabil.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”
Adevărul este cel mai real aforism al vieții și cel mai înalt dintre aforismele omenirii. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este lucrarea săvârșită personal de Dumnezeu, motiv pentru care este numit „aforismul vieții”. Nu este un aforism alcătuit din nimic, nici nu este un citat celebru al unei persoane importante. În schimb, este cuvântarea către omenire a Stăpânului Cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor; nu reprezintă niște cuvinte adunate de om, ci viața inerentă a lui Dumnezeu. De aceea este numit „cel mai înalt dintre aforismele vieții”.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi”
Indiferent dacă cuvintele rostite de Dumnezeu sunt, în aparență, simple sau profunde, toate sunt adevăruri indispensabile omului în momentul în care intră în viață; ele sunt izvorul apelor vii care îi permit omului să supraviețuiască atât în spirit, cât și în trup. Ele îi asigură omului ceea ce are nevoie pentru a rămâne în viață; principiile și crezul pentru conducerea vieții sale cotidiene; calea pe care trebuie să apuce spre mântuire, cât și scopul și direcția; fiecare adevăr pe care ar trebui să-l posede ca ființă creată înaintea lui Dumnezeu; și orice adevăr despre modul în care omul ascultă și se închină lui Dumnezeu. Ele sunt garanția care asigură supraviețuirea omului, ele sunt pâinea zilnică a omului și ele sunt, de asemenea, suportul robust care permite omului să fie puternic și să se ridice. Ele sunt bogate în realitatea adevărului cu care omenirea creată trăiește umanitatea normală, bogate în adevărul prin care omenirea se desprinde de corupție și ocolește capcanele Satanei, bogate în învățătură, îndemn, încurajare și consolare neobosite, pe care Creatorul le dă umanității create. Ele sunt farul care îndrumă și iluminează pe oameni ca să înțeleagă tot ceea ce este pozitiv, garanția care asigură că oamenii vor trăi și vor intra în posesia a tot ce este drept și bun, criteriul prin care oamenii, evenimentele și obiectele sunt toate măsurate și, de asemenea, indicatorul de navigație care conduce oamenii spre mântuire și calea luminii.
– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Prefață”
Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi zugrăvit drept cuvântul omului și cu atât mai puțin poate cineva să facă astfel încât cuvântul omului să fie cuvântul lui Dumnezeu. Un om folosit de Dumnezeu nu este Dumnezeul întrupat, iar Dumnezeul întrupat nu este un om folosit de Dumnezeu. În asta, există o diferență esențială. Poate că, după ce vei citi aceste cuvinte, nu le vei recunoaște ca pe cuvintele lui Dumnezeu, ci doar ca pe luminarea pe care a dobândit-o omul. În cazul acela, ești orbit de ignoranță. Cum pot cuvintele lui Dumnezeu să fie aceleași cu luminarea pe care a dobândit-o omul? Cuvintele lui Dumnezeu întrupat deschid o nouă epocă, îndrumă toată omenirea, dezvăluie taine și îi arată omului direcția pe care trebuie să o ia în noua epocă. Luminarea obținută de om nu reprezintă altceva decât simple instrucțiuni pentru practicare sau cunoaștere. Aceasta nu poate îndruma toată omenirea într-o nouă epocă sau dezvălui tainele lui Dumnezeu Însuși. La urma urmei, Dumnezeu este Dumnezeu, iar omul este om. Dumnezeu are esența lui Dumnezeu, iar omul are esența omului. Dacă omul percepe cuvintele spuse de Dumnezeu drept simplă luminare de la Duhul Sfânt și ia cuvintele apostolilor și ale profeților drept cuvinte rostite personal de Dumnezeu, aceasta ar fi o greșeală a omului. Orice-ar fi, nu ar trebui să amesteci niciodată binele cu răul sau să înfățișezi ceea ce este înalt drept ceea ce este jos ori să confunzi profundul cu superficialul; orice-ar fi, nu ar trebui niciodată să respingi în mod voit ceea ce știi că este adevărul. Toți cei care cred că există un Dumnezeu ar trebui să cerceteze problemele din punctul corect de vedere și să accepte noua lucrare a lui Dumnezeu și noile Lui cuvinte din perspectiva unei ființe create a Sa; altfel, vor fi alungați de Dumnezeu.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”
