9. Credința înseamnă să te bazezi pe Dumnezeu
Dumnezeu Atotputernic spune: „Doar din credința ta vei putea să-L vezi pe Dumnezeu și, când ai credință, El te va desăvârși. Fără credință, El nu poate să te desăvârșească. Dumnezeu îți va dărui orice speri să dobândești. Dacă nu ai credință, atunci nu poți fi desăvârșit și nu vei fi în stare să vezi acțiunile lui Dumnezeu, cu atât mai puțin atotputernicia Sa. Când ai credință că-I vei vedea acțiunile în experiența ta practică, Dumnezeu ți Se va arăta și te va lumina și călăuzi dinlăuntrul tău. Fără acea credință, Dumnezeu nu va putea să facă asta. Dacă ți-ai pierdut speranța în Dumnezeu, cum vei fi în stare să-I experimentezi lucrarea? Așadar, doar când ai credință și nu nutrești îndoieli față de Dumnezeu, doar când crezi cu adevărat în El indiferent de ceea ce face, El te va lumina și ilumina prin experiențele tale și numai atunci vei putea să-I vezi acțiunile. Toate aceste lucruri se dobândesc prin credință. Credința vine doar prin rafinare și, în absența rafinării, credința nu se poate dezvolta. La ce se referă acest cuvânt, «credință»? Credința este încrederea adevărată și inima sinceră pe care ar trebui să le aibă oamenii când nu pot să vadă sau să atingă ceva, când lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază noțiunilor umane, când este de neatins pentru oameni. Aceasta este credința despre care vorbesc” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). Cuvintele lui Dumnezeu ne învață că adevărata credință în Dumnezeu este foarte importantă. Indiferent de încercările pe care le putem întâlni sau de cât de mari ne sunt greutățile, Dumnezeu vrea ca toată lumea să creadă în cuvintele Sale și să aibă încredere în El, să se bazeze și să coopereze cu El cu adevărat. Acesta este singurul mod în care să se mărturisească domnia lui Dumnezeu atotputernic și faptele Sale. Îhm. Mulțumită îndrumării lui Dumnezeu, am avut puțină experiență cu asta.
Pe 18 noiembrie 2016, am primit un mesaj online de la un frate din Italia care voia mai multe informații despre Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Când l-am citit, am simțit graba în dorința și așteptarea sa pentru întoarcerea Domnului. Am început să comunicăm prin intermediul unei aplicații de traducere. Era dezamăgit de stricăciunea și depravarea din Biserica Catolică, așa că era în cautarea unei biserici adevărate încă din 1991. A citit cărțile lui Watchman Nee, dar nu a primit niciodată vreo susținere spirituală. A spus că viața fără Domnul era dureroasă, neajutorată și fără sens. A văzut online articole media ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic și a fost atras. A spus că părea o biserică adevărată și voia să afle mai multe despre ea. Văzând cât de înfocat căuta adevărul, am rămas cu o senzație mai mare de grabă. Eram copleșită de ce voiam să-i spun, dar nu mă puteam exprima în italiană. Traducerea în italiană a cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic nu fusese publicată. Voiam să se uite la filme evanghelice, dar nici versiunile în italiană ale acestora nu fuseseră lansate. Nu știa alte limbi străine. Tot ce puteam face era să-i trimit un videoclip muzical. Muzica și dansul sunt universale. Dar s-a simțit nerăbdător după ce l-a văzut și a spus implorator: „Anunță-mă imediat ce Biserica are o pagină web în italiană.” Văzând acest mesaj de la el mi-am reamintit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Cum vei transmite ce-ai văzut și ce-ai experimentat credincioșilor demni de milă, săraci și devotați, care sunt înfometați și însetați după neprihănire și care te așteaptă să îi păstorești? Ce