Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 300)

De-a lungul a câteva mii de ani de corupție, oamenii au devenit cu toții amorțiți și grei de cap; au devenit cu toții demoni răi care I se opun lui Dumnezeu, până într-acolo încât răzvrătirea lor împotriva lui Dumnezeu a fost documentată în consemnări istorice și chiar oamenii înșiși sunt incapabili să ofere o relatare completă a comportamentului lor răzvrătit – căci au fost profund corupți de Satana și au fost conduși pe o cale greșită de Satana, astfel încât nu știu încotro să se îndrepte. Chiar și astăzi, oamenii Îl trădează în continuare pe Dumnezeu. Când Îl văd pe Dumnezeu, Îl trădează, iar când nu-L pot vedea pe Dumnezeu, Îl trădează de asemenea. Există chiar și unii care, deși au fost martori la blestemele lui Dumnezeu și la mânia lui Dumnezeu, tot Îl trădează. Și astfel Eu spun că rațiunea omului și-a pierdut funcția inițială și că și conștiința omului și-a pierdut funcția inițială. În ochii Mei, oamenii sunt cu toții fiare în haine de om și șerpi veninoși. Indiferent cât de demni de milă încearcă să pară în fața ochilor Mei, nu voi fi niciodată milos față de ei, căci nu au absolut nicio pricepere a diferenței dintre alb și negru și niciunul dintre ei nu înțelege diferența dintre adevăr și neadevăr. Rațiunea lor este atât de amorțită, dar totuși doresc să câștige binecuvântări; umanitatea lor este atât de josnică, dar totuși doresc să dețină puterea ca regi. Peste cine ar putea fi ei regi, cu o rațiune ca aceea? Cum ar putea ei, cu o asemenea umanitate, să șadă pe tronuri? Oamenii sunt cu adevărat nerușinați! Sunt niște nenorociți care se supraestimează! Vă sugerez vouă, celor care doriți să câștigați binecuvântări, să găsiți mai întâi o oglindă și să vă priviți propria reflexie urâtă. Ai tu ceea ce trebuie pentru a fi rege? Ai tu trăsăturile faciale ale unuia care ar putea primi binecuvântări? Nu a existat nici cea mai mică schimbare în firea ta și nu ai fost capabil să pui în practică nimic din adevăr, dar totuși îți dorești un mâine minunat. Aceasta este o pură amăgire! Omul, care s-a născut pe un pământ atât de murdar, a fost contaminat de societate într-o măsură gravă, a fost condiționat de etici feudale și a primit educația „instituțiilor de învățământ superior”. Gândirea înapoiată, moralitatea coruptă, perspectiva degradată asupra vieții, filosofia detestabilă pentru interacțiuni lumești, existența total lipsită de valoare, obiceiurile josnice și viața josnică de zi cu zi – toate aceste lucruri au invadat profund inima omului și i-au vătămat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul se tot îndepărtează de Dumnezeu și I se opune tot mai mult. Firea omului devine mai nemiloasă pe zi ce trece și nu există nicio singură persoană care să renunțe de bunăvoie la ceva pentru Dumnezeu, nicio singură persoană care să I se supună de bunăvoie lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, o singură persoană care să caute de bunăvoie arătarea lui Dumnezeu. În schimb, omul urmărește plăcerea după pofta inimii, sub controlul Satanei și își corupe trupul în mocirlă fără nicio reținere. Chiar și atunci când aud adevărul, cei care trăiesc în întuneric nu au nicio dorință de a-l pune în practică și nu sunt înclinați să caute nici măcar când văd că Dumnezeu S-a arătat deja. Cum ar putea o asemenea omenire depravată să aibă vreun pic de loc pentru mântuire? Cum ar putea o asemenea omenire decăzută să trăiască în lumină?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A rămâne neschimbat în fire înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 301)

Cauza fundamentală a firilor corupte care apar în om este inducerea în eroare, corupția și otrăvirea de către Satana. Omul a fost legat și controlat de Satana și gândirea, moralitatea, discernământul și rațiunea sa au fost toate profund deteriorate de Satana. Tocmai pentru că aspectele fundamentale ale omului au fost corupte de Satana și sunt complet diferite de cum le-a creat Dumnezeu la început, omul I se împotrivește lui Dumnezeu și nu poate accepta adevărul. Astfel, pentru a exista schimbări în firea omului, trebuie mai întâi să i se schimbe cunoașterea despre Dumnezeu și cunoașterea despre adevăr în ceea ce privește gândirea, discernământul și rațiunea sa. Cei care s-au născut în cel mai profund corupt dintre toate ținuturile sunt și mai ignoranți cu privire la ce este Dumnezeu sau ce înseamnă să crezi în Dumnezeu. Cu cât oamenii sunt mai corupți, cu atât mai puțin cunosc existența lui Dumnezeu și cu atât mai slabe sunt rațiunea și discernământul lor. Cauza fundamentală a împotrivirii și răzvrătirii omului față de Dumnezeu este coruperea sa de către Satana. Din cauza corupției Satanei, conștiința omului a amorțit, el este corupt moral, gândurile sale sunt degenerate și are o mentalitate înapoiată. Înainte de a fi corupt de Satana, omul I se supunea inițial lui Dumnezeu și se supunea cuvintelor Sale după ce le auzea. El avea inițial o rațiune și o conștiință sănătoase și o umanitate normală. După ce omul a fost corupt de Satana, rațiunea, conștiința și umanitatea lui inițiale au amorțit toate și au fost stricate de Satana. Astfel, el și-a pierdut supunerea și iubirea față de Dumnezeu. Rațiunea omului a devenit anormală, firea sa a devenit la fel ca aceea a unei fiare, iar răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu sporește mereu și se agravează. Cu toate acestea, omul tot nu știe și nu înțelege acest lucru și doar se împotrivește și se răzvrătește cu persistență. Dezvăluirile firii omului sunt exprimările rațiunii, discernământului și conștiinței sale. Deoarece rațiunea și discernământul său sunt nesănătoase, iar conștiința sa a ajuns extrem de amorțită, firea sa este răzvrătită împotriva lui Dumnezeu. Dacă rațiunea și discernământul omului nu se pot schimba, atunci schimbările în firea sa sunt excluse, la fel și acordul cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă rațiunea omului este nesănătoasă, atunci el nu-L poate sluji pe Dumnezeu și este nepotrivit pentru a fi folosit de Dumnezeu. „Rațiunea normală” se referă la a se supune și a fi loial lui Dumnezeu, la a tânji după Dumnezeu, la a fi absolut față de Dumnezeu și la a avea o conștiință față de Dumnezeu. Se referă la unitatea deplină a inimii și a minții față de Dumnezeu și la a nu I se opune în mod deliberat lui Dumnezeu. A avea o rațiune anormală, nu arată așa. După ce a fost corupt de Satana, omul a ajuns să aibă noțiuni despre Dumnezeu și nu are nicio loialitate față de Dumnezeu sau tânjire după El, ca să nu mai vorbim de o conștiință față de Dumnezeu. Omul I se împotrivește în mod deliberat lui Dumnezeu și emite judecăți despre El și, mai mult decât atât, Îi aruncă invective pe la spate. Omul Îl judecă pe Dumnezeu pe la spate, știind foarte bine că El este Dumnezeu; omul nu are absolut nicio intenție de a se supune lui Dumnezeu, ci doar continuă să-I adreseze cereri și solicitări. Astfel de oameni – oameni care au o rațiune anormală – sunt totuși incapabili să-și cunoască propriul comportament detestabil sau să-și regrete actele de răzvrătire. Dacă oamenii sunt capabili să se cunoască pe ei înșiși, atunci și-au recăpătat puțin din rațiune; cu cât oamenii sunt mai răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și totuși nu se cunosc pe ei înșiși, cu atât mai nesănătoasă este rațiunea lor.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A rămâne neschimbat în fire înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 302)

Dezvăluirea firii corupte a omului își are originea în nimic altceva decât în conștiința amorțită a omului, în natura sa răuvoitoare și în rațiunea sa nesănătoasă; dacă rațiunea și conștiința omului sunt capabile să devină din nou normale, atunci el va deveni cineva potrivit pentru a fi folosit înaintea lui Dumnezeu. Pur și simplu pentru că a fost mereu amorțită conștiința omului și pentru că rațiunea omului nu a fost niciodată sănătoasă și devine din ce în ce mai amorțită, actele de răzvrătire ale omului împotriva lui Dumnezeu se înmulțesc, astfel încât el chiar L-a pironit pe Isus pe cruce și își închide ușa în fața trupului întrupat al lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, condamnă trupul lui Dumnezeu și consideră trupul lui Dumnezeu ca fiind umil. Dacă omul ar avea măcar puțină umanitate, nu ar fi atât de crud în tratamentul său față de trupul întrupat al lui Dumnezeu; dacă ar avea măcar puțină rațiune, nu ar fi atât de feroce în tratamentul său față de trupul întrupat al lui Dumnezeu; dacă ar avea măcar puțină conștiință, nu I-ar „mulțumi” Dumnezeului întrupat în acest fel. Omul trăiește în epoca în care Dumnezeu a devenit trup, totuși nu-I mulțumește lui Dumnezeu pentru că i-a oferit o oportunitate atât de bună și, în schimb, blestemă venirea lui Dumnezeu sau ignoră complet faptul întrupării lui Dumnezeu, părând a fi împotriva lui și scârbit de el. Indiferent de modul în care omul tratează venirea lui Dumnezeu, Dumnezeu Și-a făcut mereu lucrarea, fără să Se plictisească vreodată de ea – chiar dacă omul nu a fost câtuși de puțin primitor față de El și continuă să-I adreseze cereri. Firea omului a devenit extrem de răuvoitoare, rațiunea sa a devenit extrem de amorțită, iar conștiința sa a fost complet călcată în picioare de cel rău și a încetat de mult să mai fie conștiința inițială a omului. Omul nu numai că Îi este nerecunoscător Dumnezeului întrupat pentru că a revărsat atâta viață și atâta har asupra omenirii, dar are chiar ură față de Dumnezeu din cauza adevărului pe care El i-l dăruiește; deoarece omul este dezinteresat de adevăr, el are ură față de Dumnezeu. Nu numai că omul este incapabil să-și dea viața pentru Dumnezeul întrupat, dar încearcă în schimb să obțină favoruri de la El și cere o răsplată de zeci de ori mai mare decât ceea ce I-a dat omul lui Dumnezeu. Așa sunt conștiința și rațiunea omului, totuși el încă mai crede că aceasta nu este o problemă mare, crezând în continuare că s-a consumat prea mult pentru Dumnezeu și că Dumnezeu i-a dăruit prea puțin. Există oameni care, după ce Mi-au dat un bol cu apă, întind mâinile și cer să-i plătesc pentru două boluri cu lapte sau, după ce Mi-au oferit o cameră pentru o noapte, cer să le plătesc taxe de cazare de multe ori mai mari. Cu o asemenea umanitate și o asemenea conștiință, cum ați mai putea dori să câștigați viața? Ce nenorociți vrednici de dispreț sunteți! Acest tip de umanitate în om și acest tip de conștiință în om sunt cele care Îl fac pe Dumnezeul întrupat să rătăcească prin ținut, fără niciun loc unde să găsească adăpost. Ca să nu mai vorbim de faptul că Dumnezeul întrupat a făcut atât de multă lucrare, chiar dacă nu ar face absolut nicio lucrare, cei care posedă cu adevărat conștiință și umanitate ar trebui să I se închine și să-L slujească din toată inima. Acesta este lucrul care ar trebui făcut de cei care au o rațiune sănătoasă și este datoria omului. Majoritatea oamenilor vorbesc chiar de condiții pentru slujirea lor față de Dumnezeu. Nu le pasă dacă El este Dumnezeu sau om și vorbesc doar de condițiile lor și caută doar să-și satisfacă propriile dorințe. Când gătiți pentru Mine, cereți o plată pentru acest serviciu, când alergați pentru Mine, cereți o plată pentru alergare, când lucrați pentru Mine, cereți o plată pentru lucru, când Îmi spălați hainele, cereți o plată pentru spălătorie, când contribuiți cu ceva la bunăstarea bisericii, cereți să vă fie menajate trupul și sănătatea, când vorbiți, cereți plata unui vorbitor, când distribuiți cărți, cereți o plată pentru distribuție, când scrieți, cereți o plată pentru cele scrise. Cei pe care i-am emondat Îmi cer chiar și recompense, în timp ce aceia care au fost trimiși acasă cer daune pentru pătarea numelui lor; cei necăsătoriți cer zestre sau o compensație pentru tinerețea lor pierdută, cei care taie o găină cer plata unui măcelar, cei care prăjesc mâncarea cer o plată pentru prăjit, iar cei care fac o supă cer și ei o plată pentru aceasta… Aceasta este măreața și minunata voastră umanitate și acestea sunt acțiunile pe care le dictează conștiința voastră iubitoare. Unde vă este rațiunea? Unde vă este umanitatea? Să vă spun Eu! Dacă veți continua în felul acesta, nu voi mai lucra în mijlocul vostru. Nu voi mai lucra în mijlocul unei haite de fiare îmbrăcate în haine de oameni, nu voi suferi așa pentru un astfel de grup de oameni ale căror fețe frumoase ascund inimi sălbatice, nu voi îndura pentru o astfel de haită de animale care nu au nici cea mai mică posibilitate să fie mântuite. Ziua în care Mă voi întoarce cu spatele la voi este ziua în care veți muri, este ziua în care întunericul va veni peste voi și ziua în care lumina vă va părăsi. Vă spun! Nu voi fi niciodată binevoitor față de un grup ca al vostru, care este mai jos chiar decât animalele! Există limite pentru cuvintele și acțiunile Mele, iar în condițiile în care umanitatea și conștiința voastră sunt așa cum sunt, Eu nu voi mai face nicio lucrare, căci sunteți prea lipsiți de conștiință, Mi-ați provocat prea multă durere și comportamentul vostru detestabil Mă dezgustă prea mult. Asemenea oameni, cărora le lipsesc umanitatea și conștiința, nu vor avea niciodată o șansă la mântuire; nu aș mântui niciodată niște oameni atât de nerecunoscători și de lipsiți de suflet. Când va veni ziua Mea, Îmi voi trimite ca o ploaie pentru toată veșnicia flăcările pârjolitoare peste fiii răzvrătirii care Mi-au trezit mânia îndârjită, Îmi voi impune pedeapsa veșnică peste acele animale care cândva aruncau invective asupra Mea și care s-au lepădat de Mine, voi mistui pentru totdeauna cu flăcările furiei Mele pe fiii răzvrătirii care odată au mâncat și au trăit împreună cu Mine, dar care nu au crezut în Mine, ci M-au insultat și M-au trădat. Voi supune pedepsei pe toți cei care Mi-au provocat furia, Îmi voi revărsa toată furia peste acele fiare care doreau odată să-Mi stea alături, ca egali, dar care nu Mi s-au închinat și nu Mi s-au supus niciodată; toiagul cu care lovesc omul va cădea peste animalele care s-au bucurat cândva de grija Mea și de tainele pe care le rosteam și care au încercat odată să obțină plăceri materiale de la Mine. Nu voi fi iertător cu niciunul dintre cei care încearcă să Îmi ia locul; nu voi cruța pe niciunul dintre cei care încearcă să smulgă mâncare și haine de la Mine. Deocamdată, rămâneți în siguranță și nevătămați și continuați să exagerați cu cererile pe care Mi le adresați. Când va veni ziua furiei, nu Îmi veți mai adresa cereri; atunci, vă voi lăsa să vă „bucurați” din toată inima, vă voi pune cu fața la pământ și nu veți mai putea să vă ridicați vreodată! Mai devreme sau mai târziu, vă voi „plăti” această datorie – și sper să așteptați cu răbdare sosirea acestei zile.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A rămâne neschimbat în fire înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 303)

Omul nu reușește să Îl câștige pe Dumnezeu, nu pentru că Dumnezeu are sentimente omenești sau pentru că Dumnezeu nu Își dorește să fie câștigat de om, ci pentru că omul nu dorește să Îl câștige pe Dumnezeu și pentru că nu are o inimă care Îl caută pe Dumnezeu cu ardoare. Cum ar putea unul dintre aceia care Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu să fie blestemat de El? Cum ar putea cineva cu o rațiune sănătoasă și cu o conștiință sensibilă să fie blestemat de Dumnezeu? Cum ar putea cineva care se închină lui Dumnezeu și Îi slujește Lui cu adevărat să fie mistuit de focul mâniei Lui? Cum ar putea cineva care este dispus să I se supună lui Dumnezeu să fie dat afară din casa Lui? Cum ar putea cineva care simte că nu-L poate iubi niciodată destul pe Dumnezeu să trăiască în pedeapsa lui Dumnezeu? Cum ar putea cineva care este dispus să se lepede de tot pentru Dumnezeu să fie lăsat fără nimic? Omul nu este dispus să Îl urmărească pe Dumnezeu, să își consume tot ce are pentru Dumnezeu sau să își dedice efortul de o viață pentru Dumnezeu; în schimb, spune că Dumnezeu a mers prea departe și că prea multe despre Dumnezeu sunt în contradicție cu noțiunile omului. Cu o astfel de umanitate, chiar dacă ați depune eforturi fără rezerve, tot nu ați putea să obțineți aprobarea lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim despre faptul că nu Îl căutați pe Dumnezeu. Nu știți că voi sunteți rebuturile omenirii? Nu știți că umanitatea nimănui nu este mai prejos decât a voastră? Nu știți cum vă spun alții ca să vă „onoreze”? Cei care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu vă numesc pe voi tată al lupului, mamă a lupului, fiu al lupului, nepot al lupului; sunteți urmașii lupului, poporul lupului, și ar trebui să vă cunoașteți propria identitate și să nu o uitați niciodată. Să nu vă gândiți că sunteți în vreun fel superiori: sunteți cel mai feroce grup de ființe neumane din omenire. Nu știți nimic din toate acestea? Știți cât de mult am riscat lucrând printre voi? Dacă rațiunea voastră nu poate deveni din nou normală și conștiința voastră nu poate funcționa normal, atunci nu vă veți elibera niciodată de numele de „lup”, nu veți scăpa niciodată de ziua blestemului și nu veți scăpa de ziua pedepsei voastre. V-ați născut inferiori, lucruri fără valoare. Sunteți prin natură o haită de lupi flămânzi, o grămadă de resturi și de gunoaie și, spre deosebire de voi, Eu nu lucrez asupra voastră de dragul câștigului personal, ci pentru nevoile lucrării. Dacă veți continua să fiți răzvrătiți în felul acesta, atunci Eu voi opri lucrarea Mea și nu voi mai lucra asupra voastră niciodată; dimpotrivă, Îmi voi muta lucrarea către un grup de care Îmi place și, astfel, vă voi părăsi pentru totdeauna, pentru că nu doresc să-i văd pe cei care sunt în vrăjmășie cu Mine. Așadar, vreți să fiți compatibili cu Mine sau în vrăjmășie cu Mine?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A rămâne neschimbat în fire înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 304)

Toți oamenii doresc să vadă fața adevărată a lui Isus și toți doresc să fie cu El. Nu cred că vreun frate sau vreo soră ar spune că nu dorește să-L vadă pe Isus sau să fie cu El. Înainte de a-L fi văzut pe Isus – înainte de a-L fi văzut pe Dumnezeu întrupat – e probabil să cochetați cu tot felul de idei, de exemplu, cu privire la înfățișarea lui Isus, la felul Său de a vorbi, la modul Său de viață și așa mai departe. Dar odată ce L-ați văzut cu adevărat, ideile voastre se vor schimba rapid. De ce? Doriți să știți? Gândirea omului nu poate fi trecută cu vederea, ceea ce e adevărat – dar, mai mult decât atât, esența lui Hristos nu suportă modificare de către om. Voi Îl credeți pe Hristos un nemuritor sau un înțelept, dar nimeni nu Îl consideră un om normal care are esență divină. Ca atare, mulți dintre cei care tânjesc zi și noapte să-L vadă pe Dumnezeu sunt, de fapt, dușmani ai lui Dumnezeu și sunt incompatibili cu El. Nu este aceasta o greșeală din partea omului? Chiar și acum încă socotiți că loialitatea și credința voastră sunt suficiente pentru a vă face vrednici de a vedea chipul lui Hristos, dar vă sfătuiesc să vă echipați cu mai multe lucruri care sunt practice! Aceasta deoarece, în trecut, prezent și viitor, mulți dintre cei care vin în contact cu Hristos au eșuat sau vor eșua; toți joacă rolul fariseilor. Care este motivul eșecului vostru? Este tocmai faptul că există în noțiunile voastre un Dumnezeu care este înalt și vrednic de admirație. Dar adevărul nu este așa cum dorește omul. Nu numai că Hristos nu este foarte înalt, ci este deosebit de mic; nu numai că El este un om, ci este un om obișnuit; nu numai că nu Se poate înălța la cer, dar nici măcar nu Se poate mișca liber pe pământ. Și așa stând lucrurile, oamenii Îl tratează așa cum ar trata un om obișnuit; ei Îl tratează cu dezinvoltură atunci când sunt cu El și vorbesc cu El cu nepăsare, așteptând încă între timp venirea „adevăratului Hristos”. Îl luați pe Hristos care a venit deja drept un om obișnuit și Îi luați cuvintele drept cele ale unui om obișnuit. Din acest motiv, nu ați primit nimic de la Hristos și, în schimb, v-ați expus la lumină propria urâțenie.

