Răspuns:

Pe baza acestor cuvinte ale lui Pavel, pastorii și prezbiterii spun că a crede în Dumnezeu Atotputernic înseamnă a te îndepărta de numele Domnului Isus, a crede într-o altă Evanghelie, a-L trăda pe Domnul. Dar au interpretat ei corect cuvintele lui Pavel? După ce citesc Biblia, mulți nu caută adevărul și, neținând cont de contextul de atunci, impun reguli absolut orbește, în mod capricios și după bunul plac, ceea ce îi păcălește și îi induce în eroare cu ușurință pe oameni. Dacă pastorii și prezbiterii citează Biblia în afara contextului, le este ușor să semene confuzie în rândul celor care cercetează adevărata cale. De fapt, a existat un context pentru cuvintele lui Pavel: În Epoca Harului, exista o singură Evanghelie, cea a lucrării Domnului Isus de răscumpărare. Când oamenii răspândeau alte căi – Evanghelii diferite de Evanghelia Domnului Isus – acestea erau „o altă Evanghelie”, Evanghelii care îi înșelau pe oameni. Iar oamenii care au fost înșelați să urmeze o altă Evanghelie după ce au acceptat numele Domnului Isus L-au trădat pe Domnul. Când Pavel a rostit aceste cuvinte, Dumnezeu încă nu făcuse lucrarea din zilele de pe urmă și nici nu existau persoane care să propovăduiască Evanghelia din zilele de pe urmă. Prin urmare, este clar că acea „altă Evanghelie” despre care vorbea Pavel cu siguranță nu era Evanghelia întoarcerii Domnului în zilele de pe urmă, ci acele evanghelii propovăduite de falșii hristoși care au apărut atunci când Domnul Isus a apărut și Își făcea lucrarea. Cu siguranță, orice studiu istoric al vremii ar dezvălui o astfel de situație. De fapt, Pavel nu a spus niciodată că propovăduirea Evangheliei Împărăției la întoarcerea Domnului este greșită, cu atât mai puțin a îndrăznit să spună că oamenii L-ar trăda pe Domnul dacă ar accepta Evanghelia zilelor de pe urmă a Domnului Isus întors – Dumnezeu Atotputernic. Cu toate acestea, pastorii și prezbiterii din lumea religioasă folosesc cuvintele lui Pavel adresate bisericilor din Epoca Harului pentru a condamna lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Prin aceasta, ei pur și simplu interpretează greșit Biblia și o citează în afara contextului, ceea ce este cu adevărat ridicol și absurd! În mod evident, pastorii și prezbiterii încearcă să-i înșele pe oameni, pentru a-i împiedica să caute și să cerceteze adevărata cale. Dacă ar fi așa cum spun ei, când Domnul Isus a venit pe pământ să lucreze, iar mulți dintre cei care credeau în Iahve au început să-L urmeze pe Domnul Isus după ce I-au văzut apariția și lucrarea și au acceptat mântuirea Domnului, oare acești oameni care L-au urmat pe Domnul Isus l-au trădat pe Iahve și au săvârșit o apostazie? În mod clar, ei nu îl trădau pe Iahve, ci mergeau pe urmele lui Dumnezeu – ei erau credincioși lui Dumnezeu. În schimb, cei care s-au agățat de lege cu încăpățânare și nu au acceptat mântuirea Domnului Isus, poate că păreau să protejeze numele lui Iahve, dar în ochii lui Dumnezeu ei s-au răzvrătit împotriva Lui și s-au împotrivit noii Sale lucrări; ei s-au conformat doar lucrării pe care Dumnezeu o făcuse în trecut, nu au urmat pașii lui Dumnezeu și nu au acceptat și nu au ascultat cuvintele și lucrarea actuală a lui Dumnezeu – ei erau adevărații apostați, care au fost detestați și respinși de Dumnezeu.