fel de oameni te așteaptă să îi păstorești? Ȋți poți imagina? Ești conștient de povara de pe umerii tăi, de însărcinarea și de responsabilitatea ta? Unde-ți este simțul misiunii istorice? Cum vei sluji ca un bun conducător în epoca următoare? Ai un puternic simț al conducerii? Cum L-ai explica pe stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul tuturor ființelor vii și al tuturor lucrurilor fizice din lume? Ce planuri ai pentru progresul următoarei etape a lucrării? Câți oameni așteaptă să le fii păstor? E sarcina ta una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și năuciți, jelindu-se în întuneric: «Unde este calea?» Cât de mult tânjesc ei ca lumina, precum o stea căzătoare, să coboare deodată și să împrăștie forțele întunericului care i-au asuprit pe oameni de atât de mulți ani. Cine poate să știe cu câtă nerăbdare speră ei și cum tânjesc zi și noapte la asta? Acești oameni care suferă profund rămân închiși într-o temniță a întunericului, fără speranță de eliberare, chiar și în ziua în care lumina strălucește; când vor înceta să mai plângă? Înspăimântătoare e nenorocirea acestor spirite fragile cărora nu li s-a permis niciodată să se odihnească, iar legăturile nemiloase și istoria încremenită de multă vreme îi țin în această stare. Și cine a auzit sunetul plânsetului lor? Cine s-a gândit la starea lor nefericită? Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de îngrijorată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să te îngrijești de viitoarea ta misiune?”). După ce am citit asta, am înțeles că Dumnezeu ne încredințează răspândirea Evangheliei și să fim martori, dar, în ciuda cerinței urgente a lui Dumnezeu, îmi simțeam mâinile legate. Nu puteam fi martoră pentru lucrarea lui Dumnezeu. Nu-l puteam ajuta pe acel frate, care se pierduse în întuneric, să câștige susținerea cuvintelor lui Dumnezeu. Mă simțeam groaznic. Voiam să plâng citindu-i mesajul și mă simțeam între ciocan și nicovală. Dacă mă retrăgeam, îi întârziam investigarea adevăratei căi pe care o căuta și după care tânjea. Dacă continuam, trebuia să mă bazez pe instrumente de traducere imprecise. Uneori nu erau precise nici pentru lucruri simple, darămite pentru termeni spirituali. Cum puteam comunica? Mă simțeam mută. Ochii îmi erau larg deschiși, dar nu puteam face nimic. M-am gândit să caut un frate sau o soră care să știe limba italiană, dar n-am putut găsi pe nimeni. În acel moment, chiar nu știam ce să fac. Mi-am spus: „Toată italiana pe care o știu este «Bună ziua» și «La revedere». Așa că, orice aș face, nu voi putea niciodată să fiu martoră lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.” Mă simțeam deprimată.
În dimineața următoare, mi-a trimis un mesaj spunând că primul lucru la care s-a gândit când s-a trezit a fost să mă întrebe despre Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Faptul că el continua să-mi trimită mesaje m-a neliniștit. M-am rugat rapid: „Dragă Dumnezeule, n-am învățat italiana și nu știu cum să împărtășesc Evanghelia cu acest frate. Dumnezeule, te rog, îndrumă-mă.” După rugăciunea mea, mi-am adus aminte cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să ai credință că totul este în mâinile lui Dumnezeu și că oamenii doar cooperează cu El. Dacă inima ta este sinceră, Dumnezeu va vedea acest lucru și va deschide toate căile pentru tine, făcând dificultățile să nu mai fie dificile. Aceasta este credința pe care trebuie să o ai” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pătrunderea în viață este cea mai importantă pentru credința în Dumnezeu”). „Nu trebuie să vă faceți griji cu privire la nimic