Înainte de a lua legătura cu Hristos, ai putea crede că firea ți s-a transformat în întregime, că ești un discipol loial al lui Hristos, că nimeni nu e mai demn de a primi binecuvântările lui Hristos decât tine – și că, fiindcă ai străbătut multe drumuri, ai făcut multă lucrare și ai adus mult rod, vei fi cu siguranță unul dintre aceia care vor primi, în cele din urmă, cununa. Însă cunoști următorul fapt, care este acela că firea coruptă a omului și răzvrătirea și împotrivirea lui sunt expuse când Îl vede pe Hristos și că, atunci, răzvrătirea și împotrivirea lui sunt expuse în mod absolut și complet, mai mult decât în oricare alt moment? Tocmai pentru că Hristos este Fiul Omului – un Fiu al Omului care posedă umanitate normală – omul nici nu Îl cinstește, nici nu Îl respectă. Tocmai pentru că Dumnezeu trăiește în trup răzvrătirea omului este adusă la lumină atât de amănunțit și cu detalii atât de vii. Așa că Eu spun că venirea lui Hristos a dezgropat toată răzvrătirea omenirii și a scos puternic în evidență natura omenirii. Acest lucru se numește „ademenirea unui tigru de pe munte” și „ademenirea unui lup afară din peștera lui”. Îndrăznești să-ți permiți să spui că Îi ești loial lui Dumnezeu? Îndrăznești să-ți permiți să spui că arăți supunere absolută față de Dumnezeu? Îndrăznești să-ți permiți să spui că nu ești răzvrătit? Unii vor spune: „Ori de câte ori Dumnezeu mă instalează într-un mediu nou, eu mă supun în mod invariabil, fără o șoaptă și, în plus, nu am în minte nicio noțiune despre Dumnezeu”. Unii vor spune: „Orice sarcină îmi dă Dumnezeu, o îndeplinesc cât de bine pot și nu dau niciodată dovadă de superficialitate”. În acest caz, vă întreb: puteți fi compatibili cu Hristos atunci când trăiți alături de El? Și cât timp veți fi compatibili cu El? O zi? Două zile? O oră? Două ore? Credința voastră poate fi lăudabilă, dar nu aveți prea multă statornicie. Odată ce trăiești cu adevărat cu Hristos, neprihănirea de sine și faptul că ești înfumurat îți vor fi dezvăluite prin intermediul cuvintelor și al acțiunilor tale puțin câte puțin și tot astfel vor fi dezvăluite în mod firesc dorințele tale extravagante, mentalitatea ta neascultătoare și nemulțumirea ta. În cele din urmă, aroganța ta va deveni tot mai mare, până când vei fi în dezacord cu Hristos la fel de mult cum este apa cu focul, și atunci natura ta va fi complet expusă. În acel moment, noțiunile tale nu vor mai putea fi acoperite, plângerile tale, și ele, vor ieși la iveală în mod natural, iar umanitatea ta depravată va fi complet expusă. Totuși, chiar și atunci, tot refuzi să-ți conștientizezi propria răzvrătire, crezând în schimb că un Hristos ca acesta nu este ușor de acceptat pentru om, că este prea exigent cu omul și că te-ai supune pe deplin doar dacă ar fi un Hristos mai bun. Voi credeți că răzvrătirea voastră e justificată, că vă răzvrătiți împotriva Lui numai când vă împinge prea departe. Nici măcar o singură dată nu ați luat în considerare că nu Îl priviți pe Hristos ca pe Dumnezeu, că vă lipsește intenția de vă supune Lui. Mai degrabă, insistați cu încăpățânare ca Hristos să acționeze în conformitate cu dorințele voastre și, de îndată ce face un singur lucru care e în dezacord cu gândirea voastră, credeți că El nu este Dumnezeu, ci un om. Nu sunt mulți printre voi care s-au certat cu El în acest fel? În cine credeți voi, până la urmă? Și în ce fel căutați?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care sunt incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță potrivnici lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 305)

Mereu doriți să-L vedeți pe Hristos, dar vă îndemn să nu vă stimați atât de mult; oricine Îl poate vedea pe Hristos, dar spun că nimeni nu este vrednic să-L vadă pe Hristos. Fiindcă natura omului debordează de răutate, aroganță și răzvrătire, în momentul în care Îl vezi pe Hristos, natura ta te va distruge și te va condamna la moarte. Asocierea ta cu un frate (sau cu o soră) poate să nu arate prea mult despre tine, dar nu este atât de simplu atunci când te asociezi cu Hristos. În orice moment, noțiunile tale pot prinde rădăcini, aroganța ta începe să încolțească, iar răzvrătirea ta face smochine. Cum poți tu, cu o asemenea umanitate, să fii vrednic de a te asocia cu Hristos? Ești cu adevărat capabil să-L tratezi ca pe Dumnezeu în fiecare moment al fiecărei zile? Vei avea cu adevărat realitatea supunerii față de Dumnezeu? Vă închinați la Dumnezeul Cel preaînalt din inimile voastre ca fiind Iahve, în timp ce-L priviți pe Hristos Cel vizibil ca pe un om. Rațiunea voastră este inferioară, iar umanitatea voastră, prea depravată! Voi sunteți incapabili să-L priviți întotdeauna pe Hristos ca pe Dumnezeu; doar ocazional, când aveți chef, Îl apucați cu putere și vă închinați Lui ca lui Dumnezeu. De aceea, vă spun că nu sunteți credincioși ai lui Dumnezeu, ci o poteră de complici care luptă împotriva lui Hristos. Chiar și oamenii care arată bunăvoință față de alții sunt răsplătiți și, totuși, Hristos, care a făcut o asemenea lucrare între voi, nu a primit nici dragostea omului, nici răsplata și supunerea lui. Nu este acest lucru ceva sfâșietor?

Poate că, în toți anii tăi de credință în Dumnezeu, nu ai blestemat niciodată pe nimeni sau nu ai săvârșit o faptă rea, totuși, în asocierea ta cu Hristos, nu poți spune adevărul, nu poți să acționezi onest sau să te supui cuvântului lui Hristos; în acest caz, Eu spun că ești cea mai sinistră și mai malițioasă persoană din lume. Poți să fii extrem de cordial și devotat rudelor tale, prietenilor tăi, soției tale (sau soțului tău), fiilor tăi și fiicelor tale și părinților tăi și să nu profiți niciodată de alții, dar, dacă ești incapabil de a fi compatibil cu Hristos, dacă ești incapabil de a interacționa în armonie cu El, atunci, chiar dacă cheltuiești tot ce ai pentru ajutorarea vecinilor tăi sau ai grijă cu meticulozitate de tatăl tău, de mama ta și de membrii familiei tale, aș spune că tot ești o persoană rea și, în plus, plină de trucuri viclene. Să nu te crezi compatibil cu Hristos doar pentru că te înțelegi cu ceilalți sau faci câteva fapte bune. Crezi că intenția ta caritabilă poate să îți obțină pe furiș binecuvântările Cerului? Crezi că a face câteva fapte bune se poate substitui supunerii tale? Niciunul dintre voi nu este în stare să accepte să fie emondat și tuturor vi se pare dificil să îmbrățișați umanitatea normală a lui Hristos, în ciuda faptului că vă trâmbițați constant supunerea față de Dumnezeu. O astfel de credință ca a voastră va aduce o răsplată pe potrivă. Încetați să vă lăsați în voia iluziilor fantastice și să vă doriți să-L vedeți pe Hristos, căci sunteți prea mici de statură, atât de mult, încât nu sunteți nici măcar demni să-L vedeți. Când vei fi purificat complet de răzvrătirea ta și vei putea fi în armonie cu Hristos, în acel moment Dumnezeu ți Se va arăta în mod firesc. Dacă vei merge să-L vezi pe Dumnezeu fără să fi trecut prin emondare sau judecată, atunci vei deveni, cu siguranță, un adversar al lui Dumnezeu și ești destinat distrugerii. Natura omului e în mod inerent ostilă lui Dumnezeu, căci toți oamenii au fost supuși corupției cele mai profunde a Satanei. Dacă omul încearcă să se asocieze cu Dumnezeu din mijlocul propriei sale corupții, este sigur că nimic bun nu poate ieși din asta; acțiunile și cuvintele lui îi vor expune cu siguranță corupția la fiecare cotitură și, asociindu-se cu Dumnezeu, răzvrătirea lui va fi dezvăluită în fiecare împrejurare. Fără să știe, omul ajunge să I se opună lui Hristos, să-L înșele pe Hristos și să se lepede de Hristos; când se întâmplă acest lucru, omul se va afla într-o stare și mai precară și, dacă acest lucru va continua, va deveni obiectul pedepsei.

Unii ar putea să creadă că, dacă asocierea cu Dumnezeu este atât de periculoasă, atunci ar fi mai înțelept să-L țină pe Dumnezeu la distanță. Ce pot oare să câștige oamenii ca aceștia? Îi pot ei fi loiali lui Dumnezeu? Cu siguranță, asocierea cu Dumnezeu este foarte dificilă, dar acest lucru este pentru că omul e corupt, iar nu pentru că Dumnezeu nu este în măsură să Se asocieze cu el. Ar fi mai bine pentru voi să dedicați un pic de efort adevărului cunoașterii de sine. De ce nu vă apreciază Dumnezeu? De ce este firea voastră detestabilă pentru El? De ce vorbirea voastră Îi provoacă ura? Când ați dat dovadă de un pic de loialitate, vă cântați propriile laude, când aduceți o contribuție mică, cereți recompensă; vă uitați de sus la alții când ați arătat un minimum de supunere și deveniți disprețuitori față de Dumnezeu când îndepliniți vreo sarcină minoră. Pentru a-L găzdui pe Dumnezeu, cereți bani, lucruri materiale și complimente. Vă doare inima să dați doi bănuți; când dați zece, cereți binecuvântări și să fiți deosebiți de ceilalți. Felul vostru de umanitate este de-a dreptul jignitor de discutat sau de auzit. Există ceva demn de laudă în vorbele și acțiunile voastre? Cei care își fac datoria și cei care nu și-o fac, cei care conduc și cei care urmează, cei care Îl găzduiesc pe Dumnezeu și cei care nu Îl găzduiesc, cei care aduc jertfe și cei care nu aduc, cei care predică și cei care primesc Cuvântul și așa mai departe, toți oamenii de acest fel se laudă pe ei înșiși. Nu găsiți acest lucru ridicol? Știind foarte bine că voi credeți în Dumnezeu, totuși nu puteți fi compatibili cu Dumnezeu. Știind foarte bine că sunteți pe deplin nevrednici, insistați, totuși, în a vă lăuda. Nu simțiți că rațiunea voastră a ajuns într-un punct în care nu mai poate fi controlată? Cu o rațiune ca aceasta, cum sunteți vrednici să intrați în contact cu Dumnezeu? Nu vă îngrijorați pentru voi, în acest moment? Firea voastră s-a deteriorat deja până în punctul în care nu puteți fi compatibili cu Dumnezeu. Astfel, nu este ridicolă credința voastră? Nu este credința voastră fără noimă? Cum ai să-ți abordezi viitorul? Cum vei alege calea pe care să o urmezi?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care sunt incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță potrivnici lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 306)

Am exprimat atât de multe cuvinte și, de asemenea, Mi-am exprimat intențiile și firea, însă chiar și așa, omul este în continuare incapabil să Mă cunoască și să creadă în Mine. Sau se poate spune că este în continuare incapabil să Mi se supună. Cei care trăiesc în Biblie, cei care trăiesc în lege, cei care trăiesc pe cruce, cei care trăiesc în interiorul reglementărilor, cei care trăiesc în mijlocul lucrării pe care o fac Eu astăzi – care dintre aceștia este compatibil cu Mine? Nu vă gândiți decât să primiți anumite binecuvântări și răsplăți, dar nu ați stat niciodată să vă gândiți cum să fiți cu adevărat compatibili cu Mine, sau cum să preveniți să fiți împotriva Mea. Sunt atât de dezamăgit de voi, căci am revărsat atât de multe asupra voastră, dar am câștigat atât de puțin de la voi. Viclenia, aroganța, lăcomia voastră, dorințele voastre extravagante, trădarea voastră, neascultarea voastră – care dintre acestea ar putea scăpa privirii Mele? Voi Mă tratați într-un mod superficial, încercați să Mă păcăliți, Mă dezonorați, Mă lingușiți, Mă extorcați și pretindeți jertfele Mele de la Mine – cum ar putea astfel de fapte rele să scape de pedeapsa Mea? Toate aceste fapte rele sunt dovada dușmăniei voastre față de Mine și sunt dovada incompatibilității voastre cu Mine. Fiecare dintre voi crede că este atât de compatibil cu Mine, dar dacă așa ar sta lucrurile, atunci cui i s-ar aplica aceste dovezi de netăgăduit? Credeți despre voi că dețineți cea mai mare sinceritate și loialitate față de Mine. Credeți că sunteți atât de buni la inimă, atât de plini de compasiune și că Mi-ați dedicat atât de multe. Credeți că ați făcut mai mult decât destul pentru Mine. Dar ați comparat vreodată această convingere cu propriile acțiuni? Eu vă spun că sunteți cât se poate de aroganți, cât se poate de lacomi, cât se poate de superficiali; vicleșugurile cu care încercați să Mă păcăliți sunt cât se poate de iscusite și aveți din belșug intenții și metode demne de dispreț. Prin contrast, loialitatea voastră este prea slabă, sinceritatea voastră prea neînsemnată și sunteți cu atât mai mult lipsiți de conștiință. Sunteți prea răuvoitori la inimă și nimeni nu este cruțat de voi, nici măcar Eu. Mă excludeți de dragul copiilor voștri, ori al soțului, ori din propriul instinct de conservare. Vouă nu de Mine vă pasă – vă pasă de familia, de copiii, de statutul, de viitorul vostru și de propria plăcere. Când v-ați gândit voi vreodată la Mine atunci când vorbeați sau acționați? În zilele geroase, gândurile voastre se îndreaptă spre copiii voștri, spre soțul sau soția voastră, ori spre părinți. Nici în zilele caniculare nu am loc în gândurile voastre. Când îți faci datoria, te gândești la propriile interese, la siguranța personală, la membrii familiei tale. Ce ai făcut tu vreodată pentru Mine? Când te-ai gândit tu vreodată la Mine? Când ai făcut tu vreodată orice era necesar de dragul Meu și al lucrării Mele? Unde este dovada compatibilității tale cu Mine? Unde este realitatea loialității tale față de Mine? Unde este realitatea supunerii tale față de Mine? Când au avut intențiile tale alt scop decât obținerea binecuvântărilor Mele? Încercați cu toții să Mă păcăliți. Mă înșelați cu toții, vă jucați cu adevărul, ascundeți existența adevărului și trădați esența adevărului. Având în vedere că vă opuneți Mie în acest fel, ce vă așteaptă în viitor? Voi urmăriți doar compatibilitatea cu un dumnezeu nedeslușit și urmăriți doar o credință nedeslușită, totuși nu sunteți compatibili cu Hristos. Cu astfel de fapte rele, nu veți îndura oare răsplata meritată împreună cu oamenii răi? În acel moment, vă veți da seama că nimeni care este incompatibil cu Hristos nu poate scăpa de ziua furiei și veți descoperi ce fel de răsplată se va abate asupra celor care sunt împotriva lui Hristos. Când va veni acea zi, visurile voastre de a fi binecuvântați pentru credința voastră în Dumnezeu și de a fi primiți în rai se vor spulbera cu totul. Însă, altfel vor sta lucrurile pentru cei care sunt compatibili cu Hristos. Chiar dacă au pierdut atât de mult, chiar dacă au suferit multe greutăți, ei vor primi întreaga moștenire pe care o revărs asupra omenirii. În cele din urmă, veți înțelege că doar Eu sunt Dumnezeul dreptății și că doar Eu pot duce omenirea către minunata sa destinație.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 307)

Dumnezeu a încredințat mult oamenilor și S-a adresat, de asemenea, intrării lor, în nenumărate moduri. Dar, deoarece calibrul oamenilor este deosebit de slab, multe dintre cuvintele lui Dumnezeu nu au reușit să se înrădăcineze. Există diverse motive pentru acest calibru slab, cum ar fi: corupția gândirii și moralității umane și o lipsă a unei educații adecvate; superstițiile feudale care au acaparat, în mod serios, inima omului; stilul de viață depravat și decadent, care a adăpostit multe boli în cele mai profunde colțuri ale inimii umane; o înțelegere superficială a alfabetizării culturale, educația în acest domeniu lipsind unui procent de aproape nouăzeci și opt la sută dintre persoane și, mai mult decât atât, faptul că există foarte puțini care au acces la niveluri mai înalte de educație culturală. Prin urmare, oamenii nu au, în esență, nicio idee despre ce se înțelege prin Dumnezeu sau prin Duh, ci au doar o imagine vagă și neclară a lui dumnezeu, dobândită din superstițiile feudale. Influențele dăunătoare și gândirea feudală adânc înrădăcinate în inima omului de-a lungul a mii de ani prin „spiritul național” i-au legat și înlănțuit pe oameni, lăsându-i fără un dram de libertate, fără ambiție sau perseverență și fără dorința de a progresa, făcându-i în schimb să rămână negativi și regresivi, înrădăcinați într-o mentalitate de sclavi și așa mai departe. Acești factori obiectivi au imprimat o pecete murdară și urâtă, de neșters, asupra perspectivei ideologice, aspirațiilor, moralității și firii umanității. Oamenii, s-ar părea, trăiesc într-o lume întunecată a terorii și niciunul dintre ei nu se gândește să o depășească sau să evolueze către o lume ideală; mai degrabă, își petrec zilele cu un sentiment de mulțumire față de soarta pe care o au în viață: născând și crescând copii, căznindu-se, transpirând, ocupându-se de munca lor și visând la o familie confortabilă și fericită, la afecțiune conjugală, la copii devotați, la bucurie când ajung la apusul vieții și la a-și trăi viața în pace… Timp de zeci, mii, zeci de mii de ani până acum, oamenii și-au irosit timpul în acest fel, fără ca nimeni să creeze cea mai înaltă formă a vieții umane, preocupați doar de uciderea reciprocă, goana după faimă și câștig și comploturile reciproce în această lume întunecată. Cine a căutat vreodată intențiile lui Dumnezeu? A fost cineva vreodată atent la lucrarea lui Dumnezeu? Toate aspectele oamenilor dominate de influența întunericului au devenit, de mult timp, natură umană și, astfel, este destul de dificil de îndeplinit lucrarea lui Dumnezeu, iar oamenii au chiar mai puțină inimă pentru a acorda atenție la ceea ce Dumnezeu le-a încredințat astăzi. În orice caz, cred că oamenii nu se vor supăra că Eu rostesc aceste cuvinte, de vreme ce, despre ceea ce vorbesc Eu este istoria a mii de ani. A vorbi despre istorie înseamnă fapte și, în plus, scandaluri care sunt evidente tuturor, deci ce rost are să spunem ceea ce este contrar faptului? Dar cred, de asemenea, că oamenii care au rațiune, văzând aceste cuvinte, se vor trezi și se vor strădui să progreseze. Dumnezeu speră, de asemenea, ca oamenii să poată trăi și munci în pace și mulțumire. Totuși, intenția lui Dumnezeu este ca oamenii să fie capabili să-L iubească pe Dumnezeu și ca întreaga omenire să poată intra în odihnă. Mai mult decât atât, umplerea întregului ținut cu slava lui Dumnezeu este marea dorință a lui Dumnezeu. Numai că este păcat că ființele umane rămân scufundate în uitare și nedeșteptate, atât de grav corupte de Satana încât, astăzi, ele nu mai au asemănarea oamenilor. Deci gândirea umană, moralitatea și educația formează o legătură importantă, instruirea în alfabetizarea culturală constituind o a doua legătură, pentru a ridica mai bine calibrul cultural al ființelor umane și pentru a schimba perspectivele lor mentale.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (3)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 308)

În experiențele de viață ale oamenilor, ei își spun deseori: „Am renunțat la familie și carieră pentru Dumnezeu și El ce mi-a dat? Trebuie să calculez și să confirm – am primit recent vreo binecuvântare? M-am consumat mult în acest timp, am alergat de colo-colo și am suferit mult – mi-a făcut Dumnezeu vreo promisiune în schimbul purtării mele din acest timp? Și-a amintit El de faptele mele bune? Care va fi finalul meu? Pot primi binecuvântări?…” În inima sa, fiecare persoană face astfel de calcule în mod frecvent și continuu, nutrind motivații, ambiții și o mentalitate tranzacțională în timp ce solicită lucruri de la Dumnezeu. Adică, în inima sa, omul Îl testează în mod constant pe Dumnezeu, uneltește în mod constant cu privire la Dumnezeu și „își susține argumentele” în mod constant pentru propriul final cu Dumnezeu și încearcă să scoată o declarație de la Dumnezeu și să vadă dacă Dumnezeu îi va da ceea ce își dorește. În timp ce Îl caută pe Dumnezeu, omul nu Îl tratează ca pe Dumnezeu. Omul a încercat întotdeauna să facă târguri cu Dumnezeu, solicitându-I lucruri neîncetat și chiar presându-L la fiecare pas, încercând să Îi ia toată mâna, după ce i s-a dat un deget. În același timp în care încearcă să se târguiască cu Dumnezeu, omul se și ceartă cu El, și există chiar unii oameni care, atunci când vin încercări asupra lor sau când se află în anumite situații, deseori devin slabi, negativi și neglijenți în lucrarea lor și plini de plângeri în privința lui Dumnezeu. Din momentul în care omul a început prima oară să creadă în Dumnezeu, el L-a considerat un corn al abundenței, un instrument bun la toate, și s-a considerat a fi cel mai mare creditor al lui Dumnezeu, de parcă obligația și dreptul lui inerent ar fi să solicite binecuvântări și promisiuni de la Dumnezeu, în timp ce responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească Dumnezeu ar fi de a proteja și a avea grijă de om și de a-l aproviziona. Așa este percepția de bază a celor trei cuvinte „credinței în Dumnezeu” a tuturor celor care cred în El și astfel e înțelegerea cea mai profundă a conceptului de credință în Dumnezeu. De la natura-esență a omului și până la urmărirea sa subiectivă, nu există nimic care să aibă legătură cu frica de Dumnezeu. Scopul omului în a crede în Dumnezeu nu ar putea avea nimic de a face cu a-L venera pe Dumnezeu. Adică, omul nu a intenționat niciodată să-i fie frică de Dumnezeu și să I se închine în credința lui în Dumnezeu și nu a înțeles niciodată că asemenea lucruri sunt necesare în credința în Dumnezeu În lumina acestei stări, esența omului este evidentă. Care este această esență? Este faptul că inima omului este răuvoitoare, sinistră și înșelătoare, nu iubește echitatea și dreptatea și lucrurile pozitive, și este demnă de dispreț și lacomă. Inima omului nu ar putea fi mai închisă pentru Dumnezeu; el nu I-o dă deloc. Dumnezeu nu a văzut niciodată adevărata inimă a omului, nici nu a fost venerat de om. Indiferent cât de mare este prețul pe care îl plătește Dumnezeu, sau de cât de multe lucrări face, sau de cât de multe îi oferă omului, omul rămâne orb și indiferent față de tot. Omul nu I-a dat inima lui Dumnezeu niciodată, doar vrea să aibă el însuși grijă de inima lui, să ia propriile decizii – înțelesul ascuns fiind că omul nu vrea să meargă pe calea de a se teme de Dumnezeu și a se feri de rău sau să se supună suveranității și aranjamentelor lui Dumnezeu, nici nu vrea să I se închine lui Dumnezeu drept Dumnezeu. Astfel este starea omului astăzi.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși II”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 309)