Căile de practică ale omului și cunoștințele lui referitoare la adevăr sunt toate aplicabile într-o anumită sferă. Nu se poate spune că drumul pe care omul pășește este în totalitate dorința Duhului Sfânt, deoarece omul poate doar să fie luminat de Duhul Sfânt și nu poate fi umplut complet de Duhul Sfânt. Lucrurile pe care omul le poate experimenta sunt incluse toate în sfera umanității normale și nu pot depăși șirul de gânduri din mintea umană obișnuită. Toți cei care pot trăi realitatea adevărului experimentează în cadrul acestei sfere. Atunci când ei experimentează adevărul, este mereu o experiență a vieții umane obișnuite, luminată de Duhul Sfânt; nu este o cale de a experimenta care deviază de la viața umană normală. Ei experimentează adevărul fiind luminați de Duhul Sfânt pe baza trăirii vieților lor umane. Mai mult decât atât, acest adevăr diferă de la om la om, iar profunzimea sa este legată de starea omului. Se poate spune doar că acea cale pe care merg ei este viața umană normală a cuiva care urmărește adevărul și poate fi numită calea parcursă de un om normal, luminat de Duhul Sfânt. Nu se poate spune că acea cale pe care calcă este calea pe care merge de Duhul Sfânt. În experiența umană normală, deoarece oamenii care urmează adevărul nu sunt la fel, nici lucrarea Duhului Sfânt nu este la fel. În plus, deoarece mediile pe care oamenii le experimentează și gama lor de experiențe nu sunt la fel și din cauza amestecului minții și gândurilor lor, experiența lor este amestecată în proporții diferite. Fiecare persoană înțelege un adevăr în funcție de natura sa diferită, individuală. Înțelegerea lor a sensului real al adevărului nu este completă și reprezintă doar unul sau mai multe aspecte ale acestuia. Sfera adevărului pe care îl experimentează omul diferă de la om la om conform condițiilor fiecărei persoane. În acest mod, cunoașterea aceluiași adevăr, așa cum este exprimat de către oameni diferiți, nu este aceeași. Cu alte cuvinte, experiența omului are întotdeauna limitări și nu poate reprezenta complet voia Duhului Sfânt și nici lucrarea omului nu poate fi percepută drept lucrarea lui Dumnezeu, chiar dacă ceea ce este exprimat de om corespunde foarte mult cu voia lui Dumnezeu și chiar dacă experiența omului este foarte aproape de lucrarea de desăvârșire pe care Duhul Sfânt o săvârșește. Omul nu poate fi decât slujitorul lui Dumnezeu și să săvârșească lucrarea pe care Dumnezeu i-o încredințează. Omul poate exprima cunoștințe doar sub luminarea Duhului Sfânt și adevăruri dobândite din experiențele sale personale. Omul nu este calificat și nu îndeplinește condițiile pentru a fi emisarul Duhului Sfânt. El nu are dreptul de a spune că lucrarea sa este lucrarea lui Dumnezeu.
– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului”
Ceea ce este exprimat direct de Dumnezeu este adevărul. Orice rezultă din luminarea Duhului Sfânt este doar conform adevărului, căci Duhul Sfânt luminează oamenii în baza staturii lor și nu poate exprima adevărul direct oamenilor. Acest lucru este ceva ce trebuie să înțelegi. Și când, în baza cuvintelor adevărului, oamenii capătă înțelegere și cunoștințe din experiență, acestea reprezintă adevărul? Cel mult, reprezintă puțină cunoaștere a adevărului. Cuvintele luminate de Duhul Sfânt nu reprezintă cuvintele lui Dumnezeu, nu reprezintă adevărul, nu aparțin adevărului; ele reprezintă doar puțină cunoaștere a adevărului, puțin din luminarea Duhului Sfânt. Dacă oamenii câștigă puțină cunoaștere a adevărului și apoi îi aprovizionează pe alții cu aceasta, atunci și aceasta este aprovizionarea cu experiențe și cunoștințe personale. Aceștia nu îi aprovizionează pe oameni cu adevăr. Se poate spune că aceasta reprezintă o părtășie despre adevăr – aceasta este formularea adecvată. Pentru că nu este o chestiune simplă și majoritatea oamenilor nu o pot pătrunde complet, trebuie s-o înțelegeți clar; nu este doar o chestiune de formulare corectă sau că doar trebuie să înțelegeți o anumită interpretare și nimic mai mult. Este posibil să fi câștigat anumite lucruri din adevăr, lucruri care ar trebui posedate de oameni, însă asta nu înseamnă că ai câștigat adevărul. Și este posibil să fi câștigat și alte lucruri din adevăr, dar asta nu înseamnă că acum posezi viața adevărului și cu atât mai puțin se poate spune că aparții adevărului – chiar nu este cazul. Pur și simplu ai obținut ceva hrănitor din adevăr pentru a-ți hrăni viața, astfel încât să existe ceva în tine, ceva ce ar trebui să posezi, care crede în Dumnezeu și-L mulțumește. Dumnezeu folosește adevărul pentru a-i aproviziona pe oameni, permițându-le ca, prin intermediul adevărului, să-L mulțumească și să fie după inima Lui. În cele din urmă, chiar și când oamenii au satisfăcut pe deplin