Cuvinte din Biblie

„Atunci niște farisei și niște cărturari au venit din Ierusalim la Isus și L-au întrebat: De ce ucenicii Tăi încalcă tradiția bătrânilor? Căci ei nu-și spală mâinile înainte să mănânce! Isus le-a răspuns: Dar voi de ce încălcați porunca lui Dumnezeu de dragul tradiției voastre? Căci Dumnezeu a zis: «Cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta!» și «Cel ce își blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea». Însă voi ziceți: «Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: „Orice ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu!”, acela nu mai este dator să-și cinstească tatăl (sau mama)». Și anulați astfel Cuvântul lui Dumnezeu de dragul tradiției voastre. Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi când a zis: «Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învățături niște porunci de-ale oamenilor!»” (Matei 15:1-9).

„Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre! (Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi devorați casele văduvelor și faceți rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veți primi o condamnare mult mai mare.)

Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceți din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteți voi!

Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceți: «Dacă cineva jură pe Templu, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator să-și țină jurământul!» Nesăbuiților și orbilor! Ce este de mai mare importanță: aurul sau Templul, care sfințește aurul? Voi mai ziceți: «Dacă cineva jură pe altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este dator să-și țină jurământul!» Orbilor! Ce este de mai mare importanță: darul sau altarul, care sfințește darul? Prin urmare, cel ce jură pe altar, jură pe el și pe tot ce este pe el, iar cel ce jură pe Templu, jură pe el și pe Cel Ce locuiește în el. De asemenea, cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel Ce stă pe el.

Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi dați zeciuială din mentă, din mărar și din chimion, dar neglijați cele mai importante lucruri din Lege, și anume dreptatea, mila și credincioșia! Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați! Călăuze oarbe, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!

Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi curățați pe dinafară paharul și farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf și de necumpătare! Fariseu orb! Curăță mai întâi pe dinăuntru paharul (și farfuria), ca să fie curate și pe dinafară!

Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi vă asemănați cu mormintele văruite, care pe dinafară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morți și de orice fel de necurăție! Tot așa și voi, pe dinafară vă arătați drepți oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de ipocrizie și de fărădelege!

Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi zidiți mormintele profeților și împodobiți mormintele celor drepți și spuneți: «Dacă noi am fi trăit în zilele strămoșilor noștri, n-am fi fost părtași cu ei la vărsarea sângelui profeților!» Astfel, voi înșivă mărturisiți că sunteți urmașii celor ce i-au ucis pe profeți! Umpleți deci măsura strămoșilor voștri! Șerpilor! Pui de vipere! Cum veți scăpa de condamnarea la Gheenă?! De aceea, iată, vă trimit profeți, înțelepți și cărturari! Pe unii dintre ei îi veți omorî și îi veți răstigni, iar pe alții îi veți biciui în sinagogile voastre și îi veți persecuta din cetate în cetate, ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-ați ucis între Templu și altar! Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste această generație!” (Matei 23:13-36).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Doriți să cunoașteți motivul pentru care fariseii I se împotriveau lui Isus? Vreți să cunoașteți esența fariseilor? Ei erau plini de fantezii cu privire la Mesia. Mai mult decât atât, ei credeau numai că Mesia va veni și, cu toate acestea, nu au urmărit viața-adevăr. Și astfel, chiar și astăzi ei încă Îl mai așteaptă pe Mesia, pentru că nu au nicio cunoaștere despre calea vieții, și nu știu care este calea adevărului. Cum, spuneți voi, ar putea asemenea oameni nesăbuiți, încăpățânați și ignoranți să câștige binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I s-au împotrivit lui Isus pentru că nu cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru că nu cunoșteau calea adevărului rostită de Isus și, mai mult decât atât, pentru că nu L-au înțeles pe Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe Mesia și nu fuseseră niciodată în compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a se agăța de simplul nume al lui Mesia, în timp ce se opuneau esenței lui Mesia, prin orice mijloace posibile. Acești farisei, în esență, erau încăpățânați, aroganți și nu se supuneau adevărului. Principiul credinței lor în Dumnezeu era: indiferent cât de profundă e predicarea Ta, indiferent cât de înaltă e autoritatea Ta, Tu nu ești Hristos decât dacă ești numit Mesia. Nu este această credință absurdă și ridicolă?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”