Nu se opun mulți oameni lui Dumnezeu și nu împiedică lucrarea Duhului Sfânt pentru că nu cunosc lucrarea variată și diversă a lui Dumnezeu și, mai mult, pentru că nu posedă decât o fărâmă de cunoaștere și doctrină cu care să măsoare lucrarea Duhului Sfânt? Cu toate că experiențele unor asemenea oameni sunt superficiale, ei sunt aroganți și indulgenți din fire și privesc lucrarea Duhului Sfânt cu dispreț, ignoră disciplinele Duhului Sfânt și, mai mult, își folosesc vechile argumente banale ca să „confirme” lucrarea Duhului Sfânt. Ei joacă și un rol și sunt convinși pe deplin de propria lor știință și erudiție și de faptul că sunt în stare să călătorească în toată lumea. Nu sunt asemenea oameni cei care sunt disprețuiți și respinși de către Duhul Sfânt și nu vor fi ei eliminați de noua epocă? Nu sunt aceia care vin înaintea lui Dumnezeu și I se opun în mod deschis răufăcători ignoranți și neinformați, care încearcă pur și simplu să arate cât sunt de geniali? Având doar o cunoaștere insuficientă a Bibliei, ei încearcă să răstoarne „sistemul academic” al lumii; având doar o doctrină superficială de a-i învăța pe oameni, ei încearcă să răstoarne lucrarea Duhului Sfânt și încearcă să o facă să se învârtească în jurul propriului lor proces de gândire. Miopi cum sunt, încearcă să cuprindă dintr-o privire 6000 de ani de lucrare a lui Dumnezeu. Acești oameni nu au vreo rațiune care merită menționată! De fapt, cu cât mai mare este cunoașterea de Dumnezeu a oamenilor, cu atât sunt mai lenți în a-I judeca lucrarea. Mai mult, ei vorbesc doar puțin despre știința lor cu privire la lucrarea lui Dumnezeu astăzi, dar nu sunt pripiți în judecățile lor. Cu cât oamenii cunosc mai puțin despre Dumnezeu, cu atât mai aroganți și mai îngâmfați sunt și cu atât mai nesăbuit proclamă ființa lui Dumnezeu – și totuși ei nu vorbesc decât de teorie și nu oferă nicio dovadă reală. Asemenea oameni nu au nicio valoare. Cei care văd lucrarea Duhului Sfânt ca pe un joc sunt frivoli! Aceia care nu sunt precauți când întâlnesc noua lucrare a Duhului Sfânt, care vorbesc prea mult, se grăbesc să judece, dau frâu liber temperamentului de a nega dreptatea lucrării Duhului Sfânt și care, de asemenea, o insultă și blasfemiază – astfel de oameni nerespectuoși nu sunt oare ignoranți față de lucrarea Duhului Sfânt? Nu sunt ei, mai mult, oameni foarte aroganți, oameni care sunt inerent mândri și neguvernabili? Chiar dacă sosește ziua în care asemenea oameni acceptă noua lucrare a Duhului Sfânt, Dumnezeu tot nu îi va tolera. Nu doar că ei se uită de sus la cei care lucrează pentru Dumnezeu, dar și blasfemiază împotriva lui Dumnezeu Însuși. Asemenea oameni disperați nu vor fi iertați, nici în epoca aceasta nici în cea ce va să vie, și vor pieri pe vecie în iad! Astfel de oameni nerespectuoși, indulgenți pretind a crede în Dumnezeu și cu cât mai mult sunt astfel oamenii, cu atât mai dispuși sunt să ofenseze decretele administrative ale lui Dumnezeu. Nu merg oare toți cei aroganți care sunt nestăpâniți în mod natural și care niciodată nu au ascultat de nimeni, pe această cale? Nu se opun ei lui Dumnezeu zi după zi, lui Dumnezeu care este întotdeauna nou și niciodată vechi?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 310)

Cunoașterea culturii și istoriei antice de câteva mii de ani a închis gândirea și noțiunile omului și perspectiva lui mentală atât de strâns, încât să le facă impenetrabile și non-biodegradabile.^[1] Oamenii trăiesc în al optsprezecelea cerc al iadului, unde, ca și cum ar fi fost alungați de Dumnezeu în temnițe, lumina nu poate fi văzută niciodată. Gândirea feudală i-a oprimat pe oameni într-atât încât abia pot să respire și se sufocă. Ei nu au nici cel mai mic dram de putere să reziste; tot ce fac e să îndure și să îndure în tăcere… Nicicând n-a îndrăznit cineva să lupte sau să se ridice pentru dreptate și corectitudine; oamenii pur și simplu trăiesc o viață mai rea decât a unui animal, sub loviturile și abuzul eticilor feudale, zi după zi și an după an. Ei nu s-au gândit niciodată să-L caute pe Dumnezeu pentru a se bucura de fericire în lumea omenească. E ca și cum oamenii ar fi fost înfrânți până la punctul în care sunt ca frunzele căzute ale toamnei, ofilite, uscate și galben-maronii. Oamenii și-au pierdut de multă vreme memoria; trăiesc neajutorați în iadul care se numește lumea umană, așteptând venirea zilei de pe urmă, astfel încât să poată să piară împreună cu acest iad, ca și când ziua de pe urmă după care tânjesc ei este ziua în care omul se va bucura de pace odihnitoare. Etica feudală a dus viața omului în „Infern”, slăbind și mai mult puterea omului de a rezista. Diferite tipuri de opresiune îl împing pe om, pas după pas, să cadă mai adânc în Infern, din ce în ce mai departe de Dumnezeu, până când astăzi a devenit complet străin pentru Dumnezeu și se grăbește să-L evite când se întâlnesc. Omul nu-I acordă atenție și Îl lasă să stea singur de-o parte, ca și cum nu L-ar fi cunoscut niciodată, nu L-ar fi văzut niciodată înainte. Totuși Dumnezeu l-a așteptat pe om pe tot parcursul lungii călătorii a vieții umane, fără a-Și azvârli vreodată furia de nestăpânit către el, așteptând pur și simplu în tăcere, fără un cuvânt, ca omul să se pocăiască și să o ia de la început. Dumnezeu a venit de mult timp în lumea umană pentru a împărtăși suferințele lumii omenești cu omul. În toți anii în care El a trăit cu omul, nimeni nu I-a descoperit existența. Dumnezeu doar îndură în tăcere nefericirea meschinăriei din lumea umană în timp ce îndeplinește lucrarea pe care a adus-o El în persoană. El continuă să îndure de dragul voii lui Dumnezeu Tatăl și de dragul nevoilor omenirii, trecând prin suferințe care nu au mai fost experimentate de om vreodată înainte. În prezența omului, El l-a așteptat în tăcere și în prezența omului S-a smerit, de dragul voii lui Dumnezeu Tatăl, precum și de dragul nevoilor omenirii. Cunoașterea culturii antice l-a furat pe om pe ascuns din prezența lui Dumnezeu și l-a predat împăratului diavolilor și progeniturilor acestuia. Cele Patru cărți și Cinci Clasici^[a] au purtat gândirea și noțiunile omului într-o altă epocă de răzvrătire, făcându-l pe acesta să-i aduleze și mai mult decât înainte pe cei care au întocmit Cărțile/Clasicii Documentelor, și ca urmare, să-și intensifice și mai mult noțiunile despre Dumnezeu. Fără știrea omului, împăratul diavolilor L-a alungat fără milă pe Dumnezeu din inima acestuia și apoi a ocupat-o el însuși cu satisfacție triumfătoare. Din momentul acela, omul a ajuns să aibă un suflet urât și înfățișarea împăratului diavolilor. O ură față de Dumnezeu i-a umplut pieptul, iar maliția ranchiunoasă a împăratului diavolilor s-a răspândit în om zi după zi, până când acesta a fost complet mistuit. Omul nu a mai avut niciun strop de libertate și nu a fost în stare să se elibereze din încurcăturile împăratului diavolilor. Nu a avut de ales decât să se lase luat prizonier pe loc, să se predea și să cadă supus în prezența acestuia. Acum mult timp, când inima și sufletul omului erau încă în copilăria lor, împăratul diavolilor a plantat în ele sămânța tumorii ateismului, învățându-l falsități precum „să studiezi știința și tehnologia; să înțelegi cele Patru Modernizări; și nu există niciun Dumnezeu în lume”. Nu doar atât, el strigă în gura mare cu orice ocazie: „Să ne bazăm pe munca noastră sârguincioasă ca să construim o patrie frumoasă”, cerând fiecărei persoane în parte să fie pregătită din copilărie pentru a-și servi cu credință țara. Omul, pe neștiute, a fost adus în prezența acestuia, care și-a arogat tot meritul (însemnând meritul ce Îi aparține lui Dumnezeu pentru că ține toată omenirea în mâinile Sale) fără ezitare. Niciodată nu a avut vreun sentiment de rușine. Mai mult, a înșfăcat fără rușine poporul lui Dumnezeu și l-a tras înapoi în casa proprie, unde a sărit ca un șoarece pe masă și l-a făcut pe om să i se închine ca lui Dumnezeu. Ce hoț! El strigă lucruri scandaloase, șocante, precum: „Nu există niciun Dumnezeu în lume. Vântul apare din transformări conforme legilor naturale; ploaia apare când vaporii de apă, dând de temperaturi joase, se condensează în picături ce cad pe pământ; un cutremur este zguduirea suprafeței pământului datorită schimbărilor geologice; seceta se datorează uscăciunii din aer provocate de distrugerea nucleonică de pe suprafața soarelui. Acestea sunt fenomene naturale. Unde se află, în toate acestea, o acțiune a lui Dumnezeu?” Sunt unii care chiar strigă declarații precum următoarea, declarații care n-ar trebui glăsuite: „Omul a evoluat din maimuțe în trecutul îndepărtat, iar lumea de astăzi provine dintr-o succesiune de societăți primitive, începând cu aproximativ un eon în urmă. Dacă o țară înflorește sau e în declin e ceva ce rămâne în întregime în mâinile poporului său”. Pe fundal, îl face pe om să îl atârne pe pereți și sau să îl pună pe masă pentru a-l omagia și a-i aduce jertfe. În același moment când strigă: „Nu există Dumnezeu”, se instalează drept Dumnezeu, împingându-L pe Dumnezeu, fără nicio jenă, dincolo de marginile pământului, stând între timp în locul lui Dumnezeu și asumându-și rolul de împărat al diavolilor. Cât de total lipsit de rațiune! Asta te face să-l urăști până în măduva oaselor. Se pare că Dumnezeu și cu el sunt dușmani de moarte și cei doi nu pot coexista. Acesta uneltește să-L alunge pe Dumnezeu în timp ce el cutreieră liber, în afara atingerii legii.^[2] Un astfel de împărat al diavolilor este el! Cum poate să fie tolerată existența lui? Nu se va odihni până când nu va fi făcut un dezastru din lucrarea lui Dumnezeu și o va fi lăsat în totală debandadă,^[3] ca și cum vrea să se împotrivească lui Dumnezeu până la amarnicul sfârșit, până când ori va muri peștele, ori se va rupe năvodul, punându-se intenționat împotriva lui Dumnezeu și îmboldindu-se tot mai aproape. Fața lui hidoasă, fiind de mult complet demascată, e acum zdrobită și bătută^[4] și într-o condiție jalnică, totuși el încă nu-și domolește ura față de Dumnezeu, ca și cum numai devorându-L pe Dumnezeu dintr-o singură înghițitură va reuși să-și potolească ura stăvilită în inimă. Cum putem să-l tolerăm, acest dușman al lui Dumnezeu! Doar eradicarea și exterminarea lui completă vor face ca dorința vieții noastre să rodească. Cum poate fi lăsat să continue să alerge neînfrânat? El l-a corupt pe om într-o asemenea măsură, încât omul nu cunoaște cerul-soare și a devenit surd și golit de sentimente. Omul a pierdut rațiunea umană normală. De ce să nu ne oferim întreaga noastră ființă pentru a-l distruge și a-l arde ca să eliminăm toate grijile pentru viitor și să îngăduim lucrării lui Dumnezeu să ajungă mai devreme la o strălucire nemaivăzută? Această bandă de nemernici a venit în lumea oamenilor și a redus-o la o harababură. Au adus toată umanitatea pe marginea unei prăpăstii, planificând în secret să-i împingă în jos pentru a fi zdrobiți în bucăți ca să le poată devora cadavrele. Ei speră în zadar să destrame planul lui Dumnezeu și să intre într-un meci cu El, mizând totul pe o singură aruncare de zar.^[5] Acest lucru nu e deloc ușor! Crucea a fost pregătită, la urma urmei, pentru împăratul diavolilor, care se face vinovat de cele mai groaznice crime. Dumnezeu nu aparține crucii. El a azvârlit-o deja deoparte pentru diavol. Dumnezeu a apărut victorios cu mult timp în urmă și nu mai simte tristețe pentru păcatele omenirii, ci va aduce mântuire întregii omeniri.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (7)”

Note de subsol:

1. „Non-biodegradabile” se folosește aici ca satiră, ceea ce înseamnă că oamenii sunt rigizi în cunoașterea, cultura și perspectiva lor spirituală.

2. „Cutreieră liber, în afara atingerii legii” indică faptul că diavolul umblă turbat și aleargă razna.

3. „Totală debandadă” se referă la modul în care comportamentul violent al diavolului este insuportabil de văzut.

4. „Zdrobită și bătută” se referă la fața urâtă a împăratului diavolilor.

5. „Mizând totul pe o singură aruncare de zar” înseamnă a-și pune toți banii pe un singur pariu, sperând să câștige la final. Aceasta este o metaforă pentru uneltirile sinistre și abjecte ale diavolului. Expresia e folosită cu sens batjocoritor.

a. Cele Patru cărți și Cinci Clasici sunt cărțile cu autoritate ale confucianismului în China.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 311)

De sus în jos și de la început până la sfârșit, Satana a tulburat lucrarea lui Dumnezeu și a acționat în opoziție cu El. Toată această vorbărie despre „moștenirea culturală antică”, valoroasele „cunoștințe ale culturii antice”, „învățăturile taoismului și confucianismului”, și „clasicii confucianiști și ritualurile feudale” au dus omul în iad. Știința și tehnologia moderne avansate, precum și industria, agricultura și afacerile ultradezvoltate nu pot fi găsite nicăieri. Mai degrabă, tot ce fac e să sublinieze riturile feudale propagate de „maimuțele” din vremuri străvechi pentru a perturba, a se opune și a dezmembra dinadins lucrarea lui Dumnezeu. Nu numai că a continuat să asuprească omul până în ziua de astăzi, dar vrea chiar să-l înghită^[1] pe om cu totul. Transmiterea învățăturilor morale și etice ale feudalismului și transferarea cunoașterii culturii antice au contaminat de mult oamenii, transformându-i în diavoli mari și mici. Sunt puțini aceia care L-ar primi cu bucurie pe Dumnezeu, puțini aceia care I-ar întâmpina jubilanți venirea. Fața întregii omeniri e plină de intenții criminale și, în tot locul, o suflare ucigașă impregnează aerul. Ei caută să-L alunge pe Dumnezeu din acest ținut; cu cuțite și săbii în mână, se aranjează în formațiune de luptă pentru a-L „nimici” pe Dumnezeu. Pretutindeni în acest ținut al diavolilor, unde omul este învățat constant că nu există Dumnezeu, sunt răspândiți idoli, iar aerul de deasupra e îmbibat de un miros dezgustător de hârtie arsă și tămâie, atât de gros încât e sufocant. E ca duhoarea de nămol ce plutește la zvârcolirea șarpelui veninos, într-atât încât omul nu se poate stăpâni să nu vomite. În afară de asta, se poate auzi vag sunetul unor demoni răi cântând scripturi, un sunet ce pare să vină de departe din iad, într-atât încât nu poți să nu te înfiori. Peste tot în acest ținut sunt plasați idoli de toate culorile curcubeului, transformând ținutul într-o lume a încântărilor senzuale, în timp ce împăratul diavolilor tot rânjește malițios, ca și cum uneltirea sa mișelească a reușit. Între timp, omul rămâne complet neștiutor și nici nu are habar că diavolul l-a corupt deja până la punctul în care a devenit fără rațiune și își lasă capul să atârne, înfrânt. Acesta dorește ca, dintr-o singură lovitură, să distrugă totul despre Dumnezeu și încă o dată să-L pângărească și să-L asasineze; are intenția să-I destrame și să-I tulbure lucrarea. Cum să poată să-I permită lui Dumnezeu să aibă un statut egal? Cum poate îngădui ca Dumnezeu „să se amestece” în lucrarea sa printre oamenii de pe pământ? Cum poate să-I permită lui Dumnezeu să-i demaște fața sa hidoasă? Cum Îi poate permite lui Dumnezeu să-i pună lucrarea în dezordine? Cum ar putea acest diavol, înverșunat de furie, să-I permită lui Dumnezeu să aibă controlul asupra curții sale imperiale pe pământ? Cum se poate pleca de bunăvoie în fața puterii Sale superioare? Înfățișarea hidoasă a acestuia a fost dezvăluită pentru ceea ce este ea, astfel că nimeni nu știe dacă să râdă sau să plângă, și este cu adevărat dificil să se vorbească despre aceasta. Oare nu e asta substanța lui? Cu suflete urâte, ei cred totuși că sunt frumoși de necrezut – această bandă de complici la crimă!^[2] Ei coboară în tărâmul muritorilor ca să se răsfețe în plăceri și să facă zarvă, ațâțând lucrurile atât de mult încât lumea devine un loc nestatornic și schimbător, iar inima omului se umple de panică și neliniște, și s-au jucat atât de mult cu omul încât înfățișarea lui a devenit cea a unei bestii inumane de pe câmp, extrem de urâtă și din care ultima fărâmă din omul curat original s-a pierdut. Mai mult, ei chiar doresc să-și însușească puterea suverană pe pământ. Ei împiedică lucrarea lui Dumnezeu atât de mult încât ea de-abia poate să se clintească și îl închid pe om ca în spatele unor ziduri de cupru și oțel. Săvârșind atâtea păcate cumplite și provocând atât de multe dezastre, se mai așteaptă oare la altceva decât la mustrare? Diavolii și demonii au alergat dezlănțuiți pe pământ pentru o vreme și au sigilat atât intențiile cât și sângele inimii lui Dumnezeu așa de strâns încât nimic nu mai poate să iasă. Cu adevărat, e un păcat mortal! Cum poate Dumnezeu să nu Se simtă neliniștit? Cum poate Dumnezeu să nu Se înfurie? Ei au îngreunat grav lucrarea lui Dumnezeu și I s-au împotrivit: cât de răzvrătiți! Chiar și acei demoni, mari și mici, se poartă ca niște șacali la călcâiele leului și urmează curentul cel rău, uneltind tulburări. Știind adevărul, i se împotrivesc intenționat, acești fii ai răzvrătirii! Este ca și cum, acum că împăratul lor din iad a urcat pe tronul împărătesc, ei au devenit îngâmfați și mulțumiți de sine, tratându-i pe toți ceilalți cu dispreț. Câți dintre ei caută adevărul și urmează dreptatea? Sunt cu toții fiare, cu nimic mai buni decât porcii și câinii, în fruntea unui nor de muște urât mirositoare, bălăngănind din capete cu fudulă trufie și stârnind tot felul de necazuri,^[3] în mijlocul unei grămezi de bălegar. Ei cred că al lor rege al iadului e cel mai măreț rege dintre toți, fără a ști câtuși de puțin că ei înșiși nu sunt nimic mai mult decât niște muște împuțite. Și totuși, profită de puterea porcilor și a câinilor pe care îi au ca părinți pentru a ponegri existența lui Dumnezeu. Ca muște mărunte ce sunt, ei cred că părinții lor sunt la fel de mari ca o balenă albastră.^[4] Prea puțin știu ei că, în timp ce ei înșiși sunt minusculi, părinții lor sunt porci și câini necurați de sute de milioane de ori mai mari decât ei. Inconștienți de propria lor josnicie, se bazează pe duhoarea de putrefacție emanată de acei porci și câini ca să alerge razna, crezând în zadar că procreează generații viitoare, uitând de rușine! Cu aripi verzi pe spate (asta se referă la faptul că pretind a crede în Dumnezeu), sunt plini de sine și se laudă pretutindeni cu frumusețea și alura lor, în timp ce aruncă în secret impuritățile de pe propriile corpuri asupra omului. Ba mai mult, sunt peste măsură de mulțumiți de sine, ca și cum pot folosi o pereche de aripi de culoarea curcubeului pentru a-și ascunde impuritățile, iar prin aceste mijloace, ei își aduc persecuția asupra existenței adevăratului Dumnezeu (asta se referă la ce se întâmplă în spatele scenelor din lumea religioasă). Cum să știe omul că, oricât pot fi de fermecător de frumoase aripile unei muște, musca în sine nu e până la urmă altceva decât o creatură minusculă, cu un pântec plin de murdărie și un corp acoperit de germeni? Pe socoteala porcilor și câinilor pe care îi au ca părinți, ei fug ca apucații de-a curmezișul ținutului (acest lucru se referă la modul în care oficialii religioși care-L persecută pe Dumnezeu se bazează pe un susținerea puternică a guvernului națiunii pentru a trăda pe adevăratul Dumnezeu și adevărul), neînfrânați în sălbăticia lor. E ca și cum fantomele fariseilor evrei s-au întors împreună cu Dumnezeu la națiunea marelui balaur roșu, înapoi la vechiul lor cuib. Ei au început o nouă rundă de persecuții, continuându-și lucrarea din urmă cu câteva mii de ani. Acest grup de degenerați cu siguranță va pieri de pe pământ în cele din urmă! S-ar părea că, după câteva milenii, duhurile necurate au devenit chiar mai viclene și șirete. Ele se gândesc în mod constant la modalități de a submina lucrarea lui Dumnezeu în secret. Cu trucuri și șiretlicuri berechet, ei își doresc să reconstituie în patria lor tragedia de acum câteva mii de ani, împingându-L pe Dumnezeu aproape de punctul de a scoate un strigăt puternic. Cu greu poate El să Se abțină de la a Se reîntoarce la al treilea cer pentru a-i nimici. Pentru ca omul să-L iubească pe Dumnezeu, trebuie să-I înțeleagă intențiile, să-I cunoască bucuriile și suferințele și să înțeleagă ce urăște El. Să facă asta va impulsiona și mai mult intrarea omului. Cu cât e mai rapidă intrarea omului, cu atât mai devreme intențiile lui Dumnezeu sunt satisfăcute, cu cât omul îl vede mai lămurit pe împăratul diavolilor, cu atât se trage mai aproape de Dumnezeu, astfel încât dorința Lui să poată fi fructificată.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (7)”

Note de subsol:

1. „A înghiți” se referă la comportamentul vicios al împăratului diavolilor, care-i răvășește pe oameni în întregime.

