Câte practici religioase respecți? De câte ori ai mers împotriva cuvântului lui Dumnezeu și ai urmat propria ta cale? De câte ori ai pus cuvântul lui Dumnezeu în practică pentru că îți pasă cu adevărat de poverile Sale și cauți să Îi satisfaci intențiile? Ar trebui să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu, să practici în concordanță cu acesta și să fii principial în toate acțiunile și faptele tale; aceasta nu înseamnă să respecți reglementări sau să faci ceva în silă, doar de ochii lumii; în schimb, înseamnă să practici adevărul și să trăiești după cuvântul lui Dumnezeu. Numai o astfel de practică Îl mulțumește pe Dumnezeu. Orice conduită care Îl mulțumește pe Dumnezeu nu este o reglementare, ci practicarea adevărului. Unor oameni le place să se dea mari. În prezența fraților și a surorilor lor, s-ar putea să spună că sunt îndatorați lui Dumnezeu, dar, pe la spatele lor, nu practică adevărul și acționează cu totul diferit. Nu sunt aceștia farisei religioși? O persoană care Îl iubește pe Dumnezeu cu adevărat și care deține adevărul este una care Îi este loială lui Dumnezeu, dar care, în exterior, nu se dă mare ca fiind astfel. O astfel de persoană e dispusă să practice adevărul când apar situații și nu vorbește și nu se poartă într-un mod care se împotrivește conștiinței sale. Acest tip de persoană demonstrează înțelepciune când apar probleme și este principială în faptele sale, indiferent de circumstanțe. Acest fel de persoană este, de asemenea, una care poate sluji cu adevărat. Există unii care spun adesea vorbe goale despre cât Îi sunt de îndatorați lui Dumnezeu; ei își petrec zilele cu sprâncenele încruntate de griji, afișând un aer afectat și pretinzând a fi demni de milă. Cât de dezgustător! Dacă ar fi să-i întrebi „Poți să-mi spui cum Îi ești îndatorat lui Dumnezeu?”, atunci ei ar rămâne fără cuvinte. Dacă Îi ești loial lui Dumnezeu, atunci nu vei vorbi în exterior despre asta; în schimb, îți vei demonstra dragostea pentru Dumnezeu prin practica efectivă și te vei ruga Lui cu o inimă sinceră. Cei care spun doar vorbe goale în privința lui Dumnezeu sunt cu toții niște ipocriți! Unii vorbesc despre cât Îi sunt de îndatorați lui Dumnezeu de fiecare dată când se roagă și încep să plângă de câte ori se roagă, oricând ar fi aceasta, chiar și fără să fie mișcați de Duhul Sfânt. Oamenii de felul acesta sunt stăpâniți de ritualuri religioase și de noțiuni; ei trăiesc după astfel de ritualuri și noțiuni, crezând întotdeauna că acele acțiuni Îl mulțumesc pe Dumnezeu și că El agreează evlavia superficială sau lacrimile de mâhnire. Asemenea oameni absurzi pot să realizeze ceva vreodată? Pentru a da dovadă de umilință, unii pretind că sunt amabili atunci când vorbesc în prezența altora. Unii sunt slugarnici în mod deliberat în prezența altor oameni, purtându-se ca niște miei fără niciun strop de putere. Este acest fel de a fi demn de oamenii Împărăției? Oamenii Împărăției ar trebui să fie plini de viață și liberi, curați și deschiși, cinstiți și drăguți și să trăiască într-o stare de libertate. Ar trebui să aibă integritate și demnitate și să poată rămâne fermi în mărturia lor oriunde merg; asemenea persoane sunt iubite atât de Dumnezeu, cât și de oameni. Aceia care sunt novici în credință au prea multe practici exterioare; ei trebuie să treacă mai întâi printr-o perioadă de emondare și de rupere. A avea credință lăuntrică în Dumnezeu nu e ceva ce alții pot vedea, dar acțiunile și faptele oamenilor care au o asemenea credință sunt demne de laudă. Numai despre astfel de oameni se poate spune că trăiesc cuvântul lui Dumnezeu. Dacă predici Evanghelia în fiecare zi diverșilor oameni, în efortul de a le aduce mântuirea, și cu toate acestea, în final, încă trăiești