în timp ce vă îndepliniți datoria, atâta vreme cât îți folosești toată forța și îți pui inima în ea. Dumnezeu nu îți va îngreuna situația și nici nu te va obliga să faci ceea ce nu ești capabil să faci” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pătrunderea în viață este cea mai importantă pentru credința în Dumnezeu”). Citind acestea, credința și curajul mi-au fost întărite. Este adevărat, toate lucrurile sunt în mâinile lui Dumnezeu. Când este vorba de El, totul este posibil. Ceea ce Dumnezeu vrea cel mai mult de la noi când avem greutăți este sinceritatea și cooperarea noastră, să avem încredere, să ne bazăm pe El cu adevărat și să ne străduim să lucrăm cu El. Atunci Dumnezeu ne va ajuta. Dar, când m-am confruntat cu acel tip de problemă, mi-am dat seama că Dumnezeu nu era în inima mea. Trăiam cu propriile mele idei, crezând că, pentru că nu vorbesc italiana, nu pot comunica cu acel frate, astfel că nu pot fi martoră lucrării lui Dumnezeu. Am devenit negativă și retrasă. Cum puteam să obțin îndrumarea lui Dumnezeu și să-I văd faptele astfel? Trebuia să mă bazez cu adevărat pe Dumnezeu, să cooperez cu El și să am încredere că mă va îndruma. Cu această atitudine, m-am gândit la versetele din Biblia italiană pe care le compilasem referitoare la lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. M-am gândit că le-aș putea folosi pe acelea să comunic cu fratele. Așa că, într-o dimineață, i-am trimis versetele pentru a ne ajuta comunicarea. Mai târziu, am fost plăcut surprinsă să văd că trailerul filmului „Taina evlaviei” fusese lansat în italiană. I l-am trimis rapid. Mai târziu mi-a spus că a înțeles că filmul exprima profețiile biblice privind întoarcerea Domnului. M-a întrebat entuziasmat: „Domnul S-a întors? Este în China? Cum Se numește acum?” În acel moment, am simțit că era oaia pierdută care, deodată, auzise chemarea păstorului său și-l cauta peste tot. Reținându-mi lacrimile, i-am scris: „Numele lui este Dumnezeu Atotputernic și este profețit în Apocalipsa: «Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!» (Apocalipsa 1:8).” În acest moment, am văzut cum fiecare etapă din domnia lui Dumnezeu se potrivește cu următoarea. Nu știam decât câteva saluturi în italiană, dar această experiență mi-a oferit o profundă conștientizare că, prin îndrumarea lui Dumnezeu, comunicasem cu succes și văzusem rezultatele. Am văzut că totul este în mâinile lui Dumnezeu, că trebuie să avem cu adevărat încredere în El, să ne bazăm pe El și să lucrăm cinstit cu El.
Apoi, m-am confruntat cu o altă încercare. Acest frate mă întreba când va primi mărturie privind lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Eram dornică să o fac, dar încă exista bariera lingvistică și tot nu puteam găsi ajutor. Dacă un necredincios ar fi ajutat la traducere, n-ar fi înțeles termenii spirituali și ar fi putut face treaba greșit. Eram disperată gândindu-mă la aceste probleme. Nu știam ce să fac. Eram extrem de îngrijorată. Am strigat la Dumnezeu: „O, Dumnezeule, mâinile-mi sunt legate. Nu știu ce să fac și nu știu ce să învăț din asta. Te rog, deschide o cale și îndrumă-mă.” După rugăciune, m-am gândit la Moise care a traversat Marea Roșie. Moise s-a confruntat cu multe dificultăți când i-a condus pe israeliți afară din Egipt, dar nu și-a pierdut niciodată credința în Dumnezeu. S-a rugat și a cooperat cu Dumnezeu și a fost martor la atât de multe minuni ale Lui. Fără Marea Roșie, armata care-i urmărea și cei 40 de ani petrecuți în deșert, cum ar fi putut Moise să aibă o astfel de credință și să fie martor? Fără a mă confrunta cu acele dificultăți din datoria