2. „Complicii întru crimă” sunt de aceeași teapă cu „o bandă de vagabonzi”.

3. „Stârnind tot felul de necazuri” se referă la modul în care oamenii care sunt demonici provoacă dezordine, împiedicând și opunându-se lucrării lui Dumnezeu.

4. „Albastră” este folosit cu sens batjocoritor. Este o metaforă a felului în care muștele sunt atât de mici, încât porcii și câinii par la fel de mari ca balenele pentru acestea.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 312)

Acest pământ, care zace în mizerie de mii de ani, este insuportabil de murdar, suferința abundă, stafiile gonesc năvalnic pretutindeni, păcălind și înșelând, făcând acuzații nejustificate,^[1] folosind fără milă mijloace feroce, călcând în picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă pământul și umple aerul și acesta este păzit cu strășnicie.^[2] Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? Diavolul leagă strâns tot trupul omului, îi acoperă amândoi ochii și îi pecetluiește strâns buzele. Regele diavolilor a fost turbat vreme de câteva mii de ani, chiar până astăzi, când încă mai veghează atent asupra orașului fantomelor, ca și cum ar fi un palat inexpugnabil al demonilor; această haită de câini de pază, între timp, se holbează cu ochi dușmănoși, temându-se profund că Dumnezeu îi va lua prin surprindere și îi va șterge de pe fața pământului, lăsându-i fără un loc al păcii și fericirii. Cum ar putea oamenii dintr-un asemenea oraș al fantomelor să-L fi văzut vreodată pe Dumnezeu? Ar fi putut ei să se bucure vreodată de afecțiunea și frumusețea lui Dumnezeu? Ar fi putut înțelege ei vreodată chestiunile lumii omenești? Care dintre ei poate înțelege intențiile înflăcărate ale lui Dumnezeu? Nu-i de mirare, atunci, că Dumnezeu întrupat rămâne complet ascuns: într-o asemenea societate întunecată, unde demonii sunt nemiloși și inumani, cum ar putea regele diavolilor, care ucide oameni fără să clipească, să tolereze existența unui Dumnezeu care este încântător, bun și, de asemenea, sfânt? Cum ar putea el să aplaude și să aclame venirea lui Dumnezeu? Lacheii aceștia! Ei răsplătesc bunătatea cu ură, au început de multă vreme să-L trateze pe Dumnezeu ca pe un dușman, Îl abuzează pe Dumnezeu, sunt extrem de sălbatici, nu au nici cea mai mică considerație față de Dumnezeu, atacă și jefuiesc, și-au pierdut în întregime conștiința, se împotrivesc întru totul conștiinței și ademenesc omenirea nevinovată într-o stare de amorțire. Ce urmaşi ai înţelepţilor din vechime? Ce lideri iubiți? Sunt cu toții niște nemernici care I se opun lui Dumnezeu! Amestecul lor a lăsat totul sub ceruri într-o stare de întuneric și haos! Ce libertate religioasă? Ce drepturile și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru acoperirea răului! Cine a susținut lucrarea lui Dumnezeu? Cine a renunțat la viața sa, ori și-a vărsat sângele pentru lucrarea lui Dumnezeu? Oamenii, care au fost înrobiți generații întregi, în linie neîntreruptă, de la părinți la copii, L-au înrobit necuviincios pe Dumnezeu – cum ar putea asta să nu incite la furie neostoită? Milenii de ură sunt concentrate în inimă, zece mii de epoci de rău sunt gravate în inimă – cum ar putea asta să nu inspire ură? Răzbună-L pe Dumnezeu, nimicește-I complet dușmanul – să vedem cum mai aleargă ca turbatul și cum mai conduce precum un tiran atunci! Acum este timpul: omul și-a adunat de mult toată puterea și își va dedica tot sângele inimii sale și va plăti orice preț pentru aceasta, pentru a sfâșia chipul hidos al acestui diavol și pentru a permite oamenilor, care au fost orbiți și care au îndurat tot felul de suferințe și greutăți, să se ridice din durerea lor și să se răzvrătească împotriva acestui diavol bătrân și malefic. De ce să obstrucționezi atât de puternic lucrarea lui Dumnezeu încât să nu mai poată trece nici măcar o picătură? De ce să folosești trucuri ca să păcălești poporul lui Dumnezeu? Unde sunt adevărata libertate și drepturile și interesele legitime? Unde este nepărtinirea? Unde este alinarea? Unde este căldura? De ce să folosești vicleșuguri ca să-i păcălești pe oamenii lui Dumnezeu? De ce să folosești forța ca să înăbuși venirea lui Dumnezeu? De ce să nu-I permiți lui Dumnezeu să colinde în voie pe pământul pe care El l-a creat? De ce să-L hăituiești pe Dumnezeu până când nu mai are unde să-Și odihnească al Său cap? Unde este căldura dintre oameni? Unde este primirea Lui călduroasă între oameni? De ce să-I produci o asemenea năzuință disperată lui Dumnezeu? De ce să-L faci pe Dumnezeu să strige iar și iar? De ce să-L împingi pe Dumnezeu până în punctul în care trebuie să-Și facă griji pentru Fiul Lui iubit? Această societate întunecată și nenorociții câini de pază – de ce nu-I permit lui Dumnezeu să vină în voie și să meargă în lumea pe care El a creat-o? De ce nu omul, care trăiește în suferință, nu înțelege? De dragul vostru, Dumnezeu a îndurat o mare durere, cu o suferință cumplită, El a renunțat la pe Fiul Său iubit, sânge din sângele Lui, ca să vi-L ofere vouă – atunci de ce încă vă faceți că nu vedeți? În văzul tuturor, respingeți venirea lui Dumnezeu și refuzați prietenia lui Dumnezeu. De ce sunteți atât de lipsiți de scrupule? Sunteți dispuși să îndurați nedreptăți într-o asemenea societate întunecată? De ce, în loc să vă umpleți burțile cu milenii de ură, vă îndopați cu „rahatul” regelui diavolilor?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (8)”

Note de subsol:

1. „Făcând acuzații nejustificate” se referă la metodele prin care diavolul le face rău oamenilor.

2. „Păzită cu strășnicie” sugerează că metodele prin care diavolul le face oamenilor un rău cumplit sunt deosebit de feroce și controlează oamenii atât de tare încât aceștia nu mai au spațiu de mișcare.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 313)

Dacă oamenii pot într-adevăr să vadă clar calea cea bună a vieții umane, precum și scopul gestionării omenirii de către Dumnezeu, ei nu-și vor considera perspectivele și destinul drept comoară în inimile lor. Nu vor mai fi interesați să-și slujească părinții, care sunt mai răi decât porcii și câinii. Oare perspectivele și destinul omului nu sunt exact așa-numiții „părinți” ai lui Petru? Sunt la fel ca trupul și sângele omului. Care vor fi destinația și viitorul trupului? De a-L vedea pe Dumnezeu în timp ce este încă viu, sau ca sufletul să-L întâlnească pe Dumnezeu după moarte? Va sfârși mâine trupul într-un imens cuptor al chinurilor sau într-un incendiu de mari proporții? Oare aceste întrebări și altele similare, referitoare la faptul dacă va fi vai de trupul omului sau va suferi, nu sunt cele mai importante vești care îi preocupă cel mai mult pe toți cei din curentul actual, care au creier și rațiune? (Aici, suferința se referă la primirea binecuvântărilor; înseamnă că încercările viitoare sunt benefice pentru destinația omului. „Vai” se referă la imposibilitatea de a rămâne neclintit sau de a fi indus în eroare; sau înseamnă că omul va întâmpina situații nefericite, își va pierde viața în toiul dezastrelor și că nu există o destinație potrivită pentru sufletul său.) Cu toate că oamenii au o rațiune sănătoasă, probabil gândurile lor nu corespund în totalitate cu ce ar trebui să fie înzestrată rațiunea lor. Asta se întâmplă deoarece ei sunt mai degrabă confuzi și urmează lucrurile orbește. Ei toți ar trebui să înțeleagă pe deplin în ce ar trebui să intre și, îndeosebi, ar trebui să aleagă în ce ar trebui să intre în timpul necazului (adică în timpul rafinării în cuptor), cât și cu ce ar trebui să fie echipați în încercările focului. Nu îți servi întotdeauna părinții (adică trupul) care sunt ca porcii și câinii și care sunt și mai răi decât furnicile și gândacii. Ce rost are să agonizezi din cauza asta, gândindu-te atât de intens și storcându-ți creierii? Trupul nu îți aparține, ci este în mâinile lui Dumnezeu, care nu numai că te controlează, dar îi și poruncește Satanei. (Asta înseamnă că, inițial, trupul îi aparține Satanei. Fiindcă și Satana este în mâinile lui Dumnezeu, lucrul acesta poate fi spus doar astfel. Asta pentru că este mai convingător să o spui așa; sugerează că omul nu este în întregime sub controlul Satanei, ci este în mâinile lui Dumnezeu.) Tu trăiești sub chinul trupului, dar oare trupul îți aparține? Este sub controlul tău? De ce să te deranjezi storcându-ți creierul din cauza asta? De ce să te deranjezi obsesiv să te rogi lui Dumnezeu de dragul trupului tău putred, care de mult timp a fost condamnat, blestemat și întinat de spirite necurate? Ce nevoie ai să-i ții mereu pe tovarășii Satanei aproape de inima ta? Nu-ți faci griji că trupul ar putea să îți distrugă viitorul concret, speranțele minunate și adevărata destinație a vieții tale?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Scopul gestionării omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 314)

Astăzi, înțelegerea la care ați ajuns este superioară înțelegerii oricărei alte persoane din generațiile trecute care nu a fost desăvârșită. Indiferent dacă este vorba de cunoștințele voastre privind încercările sau privind credința în Dumnezeu, toate sunt mai înalte decât ale oricărui credincios în Dumnezeu. Lucrurile pe care le înțelegeți sunt ceea ce ajungeți să cunoașteți înainte de a trece prin încercările mediilor, dar nu se potrivesc deloc cu adevărata voastră statură. Lucrurile pe care le cunoașteți sunt superioare celor pe care le puneți în practică. Chiar dacă spuneți că oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să Îl iubească și nu ar trebui să caute binecuvântări, ci doar să satisfacă intențiile lui Dumnezeu, ceea ce se manifestă în viața voastră este cât se poate de departe de aceasta și a fost profund întinat. Cei mai mulți oameni cred în Dumnezeu de dragul păcii și al altor beneficii. Dacă nu este în avantajul tău, nu crezi în Dumnezeu și, dacă nu poți primi harurile lui Dumnezeu, te bosumfli. Cum poate ceea ce ai spus să fie adevărata ta statură? Când vine vorba de incidente inevitabile din familie precum îmbolnăvirea copiilor, internarea celor dragi, recolte sărace, persecuțiile care vin din partea membrilor familiei, chiar și aceste lucruri cotidiene și frecvente sunt prea greu de îndurat pentru tine. Când se întâmplă astfel de lucruri, intri mereu în panică, neștiind ce să faci – și de cele mai multe ori, te plângi de Dumnezeu. Te plângi că ale lui Dumnezeu cuvinte te-au păcălit, că lucrarea lui Dumnezeu și-a bătut joc de tine. Nu aveți astfel de gânduri? Crezi că asemenea lucruri nu se întâmplă decât rareori în rândul vostru? Vă petreceți fiecare zi în mijlocul unor astfel de evenimente. Nu vă gândiți defel cum ați putea avea succes în credința voastră în Dumnezeu, nici cum ați putea satisface intențiile lui Dumnezeu. Adevărata voastră statură este prea mică, chiar mai mică decât a unui pui de găină. Când afacerea de familie pierde bani, vă plângeți de Dumnezeu, când vă găsiți într-un mediu lipsit de protecția lui Dumnezeu, continuați să vă plângeți de El, vă plângeți chiar și atunci când vă moare un pui de găină sau vi se îmbolnăvește o vacă bătrână din staul. Vă plângeți când vine vremea ca fiul vostru să se însoare, dar familia voastră nu are bani suficienți; vreți să faceți datoria de găzduire, dar nu vă permiteți, așa că vă plângeți din nou. Ești plin de nemulțumiri și uneori nu participi la adunări sau nu mănânci și nu bei cuvintele lui Dumnezeu din cauza asta și rămâi negativ cine știe pentru cât timp. Nimic din ceea ce ți se întâmplă astăzi nu are nicio legătură cu perspectivele tale sau cu soarta ta; aceste lucruri ți s-ar întâmpla și dacă nu ai crede în Dumnezeu; cu toate acestea, Îl faci responsabil astăzi pe Dumnezeu de ele și insiști, spunând că Dumnezeu te-a eliminat. Cum anume este credința ta în Dumnezeu? Ți-ai oferit cu adevărat viața? Dacă ați fi supuși acelorași încercări ca Iov, niciunul dintre voi, care Îl urmați astăzi pe Dumnezeu, nu ar putea să rămână ferm, v-ați prăbuși cu toții la pământ. Simplu spus, este o diferență uriașă între voi și Iov. Astăzi, dacă jumătate din averile voastre ar fi confiscate, ați îndrăzni să negați existența lui Dumnezeu; dacă vi s-ar lua fiul sau fiica, ați ieși pe străzi blestemând; dacă singurul vostru mijloc de trai ar fi zădărnicit, ați încerca să-I cereți socoteală lui Dumnezeu și ați întreba de ce, la început, am rostit atât de multe cuvinte ca să vă sperii. Nu este niciun lucru pe care nu ați îndrăzni să-l faceți în astfel de situații. Din aceasta, este clar că voi nu aveți nicio pătrundere adevărată, nici vreo statură adevărată de niciun fel. Prin urmare, încercările care sunt asupra voastră sunt prea mari, căci voi știți prea multe, dar ceea ce înțelegeți cu adevărat nu este nici măcar a mia parte din lucrurile de care sunteți conștienți. Nu ar trebui să vă limitați la simpla cunoaștere și înțelegere. Mai degrabă, ar fi bine să vedeți câte adevăruri ați pus de fapt în practică, pe care dintre adevărurile pe care le cunoașteți nu le-ați pus încă în practică, ce porțiuni din luminarea și iluminarea Duhului Sfânt ați câștigat prin sudoarea propriei voastre munci grele, dacă hotărârea ta de a urmări adevărul a fost îndeplinită, cât de departe ai ajuns în ceea ce urmărești pentru a fi desăvârșit și dacă ai adevărata statură spirituală pentru a birui ispitele Satanei. Ar trebui să fii meticulos și să plătești un preț când vine vorba de adevărata ta statură și de mărturia pe care se cuvine să o aduci. În credința în Dumnezeu, nu te gândi la ce binecuvântări poți câștiga sau de ce te poți bucura în viitor. În cele din urmă, dacă tu poți câștiga adevărul și poți câștiga viața depinde în întregime de ceea ce urmărești personal.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (3)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 315)

Unii își împodobesc frumos înfățișarea exterioară: surorile se împodobesc drăguț ca florile, iar frații se îmbracă precum niște prinți sau niște tineri filfizoni bogați. Îi preocupă doar ceea ce mănâncă și poartă în exterior; în interior, sunt săraci și nu au nici cea mai mică cunoaștere a lui Dumnezeu. Ce semnificație poate să fie în asta? După aceea, mai sunt unii îmbrăcați ca niște sărmani cerșetori – chiar arată ca sclavii din Asia de Est! Voi chiar nu înțelegeți ce vă cer Eu? Aveți părtășie între voi: ce ați câștigat de fapt? Ați crezut în Dumnezeu toți acești ani și totuși, asta e tot ce ați cules – nu vă simțiți jenați? Nu vă e rușine? Ați urmărit pe adevărata cale în toți acești ani, totuși astăzi statura voastră încă este mai mică decât cea a unei vrăbii. Uitați-vă la tinerele ca niște prințese dintre voi, frumoase ca niște picturi cu hainele și machiajul vostru, comparându-vă unele cu altele – ce anume comparați? Plăcerile voastre? Cererile voastre? Credeți că am venit să recrutez modele? Nu aveți nicio rușine! Unde este viața voastră? Oare ceea ce urmăriți nu reprezintă doar propriile voastre dorințe extravagante? Crezi că ești atât de frumos, însă, deși poate ești gătit cu podoabe, oare nu ești de fapt tot un vierme ce se zvârcolește, născut într-un morman de gunoi? Astăzi, ești norocos să te bucuri de aceste binecuvântări cerești nu datorită feței tale frumoase, ci pentru că Dumnezeu face o excepție înălțându-te. Încă nu-ți este clar de unde ai venit? La menționarea vieții, închizi gura și nu spui nimic, mut ca o statuie, totuși, încă mai ai neobrăzarea să te pui la patru ace? Și tot ai de gând să te dai cu fard și pudră pe față! Și uitați-vă la dandyi dintre voi – sunt pur și simplu indecenți. Își petrec toată ziua hoinărind, cu expresii nonșalante pe fețe – oriunde merg, le lipsește cel mai mic simț al bunei-cuviințe. Au ei oare asemănare umană? Căror lucruri le acordă atenție toată ziua fiecare dintre voi, bărbat sau femeie? Știți de cine depindeți pentru a vă hrăni? Uită-te la hainele tale, uită-te la ceea ce ai cules în mâinile tale, freacă-te pe burtă – ce rezultate ai obținut de pe urma sângelui inimii pe care l-ai consumat în toți acești ani de credință? Încă te mai gândești să vizitezi obiective turistice, încă te mai gândești să-ți împodobești trupul împuțit – toate aceste lucruri sunt lipsite de valoare! Ți se cere să fii o persoană normală, dar astăzi nu numai că ești anormal, ci ești aberant. Cum poate o astfel de persoană să aibă îndrăzneala să vină înaintea Mea? Cu o umanitate ca asta, făcând paradă cu farmecele tale și fălindu-te cu propriul trup, trăind mereu în mijlocul poftelor trupului – nu ești un descendent al demonilor spurcați și al spiritelor rele? Nu voi permite ca un astfel de demon spurcat să mai existe mult timp! Și să nu ai impresia că nu știu ce crezi în inima ta. Poate că nu-ți dezlănțui poftele și trupul, dar cum aș putea Eu să nu știu gândurile pe care le nutrești în inima ta? Cum să nu știu tot ceea ce doresc ochii tăi? Voi, tinerele ca niște prințese, oare nu vă faceți așa de drăguțe pentru a vă etala trupul? Ce folos vă aduc bărbații? Vă pot salva ei cu adevărat de marea suferinței? Cât despre dandyi dintre voi, vă îmbrăcați astfel încât să păreți respectabili și decenți, dar acest lucru nu este oare menit și să atragă atenția asupra înfățișării voastre dichisite? Pentru cine faceți asta? Ce beneficii reprezintă femeile pentru voi? Nu sunt ele sursa păcatului vostru? Bărbați și femei, v-am spus tuturor multe cuvinte, totuși, voi ați respectat doar câteva dintre ele. Sunteți tari de urechi, ochii vi s-au încețoșat, iar inimile vă sunt intransigente, până în punctul în care în corpurile voastre nu există altceva decât pofte și sunteți prinși în mrejele lor, incapabili să scăpați. Cine oare vrea să se apropie vreun pic de voi, niște viermi ce se zvârcolesc în murdărie și jeg? Să nu uitați că nu sunteți nimic altceva decât cei pe care i-am ridicat din mormanul de bălegar, că inițial nu ați avut umanitate normală. Ceea ce vă cer este umanitatea normală pe care nu o aveați inițial, nu să vă etalați desfrâul sau să dați frâu liber trupului vostru rânced, care a fost antrenat de către diavoli atâția ani. Când vă îmbrăcați așa, nu vă temeți că veți cădea și mai mult în capcană? Nu știți că ați fost, inițial, ai păcatului? Nu știți că trupurile voastre sunt pline de pofte? S-a ajuns până în punctul în care poftele vi se revarsă chiar și prin haine, dezvăluindu-vă înfățișarea insuportabil de urâtă de demoni spurcați. Nu este așa că știți toate aceste lucruri mai clar decât oricine? Inimile voastre, ochii voștri, buzele voastre – nu au fost toate pângărite de demoni spurcați? Nu sunt spurcate aceste părți ale voastre? Credeți că, atât timp cât nu acționați, sunteți cei mai sfinți? Credeți că îmbrăcându-vă cu haine extravagante vă puteți acoperi sufletele sordide? Nu o să meargă! Vă sfătuiesc să fiți mai realiști, să nu fiți necinstiți și falși, și să nu vă etalați farmecele. Vă etalați desfrâul unii înaintea altora, dar tot ce veți primi în schimb este suferința veșnică și certarea neînduplecată! Ce nevoie aveți să vă faceți ochi dulci și să vă dedați poveștilor de dragoste? Este aceasta integritatea voastră? Este aceasta verticalitatea voastră de neclintit? Îi detest pe aceia dintre voi care se ocupă cu leacuri malefice și vrăjitorie; îi detest pe tinerii și tinerele dintre voi care își iubesc propriile trupuri. Ați face bine să vă înfrânați, pentru că astăzi vi se cere să aveți umanitate normală, nu vi se dă permisiunea să faceți paradă cu poftele voastre trupești – totuși, profitați de orice ocazie, pentru că trupurile voastre sunt prea îmbelșugate, iar desfrâul vostru, prea mare!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (7)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 316)