Cum se manifestă aspectele ticăloase ale fariseilor? Mai întâi, să ne începem discuția cu modul în care fariseii L-au tratat pe Dumnezeu întrupat și apoi ați putea înțelege puțin mai mult. În legătură cu Dumnezeu întrupat, trebuie să vorbim mai întâi despre tipul de familie și mediu în care S-a născut Dumnezeu întrupat acum două mii de ani. În primul rând, Domnul Isus nu S-a născut nicidecum într-o familie bogată – neamul Lui nu a fost atât de distins. Tatăl Lui vitreg, Iosif, era tâmplar, iar mama Lui, Maria, era o credincioasă obișnuită. Identitatea și statutul social al părinților Săi reprezintă mediul familial în care S-a născut Domnul Isus și este clar că El S-a născut într-o familie de rând. […] Ce mesaj trimite acest lucru generațiilor următoare? Această persoană obișnuită și normală, care a fost Dumnezeu întrupat, nu a avut nici ocazia și nici condițiile să primească o educație superioară. A fost la fel ca oamenii obișnuiți, a trăit într-un mediu social de rând, într-o familie obișnuită și nu era nimic special la El. Tocmai din această cauză, după ce au aflat despre predicile și acțiunile Domnului Isus, acei cărturari și farisei au îndrăznit să ia atitudine și să-L judece, să-L hulească și să-L condamne în mod deschis. Pe ce bază L-au condamnat? Fără nicio îndoială, pe baza legilor și regulamentelor din Vechiul Testament. Mai întâi, Domnul Isus i-a determinat pe ucenicii Lui să nu respecte Sabatul — a lucrat în continuare în ziua de Sabat. În plus, nu a respectat legile și regulamentele și nu s-a dus la templu, iar când a întâlnit păcătoși, unii oameni L-au întrebat cum să-i trateze, dar El nu i-a tratat conform legii, ci a dat dovadă de milă față de ei. Niciunul dintre aceste aspecte ale acțiunilor Domnului Isus nu s-a conformat noțiunilor religioase ale fariseilor. Întrucât nu iubeau adevărul și, în consecință, Îl urau pe Domnul Isus, au profitat de pretextul că Domnul Isus a încălcat legea pentru a-L condamna cu tărie și au hotărât că trebuie să fie ucis. Dacă Domnul Isus S-ar fi născut într-o familie distinsă și de vază, dacă ar fi beneficiat de o educație superioară și ar fi fost în relații strânse cu acești cărturari și farisei, atunci lucrurile nu ar fi mers pentru El pe atunci așa cum au decurs mai târziu – s-ar fi putut schimba. El a fost condamnat de farisei tocmai din cauza caracterului Său comun, a normalității Lui și a mediului în care S-a născut. Pe ce bază L-au condamnat pe Domnul Isus? Pe baza acelor reguli și legi de la care nu s-au abătut, despre care credeau că nu se vor schimba niciodată în toată eternitatea. Fariseii considerau teoriile teologice pe care le pricepeau drept cunoaștere și drept un instrument cu care să-i evalueze și să-i condamne pe oameni, folosindu-le chiar și împotriva Domnului Isus. Așa a fost condamnat El. Modul în care au evaluat sau tratat o persoană nu a depins niciodată de esența ei, nici de faptul că acea persoană a predicat adevărul și a depins chiar mai puțin de sursa cuvintelor