mea, cum aș fi putut câștiga adevărata credință în Dumnezeu? Ca să nu mai spun că nu mă confruntam cu nimic similar traversării Mării Roșii. Deoarece l-am întâlnit pe acel frate online, Dumnezeu mi-a deschis o cale și am fost martoră la faptele Lui minunate. Știam că trebuia să am mai multă credință în Dumnezeu și să mă bazez pe El. În acest moment, mi-am dat seama că Dumnezeu voia să perfecționeze modul în care cred și mă bazez pe El să ies din aceste dificultăți, pentru a-mi da o înțelegere practică asupra domniei atotputernice a lui Dumnezeu prin experiențele mele reale. Odată ce am înțeles voia lui Dumnezeu, nu am avut nicio îndoială că Dumnezeu va deschide o cale pentru mine. Am decis să ne întâlnim online și alții au aranjat ca o soră de 15 ani care studiase italiana să ne fie interpretă. Când am auzit că această soră de 15 ani va fi interpretă, m-am gândit la mine și la ea. Eram tânără, credința mea era nouă și nu mai predicasem înainte. Oare va merge ca o tânără să mă ajute să predic Evanghelia? Mă simțeam foarte nesigură. Dar, când am auzit-o citind fluent cuvintele lui Dumnezeu în italiană și spunându-mi că a învățat rapid cuvinte noi, am fost și surprinsă, și rușinată. Dumnezeu adunase toți oamenii potriviți pentru lucrarea de răspândire a Evangheliei. Mi-am adus aminte cuvintele lui Dumnezeu: „Când o făgăduială sau o promisiune este rostită din gura lui Dumnezeu, toate lucrurile servesc pentru împlinirea ei și sunt manevrate pentru împlinirea ei; toate creaturile sunt orchestrate și aranjate sub stăpânirea Creatorului, jucându-și rolul respectiv și servindu-și funcția respectivă. Aceasta este manifestarea autorității Creatorului” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (I)”). Prin acea experiență, am văzut că Dumnezeu mă va îndruma atât timp cât mă bazez sincer pe El și Îi voi vedea faptele.
După ce am găsit această soră să traducă, am putut, în sfârșit, să comunic cu acel frate. S-a ridicat o mare povară. În curând, nu am mai avut o astfel de dorință de a mă baza pe Dumnezeu și acea soră, din cauză că a apărut ceva, nu a mai putut traduce. Am simțit că leșin când am auzit vestea. Voiam să-i spun atât de multe acelui frate ca să aibă bazele adevăratei căi. Însă, fără interpreta mea, nu puteam face nimic. Apoi, am auzit de cineva care căuta adevărata cale, care fusese înșelat de PCC și de comunitatea religioasă, așa că nu mai îndrăznea să continue. Mă temeam că fratele italian se va opri din căutare dacă nu era udat în curând. Mă simțeam neputincioasă și chiar nu știam ce să fac. Apoi, într-o zi, am văzut că acel frate a postat pe pagina lui: „Prieteni, frați și surori, Isus Hristos S-a întors! Bucurați-vă!” Transpirații reci m-au cuprins văzând aceasta. Avea peste 3.000 de prieteni credincioși. Dacă doar câțiva dintre ei erau antihriști care l-ar putea înșela, cum s-ar descurca? M-am simțit îngrijorată, așa că m-am rugat înaintea lui Dumnezeu. „O, Dumnezeule, fără un interpret, acest frate nu poate fi udat și mă tem că se va retrage după ce va fi înșelat de alții. Cum ar trebui să experimentez cuvintele Tale și să învăț din această situație? Te rog să mă îndrumi.” După rugăciune, am citit următoarele în cuvintele lui Dumnezeu: „Oamenii își petrec cea mai mare parte a timpului trăind într-o stare de inconștiență. Nu știu dacă ar trebui să se bazeze pe Dumnezeu sau pe ei înșiși. Apoi, tind să aleagă să se bazeze pe ei înșiși, pe condițiile și mediile benefice din jurul lor, precum și pe oricare oameni, evenimente și lucruri care sunt în avantajul lor. La asta se pricep cel mai bine oamenii. Cei mai nepricepuți sunt când vine vorba