Acum, dacă urmărirea voastră a fost sau nu eficientă se măsoară în funcție de ceea ce aveți în prezent. Asta este ceea ce se folosește pentru a vă determina finalul; adică finalul vostru este dezvăluit pe baza sacrificiilor pe care le-ați făcut și a lucrurilor pe care le-ați făcut. Finalul vostru poate fi dezvăluit de urmărirea voastră, de credința voastră și de ceea ce ați făcut. Printre voi toți, există mulți care sunt deja dincolo de mântuire, căci astăzi este ziua dezvăluirii finalurilor oamenilor și nu voi fi confuz în lucrarea Mea; nu-i voi conduce în următoarea epocă pe cei care nu pot fi nicicum mântuiți. Va veni o vreme în care lucrarea Mea se va termina. Nu voi lucra asupra acelor cadavre mirositoare, lipsite de spirit, care nu pot fi deloc mântuite; acum sunt zilele de pe urmă ale mântuirii omului, iar Eu nu voi face o lucrare fără rost. Nu cârtiți împotriva Cerurilor și a pământului – sfârșitul lumii vine, este inevitabil. Lucrurile au ajuns în acest punct și nu există nimic ce tu, ca ființă umană, să poți să faci pentru a le opri; nu poți schimbi lucrurile așa cum vrei. Ieri, nu ai plătit un preț pentru a urmări adevărul și nu ai fost devotat; astăzi, a sosit vremea, ești dincolo de orice posibilitate de mântuire; iar mâine, vei fi eliminat și nu va exista nicio șansă pentru mântuirea ta. Chiar dacă sunt binevoitor și bun la inimă și fac tot posibilul să te mântuiesc, dacă tu nu te străduiești pentru tine însuți și nu te gândești deloc la binele tău, ce legătură are asta cu Mine? Cei care se gândesc doar la trupul lor și cărora le place confortul; cei care par să creadă, dar nu cred cu adevărat; cei care se implică în leacuri malefice și vrăjitorie; cei care sunt promiscui și distruși; cei care fură jertfele către Iahve și posesiunile Lui; cei care iubesc mita; cei care își fac iluzii deșarte că se vor ridica la ceruri; cei care sunt trufași și îngâmfați, care luptă doar pentru faima și câștigul personal; cei care împrăștie cuvinte impertinente; cei care Îl blasfemiază pe Dumnezeu Însuși; cei care nu fac altceva decât să facă judecăți împotriva lui Dumnezeu Însuși și să-L defăimeze; cei care formează grupări și caută independența; cei care se preamăresc pe ei înșiși mai mult decât Îl preamăresc pe Dumnezeu; acei tineri, bărbați și femei de vârstă mijlocie sau mai înaintată care sunt frivoli și prinși în mrejele desfrâului; acei bărbați și acele femei care se bucură de faimă și câștiguri personale și care urmăresc statutul personal printre alţii; acei oameni care nu se căiesc și care sunt prinși în păcat – nu sunt ei, cu toții, dincolo de mântuire? Desfrâul, păcătoșenia, leacurile malefice, vrăjitoria, cuvintele hulitoare și cuvintele impertinente, toate se dezlănțuie printre voi; adevărul și cuvintele vieții sunt călcate în picioare în mijlocul vostru și cuvintele sfinte sunt pângărite printre voi. Voi, păgâni, umflați de mizerie și răzvrătire! Care va fi finalul vostru? Cum pot cei care iubesc trupul, care comit vrăjitorii ale trupului și care sunt prinși în capcana păcatului desfrânării să aibă neobrăzarea de a trăi în continuare? Nu știi că oamenii ca voi sunt niște viermi dincolo de orice mântuire? Ce vă îndreptățește să cereți una și alta? Până în prezent, nu a existat nici cea mai mică schimbare în cei care nu iubesc adevărul, ci iubesc doar trupul – cum pot fi mântuiți astfel de oameni? Cei care nu iubesc calea vieții, care nu Îl preamăresc pe Dumnezeu și nu aduc mărturie pentru El, care uneltesc de dragul propriului statut, care se preamăresc pe ei înșiși – nu sunt ei, și astăzi, tot la fel? Unde este valoarea în a-i mântui? Dacă poți să fii mântuit nu depinde de câtă vechime ai sau de câți ani ai lucrat, cu atât mai puțin de cât de multe merite ai adunat. Dimpotrivă, depinde de faptul dacă urmărirea ta a dat roade. Se cuvine să știi că cei care sunt mântuiți sunt „pomii” care dau rod, nu copacii cu frunzișuri luxuriante și flori abundente, dar care nu dau roade. Chiar dacă ai petrecut mulți ani rătăcind pe străzi, ce contează? Unde este mărturia ta? Ai într-o măsură mult mai mică o inimă cu frică de Dumnezeu decât una plină de iubire față de tine și fascinată de propriile pofte – nu este un astfel de om un degenerat? Cum ar putea să fie un specimen și un model pentru mântuire? Natura ta este incorigibilă, ai în tine prea multă răzvrătire, ești dincolo de orice posibilitate de mântuire! Nu sunt astfel de oameni cei ce vor fi eliminați? Oare momentul când lucrarea Mea se încheie nu este și momentul în care sosește ziua ta din urmă? Am lucrat atât de mult și am rostit atât de multe cuvinte printre voi – cât de mult a ajuns cu adevărat în urechile voastre? Câtor dintre acestea v-ați supus vreodată? Când se va încheia lucrarea Mea, va fi și momentul când vei înceta să Mi te împotrivești, când vei înceta să Mă înfrunți. În timp ce Eu lucrez, voi acționați neîncetat împotriva Mea; nu-Mi respectați niciodată cuvintele. Eu Îmi fac lucrarea Mea, iar tu îți vezi de „lucrarea” ta, făcându-ți propria mică împărăție. Sunteți o haită de vulpi și câini, nu faceți nimic altceva decât să acționați împotriva Mea! Încercați necontenit să-i aduceți în îmbrățișarea voastră pe cei ce vă oferă iubirea lor deplină – unde vă sunt inimile pline de teamă? Tot ceea ce faceți este înșelător! Nu aveți nicio supunere și nicio teamă, iar tot ceea ce faceți este înșelător și blasfemator! Pot fi astfel de oameni mântuiți? Bărbații imorali sexual și lascivi vor întotdeauna să atragă desfrânate cochete pentru propria plăcere. Nu voi mântui sub nicio formă astfel de demoni imorali sexual. Vă urăsc cu patimă, demoni spurcați, iar lascivitatea și cochetăria voastră vă vor arunca în iad. Ce aveți de spus în apărarea voastră? Voi, demoni spurcați și spirite rele, sunteți detestabili! Sunteți dezgustători! Cum ar putea fi mântuit un asemenea gunoi? Mai pot fi mântuiți cei prinși în mrejele păcatului? Astăzi, inimile voastre nu sunt atrase de acest adevăr, de această cale și de această viață. Mai degrabă, ele sunt atrase de păcătoșenie și de bani, de statut, de faimă, de câștig, de bucuriile trupului și de frumusețea bărbaților și de cochetăria femeilor. Cum vă face asta calificați să intrați în Împărăția Mea? Imaginile voastre sunt chiar mai mărețe decât ale lui Dumnezeu, statutul vostru chiar mai înalt decât al lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de prestigiul vostru printre oameni – ați devenit, culmea, idoli pe care oamenii îi venerează. Nu a devenit fiecare dintre voi arhanghelul? Când se dezvăluie finalul oamenilor, adică atunci când și lucrarea mântuirii se apropie de sfârșit, mulți dintre voi veți fi cadavre care sunt dincolo de mântuire și care trebuie să fie eliminate. În timpul lucrării de mântuire, Eu sunt binevoitor și bun față de toți oamenii. Când lucrarea se termină, va fi dezvăluit finalul diferitelor tipuri de persoane și, în acel moment, nu voi mai fi binevoitor și bun, pentru că finalurile oamenilor vor fi fost dezvăluite, iar fiecare va fi fost sortat după felul său și nu va avea niciun rost să mai fac vreo lucrare de mântuire, pur și simplu deoarece epoca mântuirii va fi trecut și, din moment ce va fi trecut, nu se va întoarce.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (7)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 317)

Omul a trăit dintotdeauna sub vălul influenței întunericului, a fost ținut în robie de influența Satanei, incapabil să scape, iar firea lui, după ce a fost supusă lucrării Satanei, devine din ce în ce mai coruptă. Se poate spune că omul a trăit dintotdeauna în mijlocul firii lui corupte satanice și că este incapabil să-L iubească pe Dumnezeu cu adevărat. În această situație, dacă omul dorește să-L iubească pe Dumnezeu, trebuie să se elibereze de neprihănirea de sine, de înfumurare, de aroganță, îngâmfare și altele asemenea – de tot ce aparține firii Satanei. În caz contrar, iubirea lui este o iubire alterată, o iubire satanică și una care sub nicio formă nu poate primi aprobarea lui Dumnezeu. Nimeni nu este capabil să-L iubească pe Dumnezeu cu adevărat fără a fi direct desăvârșit, rupt, emondat, disciplinat, certat și rafinat de Duhul Sfânt. Dacă spui că o parte din firea ta Îl reprezintă pe Dumnezeu și că, prin urmare, ești capabil să-L iubești cu adevărat pe Dumnezeu, atunci ești o persoană ale cărei cuvinte sunt arogante și ești aberant. Asemenea oameni sunt arhangheli! Natura înnăscută a omului nu este capabilă să-L reprezinte nemijlocit pe Dumnezeu; el trebuie să se elibereze de natura sa înnăscută prin desăvârșirea de către Dumnezeu și doar atunci – arătând considerație față de intențiile lui Dumnezeu, satisfăcându-I intențiile și, mai mult, experimentând lucrarea Duhului Sfânt – poate fi recunoscut de Dumnezeu ceea ce trăiește el. Nicio persoană care trăiește în trup nu Îl poate reprezenta nemijlocit pe Dumnezeu, decât dacă este cineva folosit de Duhul Sfânt. Cu toate acestea, nici măcar în cazul unei astfel de persoane nu se poate spune că firea sa și ceea ce trăiește Îl reprezintă întru totul pe Dumnezeu; se poate spune doar că ceea ce trăiește este călăuzit de Duhul Sfânt. Firea unei astfel de persoane nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu.

Cu toate că firea omului este predeterminată de Dumnezeu – acest lucru este incontestabil și poate fi considerat unul pozitiv – ea a fost supusă lucrării Satanei și, astfel, întreaga fire a omului este firea Satanei. Unii oameni spun că firea lui Dumnezeu este să facă lucrurile într-un mod clar și direct, spunându-le pe nume, că aceasta se manifestă și în ei și că și personalitatea lor e astfel și, așadar, spun că firea lor Îl reprezintă pe Dumnezeu. Ce fel de persoane sunt acestea? Poate firea coruptă satanică să-L reprezinte pe Dumnezeu? Oricine spune că firea sa Îl reprezintă pe Dumnezeu Îl hulește pe Dumnezeu și aduce o insultă Duhului Sfânt! Metoda prin care lucrează Duhul Sfânt arată că lucrarea lui Dumnezeu pe pământ este doar lucrarea de cucerire. Prin urmare, multele firi corupte satanice ale omului încă nu au fost curățite, ceea ce trăiește el este tot chipul Satanei, este ceea ce omul crede a fi bun și reprezintă faptele sale trupești; mai precis, îl reprezintă pe Satana și nu Îl poate reprezenta sub nicio formă pe Dumnezeu. Chiar dacă cineva Îl iubește deja pe Dumnezeu în măsura în care se poate bucura de o viață ca în rai pe pământ, dacă poate rosti astfel de cuvinte precum „Dumnezeule! Nu Te pot iubi îndeajuns” și chiar dacă a atins cea mai înaltă sferă, tot nu se poate spune că Îl trăiește sau că Îl reprezintă pe Dumnezeu, întrucât esența omului este diferită de cea a lui Dumnezeu, iar omul nu Îl poate trăi niciodată pe Dumnezeu și cu atât mai puțin nu poate deveni Dumnezeu. Ceea ce trăiește omul sub călăuzirea Duhului Sfânt este în concordanță doar cu ceea ce Dumnezeu îi cere omului.

Toate acțiunile și faptele Satanei se manifestă în om. Astăzi, toate acțiunile și faptele omului sunt o exprimare a Satanei, neputându-L reprezenta, prin urmare, pe Dumnezeu. Omul este întruchiparea Satanei, iar firea omului nu poate reprezenta firea lui Dumnezeu. Unii oameni au o personalitate bună; Dumnezeu poate face unele lucruri prin personalitatea unor astfel de oameni, iar lucrurile pe care aceștia le înfăptuiesc sunt călăuzite de Duhul Sfânt. Cu toate acestea, firea lor nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu. Lucrând asupra lor, Dumnezeu nu face decât să se folosească de ceea ce există deja în interiorul lor și să extragă din „materialul” aflat la dispoziție. Fie vorba de profeții din vremurile trecute sau de cei folosiți de Dumnezeu, nimeni nu Îl poate reprezenta nemijlocit. Oamenii ajung cu toții să-L iubească pe Dumnezeu doar forțați fiind de împrejurări și nici măcar unul nu se străduiește să coopereze în baza voinței proprii. Ce sunt lucrurile pozitive? Tot ceea ce vine direct de la Dumnezeu este pozitiv; firea omului a fost, totuși, supusă lucrării Satanei și nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu. Doar iubirea, hotărârea de a suferi, dreptatea, supunerea, smerenia și ascunderea Dumnezeului întrupat Îl reprezintă nemijlocit pe Dumnezeu. Asta pentru că, atunci când El a venit, a venit fără o natură păcătoasă și direct de la Dumnezeu, fără să fi fost supus lucrării Satanei. Isus are doar asemănarea trupului păcătos și nu reprezintă păcatul; prin urmare, acțiunile, faptele și cuvintele Sale de dinaintea îndeplinirii lucrării Sale prin răstignire (inclusiv cele din momentul răstignirii Sale) Îl reprezintă toate nemijlocit pe Dumnezeu. Exemplul lui Isus este suficient pentru a dovedi că niciun om a cărui natură este păcătoasă nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu și că păcatul omului îl reprezintă pe Satana. Cu alte cuvinte, păcatul nu Îl reprezintă pe Dumnezeu și Dumnezeu este fără de păcat. Chiar și lucrarea pe care Duhul Sfânt o face asupra omului poate fi considerată doar călăuzită de Duhul Sfânt și nu se poate spune că a fost îndeplinită de om în numele lui Dumnezeu. În ceea ce-l privește pe om, însă, nici păcatele sale și nici firea sa nu Îl reprezintă pe Dumnezeu. Uitându-ne la lucrarea săvârșită de Duhul Sfânt asupra omului din trecut și până astăzi, omul are tot ceea ce trăiește doar pentru că Duhul Sfânt a lucrat asupra lui. Foarte puțini sunt în stare să trăiască adevărul după ce Duhul Sfânt i-a emondat și i-a disciplinat. Cu alte cuvinte, este prezentă doar lucrarea Duhului Sfânt; cooperarea omului lipsește. Este limpede acum? Așa stând lucrurile, cum vei face tot posibilul să cooperezi cu El și să-ți îndeplinești datoria atunci când Duhul Sfânt lucrează?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omul corupt este incapabil să-L reprezinte pe Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 318)

Credința ta în Dumnezeu, urmărirea adevărului de către tine și chiar și comportamentul tău ar trebui să se bazeze toate pe realitate: tot ceea ce faci ar trebui să fie practic și nu ar trebui să urmărești lucruri care sunt iluzorii și fanteziste. Nu există nicio valoare în a te purta astfel și, mai mult, nicio însemnătate a unei astfel de vieți. Deoarece căutarea și viața ta sunt consumate doar pentru neadevăruri și înșelăciuni și deoarece nu urmărești lucrurile care au valoare și semnificație, singurele lucruri pe care le câștigi sunt raționamentul și doctrina absurde, care nu reprezintă adevărul. Astfel de lucruri nu au nicio legătură cu semnificația și valoarea existenței tale și pot doar să te aducă pe un tărâm pustiu. În acest fel, toată viața ta va fi lipsită de orice valoare sau semnificație – iar dacă nu urmărești o viață plină de însemnătate, atunci ai putea trăi o sută de ani și tot ar fi degeaba. Cum ar putea fi aceea numită viață umană? Nu este de fapt viața unui animal? La fel, dacă voi încercați să urmați cărarea credinței în Dumnezeu, dar nu faceți nicio încercare de a-L urma pe Dumnezeu care poate fi văzut și, în schimb, venerați un Dumnezeu invizibil și intangibil, atunci nu este această căutare și mai zadarnică? În cele din urmă, căutarea ta va deveni o grămadă de ruine. Ce beneficii îți aduce o astfel de căutare? Cea mai mare problemă a omului este că el iubește doar lucrurile pe care nu le poate vedea sau atinge, lucruri care sunt misterioase și nemaipomenite în mod suprem și care nu pot fi imaginate de către om sau atinse de către muritorii de rând. Cu cât sunt mai nerealiste aceste lucruri, cu atât sunt analizate mai mult de către oameni, iar oamenii chiar le urmăresc nepăsători față de orice altceva și încearcă să le obțină. Cu cât sunt mai nerealiste, cu atât le examinează și le analizează mai îndeaproape oamenii, mergând chiar până acolo încât își concep propriile idei complete despre ele. Din contră, cu cât sunt mai realiste lucrurile, cu atât sunt mai indiferenți oamenii față de ele; pur și simplu le privesc de sus și sunt chiar disprețuitori la adresa lor. Nu este aceasta exact atitudinea voastră față de lucrarea realistă pe care o săvârșesc Eu astăzi? Cu cât sunt mai realiste astfel de lucruri, cu atât aveți mai multe prejudecăți față de ele. Nu petreceți deloc timp examinându-le, pur și simplu le ignorați; vă uitați de sus la aceste cerințe realiste cu standarde scăzute și chiar păstrați numeroase noțiuni despre acest Dumnezeu, care este Cel mai practic și sunteți pur și simplu incapabili să acceptați caracterul practic și normalitatea Lui. Astfel, nu păstrați o credință nedeslușită? Aveți o credință nezdruncinată în Dumnezeul nedeslușit al timpurilor trecute și niciun interes față de Dumnezeul practic din prezent. Nu este acest lucru din cauză că Dumnezeu de ieri și Dumnezeu de astăzi fac parte din două epoci diferite? Nu este acest lucru și din cauză că Dumnezeul de ieri este Dumnezeul preamărit din Ceruri, în timp ce Dumnezeul de azi este o mică ființă umană pe pământ? Nu este mai ales din cauză că Dumnezeul venerat de om este Cel produs de noțiunile lui, în timp ce Dumnezeul de azi este un trup tangibil, produs pe pământ? Când totul e spus și săvârșit, oare nu datorită faptului că Dumnezeul de astăzi este prea realistic, omul nu Îl urmează? Căci ceea ce Dumnezeul de astăzi cere de la oameni este exact ceea ce oamenii sunt cel mai puțin dispuși să facă, ceea ce-i rușinează. Nu îngreunează aceste lucruri situația oamenilor? Nu le dezgolesc rănile? Astfel, mulți oameni nu-L urmează pe Dumnezeul realistic, pe Dumnezeul practic și, astfel, devin dușmanii Dumnezeului întrupat, adică antihriști. Nu este acesta un adevăr evident? În trecut, când Dumnezeu urma să Se întrupeze, poate că ai fost o figură religioasă sau un credincios devotat. După ce Dumnezeu a devenit trup, mulți astfel de credincioși devotați au devenit antihriști, fără să știe. Știi ce se întâmplă aici? În credința ta față de Dumnezeu, nu te concentrezi pe realitate sau pe urmărirea adevărului, în schimb, te preocupi de neadevăruri – nu este aceasta cea mai clară sursă a dușmăniei tale față de Dumnezeu întrupat? Dumnezeu întrupat este numit Hristos, deci nu sunt toți cei care nu cred în Dumnezeu întrupat antihriști? Așadar, este Cel în care crezi și pe care Îl iubești cu adevărat acest Dumnezeu întrupat? Este cu adevărat acest Dumnezeu viu, care respiră, cel mai realistic și extraordinar de normal? Care este, mai exact, obiectivul căutării tale? Se află în cer sau pe pământ? Este o noțiune sau este adevărul? Este Dumnezeu sau este o ființă supranaturală? De fapt, adevărul este cel mai practic aforism al vieții și cel mai înalt dintre aforismele omenirii. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este lucrarea săvârșită personal de Dumnezeu, motiv pentru care este numit „aforismul vieții”. Nu este un aforism alcătuit din nimic, nici nu este un citat celebru al unei persoane importante. În schimb, este cuvântarea către omenire a Suveranul Cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor; nu reprezintă niște cuvinte adunate de om, ci viața inerentă a lui Dumnezeu. De aceea este numit „cel mai înalt dintre aforismele vieții”. Căutarea oamenilor de a pune adevărul în practică reprezintă îndeplinirea datoriei lor, cu alte cuvinte – adică încercarea de a răspunde cerințelor lui Dumnezeu. Esența acestei cerințe este cel mai realistic dintre toate adevărurile, mai degrabă decât doctrina goală, care nu poate fi obținută de niciun om. Dacă urmărirea ta nu este altceva decât doctrina și nu conține realitate, nu te răzvrătești împotriva adevărului? Nu ești cineva care atacă adevărul? Cum ar putea o astfel de persoană să fie cineva care caută să-L iubească pe Dumnezeu? Oamenii care nu au realitate sunt cei care trădează adevărul și toți sunt răzvrătiți din fire!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa sunt cei care Îl mulțumesc”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 319)