pe care le-a rostit persoana – modul în care fariseii au evaluat sau condamnat o persoană a depins doar de regulamentele, cuvintele și doctrina pe care le-au priceput din Vechiul Testament al Bibliei. Deși fariseii știau în inimile lor că spusele și faptele Domnului Isus nu erau un păcat sau o încălcare a legii, tot L-au condamnat fiindcă adevărurile pe care le-a exprimat și semnele și minunile pe care le-a făcut i-au determinat pe mulți oameni să-L urmeze și să-L slăvească. Fariseii erau tot mai plini de ură față de El și chiar au vrut să se descotorosească de El. Nu au recunoscut că Domnul Isus era Mesia care avea să vină, nici nu au recunoscut că ale Sale cuvinte aveau adevărul, cu atât mai puțin că lucrarea Sa era în acord cu adevărul. Au judecat că Domnul Isus rostea cuvinte pline de îndrăzneală și alunga demonii cu ajutorul lui Belzebut, prințul demonilor. Faptul că L-au putut învinui pe Domnul Isus de aceste păcate arată cât de multă ură nutreau față de El. Așadar, au lucrat cu râvnă pentru a tăgădui că Domnul Isus era trimis de Dumnezeu, că era Fiul lui Dumnezeu și că era Mesia. Ceea ce au vrut să spună a fost: „Ar proceda Dumnezeu astfel? Dacă S-ar fi întrupat, Dumnezeu S-ar fi născut într-o familie cu statut ieșit din comun. Și ar trebui să accepte tutela cărturarilor și a fariseilor. Ar trebui să studieze sistematic Scriptura, să înțeleagă cunoștințele despre Scriptură și să fie înzestrat cu toată cunoașterea Scripturii înainte de a putea să poarte numele de «Dumnezeu întrupat».” Dar Domnul Isus nu era înzestrat cu aceste cunoștințe, prin urmare L-au condamnat, spunând: „În primul rând, nu ești calificat astfel, așa că nu poți fi Dumnezeu; în al doilea rând, fără această cunoaștere a Scripturii, nu poți face lucrarea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să fii Dumnezeu; în al treilea rând, nu trebuie să lucrezi în afara templului – nu lucrezi în templu acum, ci ești mereu printre păcătoși, așa că lucrarea pe care o faci depășește sfera Scripturii, prin urmare este și mai puțin posibil să fii Dumnezeu.” De unde a provenit baza condamnării lor? Din Scriptură, din mintea omului și din educația teologică pe care o primiseră. Întrucât erau plini de noțiuni, închipuiri și cunoștințe, fariseii credeau că această cunoaștere este corectă, este adevărul și o bază validă și că Dumnezeu nu putea contrazice în niciun moment aceste lucruri. Au căutat oare adevărul? Nu. Ce au căutat? Un Dumnezeu supranatural care să apară sub forma unui trup spiritual. Așadar, au determinat parametrii pentru lucrarea lui Dumnezeu, I-au tăgăduit lucrarea și au judecat dacă Dumnezeu are sau nu dreptate conform noțiunilor, închipuirilor și cunoștințelor omului. Și care a fost rezultatul final? Nu doar că au condamnat lucrarea lui Dumnezeu, ci L-au pironit pe cruce pe Dumnezeu întrupat. Aceasta a fost consecința faptului că și-au folosit noțiunile, închipuirile și cunoștințele pentru a-L evalua pe Dumnezeu și aceasta este ticăloșia lor.