să se bizuie pe Dumnezeu și să privească la Dumnezeu, pentru că li se pare că a privi la Dumnezeu este un deranj prea mare – nu pot vedea, nu pot atinge – și simt că a face acest lucru este vag și nerealist. Așadar, în această privință a lecțiilor lor, oamenii se descurcă cel mai rău, iar intrarea lor în aceasta este cea mai superficială. Dacă nu înveți cum să privești la Dumnezeu și să te bizui pe El, nu-L vei vedea niciodată pe Dumnezeu lucrând în tine, călăuzindu-te sau luminându-te. Dacă nu poți vedea aceste lucruri, atunci, în adâncul inimii tale, întrebările precum «Dumnezeu există sau nu și dacă El călăuzește totul în viața omenirii», se vor încheia cu un semn de întrebare, mai degrabă decât cu un punct sau semn al exclamării. «Călăuzește Dumnezeu totul în viața omenirii?» «Observă Dumnezeu adâncurile inimii omului?» Din ce motiv transformi aceste afirmații în întrebări? Dacă nu te bizui pe Dumnezeu cu adevărat sau nu privești la El, nu vei putea da naștere credinței sincere în El. Dacă nu poți da naștere credinței sincere în El, atunci, pentru tine, acele semne de întrebare vor fi acolo pentru totdeauna, însoțind tot ceea ce face Dumnezeu, și nu va exista niciun punct” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Credincioșii trebuie să înceapă prin a înțelege tendințele rele ale lumii”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au trezit și mi-am dat seama că uitasem de El. Când Dumnezeu a creat o situație în care să mă simt neajutorată, să nu pot comunica și să nu știu ce să fac, El a devenit colacul meu de salvare. Dar, când existau condițiile și persoanele potrivite, m-am bazat pe alți oameni pentru părea mai practic. Când acea tânără soră a venit să mă ajute când eram la ananghie, am știut că este mâna lui Dumnezeu. Dar, mai târziu, tot am crezut că, faptul dacă fratele acceptă lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, depinde în întregime de acea interpretă. Îmi lipsea credința autentică în Dumnezeu. Mi-am adus aminte că Domnul Isus a spus: „Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui” (Ioan 10:29). Oile lui Dumnezeu Îi aud glasul. Niciun zvon, nicio minciună și nicio greutate nu le poate răpi din mâinile Sale. Aceasta este autoritatea lui Dumnezeu. Ar trebui să cred în cuvintele lui Dumnezeu, să-mi fac datoria și să explorez fiecare cale către părtășie cu acel frate. Nu eu decideam dacă el era înșelat de zvonuri și minciuni.
Apoi, am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Satana a corupt omenirea timp de mii de ani. A elaborat cantități de nedescris de rău, a înșelat generație după generație și a comis crime atroce pe lume. L-a abuzat, înșelat și sedus pe om ca să I se opună lui Dumnezeu și a comis acte rele care au încurcat și subminat iar și iar planul de gestionare al lui Dumnezeu. Totuși, sub autoritatea lui Dumnezeu, toate lucrurile și ființele vii continuă să respecte regulile și legile stabilite de către Dumnezeu. Comparate cu autoritatea lui Dumnezeu, natura rea și turbarea Satanei sunt atât de urâte, de dezgustătoare, de abjecte, de mărunte și de vulnerabile. Chiar dacă Satana merge printre toate lucrurile create de Dumnezeu, acesta nu este în stare să pună în practică nici cea mai mică schimbare în oamenii, lucrurile și obiectele comandate de către Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (I)”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să renunț. Este adevărat că toate lucrurile sunt sub domnia lui Dumnezeu și nimeni nu poate sta în calea a ceea ce Dumnezeu vrea să facă. Nimeni nu poate lua oile lui Dumnezeu. Dacă un impostor intră în casa lui Dumnezeu, acesta