Cu toții vă doriți să fiți răsplătiți înaintea lui Dumnezeu și favorizați de Dumnezeu; toți speră la asemenea lucruri când încep să creadă în Dumnezeu, căci toți sunt preocupați să caute lucruri mai înalte și nimeni nu vrea să rămână în urma celorlalți. Exact așa sunt oamenii. Tocmai din acest motiv, mulți dintre voi încercați constant să intrați în grațiile Dumnezeului din cer când, de fapt, loialitatea și candoarea voastră față de Dumnezeu sunt cu mult mai prejos decât loialitatea și candoarea voastră față de voi înșivă. De ce spun asta? Deoarece Eu nu recunosc deloc loialitatea voastră față de Dumnezeu și, mai mult, pentru că neg existența Dumnezeului care este în inimile voastre. Adică, Dumnezeul căruia vă închinați, Dumnezeul nedeslușit pe care Îl admirați, nu există deloc. Motivul pentru care pot spune acest lucru atât de categoric este că sunteți prea departe de Dumnezeul adevărat. Motivul loialității voastre este idolul din inimile voastre; cât despre Mine, deocamdată, Dumnezeul pe care nu-L considerați nici mare, nici mic, doar Îl recunoașteți cu cuvinte. Când spun că sunteți departe de Dumnezeu, vreau să spun că sunteți distanți față de Dumnezeul adevărat, în timp ce Dumnezeul nedeslușit pare la îndemână. Când spun „nici mare”, are legătură cu faptul că Dumnezeul în care credeți în ziua de azi pare a fi doar o persoană fără abilități mărețe, o persoană care nu e foarte elevată. Iar când spun „nici mic”, aceasta înseamnă că, deși această persoană nu poate invoca vântul sau porunci ploii, El poate totuși chema Duhul lui Dumnezeu să facă o lucrare ce zguduie cerurile și pământul, lăsând oamenii de-a dreptul buimaci. Din afară, toți păreți să dați foarte multă ascultare acestui Hristos de pe pământ, dar, în esență, nu aveți credință în El, nici nu-L iubiți. Adică, acela în care aveți credință cu adevărat este Dumnezeul nedeslușit al sentimentelor voastre, iar cel pe care Îl iubiți cu adevărat este Dumnezeul după care tânjiți zi și noapte, dar pe care nu L-ați văzut niciodată în persoană. Față de acest Hristos, credința voastră este doar parțială, iar dragostea voastră este zero. Credința înseamnă convingere și încredere; dragostea înseamnă adorare și admirație în inimă, care nu se separă niciodată. Cu toate acestea, credința voastră în Hristosul de azi și dragostea față de El nu se ridică la acest nivel. Când este vorba de credință, cum aveți credință în El? Când este vorba de dragoste, în ce mod Îl iubiți? Pur și simplu nu-I cunoașteți firea, cu atât mai puțin esența Lui, așadar cum aveți credință în El? Unde este realitatea credinței voastre în El? Cum Îl iubiți? Unde este realitatea dragostei voastre pentru El?

Mulți M-ați urmat fără ezitare până în ziua de azi. Așadar, toți ați suferit o epuizare puternică în ultimii câțiva ani. Eu v-am înțeles limpede caracterul înnăscut și obiceiurile fiecăruia dintre voi; a fost extrem de anevoios să interacționez cu voi. Partea tristă e că, deși am priceput multe despre voi, voi nu înțelegeți nimic despre Mine. Nu-i de mirare că oamenii spun că ați căzut în capcană într-un moment de confuzie. Într-adevăr, nu înțelegeți nimic despre firea Mea și nu pricepeți nici atât ce este în mintea Mea. Astăzi, înțelegerile voastre greșite vizavi de Mine se întețesc, iar credința voastră în Mine rămâne o credință confuză. În loc să spunem că aveți credință în Mine, ar fi mai potrivit să spunem că încercați cu toții să intrați în grațiile Mele și să vă lingușiți pe lângă Mine. Motivele voastre sunt foarte simple: voi urma pe oricine mă poate răsplăti și voi crede în oricine îmi permite să scap de marile nenorociri, fie că acel cineva este Dumnezeu sau orice alt Dumnezeu. Nu mă interesează niciunul dintre aceste lucruri. Sunt mulți astfel de oameni printre voi, iar această stare este una foarte gravă. Dacă, într-o zi, s-ar da un test care să arate câți dintre voi aveți credință în Hristos deoarece I-ați înțeles esența, atunci Mă tem că niciunul din voi nu ar putea să Mă mulțumească. Prin urmare, n-ar fi rău ca fiecare dintre voi să ia această întrebare în considerare: dat fiind că Dumnezeul în care credeți este extrem de diferit de Mine, care este atunci esența credinței voastre în Dumnezeu? Cu cât credeți mai mult în așa-zisul Dumnezeu al vostru, cu atât vă îndepărtați de Mine. Ce este, așadar, esența acestei chestiuni? Este sigur că niciunul din voi nu a luat în considerare o asemenea întrebare, dar v-a trecut vreodată prin minte gravitatea ei? Ați stat să meditați la consecințele stăruirii într-o credință ca acesta?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să Îl cunoașteți concret pe Dumnezeul de pe pământ”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 320)

Îi apreciez cu adevărat pe aceia care nu îi suspectează pe alții și Îmi plac cu adevărat aceia care sunt dispuși să accepte adevărul; față de aceste două tipuri de oameni Eu dau dovadă de mare grijă, căci în ochii Mei ei sunt oameni onești. Dacă ești foarte înșelător, atunci vei fi precaut și bănuitor cu privire la toți oamenii și toate lucrurile și, astfel, credința ta în Mine se va clădi pe o temelie a suspiciunii. Nu aș putea recunoaște niciodată o astfel de credință. Din cauza lipsei credinței adevărate, ești și mai lipsit de dragostea adevărată. Iar dacă poți chiar să te îndoiești de Dumnezeu și să faci speculații despre El după bunul tău plac, atunci ești, fără îndoială, cel mai înșelător dintre toți oamenii. Tu speculezi dacă Dumnezeu poate fi asemenea omului: păcătos de neiertat, meschin, lipsit de corectitudine și raționalitate, fără simțul dreptății, folosind tactici feroce, perfide și viclene, bucurându-Se de rău și de întuneric și așa mai departe. Motivul pentru care oamenii au astfel de gânduri nu este acela că nu-L cunosc pe Dumnezeu câtuși de puțin? O astfel de credință este pur și simplu păcat! Sunt unii care chiar cred că aceia de care Îmi place sunt doar cei care știu să flateze și să lingușească și că aceia care nu știu cum să facă acest lucru nu vor fi bineveniți în casa lui Dumnezeu și își vor pierde locul acolo. Este aceasta singura cunoaștere pe care ați acumulat-o de-a lungul anilor? Aceasta este ceea ce ați câștigat? Iar cunoașterea voastră despre Mine nu se oprește la aceste înțelegeri greșite; chiar mai rea este blasfemia voastră împotriva Duhului lui Dumnezeu și denigrarea cerului. De aceea spun că o astfel de credință ca a voastră vă va face doar să vă îndepărtați și mai mult de Mine și să fiți într-o vrăjmășie mai mare față de Mine. De-a lungul multor ani de lucrare, ați văzut multe adevăruri, dar știți ce au auzit urechile Mele? Câți dintre voi sunt dispuși să accepte adevărul? Voi toți credeți că sunteți dispuși să plătiți prețul pentru adevăr, dar câți dintre voi au suferit cu adevărat pentru adevăr? În inimile voastre nu există decât nedreptate, ceea ce vă face să credeți că oricine, indiferent cine e, este la fel de înșelător și necinstit – până în punctul în care chiar credeți că Dumnezeu întrupat ar putea, ca orice persoană obișnuită, să nu aibă o inimă bună sau o dragoste binevoitoare. Mai mult decât atât, credeți că un caracter nobil și o natură miloasă și binevoitoare se găsesc numai la Dumnezeul din cer. Credeți că un asemenea sfânt nu există, că pe pământ domnesc doar întunericul și răul, în timp ce Dumnezeu este ceva căruia oamenii îi încredințează tânjirea lor după bine și frumos, o imagine de legendă născocită de ei. În mințile voastre, Dumnezeul din cer este integru, drept și măreț, vrednic de închinare și admirație; între timp, acest Dumnezeu de pe pământ este doar un înlocuitor și un instrument al Dumnezeului din cer. Voi credeți că acest Dumnezeu nu ar putea fi egalul Dumnezeului din cer, nici măcar menționat alături de El. Când vine vorba de măreția și onoarea lui Dumnezeu, ele aparțin slavei Dumnezeului din cer, dar când vine vorba de natura și stricăciunea omului, ele sunt atributele în care Dumnezeul de pe pământ are o parte. Dumnezeul din cer este veșnic elevat, în timp ce Dumnezeul de pe pământ este veșnic neînsemnat, slab și incompetent. Dumnezeul din cer nu este predispus la sentimente trupești, doar la dreptate, pe când Dumnezeul de pe pământ are motive egoiste și este lipsit de corectitudine și rațiune. Dumnezeul din cer n-are nici cea mai mică înșelăciune și este mereu credincios, pe când Dumnezeul de pe pământ are mereu o latură necinstită. Dumnezeul din cer iubește omul nespus de mult, pe când Dumnezeul de pe pământ nu se îngrijește suficient de om, ba chiar îl neglijează complet. Această cunoaștere falsă și-a făcut loc demult în inimile voastre și se poate perpetua și în viitor. Voi priviți toate faptele lui Hristos din punctul de vedere al celor nedrepți și Îi evaluați toată lucrarea, precum și identitatea și esența Sa, din perspectiva celor răi. Ați făcut o greșeală gravă și ați făcut ceea ce nicicând n-a fost făcut de cei care au venit înaintea voastră. Și anume, voi Îl slujiți doar pe Dumnezeul elevat din cer, cu o coroană pe capul Său, și nu țineți cont niciodată de Dumnezeul pe care Îl considerați atât de neînsemnat încât pentru voi este invizibil. Nu este acesta păcatul vostru? Nu este acesta un exemplu clasic al ofensei voastre la adresa firii lui Dumnezeu? Voi vă închinați Dumnezeului din cer. Adorați imaginile elevate și îi stimați pe cei renumiți pentru elocvența lor. Primești cu bucurie poruncile Dumnezeului care îți umple mâinile de bogății și tânjești după Dumnezeul care îți poate împlini orice dorință. Singurul Căruia nu I te închini este acest Dumnezeu care nu e elevat; singurul lucru pe care-l urăști este asocierea cu acest Dumnezeu pentru care nimeni nu are o stimă deosebită. Singurul lucru pe care nu ești dispus să-l faci este să-L slujești pe acest Dumnezeu care nu ți-a dat niciun ban vreodată, iar Singurul care nu te poate face să tânjești după El este acest Dumnezeu neatrăgător. Acest Dumnezeu nu te poate ajuta să-ți lărgești orizontul, să te simți de parcă ai găsit o comoară, cu atât mai puțin să îndeplinească ce-ți dorești. De ce Îl urmezi atunci? Ai reflectat la asemenea întrebări? Ceea ce faci nu-L ofensează doar pe Hristos; mai important, Îl ofensează pe Dumnezeul din cer. Eu cred că nu acesta este scopul credinței voastre în Dumnezeu!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să Îl cunoașteți concret pe Dumnezeul de pe pământ”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 321)

Voi tânjiți ca Dumnezeu să-Și găsească plăcerea în voi, dar, cu toate acestea sunteți departe de Dumnezeu. Care este problema aici? Voi acceptați doar cuvintele Lui, însă nu și emondarea Lui, și cu atât mai puțin sunteți capabili să-I acceptați toate orânduirile, să aveți credință totală în El. Care este atunci problema? La o analiză finală, credința voastră este o coajă goală de ou din care nu ar ieși niciodată un pui. Căci credința voastră nu v-a adus adevărul, nici nu v-a dat viața, ci v-a oferit, în schimb, un sentiment iluzoriu de susținere și speranță. Acest sentiment de susținere și speranță e scopul credinței voastre în Dumnezeu, nu adevărul și viața. Așadar, Eu vă spun că parcursul credinței voastre în Dumnezeu nu a fost altul decât încercarea de a intra în grațiile lui Dumnezeu într-o manieră servilă și nerușinată, iar aceasta nu poate fi considerată sub nicio formă credință adevărată. Cum ar putea să se nască un pui dintr-o astfel de credință? Cu alte cuvinte, ce poate împlini o credință ca aceasta? Scopul credinței voastre în Dumnezeu este de a vă folosi de El pentru a vă atinge propriile obiective. Nu este aceasta încă o certitudine a ofensei voastre la adresa firii lui Dumnezeu? Voi credeți în existența Dumnezeului din cer și o negați pe cea a Dumnezeului de pe pământ, însă Eu nu recunosc părerile voastre; îi aprob doar pe aceia care-L slujesc pe Dumnezeu cu picioarele ferm înfipte în pământ, dar niciodată pe aceia care nu Îl recunosc vreodată pe Hristosul de pe pământ. Indiferent cât de loiali sunt acești oameni Dumnezeului din cer, până la urmă nu vor scăpa de mâna Mea care pedepsește pe cei răi. Acești oameni sunt răul; ei sunt cei răi care se opun lui Dumnezeu și nu au I te-ai supus niciodată lui Hristos de bunăvoie. Bineînțeles, numărul lor îi cuprinde pe toți aceia care nu Îl cunosc și, mai mult, nu Îl recunosc pe Hristos. Crezi tu că te poți comporta cum vrei față de Hristos, atâta timp cât ești loial Dumnezeului din cer? Greșit! Când Îl ignori pe Hristos, Îl ignori și pe Dumnezeul din cer. Indiferent cât de loial ești Dumnezeului din cer, sunt doar vorbe goale și prefăcătorie, căci Dumnezeul de pe pământ nu doar că ajută omul să primească adevărul și să aibă o cunoaștere mai profundă, ci, mai mult, are un rol în condamnarea omului și adunarea ulterioară a faptelor în vederea pedepsirii celor răi. Ai înțeles urmările benefice dar și cele dăunătoare de aici? Le-ai experimentat? Îmi doresc ca voi să înțelegeți în curând acest adevăr: pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu trebuie să-L cunoașteți nu doar pe Dumnezeul din cer ci, chiar mai important, pe Dumnezeul de pe pământ. Nu îți încurca prioritățile și nu permite lucrurilor din plan secundar să le înlocuiască pe cele din prim-plan. Doar în acest mod poți clădi cu adevărat o relație bună cu Dumnezeu, te poți apropia de Dumnezeu și îți poți apropia inima mai mult de El. Dacă ai fost de credință timp de mulți ani și te-ai asociat demult cu Mine, dar cu toate acestea ești distant față de Mine, atunci Eu spun că trebuie să fie faptul că tu ofensezi des firea lui Dumnezeu, iar sfârșitul tău va fi foarte greu de apreciat. Dacă acești mulți ani de asociere cu Mine nu doar că nu au reușit să te schimbe într-o persoană care are umanitate și adevăr, ci, mai mult, au insuflat căile rele în natura ta, iar tu nu doar că ești de două ori mai arogant decât înainte, ci s-au înmulțit și înțelegerile tale greșite vizavi de Mine, așa încât ai ajuns să Mă vezi drept micul tău camarad, atunci îți zic că boala de care suferi nu mai e una superficială, ci ți-a pătruns până în măduva oaselor. Tot ce-ți rămâne de făcut este să-ți aștepți pregătirile de înmormântare. Nu va trebui atunci să mă implori să fiu Dumnezeul tău, căci ai comis un păcat vrednic de moarte, un păcat de neiertat. Chiar dacă aș putea avea milă de tine, Dumnezeul din cer va insista să-ți ia viața, căci ofensa ta la adresa firii lui Dumnezeu nu este o problemă obișnuită, ci una foarte serioasă. Când vine vremea, nu Mă învinovăți pe Mine că nu ți-am spus dinainte. Totul se rezumă la aceasta: când te asociezi cu Hristos – Dumnezeul de pe pământ – ca și cu o persoană obișnuită, adică atunci când crezi că acest Dumnezeu nu este altceva decât o persoană, acela este momentul în care vei pieri. Aceasta este singura Mea admonestare pentru voi toți.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să Îl cunoașteți concret pe Dumnezeul de pe pământ”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 322)

În om există doar cuvântul „credință”, aparent prezent și aparent absent, însă el nu știe ce constituie credința de fapt și cu atât mai puțin știe de ce ar trebui să o aibă. Omul înțelege prea puțin și are prea multe lipsuri; credința lui în Mine este doar întunecată și ignorantă. Chiar dacă nu știe ce este credința, nici de ce are credință în Mine, continuă să creadă în Mine în mod obsesiv. Ceea ce îi cer omului nu este doar să Mă invoce astfel în mod obsesiv sau să creadă în Mine în mod sporadic, deoarece lucrarea pe care o fac este ca omul să poată să Mă vadă și să Mă cunoască, nu ca să Mă privească cu alți ochi. Pe vremuri, am făcut multe semne și minuni și am săvârșit multe miracole, iar israeliții de atunci M-au admirat mult și Mi-au venerat foarte mult puterile excepționale de a-i vindeca pe bolnavi și de a alunga demoni. Pe atunci, iudeii Mi-au considerat puterile vindecătoare ca fiind pricepute, extraordinare – și, fiindcă am făcut atât de multă lucrare, M-au admirat cu toții și au fost foarte invidioși pe toate puterile Mele. Așadar, toți cei care M-au văzut făcând minuni M-au urmat îndeaproape, astfel încât mii de oameni M-au înconjurat ca să vadă cum îi vindecam pe bolnavi. Am făcut atât de multe semne și minuni, însă oamenii doar M-au privit ca pe un doctor priceput; așadar, am rostit și multe cuvinte de învățătură oamenilor de pe vremea aceea, însă ei doar M-au privit ca pe un învățător ce este superior ucenicilor lui. Chiar și astăzi, după ce oamenii au văzut consemnările istorice ale lucrării Mele, interpretarea lor continuă să fie aceea că sunt un mare medic care îi vindecă pe bolnavi și un învățător pentru cei neștiutori, iar ei M-au limitat drept Domnul Isus Hristos Cel milos. Poate că aceia care interpretează Scripturile M-au întrecut în „abilitățile” de vindecare, sau poate că sunt chiar ucenici care și-au întrecut învățătorul, însă astfel de oameni de mare renume, ale căror nume sunt cunoscute în toată lumea, Mă consideră atât de umil, ca pe un simplu medic! Faptele Mele sunt atât de numeroase, mai multe decât firele de nisip de pe plajă, și înțelepciunea Mea este atât de mare, depășind-o pe cea a tuturor fiilor lui Solomon, totuși oamenii doar cred în Mine de parcă aș fi un medic fără importanță și un învățător necunoscut al oamenilor. Atât de mulți cred în Mine doar ca să-i vindec. Atât de mulți cred în Mine doar ca să Îmi folosesc puterea pentru a alunga spiritele necurate din trupurile lor, și atât de mulți cred în Mine doar pentru a putea primi pace și bucurie de la Mine. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a pretinde de la Mine mai multă bogăție materială. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a-și petrece această viață în pace și pentru a fi teferi și nevătămați în următoarea viață. Atât de mulți cred în Mine doar pentru a evita suferința iadului și pentru a primi binecuvântările cerești. Atât de mulți cred în Mine doar pentru confort temporar, totuși nu caută să câștige nimic în următoarea viață. Când Îmi revărs furia asupra oamenilor și le iau toată bucuria și pacea pe care o aveau cândva, aceștia devin plini de îndoieli. Când revărs asupra oamenilor suferința iadului și iau înapoi binecuvântările cerești, ei se înfurie. Când Îmi cer să îi vindec, iar Eu nu le acord atenție și simt aversiune față de ei, aceștia pleacă de lângă Mine ca să caute în schimb calea leacurilor rele și a vrăjitoriei. Când retrag tot ceea ce oamenii Îmi ceruseră, dispar cu toții fără nicio urmă. Din acest motiv, spun că oamenii au credință în Mine deoarece harul Meu este prea îmbelșugat și pentru că se obțin prea multe beneficii. Oamenii din casa iudeilor credeau în Mine datorită harului Meu și Mă urmau oriunde mergeam. Acești oameni ignoranți ce aveau cunoștințe și experiențe limitate voiau doar să vadă semnele și minunile pe care le făceam. Mă priveau ca pe căpetenia casei iudeilor care putea înfăptui cele mai mari minuni. Și astfel, când am alungat demoni pentru oameni, lucrul acesta a stârnit multe discuții între ei: au spus că eram Ilie, că eram Moise, că eram cel mai vechi dintre profeți și că eram cel mai mare dintre medici. În afară de faptul că Eu Însumi am spus că Eu sunt viața, calea și adevărul, nimeni nu putea ști ființa sau identitatea Mea. În afară de faptul că Eu Însumi am spus că cerul este locul unde locuiește Tatăl Meu, nimeni nu știa că sunt Fiul lui Dumnezeu și, totodată, Dumnezeu Însuși. În afară de declarația Mea că voi aduce răscumpărare pentru întreaga omenire și voi răscumpăra omenirea, nimeni nu știa că sunt Răscumpărătorul omenirii, iar oamenii Mă cunoșteau doar ca pe o persoană binevoitoare și miloasă. Și, în afară de Mine, care puteam să explic tot ce avea legătură cu Mine, niciunul nu M-a cunoscut și niciunul nu a crezut că sunt Fiul Dumnezeului celui viu. Astfel este credința oamenilor în Mine și modul în care încearcă să Mă păcălească. Cum ar putea ei să aducă mărturie pentru Mine, când au astfel de opinii despre Mine?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 323)