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea a treia)”

Fariseii erau cei mai buni în a predica doctrina și a psalmodia sloganuri. Adesea stăteau la colțuri de stradă și strigau: „O, Dumnezeule puternic!” sau „Dumnezeule vrednic de închinare!” Pentru alții, ei păreau deosebit de pioși și nu făceau nimic împotriva legii, dar oare Dumnezeu îi aproba? Nu. Cum i-a condamnat El? Dându-le un nume: fariseii ipocriți. Odinioară, fariseii erau o clasă respectată în Israel, decide ce acum numele a devenit o etichetă? Pentru că fariseii au devenit reprezentativi pentru un anumit tip de persoană. Care sunt caracteristicile acestui tip de persoană? Ei se pricep e să fie falși, să se orneze, să se prefacă; afișează o noblețe măreață, sfințenie, integritateși o decență evidentă, iar sloganurile pe care le strigă sună bine, însă, după cum se dovedește, nu practică adevărul câtuși de puțin. Ce purtare bună au ei? Citesc Scriptura și predică; îi învață pe alții să susțină legea și reglementările și să nu se împotrivească lui Dumnezeu. Toate acestea sunt o purtare bună. Tot ce spun ei sună bine, însă, când ceilalți se întorc cu spatele, ei fură ofrandele pe ascuns. Domnul Isus a spus că ei „strecurați țânțarul și înghițiți cămila!” (Matei 23:24). Asta înseamnă că întregul lor comportament pare bun la suprafață – psalmodiază ostentativ sloganuri, rostesc teorii mărețe și cuvintele lor sunt mieroase, însă faptele lor sunt o harababură de nedescris și sunt complet opuse lui Dumnezeu. Comportamentele lor exterioare sunt toate pretinse, toate frauduloase; în inima lor, nu au nici cea mai infimă iubire pentru adevăr sau pentru lucruri pozitive. Ei sunt scârbiți de adevăr, de lucrurile pozitive și de tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Ce iubesc ei? Iubesc corectitudinea și dreptatea? (Nu.) Cum îți poți da seama că ei nu iubesc aceste lucruri? (Domnul Isus a răspândit Evanghelia Împărăției cerurilor, pe care ei nu doar că au refuzat să o accepte, dar au și condamnat-o.) Dacă nu o condamnau, ar fi posibil să ne dăm seama? Nu. Apariția și lucrarea Domnului Isus i-a dezvăluit pe toți fariseii și numai prin condamnarea și împotrivirea lor față de Domnul Isus, alții au putut vedea ipocrizia lor. Dacă nu ar fi fost apariția și lucrarea Domnului Isus, nimeni nu ar fi avut discernământ în privința fariseilor, iar dacă oamenii ar fi privit doar comportamentul exterior al fariseilor, i-ar fi făcut chiar invidioși. Nu era oare nesincer și înșelător din partea fariseilor să se folosească de o falsă bună purtare pentru a câștiga încrederea oamenilor? Pot astfel de oameni înșelători să iubească adevărul? Nu pot absolut deloc. Care era scopul din spatele afișării bunei lor purtări? Pe de o parte, acela de a-i păcăli pe oameni. Pe de altă parte, acela de a-i induce în eroare și câștiga pe oameni, astfel încât aceștia să aibă o părere foarte bună despre ei și să-i venereze. Și, în cele din urmă, voiau să fie recompensați. Ce înșelătorie