după reglementări și doctrine, atunci nu Îi poți aduce slavă lui Dumnezeu. Asemenea oameni sunt figuri religioase, cât și ipocriți. Ori de câte ori se adună acei oameni religioși, s-ar putea ca ei să întrebe: „Soră, cum ți-a mers zilele acestea?” Ea s-ar putea să răspundă: „Simt că sunt datoare față de Dumnezeu și că nu sunt capabilă să-I satisfac intențiile.” O alta ar putea spune: „Și eu, la rândul meu, simt că Îi sunt datoare lui Dumnezeu și că nu pot să-L mulțumesc”. Aceste câteva cuvinte și propoziții exprimă singure lucrurile abjecte din adâncul lor; asemenea cuvinte sunt dintre cele mai detestabile și extrem de respingătoare. Natura unor oameni ca aceștia e în opoziție cu Dumnezeu. Aceia care se concentrează pe realitate au părtășie despre orice este în mintea lor și fac asta cu inimi deschise. Nu se implică în niciun fel de exercițiu fals, neafișând nici astfel de amabilități, nici complimente de fațadă. Ei sunt întotdeauna direcți și nu se conduc după reguli lumești. Unii oameni au o înclinație spre manifestări exterioare, chiar până în punctul în care sunt complet lipsiți de rațiune. Când cineva cântă, încep să danseze, fără să-și dea măcar seama că orezul din oalele lor a ars deja. Astfel de oameni nu sunt evlavioși, nici nobili, și sunt mult prea ușuratici. Toate aceste lucruri sunt manifestări ale unei lipse a realității. Când unii oameni au părtășie despre problemele vieții spirituale, deși nu vorbesc despre a-I datora ceva lui Dumnezeu, ei chiar au o dragoste adevărată pentru El în sinea lor. Sentimentul tău de îndatorare față de Dumnezeu nu are nimic de a face cu alți oameni; tu ești îndatorat față de Dumnezeu, nu față de oameni. Ce rost are să vorbești în mod constant despre aceasta celorlalți? Trebuie să pui accentul pe intrarea în realitate, nu pe vreun zel exterior sau pe vreo etalare. Ce reprezintă comportamentul exterior bun al oamenilor? El reprezintă trupul; nici măcar cele mai bune dintre practicile exterioare nu reprezintă viața și pot doar să arate temperamentul tău individual. Practicile exterioare ale omenirii nu pot satisface intențiile lui Dumnezeu. Vorbești în mod constant despre cât Îi ești de îndatorat lui Dumnezeu și, cu toate acestea, nu poți să aprovizionezi viața altora sau să le stimulezi inimile iubitoare de Dumnezeu. Crezi că aceste acțiuni ale tale Îl vor mulțumi pe Dumnezeu? Simți că este intenția lui Dumnezeu ca tu să acționezi în acest fel și că acțiunile tale sunt spirituale, dar, de fapt, toate sunt absurde! Tu crezi că ceea ce îți place ție și ceea ce ești dispus să faci sunt exact acele lucruri care Îl încântă pe Dumnezeu. Poate ceea ce-ți place ție să Îl reprezinte pe Dumnezeu? Poate personalitatea unei persoane să Îl reprezinte pe Dumnezeu? Ceea ce îți place ție este exact ceea ce Dumnezeu detestă, iar obiceiurile tale sunt cele pe care Dumnezeu le disprețuiește și le respinge. Dacă te simți îndatorat, atunci du-te și roagă-te înaintea lui Dumnezeu; nu este nevoie să vorbești altora despre aceasta. Dacă nu te rogi în fața lui Dumnezeu și în schimb te etalezi constant în prezența altora, poate aceasta să satisfacă intențiile lui Dumnezeu? Dacă ești mereu concentrat pe a face lucrurile de fațadă, atunci aceasta înseamnă că ești extrem de vanitos. Ce fel de oameni sunt aceia care au un comportament bun numai la exterior și sunt lipsiți de realitate? Ei sunt farisei ipocriți și figuri religioase! Dacă nu vă dezbărați de practicile voastre exterioare și nu sunteți în stare să faceți schimbări, atunci elementele ipocriziei din voi vor crește și mai mult. Cu cât elementele ipocriziei voastre sunt mai mari, cu atât împotrivirea față de Dumnezeu este mai puternică. În final, oamenii ca aceștia vor fi cu siguranță eliminați!