Oamenii cred în Dumnezeu de multă vreme și, totuși, majoritatea dintre ei nu înțeleg ce înseamnă cuvântul „Dumnezeu” și doar urmează nedumeriți. Nu au niciun indiciu de ce omul ar trebui să creadă în Dumnezeu sau ce este Dumnezeu. Dacă oamenii știu doar să creadă în Dumnezeu și să-L urmeze, dar habar nu au ce este Dumnezeu și dacă nici nu-L cunosc, atunci nu este aceasta doar o mare glumă? Chiar dacă, ajungând atât de departe, oamenii au fost martorii multor taine cerești și au auzit multe cunoștințe profunde pe care omul nu le-a înțeles niciodată înainte, ei sunt neștiutori în privința multora dintre cele mai simple adevăruri, nicicând contemplate de om. Unii ar putea spune: „Credem în Dumnezeu de mulți ani. Cum să nu știm ce este Dumnezeu? Oare nu ne desconsideri spunând asta?” Dar, în realitate, deși oamenii Mă urmează astăzi, nu știu nimic despre lucrarea de astăzi și nu reușesc să priceapă nici măcar cele mai simple și mai ușoare întrebări, ca să nu mai vorbim de acelea care sunt cele mai complexe, cum ar fi cele despre Dumnezeu. Să știi că acele întrebări care nu te interesează, pe care nu le-ai identificat, sunt cele pe care este extrem de important să le înțelegi, căci știi doar să urmezi mulțimea, fără să acorzi atenție și să te îngrijești de cele cu care ar trebui să te echipezi. Știi cu adevărat de ce ar trebui să ai credință în Dumnezeu? Știi cu adevărat ce este Dumnezeu? Știi cu adevărat ce este omul? Ca persoană cu credință în Dumnezeu, dacă nu reușești să înțelegi aceste lucruri, nu pierzi oare demnitatea unui credincios în Dumnezeu? Lucrarea Mea de astăzi este aceasta: să-i fac pe oameni să-și înțeleagă esența, să înțeleagă tot ce fac și să cunoască adevăratul chip al lui Dumnezeu. Acesta este actul final al planului Meu de gestionare, ultima etapă a lucrării Mele. De aceea vă vorbesc dinainte despre toate tainele vieții, astfel încât să le puteți accepta de la Mine. Întrucât aceasta este lucrarea epocii finale, trebuie să vă spun toate viețile-adevăruri pe care nu le-ați acceptat niciodată înainte – chiar dacă sunteți incapabili să le înțelegeți sau să le suportați – deoarece sunteți pur și simplu prea deficienți și prea nepregătiți. Îmi voi încheia lucrarea; voi termina lucrarea pe care trebuie să o fac și vă voi spune tot ce v-am însărcinat să faceți, ca să nu vă mai rătăciți și să vă lăsați înșelați de urzelile celui rău, atunci când se va coborî întunericul. Sunt multe căi pe care nu le înțelegeți, multe aspecte care vă sunt necunoscute. Sunteți atât de ignoranți; vă cunosc prea bine statura și deficiențele. Prin urmare, deși sunt multe cuvinte pe care nu sunteți în stare să le înțelegeți, tot sunt dispus să vă spun toate aceste adevăruri pe care nu le-ați acceptat niciodată până acum, pentru că tot Mă îngrijorez dacă, cu statura voastră actuală, puteți să rămâneți fermi în mărturia voastră pentru Mine. Nu e vorba că vă subapreciez; toți sunteți fiare care nu au avut parte de instruirea Mea formală, iar Eu nu pot deloc să văd cât de multă slavă este în voi. Deși am consumat multă energie lucrând asupra voastră, se pare că aveți puține aspecte pozitive, iar aspectele negative nu se găsesc nicăieri; este pur și simplu o mărturie care îl face de rușine pe Satana. Aproape orice altceva din voi este otrava Satanei. Mi se pare că sunteți dincolo de mântuire. După cum se prezintă situația, Mă uit la diversele voastre expresii și purtări și, în final, vă cunosc statura adevărată. De aceea Mă neliniștesc mereu pentru voi: lăsați să vă trăiți viața pe cont propriu, oare ați fi într-adevăr într-o situație mai bună decât cea de astăzi sau măcar la fel? Nu vă neliniștește statura voastră infantilă? Puteți fi cu adevărat ca poporul ales al lui Israel – loiali Mie și numai Mie tot timpul? Ceea ce se dezvăluie în voi nu este obrăznicia copiilor când nu sunt lângă părinții lor, ci bestialitatea care izbucnește din animalele pe care biciurile stăpânilor lor nu le pot ajunge. Ar trebui să vă cunoașteți natura, care este și slăbiciunea pe care cu toții o împărtășiți; este o boală comună vouă, tuturor. Astfel, singurul Meu îndemn pentru voi astăzi este acela de a rămâne fermi în mărturia voastră pentru Mine. Nu permiteți, cu niciun chip, ca vechea boală să vă cuprindă iarăși. Să aduceți mărturie este cel mai important lucru – este inima lucrării Mele. Ar trebui să acceptați cuvintele Mele la fel cum Maria a acceptat revelația lui Iahve care a venit la ea într-un vis, crezând și apoi supunându-se. Doar asta înseamnă castitate. Căci voi sunteți cei care aud cel mai mult cuvintele Mele, cei mai binecuvântați de Mine. V-am dat toate bunurile Mele cele de preț, am revărsat totul asupra voastră și, totuși, valoarea voastră este foarte diferită de cea a poporului lui Israel – pur și simplu este o mare de diferențe. Însă, în comparație cu ei, voi ați primit mult mai mult; în timp ce ei așteaptă cu disperare arătarea Mea, voi vă petreceți zile plăcute cu Mine, împărțind abundența Mea. Având în vedere diferența aceasta, ce anume vă dă dreptul să protestați și să vă certați cu Mine și să vă cereți partea din bunurile Mele? Nu ați primit mult? Eu vă dau atât de mult, dar în schimb nu-Mi oferiți decât tristețe sfâșietoare, anxietate, resentimente nestăpânite și nemulțumire. Sunteți atât de respingători și, totuși, demni de milă, așa că nu am de ales decât să-Mi înghit toate resentimentele și să dau glas obiecțiilor Mele față de voi din nou și din nou. De-a lungul miilor de ani de lucrare, nu am protestat niciodată față de omenire, pentru că am descoperit că, în istoria dezvoltării oamenilor, doar înșelătoriile dintre voi au devenit cele mai cunoscute, asemenea moștenirilor prețioase lăsate vouă de strămoșii faimoși din vremuri străvechi. Cât urăsc acei porci și câini subumani. Sunteți prea lipsiți de conștiință! Caracterul vostru este prea josnic! Inimile voastre sunt prea împietrite! Dacă aș fi dus asemenea cuvinte și o astfel de lucrare israeliților, aș fi dobândit slava de multă vreme. Dar, printre voi, acest lucru e de neatins; printre voi există doar neglijență crudă, un umăr rece și scuzele voastre. Simțurile voastre sunt prea amorțite și sunteți cu totul lipsiți de valoare!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce înțelegi despre Dumnezeu?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 324)

Acum, ar trebui să înțelegeți cu toții adevăratul sens al credinței în Dumnezeu. Sensul credinței în Dumnezeu despre care am vorbit anterior are legătură cu intrarea voastră pozitivă. Astăzi e diferit: astăzi, aș dori să disec esența credinței voastre în Dumnezeu. Desigur, aceasta este îndrumarea voastră dintr-un aspect negativ; dacă nu aș face acest lucru, atunci voi nu v-ați cunoaște niciodată adevărata față și v-ați lăuda mereu cu evlavia și fidelitatea voastră. Este corect să spun că, dacă nu aș da în vileag urâțenia din adâncul inimilor voastre, atunci fiecare dintre voi și-ar pune o coroană pe cap și ar păstra toată gloria pentru sine. Naturile voastre arogante și vanitoase vă împing să vă trădați conștiințele, să vă răzvrătiți și să vă împotriviți lui Hristos și să vă dezvăluiți urâțenia, prin aceasta scoțând la lumină intențiile, noțiunile, dorințele voastre extravagante și ochii plini de lăcomie. Și totuși, turuiți într-una despre pasiunea voastră de o viață pentru lucrarea lui Hristos și repetați iar și iar adevărurile rostite de Hristos acum mult timp. Aceasta este „credința” voastră – „credința voastră fără pată”. În tot acest timp i-am impus omului un standard strict. Dacă loialitatea ta vine cu intenții și cu condiții, atunci mai degrabă Mă lipsesc de așa-zisa ta loialitate, căci îi urăsc pe oamenii care Mă înșală cu intențiile lor și Mă șantajează cu condiții. Tot ce Îmi doresc este ca omul să Îmi fie absolut loial și să facă toate lucrurile de dragul unui singur cuvânt și pentru a dovedi acest cuvânt: credință. Disprețuiesc faptul că voi folosiți cuvinte dulci pentru a încerca să Mă faceți să Mă bucur, căci Eu v-am tratat întotdeauna cu sinceritate, și deci Îmi doresc ca și voi să vă purtați față de Mine cu credință adevărată. Când vine vorba de credință, mulți pot crede că Îl urmează pe Dumnezeu pentru că au credință și că altfel nu ar îndura atâta suferință. Atunci te întreb aceasta: dacă tu crezi în existența lui Dumnezeu, de ce nu te temi de El? Dacă tu crezi în existența lui Dumnezeu, de ce în inima ta nu te îngrozești câtuși de puțin de El? Accepți faptul că Hristos este întruparea lui Dumnezeu, așadar, de ce Îl disprețuiești? De ce te comporți necuviincios față de El? De ce Îl judeci fățiș? De ce întotdeauna Îi spionezi mișcările? De ce nu te supui aranjamentelor Lui? De ce nu acționezi conform cuvântului Lui? De ce Îl șantajezi și-I furi jertfele? De ce vorbești din poziția lui Hristos? De ce judeci dacă sunt corecte cuvântul Lui și lucrarea Lui? De ce îndrăznești să-L blasfemiezi pe la spatele Lui? Acestea și altele reprezintă credința voastră?

Elementele necredinței în Hristos sunt dezvăluite în cuvintele și comportamentul vostru. Necredința pătrunde în motivele și obiectivele tuturor faptelor voastre. Necredința în Hristos se vede până și în natura privirii voastre. Se poate spune că, în fiecare minut, fiecare dintre voi nutrește elemente ale necredinței. Acesta înseamnă că, în fiecare moment, riscați să Îl trădați pe Hristos, pentru că sângele care curge prin corpul vostru este îmbibat cu necredința în Dumnezeul întrupat. De aceea, Eu spun că amprentele pe care le lăsați pe cărarea credinței în Dumnezeu nu sunt reale; mergând pe calea credinței în Dumnezeu, nu pășiți ferm pe pământ – pur și simplu faceți ceva doar ca să ziceți că a fost făcut. Niciodată nu credeți pe deplin cuvântul lui Hristos și nu sunteți în stare să îl puneți imediat în practică. Acesta este motivul pentru care nu aveți credință în Hristos. Faptul că întotdeauna aveți noțiuni legate de El este un alt motiv pentru care nu credeți în Hristos. A fi mereu sceptici în legătură cu lucrarea lui Hristos, a ignora cuvântul lui Hristos, a avea o părere despre lucrarea făcută de Hristos și a nu fi în stare să înțelegeți în mod corect această lucrare, a vă lupta să vă lăsați deoparte noțiunile, indiferent ce explicație primiți și așa mai departe – toate acestea sunt elemente ale necredinței amestecate în inimile voastre. Deși urmați lucrarea lui Hristos și nu rămâneți niciodată în urmă, există prea multă răzvrătire amestecată în inimile voastre. Această răzvrătire reprezintă o impuritate în credința voastră în Dumnezeu. Poate nu credeți că asta e situația, dar dacă nu ești în stare să-ți recunoști propriile intenții din aceasta, atunci cu siguranță te vei număra printre cei care vor pieri, căci Dumnezeu îi desăvârșește doar pe aceia care cred cu adevărat în El, nu pe cei care sunt sceptici față de El, și cu atât mai puțin pe toți aceia care Îl urmează fără tragere de inimă în ciuda faptului că nu au crezut niciodată că El este Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești tu cu adevărat credincios în Dumnezeu?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 325)

Unii oameni nu iubesc adevărul și cu atât mai puțin judecata. În schimb, iubesc puterea și bogățiile; astfel de oameni sunt numiți căutători de putere. Ei caută în lume numai acele confesiuni cu putere și pe acei pastori și învățători care vin din seminarii. Deși au acceptat calea adevărului, ei cred doar pe jumătate și nu sunt capabili să-și devoteze întru totul trupurile și mințile; gurile lor rostesc cuvinte despre consumarea pentru Dumnezeu, dar ochii lor sunt concentrați pe marii învățători și pastori, iar la Hristos nu se uită a doua oară. Mintea lor este plină de gânduri legate de faimă, câștig și glorie. Ei consideră că este de neconceput ca o persoană atât de neînsemnată să fie capabilă să cucerească atât de mulți oameni. ca o persoană atât de neînsemnată să poată să-l desăvârșească pe om. Ei cred că este de neconceput ca acești nimeni aflați printre praf și grămezi de bălegar să fie oamenii aleși de Dumnezeu. Ei cred că dacă astfel de oameni ar fi obiectul mântuirii lui Dumnezeu, atunci cerul și pământul s-ar întoarce cu susul în jos și toți oamenii s-ar prăpădi de râs. Ei cred că dacă Dumnezeu ar alege astfel de oameni pentru a fi desăvârșiți, atunci acele mari personalități ar deveni Însuși Dumnezeu. Perspectivele lor sunt întinate de necredință; pe lângă faptul că nu cred, ei sunt pur și simplu bestii iraționale. Căci ei prețuiesc doar statutul, prestigiul și puterea și stimează grupurile și confesiunile mari și nu au niciun respect față de cei conduși de Hristos. Ei nu sunt decât trădători care I-au întors spatele lui Hristos, adevărului și vieții.

Tu nu admiri smerenia lui Hristos, în schimb îi venerezi pe acei păstori falși cu un statut înalt. Nu adori frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, în schimb îți plac acei libertini care se alătură mizeriei lumii. Doar rânjești la durerea lui Hristos că nu are unde să-Și așeze capul, dar admiri acele cadavre care sustrag jertfele și trăiesc în depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, în schimb te arunci de bunăvoie în brațele acelor antihriști nechibzuiți și îndărătnici, deși ei îți furnizează doar trup, cuvinte și control. Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către statutul și către forțele lor. Și, totuși, continui să adopți o atitudine prin care percepi lucrarea lui Hristos ca fiind dificil de acceptat și nu ești dispus să o accepți. Numai din acest motiv spun că ești lipsit de credința de a-L recunoaște pe Hristos. Motivul pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este doar pentru că nu ai avut altă opțiune. O serie de imagini grandioase se înalță veșnic în inima ta; nu poți uita niciun cuvânt și nicio faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră, veșnic supremi și veșnic eroi. Dar lucrurile stau altfel pentru Hristos Cel de astăzi. În inima ta, El este veșnic nesemnificativ, este un om veșnic nedemn de teamă. Căci El este prea obișnuit, are mult prea puțină influență și este departe de a fi grandios.

În orice caz, Eu spun că toți aceia care nu prețuiesc adevărul sunt neîncrezători și trădători ai adevărului. Astfel de oameni nu vor primi niciodată aprobarea lui Hristos. Ai identificat acum cât de multă necredință este în tine și cât de multă trădare a lui Hristos? Te îndemn astfel: din moment ce ai ales calea adevărului, atunci ar trebui să te devotezi cu toată inima; nu fi ambivalent sau ezitant. Ar trebui să înțelegi că Dumnezeu nu este Dumnezeul lumii și nici al vreunei persoane anume, ci Dumnezeul tuturor acelora care cred cu adevărat în El, al tuturor celor care I se închină și al tuturor celor care Îi sunt devotați și credincioși.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești tu cu adevărat credincios în Dumnezeu?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 326)

În credința lor, oamenii caută să-L determine pe Dumnezeu să le ofere o destinație potrivită și tot harul de care au nevoie, să-L facă slujitorul lor, să-L facă să mențină o relație pașnică și prietenoasă cu ei, astfel încât niciodată să nu existe niciun conflict între ei. Cu alte cuvinte, credința lor în Dumnezeu cere ca Dumnezeu să promită să le împlinească toate cerințele și să reverse asupra lor orice lucru pentru care ei se roagă, potrivit cuvintelor pe care le-au citit în Biblie: „Voi asculta toate rugăciunile voastre”. Ei se așteaptă ca Dumnezeu să nu judece pe nimeni sau să nu emondeze pe nimeni, întrucât El a fost întotdeauna bunul Mântuitor Isus care păstrează o relație bună cu oamenii în orice moment și în orice loc. Iată cum cred oamenii în Dumnezeu: ei doar cer fără rușine lucruri lui Dumnezeu, crezând că, indiferent dacă sunt răzvrătiți sau ascultători, El pur și simplu le va acorda totul orbește. Ei doar „adună datorii” în continuu de la Dumnezeu, crezând că El trebuie „să-i răsplătească” fără nicio împotrivire și, mai mult, să plătească dublu; ei cred că, indiferent dacă Dumnezeu a obținut ceva de la ei sau nu, El poate fi doar manipulat de ei și nu-i poate orchestra în mod arbitrar pe oameni, cu atât mai puțin le poate dezvălui înțelepciunea și firea Sa dreaptă, care au fost ascunse mulți ani, oricând dorește El și fără permisiunea lor. Ei pur și simplu își mărturisesc păcatele lui Dumnezeu, crezând că Dumnezeu le va ierta și gata, că nu Se va sătura să facă asta și că acest lucru se va perpetua la infinit. Ei doar Îi poruncesc lui Dumnezeu, crezând că El pur și simplu li Se va supune, deoarece în Biblie este consemnat că Dumnezeu nu a venit să fie slujit de oameni, ci să îi slujească, și că El este aici ca să fie slujitorul lor. Nu ați crezut voi întotdeauna în acest fel? Când nu puteți câștiga nimic de la Dumnezeu, vreți să fugiți; când nu înțelegeți ceva, vă simțiți atât de plini de resentimente și chiar mergeți atât de departe încât să-I aruncați tot felul de vorbe de ocară. Pur și simplu nu-L lăsați pe Dumnezeu Însuși să-Și exprime pe deplin înțelepciunea și minunăția; în schimb, doriți doar să vă bucurați de ușurare temporară și de confort. Până acum, atitudinea voastră în credința în Dumnezeu a constat din aceleași perspective vechi. Dacă Dumnezeu vă arată doar un pic de măreție, deveniți nefericiți. Vedeți acum exact cât de mare este statura voastră? Să nu credeți că sunteți toți credincioși lui Dumnezeu când, de fapt, vechile voastre perspective nu s-au schimbat. Când nu ți se întâmplă nimic, crezi că totul merge ușor, iar dragostea ta pentru Dumnezeu atinge o culme înaltă. Dar când ți se întâmplă ceva neînsemnat, cazi în Infern. Asta înseamnă să Îi fii credincios lui Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să renunțați la binecuvântările statutului și să înțelegeți intenția lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 327)