a fost! Erau acestea trucuri abile? Iubeau astfel de oameni corectitudinea și dreptatea? Cu siguranță nu. Ceea ce iubeau ei era statutul, faima și câștigul, iar ceea ce doreau era o recompensă și o coroană. Ei nu au pus în practică niciodată cuvintele pe care Dumnezeu i-a învățat pe oameni și nu au trăit deloc realitățile adevărului. Îi interesa doar să se ascundă după o conduită bună și să păcălească și să câștige oamenii cu metodele lor ipocrite pentru a-și asigura propriul statut și propria reputație, pe care apoi le foloseau pentru a face rost de capital și a-și câștiga existența. Nu este asta josnic? Din toată această conduită a lor, puteți vedea că, în esența lor, ei nu iubeau adevărul, deoarece nu l-au practicat niciodată. Ce anume arată că nu au practicat adevărul? Cel mai mare lucru dintre toate: faptul că Domnul Isus a venit să facă lucrarea de răscumpărare și că toate cuvintele pe care le-a rostit Domnul Isus sunt adevărul și au autoritate. Cum au reacționat fariseii la acest lucru? Deși au recunoscut că au autoritate și putere cuvintele Domnului Isus, nu numai că nu le-au acceptat, dar le-au și condamnat și le-au blasfemiat. Despre ce a fost vorba? A fost din cauză că nu iubeau adevărul, iar în inimile lor, le era scârbă de adevăr și îl urau. Ei au recunoscut că Domnul Isus avea dreptate în tot ceea ce spunea, că vorbele Lui aveau autoritate și putere, că nu greșea în niciun fel și că nu aveau nicio infulență împotriva Lui. Dar ei voiau să-L condamne pe Domnul Isus, așa că au discutat, au conspirat și au spus: „Răstignește-L. Ori El, ori noi”, și așa L-au sfidat fariseii pe Domnul Isus. În acea vreme, nimeni nu înțelegea adevărul și nimeni nu era capabil să-L recunoască pe Domnul Isus ca Dumnezeu întrupat. Totuși, din punct de vedere uman, Domnul Isus a exprimat multe adevăruri, a alungat demoni și a vindecat bolnavii. El a făcut multe minuni, i-a hrănit pe cei 5000 de oameni cu cinci pâini și doi pești, a făcut numeroase fapte bune și a dăruit atât de mult har oamenilor. Sunt atât de puțini oameni așa de buni și drepți, atunci de ce au vrut fariseii să-L condamne pe Domnul Isus? De ce au fost atât de hotărâți să-L răstignească? Faptul că au preferat să elibereze un infractor, decât pe Domnul Isus, arată cât de răi și răuvoitori erau fariseii din lumea religioasă. Erau atât de ticăloși! Diferența dintre chipurile rele pe care le-au trădat fariseii și bunăvoința lor exterioară, prefăcută, era atât de mare, încât mulți oameni nu puteau discerne ce era adevărat și ce era fals, dar apariția și lucrarea Domnului Isus i-a dezvăluit pe toți. De obicei, fariseii se deghizau atât de bine și în exterior păreau atât de evlavioși, încât nimeni nu și-ar fi închipuit că ar putea să I se împotrivească și să-L persecute cu atâta cruzime pe Domnul Isus. Dacă faptele nu ar fi fost dezvăluite, nimeni nu ar fi fost în stare să-i vadă așa cum erau. Exprimarea adevărului de către Dumnezeu întrupat este atât de revelatoare despre om!