voia lui Dumnezeu, tot nu se poate spune că aparțin adevărului și, cu atât mai puțin, că există viața adevărului în ei. […] Toată lumea are experiența adevărului, însă fiecare o face în împrejurări diferite și fiecare câștigă ceva diferit. Totuși, chiar dacă toate cunoștințele acestora ar fi cumulate, tot nu ar putea să rostească în întregime un singur adevăr. Atât de profund este adevărul! De ce se spune că lucrurile pe care le-ai câștigat și cunoștințele tale nu pot reprezenta adevărul? Ai părtășie cu alții despre cunoștințele tale și este nevoie doar de două-trei zile de reflecție până să le experimenteze în întregime. Însă oamenii pot petrece o viață întreagă fără a experimenta adevărul în întregime; chiar dacă s-ar cumula experiența tuturor persoanelor, adevărul tot nu ar fi experimentat în întregime. Așadar, se poate vedea că adevărul este extraordinar de profund. Adevărul nu poate fi exprimat în întregime prin cuvinte. În limbajul oamenilor, adevărul este esența autentică a omenirii. Oamenii nu vor putea niciodată experimenta adevărul în întregime. Oamenii trebuie să trăiască în conformitate cu adevărul. Un adevăr poate susține întreaga existență a omenirii timp de mai multe mii de ani.
– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a
Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși; reprezintă firea Sa, esența Lui și ceea ce are El și ce este. Dacă spui că, având o oarecare experiență și câteva cunoștințe, deții, prin urmare, adevărul, atunci înseamnă că ai atins sfințenia? De ce mai manifești corupție? De ce nu poți discerne între diferitele tipuri de oameni? De ce nu poți mărturisi pentru Dumnezeu? Chiar dacă înțelegi unele adevăruri, Îl poți reprezenta pe Dumnezeu? Poți să trăiești firea lui Dumnezeu? Este posibil să ai o oarecare experiență și cunoaștere cu privire la un anumit aspect al adevărului și este posibil să faci puțină lumină prin discursul tău, dar ceea ce poți oferi oamenilor este extrem de limitat și nu poate dura mult. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că înțelegerea ta și lumina pe care ai obținut-o nu reprezintă esența adevărului și nu reprezintă întregul adevăr. Reprezintă doar o latură sau un mic aspect al adevărului, este doar un nivel care poate fi atins de ființele umane și este încă departe de esența adevărului. Acest pic de lumină, luminare, experiență și cunoaștere nu poate lua niciodată locul adevărului. Chiar dacă toți oamenii ar experimenta un adevăr într-un mod oarecum productiv și toate experiențele și cunoștințele lor ar fi puse laolaltă, nu ar fi suficient pentru a acoperi întregimea și esența unui singur rând din acest adevăr. După cum s-a spus în trecut: „Rezum acest lucru cu o maximă pentru lumea umană: Printre oameni, nu există niciunul care să Mă iubească”. Această propoziție este adevărul, adevărata esență a vieții, un lucru de maximă profunzime și o expresie a lui Dumnezeu Însuși. După trei ani de experiență, s-ar putea să ai puțină înțelegere superficială, iar după șapte sau opt ani, s-ar putea să ai puțin mai multă înțelegere, dar această înțelegere nu poate ține niciodată locul acestui rând din adevăr. După doi ani, altcineva poate avea puțină înțelegere sau ceva mai multă înțelegere după zece ani sau o înțelegere chiar mai mare după o viață, dar înțelegerea amândurora la un loc nu poate ține locul acestui rând din adevăr. Indiferent cât de multă intuiție, lumină, experiență sau cunoaștere ați avea voi doi împreună, ele nu vor putea niciodată să țină locul acestui rând din adevăr. Adică, viața umană este întotdeauna viață umană și, indiferent de modul în care cunoștințele tale se conformează adevărului, voii lui Dumnezeu sau cerințelor Sale, ele nu pot să țină niciodată locul adevărului. A spune că oamenii dețin adevărul înseamnă că oamenii îl înțeleg cu adevărat, trăiesc câteva dintre realitățile cuvântului lui Dumnezeu, au o oarecare cunoaștere reală a lui Dumnezeu și pot să-L preamărească și să mărturisească pentru El. Cu toate acestea, nu se poate spune că oamenii dețin deja adevărul, deoarece adevărul este prea profund. Un singur rând din cuvântul lui Dumnezeu le poate lua oamenilor o viață întreagă pentru a-l experimenta și, chiar și după mai multe experiențe de o viață sau de mii de ani, nici măcar un singur rând din cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi experimentat pe deplin.
– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a