va fi demascat și eliminat. Asta este puterea lui Dumnezeu. Mi-am dat seama că nu L-am înțeles pe Dumnezeu. Eram un exemplu viu al acestui lucru. Înainte de a accepta lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, ascultasem mult timp minciunile PCC și ale lumii religioase. Deși multe îmi stăteau în cale, cuvintele lui Dumnezeu m-au atras să-I accept lucrarea din zilele de pe urmă. Și acum, nicio erezie sau minciună nu-mi poate sta în calea de a-L urma pe Dumnezeu Atotputernic. Ele doar mă ajută să văd mai clar chipul Satanei și să-mi întăresc credința pentru a-L urma pe Dumnezeu. Toate acestea au fost îndeplinite de cuvintele lui Dumnezeu. Mi-am reamintit peste o lună de comunicare cu acel frate. Nu vorbeam aceeași limbă și nu puteam comunica, dar am continuat până când a acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Chiar a menționat răspândirea Evangheliei și înființarea unei biserici în Italia. S-ar fi putut îndeplini acestea fără îndrumarea lui Dumnezeu, fără să fie cuceriți oamenii de cuvintele lui Dumnezeu? Îmi lipsea înțelegerea lui Dumnezeu. Când răspândeam Evanghelia, spuneam că autoritatea lui Dumnezeu este inegalabilă și nicio forță nu-I poate stânjeni lucrarea, dar întotdeauna analizam lucrurile logic. Când m-am confruntat cu o barieră lingvistică, m-am temut că acel frate va fi îndepărtat de zvonuri și de minciunile antihriștilor. Trăiam în frică. Însă, dacă el putea accepta adevărata cale sau nu, era în mâinile lui Dumnezeu, era rânduit de El. În loc să mă îngrijorez, ar trebui să-mi fac datoria bine și să fiu responsabilă. Apoi, am spus o rugăciune către Dumnezeu, dornică să mă supun domniei și aranjamentelor Sale. În mod surprinzător, sora aceea tânără mi-a trimis un mesaj să mă anunțe că era liberă și poate servi drept interpretă din nou. În sfârșit puteam comunica clar cu el.
Deși uneori mă simțeam descurajată și, uneori, eram incredibil de nerăbdătoare în procesul de împărtășire a Evangheliei cu acel frate, când m-am bazat pe Dumnezeu, am fost martoră îndrumării și faptelor Sale minunate. Mi-am dat seama că lucrarea lui Dumnezeu este săvârșită de El însuși și credința mea în El a crescut. Acestea erau harul și mila lui Dumnezeu. Credeam că împărtășirea Evangheliei îi mântuia pe alții, dar apoi mi-am dat seama că, în acel proces, experimentam lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu. Prin această experiență, eu, un „Toma necredinciosul”, chiar am experimentat autoritatea și credința lui Dumnezeu. După cum spune Dumnezeu: „Când oamenii se confruntă cu o dificultate deosebit de spinoasă, când nu au la cine să apeleze și când se simt foarte neajutorați, ei își pun toată speranța în Dumnezeu. Cum sunt rugăciunile lor? Care este starea lor de spirit? Sunt sinceri? Există vreo prefăcătorie în acel moment? Doar atunci când te încrezi în Dumnezeu ca și cum ar fi ultimul fir de pai de care te agăți pentru a-ți salva viața, sperând că El te va ajuta, inima ta este sinceră. Deși poate nu ai spus multe, inima ta s-a neliniștit deja. Cu alte cuvinte, Îi dai inima ta sinceră lui Dumnezeu și Dumnezeu ascultă. Când Dumnezeu ascultă, El îți vede dificultățile și te va lumina, te va călăuzi și te va ajuta” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Credincioșii trebuie să înceapă prin a înțelege tendințele rele ale lumii”). Știind că Dumnezeu ne cere să-I practicăm și să-I experimentăm cuvintele prin lucruri pe care le întâlnim în fiecare zi și în timp ce ne facem datoria. Acesta este singurul mod în care să să-L cunoaștem și să ne temem de Dumnezeu. Experiența mea m-a învățat asta. Slavă lui Dumnezeu!