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

În Biblie, evaluarea de către farisei a lui Isus Însuși și a lucrurilor pe care El le făcea a fost: „[…] ziceau că a înnebunit. […] Îl are în El pe Beelzebul și că scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor” (Marcu 3:21-22). Cărturarii și fariseii nu L-au judecat pe Domnul doar imitând cuvintele altor oameni și nici în baza unei bănuieli neîntemeiate – judecata lor era concluzia pe care au tras-o despre Domnul Isus din ceea ce au văzut și au auzit despre acțiunile Sale. Deși concluzia lor era făcută în mod aparent în numele justiției și le părea oamenilor ca și cum ar fi fost întemeiată, aroganța cu care L-au judecat pe Domnul Isus a fost greu de ascuns chiar și pentru ei. Energia frenetică a urii lor pentru Domnul Isus a expus propriile ambiții sălbatice și înfățișarea lor rea și satanică, precum și natura lor răuvoitoare prin care s-au împotrivit lui Dumnezeu. Aceste lucruri pe care ei le-au spus în judecata lor cu privire la Domnul Isus au fost motivate de ambițiile lor sălbatice, de gelozie și de natura urâtă și răuvoitoare a ostilității lor față de Dumnezeu și de adevăr. Ei nu au investigat sursa acțiunilor Domnului Isus, nici nu au cercetat esența a ceea ce El a spus sau a făcut. Mai degrabă, orbește, într-o stare de agitație nebunească și cu răutate intenționată, au atacat și discreditat ceea ce făcuse El. Au mers până în punctul în care I-au discreditat în mod voit Duhul, adică Duhul Sfânt, care e Duhul lui Dumnezeu. La asta se refereau când au spus: „El este altă persoană”, „Belzebut” și „prințul diavolilor”. Adică, ei au zis că Duhul lui Dumnezeu era Belzebut și prințul diavolilor. Ei au caracterizat drept nebunie lucrarea trupului Duhului întrupat al lui Dumnezeu, care Se îmbrăcase cu trup. Ei nu numai că au blasfemiat Duhul lui Dumnezeu numindu-L Belzebut și prințul diavolilor, dar au și condamnat lucrarea lui Dumnezeu. Ei L-au condamnat și L-au hulit pe Domnul Isus Hristos. Esența împotrivirii și blasfemiei lor era exact aceeași ca esența împotrivirii și blasfemiei față de Dumnezeu date de Satana și demoni. Ei nu reprezentau doar oamenii corupți, dar, chiar mai mult, erau întruparea Satanei. Erau un canal pentru Satana în mijlocul omenirii și erau complicii și lacheii Satanei. Esența blasfemiei și denigrării Domnului Isus Hristos era lupta lor cu Dumnezeu pentru statut, disputa lor cu Dumnezeu, și testarea fără sfârșit a lui Dumnezeu de către ei. Esența împotrivirii lor față de Dumnezeu și atitudinea lor de ostilitate față de El, precum și cuvintele și gândurile lor au blasfemiat direct și L-au mâniat pe Duhul lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu a hotărât o judecată rezonabilă pe baza a ceea ce au spus și au făcut și a hotărât că faptele lor reprezentau păcatul blasfemiei împotriva Duhului Sfânt. Acest păcat este de neiertat atât în lumea aceasta cât și în lumea care vine, după cum reiese din următorul pasaj al Scripturii: „Blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată” și „oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul aceasta, nici în cel care vine”.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși III”

Fariseii evrei foloseau legea lui Moise pentru a-L condamna pe Isus. Ei nu căutau compatibilitate cu Isus în acea epocă, ci urmau cu sârg legea în litera ei, până acolo încât, după ce L-au condamnat pentru că nu respectase legea Vechiului Testament și că nu era Mesia – în cele din urmă, L-au pironit pe inocentul Isus pe cruce. Care era substanța lor? Nu era oare aceea că nu căutau calea compatibilității cu adevărul? Erau preocupați până la obsesie de fiecare cuvânt al Scripturii, nedând nicio atenție intențiilor Mele, și nici pașilor și metodelor lucrării Mele. Ei nu erau oameni care să caute adevărul, ci oameni care se agățau rigid de cuvinte; nu erau oameni care să creadă în Dumnezeu, ci oameni care credeau în Biblie. În esență, erau câinii de pază ai Bibliei. Pentru a proteja interesele Bibliei, a susține demnitatea Bibliei și pentru a proteja reputația Bibliei, ei au mers până acolo încât L-au răstignit pe Isus Cel milostiv pe cruce. Ei au făcut acest lucru doar de dragul de a proteja Biblia și de a păstra statutul fiecărui cuvânt din Biblie în inimile oamenilor. Prin urmare, au preferat să renunțe la viitorul lor și la jertfa de păcat pentru a-L condamna pe Isus, care nu era în conformitate cu doctrina Scripturii. Oare nu erau ei toți niște lachei ai fiecărui cuvânt din Scriptură?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos”

Fragmente din filme similare

De ce au fost loviți de «vaiuri» fariseii ipocriți?

Care este substanța împotrivirii fariseilor lui Dumnezeu?

Cum să discerni esența fariseilor religioși

Imnuri similare

Rădăcina opoziției fariseilor față de Isus

Toți cei care folosesc Biblia pentru a-L condamna pe Dumnezeu sunt farisei