Noi, cei care credem în Domnul, apreciem profund faptul că, deși credința noastră în Domnul înseamnă că păcatele noastre sunt iertate, trăim totuși în starea în care păcătuim ziua și ne mărturisim păcatele noaptea. Controlați de natura noastră satanică, ne dezvăluim adesea firile satanice, cum ar fi aroganța și îngâmfarea, strâmbătatea și înșelăciunea, egoismul și lipsa de noblețe; nu ne putem abține să mințim și să păcătuim, să ne răzvrătim și să ne împotrivim lui Dumnezeu, nu am scăpat de legăturile și cătușele păcatului. Cei care nu sunt sfinți nu se pot întâlni cu Domnul. Dumnezeu este sfânt, deci cum ar putea Dumnezeu să le permită să intre în Împărăția Sa celor care sunt plini de firile Satanei și care riscă să se răzvrătească împotriva Lui și să I se împotrivească? Și astfel, odată cu sosirea Epocii Împărăției din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic duce la îndeplinire o etapă mai nouă, mai înaltă a lucrării, pe temelia lucrării Domnului Isus: lucrarea de judecare și curățire a omului în zilele de pe urmă. În această etapă a lucrării, Dumnezeu exprimă adevărul pentru a rezolva natura păcătoasă și firile corupte ale omului, permițându-i să fie curățit și mântuit de Dumnezeu o dată pentru totdeauna, aducându-l în Împărăția lui Dumnezeu. Astfel, se împlinesc profețiile din Biblie: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va anunța lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). „Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:48). „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). Astfel, cei care acceptă lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic nu Îl trădează pe Domnul Isus și nu săvârșesc apostazie. În schimb, ei aud glasul lui Dumnezeu și urmează pașii Mielului; doar astfel de oameni sunt fecioarele înțelepte, aceștia fiind cei care sunt ridicați înaintea lui Dumnezeu pentru a participa la ospățul Său.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Pentru că omul crede în Dumnezeu, el trebuie să urmeze îndeaproape pașii lui Dumnezeu, gradual; el trebuie «să urmeze Mielul oriunde Acesta Se duce». Numai aceștia sunt oamenii care se află în căutarea căii adevărate, numai ei sunt cei care cunosc lucrarea Duhului Sfânt. Oamenii care respectă ca niște sclavi slovele și doctrinele sunt aceia care au fost alungați de lucrarea Duhului Sfânt. În fiecare perioadă de timp, Dumnezeu va începe o lucrare nouă și, în fiecare perioadă, va fi un nou început pentru om. Dacă omul se supune numai adevărurilor conform cărora «Iahve este Dumnezeu» și «Isus este Hristos», care sunt adevăruri ce se aplică numai epocilor respective, atunci omul nu va ține niciodată pasul cu lucrarea Duhului Sfânt și va fi pentru totdeauna nevrednic de a câștiga lucrarea Duhului Sfânt. Indiferent de modalitatea în care lucrează Dumnezeu, omul o urmează fără cea mai mică umbră de îndoială, și o urmează îndeaproape. În acest fel, cum poate omul să fie alungat de Duhul Sfânt? Indiferent de ceea ce face Dumnezeu, atâta vreme cât omul este sigur că este lucrarea Duhului Sfânt și colaborează la lucrarea Duhului Sfânt fără vreo îndoială și încearcă să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu, atunci cum ar putea să fie el pedepsit? Lucrarea lui Dumnezeu nu a încetat niciodată, pașii Săi nu s-au oprit niciodată și, înainte de încheierea lucrării Sale de gestionare, El a fost întotdeauna ocupat și nu Se oprește niciodată. Dar omul este diferit: câștigând doar o fărâmă din lucrarea Duhului Sfânt, el o tratează ca și cum aceasta nu se va schimba niciodată; după ce a câștigat puțină cunoaștere, nu continuă să urmeze pașii celei mai noi lucrări a lui Dumnezeu; după ce a văzut doar un pic din lucrarea lui Dumnezeu, el Îl decretează imediat pe Dumnezeu ca un chip cioplit anume și crede că Dumnezeu va rămâne mereu în această formă pe care o vede în fața lui, că este la fel ca în trecut și că așa va fi mereu și în viitor; după ce a câștigat doar o cunoaștere superficială, omul este atât de mândru încât uită de sine și începe să proclame din senin o fire și o ființă a lui Dumnezeu care pur și simplu nu există; și, după ce a devenit sigur de o singură etapă a lucrării Duhului Sfânt, indiferent de ce fel de persoană vestește lucrarea nouă a lui Dumnezeu, omul nu o acceptă. Aceștia sunt oameni care nu pot accepta lucrarea nouă a Duhului Sfânt; sunt prea conservatori și incapabili de a accepta lucruri noi. Astfel de oameni sunt aceia care cred în Dumnezeu, dar care Îl și resping pe Dumnezeu. Omul crede că israeliții au greșit «să creadă numai în Iahve și să nu creadă în Isus», totuși, majoritatea oamenilor joacă un rol în care ei «cred doar în Iahve și Îl resping pe Isus» și «tânjesc după întoarcerea lui Mesia, dar se opun lui Mesia care se numește Isus». Nu este de mirare, atunci, că oamenii încă trăiesc pe teritoriul Satanei după ce au acceptat o etapă din lucrarea Duhului Sfânt și încă nu primesc binecuvântările lui Dumnezeu. Nu este acesta rezultatul răzvrătirii omului?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic ne arată că Dumnezeu este mereu nou și niciodată vechi și că lucrarea Sa de mântuire a omenirii nu se oprește niciodată din a avansa. Dacă, în noua Epocă, încă ne agățăm de lucrarea trecută a lui Dumnezeu și refuzăm să acceptăm noua Sa lucrare, vom deveni foarte ușor cei care cred în Dumnezeu, dar I se împotrivesc, și care sunt eliminați de lucrarea Duhului Sfânt. Cu secole în urmă, pentru că fariseii s-au agățat de lucrarea lui Dumnezeu în epoca Vechiului Testament, pentru că s-au împotrivit și au condamnat lucrarea Domnului Isus și L-au bătut în cuie pe cruce – un păcat odios – au fost întâmpinați cu blestemele și pedeapsa lui Dumnezeu. Așadar, cum ar trebui să abordăm acum lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu? Cu toții ar trebui să ne gândim cu atenție la acest lucru!