În ceea ce urmăriți voi, aveți prea multe noțiuni, speranțe și perspective personale. Lucrarea este realizată în acest mod acum pentru a vă trata dorința de statut și dorințele extravagante. Aceste speranțe, această dorință de statut și aceste noțiuni sunt toate întruchipări ale firilor satanice. Motivul pentru care aceste lucruri există în inimile oamenilor este doar acela că otrăvurile Satanei corodează întotdeauna gândurile oamenilor. Oamenii nu sunt niciodată capabili să se elibereze de aceste ispite ale Satanei și trăiesc în mijlocul păcatului, dar nu cred că este păcat. În plus, se gândesc: „Noi credem în Dumnezeu, așa că El trebuie să reverse binecuvântări asupra noastră și să aranjeze totul pentru noi într-un mod adecvat. Noi credem în Dumnezeu, așa că trebuie să fim superiori față de ceilalți și trebuie să avem un statut mai înalt și perspective mai bune decât oricine altcineva. Din moment ce credem în Dumnezeu, El trebuie să ne dea binecuvântări nelimitate. Altfel, nu s-ar numi credință în Dumnezeu.” De mulți ani, gândurile pe care oamenii s-au bazat pentru supraviețuirea lor le-au corodat inimile până în punctul în care au devenit înșelători, josnici și lași. Nu numai că nu au voință, nici hotărâre, dar au devenit și lacomi, aroganți și încăpățânați. Le lipsește cu totul hotărârea de a depăși sinele și, cu atât mai mult, și cea mai mică fărâmă de curaj pentru a scăpa de constrângerile acestor influențe întunecate. Gândurile și viețile oamenilor sunt atât de putrede încât opiniile lor despre credința în Dumnezeu sunt încă insuportabil de hidoase și chiar sunt de-a dreptul ofensatoare pentru ureche. Oamenii sunt toți lași, neputincioși, josnici și fragili. Ei nu urăsc forțele întunericului și nu simt dragoste pentru lumină și adevăr; în schimb, ei fac tot posibilul să le izgonească. Nu sunt gândurile și perspectivele voastre actuale exact așa? Adică, din moment ce credeți în Dumnezeu, ar trebui, prin urmare, să câștigați binecuvântări și ar trebui să vă asigurați că statutul vostru nu scade niciodată, că rămâne mai înalt decât cel al non-credincioșilor – nu ați nutrit acest tip de perspectivă doar de un an sau doi, ci de mulți ani. Modul vostru tranzacțional de a gândi este supradezvoltat. Deși ați ajuns la acest pas astăzi, tot nu puteți să vă relaxați când vine vorba de statut; continuați să faceți tot posibilul pentru a cerceta acest lucru și a-l observa zilnic, cu o teamă profundă că, într-o zi, statutul vostru va fi pierdut și numele vostru va fi distrus. Oamenii nu au renunțat niciodată la dorința lor de confort. Pe măsură ce vă judec astfel astăzi, ce grad de înțelegere veți avea în cele din urmă? Voi veți spune că, deși statutul vostru nu este înalt, v-ați bucurat totuși de înălțarea de la Dumnezeu și că nu aveți statut pentru că sunteți de origine umilă, ci câștigați statut pentru că Dumnezeu vă înalță – este ceva ce El vă dăruiește. Astăzi sunteți capabili să primiți personal pregătirea lui Dumnezeu, mustrarea Lui și judecata Lui. Aceasta este, cu atât mai mult, înălțarea Lui. Sunteți în stare să primiți personal purificarea și arderea Lui. Aceasta este dragostea cea mare a lui Dumnezeu. De-a lungul veacurilor și al generațiilor nu a existat nicio singură persoană care să fi putut primi purificarea și arderea Sa, nicio singură persoană care să fi putut primi desăvârșirea cuvintelor Sale. Dumnezeu vă vorbește acum față în față, purificându-vă, expunându-vă răzvrătirea lăuntrică – aceasta este cu adevărat înălțarea Sa. Ce sunt oamenii capabili să facă? Fie că sunt fiii lui David sau urmașii lui Moab, în concluzie, oamenii sunt niște ființe create care nu au nimic demn de laudă. Deoarece sunteți ființe create, trebuie să faceți datoria unei ființe create. Nu vi se cere nimic altceva. Iată cum ar trebui să vă rugați: „Dumnezeule! Indiferent dacă am statut sau nu, acum mă înțeleg pe mine însumi. Dacă statutul meu este înalt, aceasta se datorează înălțării Tale și, dacă este jos, este din cauza predeterminării Tale. Totul este în mâinile Tale. Nu am nici alegeri, nici plângeri. Ai predeterminat că mă voi naște în această țară și în mijlocul acestui popor, iar tot ce pot să fac eu este să fiu total supus sub stăpânirea Ta, pentru că totul este ceea ce ai predeterminat Tu. Nu stau cu gândul la statut; eu nu sunt nimic altceva decât o ființă creată. Dacă mă pui în Adânc, în iazul de foc și pucioasă, nu sunt altceva decât o ființă creată. Dacă mă folosești, sunt o ființă creată. Dacă mă desăvârșești, sunt tot o ființă creată. Dacă nu mă desăvârșești, tot Te voi iubi pentru că nu sunt mai mult decât o ființă creată. Eu nu sunt nimic mai mult decât o minusculă ființă creată a Creatorului, doar unul dintre toți oamenii creați. Tu ai fost Cel care m-a creat, iar acum m-ai pus în mâinile Tale pentru a face cu mine precum voiești. Sunt dispus să fiu unealta Ta și contrastul Tău, pentru că totul este ceea ce ai predeterminat și nimeni nu poate schimba asta. Toate lucrurile și toate evenimentele sunt în mâinile Tale”. În acel moment, nu te vei mai gândi la statut – aceea e clipa în care te vei elibera de el. Numai atunci vei fi capabil să urmărești cu încredere și curaj, și numai atunci inima ta poate să devină liberă de orice constrângeri. Odată ce oamenii au fost eliberați de aceste lucruri, atunci nu vor mai avea nicio îngrijorare. Care sunt preocupările majorității dintre voi chiar acum? Sunteți mereu constrânși de statut și preocupați necontenit de propriile perspective. Dați mereu paginile cuvintelor lui Dumnezeu, dorindu-vă să citiți vorbe cu privire la destinația omenirii și vrând să știți care sunt perspectivele și destinația voastră. Vă întrebați mereu: „Am într-adevăr vreo perspectivă? Mi-a luat-o Dumnezeu? El doar spune că eu sunt un contrast; care sunt, atunci, perspectivele mele?” E greu pentru voi să renunțați la perspectivele și destinul vostru. Acum sunteți unii care urmează și ați înțeles oarecum acest stadiu al lucrării. Cu toate acestea, încă nu renunțați la dorința voastră de statut. Când statutul vostru este înalt, urmăriți bine, dar, când statutul vostru este umil, nu mai urmăriți. Beneficiile statutului sunt întotdeauna în mintea voastră. De ce majoritatea oamenilor nu pot ieși singuri din negativitate? Răspunsul nu e oare, invariabil, din cauza perspectivelor sumbre? De îndată ce sunt pronunțate cuvintele lui Dumnezeu, vă grăbiți să vedeți care sunt cu adevărat statutul și identitatea voastră. Dați prioritate statutului și identității și retrogradați viziunea pe locul doi. Pe al treilea loc este un lucru în care ar trebui să pătrundeți, iar pe locul al patrulea sunt intențiile actuale ale lui Dumnezeu. Vă uitați mai întâi dacă titlul lui Dumnezeu pentru voi drept „contraste” s-a schimbat sau nu. Citiți și citiți și, când vedeți că titlul de „contrast” a fost înlăturat, deveniți fericiți, și Îi mulțumiți lui Dumnezeu necontenit și lăudați marea Sa putere. Dar dacă vedeți că sunteți în continuare contraste, vă supărați, iar impulsul din inimile voastre se risipește imediat. Cu cât urmărești mai mult în acest fel, cu atât mai puțin vei culege. Cu cât este mai mare dorința unei persoane de statut, cu atât mai serios va trebui să fie emondată și cu atât mai mult va trebui să fie supusă unei mari rafinări. Astfel de oameni sunt atât de lipsiți de valoare! Trebuie să treacă prin multă emondare și judecată ca să renunțe complet la dorința lor de statut. Dacă urmăriți în acest fel, nu veți culege nimic în cele din urmă. Cei care nu urmăresc viața nu pot să fie transformați, iar cei care nu însetează după adevăr nu pot să dobândească adevărul. Nu te concentrezi să urmărești transformarea personală și intrarea, ci în schimb te concentrezi mereu la dorințe extravagante și lucruri care te constrâng și te împiedică să-L iubești pe Dumnezeu și să te apropii de El. Te pot transforma acele lucruri? Te pot aduce în Împărăție? Dacă țelul urmăririi tale nu este acela de a căuta adevărul, atunci ai putea la fel de bine să profiți de această oportunitate și să te întorci în lume pentru a face din asta un succes. Să-ți pierzi timpul în acest fel chiar nu merită – de ce să te torturezi? Nu e adevărat că te-ai putea bucura de tot felul de lucruri în lumea frumoasă de afară? Bani, femei frumoase, statut, vanitate, familie, copii și așa mai departe – nu sunt toate aceste produse ale lumii cele mai bune lucruri de care te-ai putea bucura? Ce rost are să te plimbi pe aici, în căutarea unui loc al liniștii? Fiul Omului nu are unde să-Și pună capul, deci, cum ai putea avea tu un loc al tihnei? Cum ți-ar putea crea El un loc frumos al liniștii? Este posibil așa ceva? În afară de judecata Mea, astăzi poți primi numai învățături ale adevărului. Nu poți dobândi confort de la Mine și nu poți dobândi de la Mine nici patul de trandafiri după care tânjești zi și noapte. Nu voi revărsa asupra ta bogățiile și gloria lumii. Dacă urmezi cu adevărat, atunci Eu sunt dispus să îți ofer calea vieții în întregime, să fii ca un pește înapoi în apă. Dacă nu urmezi cu adevărat, voi lua totul înapoi. Nu sunt dispus să ofer cuvintele din gura Mea celor care râvnesc la confort și sunt la fel ca porcii și câinii!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „De ce nu ești dispus să fii un contrast?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 328)

Cercetați-vă și vedeți dacă practicați dreptatea în lucrurile pe care le faceți și dacă acțiunile voastre rezistă în fața scrutării lui Dumnezeu: acesta este principiul conform căruia își văd de treburile lor aceia care cred în Dumnezeu. Voi veți fi numiți drepți pentru că sunteți capabili să-L mulțumiți pe Dumnezeu și pentru că acceptați grija și protecția lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, toți cei care acceptă grija, protecția și desăvârșirea lui Dumnezeu și care sunt câștigați de către El sunt oameni drepți, iar El îi consideră prețioși. Cu cât acceptați mai mult cuvintele actuale ale lui Dumnezeu, cu atât mai mult veți putea înțelege și pricepe intențiile lui Dumnezeu și, prin urmare, veți putea să trăiți cuvintele lui Dumnezeu și să-I îndepliniți cerințele. Aceasta este însărcinarea dată de Dumnezeu vouă și ceea ce toți ar trebui să fiți în stare să realizați. Dacă vă folosiți noțiunile pentru a-L măsura și limita pe Dumnezeu, ca și cum El ar fi o statuie neschimbătoare din lut și dacă Îl limitați întru totul pe Dumnezeu la Biblie și Îl încadrați într-o sferă limitată a lucrării, acest lucru dovedește că L-ați condamnat pe Dumnezeu. Deoarece evreii din epoca Vechiului Testament L-au considerat pe Dumnezeu un idol cu o formă fixă pe care îl păstrau în inimile lor, ca și cum Dumnezeu ar fi putut fi numit doar Mesia și doar acela care era numit Mesia putea fi Dumnezeu, și pentru că oamenii L-au slujit pe Dumnezeu și I s-au închinat, ca și cum ar fi fost o statuie din lut (lipsită de viață), L-au răstignit pe cruce pe Isus din acea vreme, osândindu-L la moarte – Isus cel fără vină a fost, astfel, condamnat la moarte. Dumnezeu nu comisese nicio crimă, dar omul nu L-a cruțat și L-a condamnat insistent la moarte și, astfel, Isus a fost crucificat. Omul crede întotdeauna că Dumnezeu este neschimbător și Îl limitează în baza unei singure cărți, Biblia, ca și cum omul ar înțelege pe deplin gestionarea lui Dumnezeu, ca și cum omul ar ține în palmă tot ceea ce face Dumnezeu. Oamenii sunt extrem de absurzi și extrem de aroganți și toți au un talent înnăscut pentru vorbe mari. Indiferent cât de înaltă este cunoașterea ta despre Dumnezeu, Eu tot spun că nu Îl cunoști pe Dumnezeu, că te împotrivești cel mai mult lui Dumnezeu și că L-ai condamnat, pentru că ești total incapabil să te supui lucrării lui Dumnezeu și să pășești pe calea desăvârșirii de către Dumnezeu. De ce nu este Dumnezeu niciodată mulțumit de acțiunile omului? Deoarece omul nu Îl cunoaște niciodată pe Dumnezeu, pentru că are prea multe noțiuni și deoarece cunoașterea sa despre Dumnezeu nu corespunde în niciun fel realității, ci este plină de clișee și repetitivă, copiată mecanic și aplicată în mod rigid. Și astfel, venind pe pământ astăzi, Dumnezeu este răstignit încă o dată pe cruce de către om. Omenire crudă! Complicitatea și intriga, smulsul și înșfăcatul de la alții, fuga disperată după faimă și câștig, măcelul reciproc – când se vor încheia toate acestea? În ciuda sutelor de mii de cuvinte rostite de Dumnezeu, nimănui nu i-a venit mintea la cap. Oamenii acționează de dragul familiei, al fiilor și al fiicelor lor, pentru carieră, perspective, statut, orgoliu și bani, de dragul mâncării, hainelor, și trupului. Dar există vreun om ale cărui acțiuni să fie cu adevărat de dragul lui Dumnezeu? Chiar și printre cei care acționează de dragul lui Dumnezeu, există foarte puțini care Îl cunosc. Câți oameni nu acționează pentru propriile interese? Câți nu-i oprimă sau ostracizează pe alții pentru a-și apăra statutul? Și astfel, Dumnezeu a fost osândit de nenumărate ori prin forță la moarte și nenumărați judecători cruzi L-au condamnat pe Dumnezeu și L-au răstignit încă o dată pe cruce. Câți pot fi numiți oameni drepți deoarece acționează cu adevărat de dragul lui Dumnezeu?

E oare atât de ușor să fii desăvârșit înaintea lui Dumnezeu, astfel încât să devii om sfânt sau o persoană dreaptă? E adevărată afirmația conform căreia „nu există persoană dreaptă pe pământ, cei drepți nu se află pe lumea aceasta”. Atunci când veniți în fața lui Dumnezeu, gândiți-vă la ceea ce purtați, gândiți-vă la fiecare cuvânt, acțiune și mișcare, la toate gândurile și ideile voastre și chiar și la visurile pe care le aveți în fiecare zi – toate acestea sunt de dragul vostru. Nu este aceasta adevărata situație? „Dreptatea” nu înseamnă să dai pomană altora, nu înseamnă să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți și nu înseamnă să te abții de la certuri sau dispute sau să nu jefuiești și să nu furi. Dreptatea înseamnă a primi însărcinarea dată de Dumnezeu ca pe o datorie și a te supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu ca pe vocația ta trimisă din ceruri, indiferent de timp sau loc, la fel ca tot ceea ce a fost săvârșit de Domnul Isus. Aceasta este dreptatea despre care a vorbit Dumnezeu. Faptul că Lot a putut fi numit drept se datorează faptului că i-a salvat pe cei doi îngeri trimiși de Dumnezeu, fără să se gândească la propriul câștig și la propria pierdere; se poate spune doar că ceea ce a făcut el atunci ar putea fi numit drept, dar el nu poate fi numit un om drept. Lot și-a dat cele două fiice în schimbul îngerilor doar pentru că L-a văzut pe Dumnezeu, dar nu tot comportamentul său din trecut a reprezentat dreptatea. Și, astfel, spun că „nu există oameni drepți pe acest pământ”. Printre cei care se află în curentul recuperării, nimeni nu poate fi numit o persoană dreaptă. Indiferent cât de bune sunt acțiunile tale, indiferent cât pari să cinstești numele lui Dumnezeu, nici lovindu-i sau înjurându-i pe ceilalți, nici jefuindu-i sau prădându-i pe alții, tot nu poți fi numit drept, pentru că de asta e capabilă o persoană normală. Acum, cel mai important lucru este că nu-L cunoști pe Dumnezeu. Se poate spune doar că, în prezent, ai un pic de umanitate normală, dar nu elementele dreptății despre care vorbește Dumnezeu și, astfel, nimic din ceea ce faci nu poate dovedi că-L cunoști pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei răi cu siguranță vor fi pedepsiți”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 329)

Înainte, când Dumnezeu era în cer, omul Îl trata pe Dumnezeu cu superficialitate în acțiunile sale. Astăzi, Dumnezeu a fost printre oameni de nenumărați ani – și nimeni nu știe asta. Totuși, oamenii Îl tratează tot cu superficialitate în acțiunile lor. Nu sunt oamenii mult prea înapoiați în gândirea lor? Sunt exact ca Iuda: înainte de venirea lui Isus, Iuda spunea minciuni ca să-i înșele pe frații și pe surorile lui și nu s-a schimbat nici măcar după ce a venit Isus; nu Îl cunoștea câtuși de puțin pe Isus și, în cele din urmă, L-a vândut. Nu s-a întâmplat acest lucru pentru că nu Îl cunoștea pe Dumnezeu? Dacă astăzi voi tot nu Îl cunoașteți pe Dumnezeu, atunci e posibil să deveniți un alt Iuda și, în urma acestui lucru, tragedia crucificării lui Isus în Epoca Harului, cu două mii de ani în urmă, va avea loc din nou. Nu credeți asta? Este o realitate! În prezent, majoritatea oamenilor se află într-o situație similară. Poate că este puțin prea devreme să spun asta, dar oamenii ca aceștia joacă toți rolul lui Iuda. Eu nu spun absurdități, ci Mă bazez pe fapte – iar tu trebuie să fii convins. Chiar dacă mulți oameni pretind că sunt umili, în inimile lor nu se află decât o baltă de apă stătută, un șanț cu apă urât mirositoare. Acum, în biserică sunt prea mulți ca aceștia, iar voi credeți că nu știu absolut nimic despre asta. Astăzi, Duhul Meu se ridică pentru Mine și Îmi aduce mărturie. Crezi că nu știu nimic? Credeți că nu înțeleg nimic din gândurile înșelătoare din inimile voastre, lucrurile pe care le păstrați în inimile voastre? Este atât de ușor să-I dați ordine lui Dumnezeu? Credeți că Îl puteți trata oricum doriți? În trecut, eram îngrijorat ca nu cumva să fiți constrânși, așa că am continuat să vă ofer libertatea, dar oamenii nu au apreciat bunătatea care le-a fost arătată, iar când li s-a dat un deget, ei au luat toată mâna. Întrebați printre voi: aproape niciodată n-am emondat pe nimeni și aproape niciodată n-am certat pe nimeni cu ușurință – totuși, motivațiile și noțiunile omului Îmi sunt foarte clare. Crezi că Dumnezeu Însuși, căruia Dumnezeu Îi aduce mărturie, este nesăbuit? În acest caz, spun că ești prea orb! Nu te voi expune, dar hai să vedem cam cât de corupt poți să devii. Să vedem dacă micile tale șiretlicuri inteligente te pot salva sau dacă silința ta de a-L iubi pe Dumnezeu te poate salva. Azi, nu te voi condamna; să așteptăm până când va veni timpul lui Dumnezeu pentru a vedea cum te va răsplăti El. Acum nu am timp de pălăvrăgeli cu tine și nu sunt dispus să-Mi întârzii lucrarea mai măreață doar din cauza ta. Un vierme ca tine nu este vrednic de timpul necesar lui Dumnezeu să îl emondeze – deci, să vedem cât de dezmățat poți să ajungi. Oamenii ca aceștia nu caută câtuși de puțin cunoașterea lui Dumnezeu, și nici nu au măcar un strop de inimă iubitoare de Dumnezeu, dar tot vor ca Dumnezeu să îi numească oameni drepți – nu este aceasta o glumă? Pentru că un număr mic de oameni sunt într-adevăr onești, Mă voi concentra doar pe a-i oferi continuu omului viață. Voi face doar ce ar trebui să fac azi, dar, în viitor, voi aduce răsplată fiecărei persoane, în funcție de ceea ce a făcut. Am spus tot ce este de spus, căci aceasta este întocmai lucrarea pe care o săvârșesc. Fac doar ceea ce ar trebui să fac și nu ceea ce nu ar trebui să fac. Totuși, sper să vă examinați mai mult: cât din cunoașterea ta de Dumnezeu este adevărată, mai exact? Ești cineva care L-a răstignit încă o dată pe Dumnezeu pe cruce? Ultimele Mele cuvinte sunt acestea: vai de aceia care Îl răstignesc pe Dumnezeu!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei răi cu siguranță vor fi pedepsiți”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 330)

Mergând pe calea de astăzi, care este cea mai potrivită urmărire? În urmărirea ta, cum ar trebui să te vezi ca persoană? Se cuvine să știi cum ar trebui să abordezi tot ce se abate astăzi asupra ta, fie că sunt încercări sau greutăți, ori mustrări nemiloase și blesteme. Confruntat cu toate aceste lucruri, ar trebui să cugeți bine asupra lor în orice caz. De ce spun asta? O spun întrucât lucrurile ce se abat astăzi asupra ta sunt, la urma urmei, încercări de scurtă durată ce se repetă la nesfârșit; poate că, în ceea ce te privește, nu sunt deosebit de solicitante pentru spirit și, astfel, lași lucrurile în derivă după cursul lor natural și nu le vezi ca pe un bun de preț în urmărirea progresului. Cât de nesăbuit ești! Atât de mult, încât te gândești la acest bun de preț de parcă ar fi un nor care-ți plutește în fața ochilor și nu prețuiești aceste lovituri dure care cad fără încetare peste tine – lovituri care sunt scurte și care ți se par fără greutate – ci mai degrabă le privești cu rece detașare, fără să te lași afectat, și le tratezi ca pe niște simple lovituri ale șansei. Ești atât de arogant! În fața acestor atacuri feroce, atacuri asemănătoare furtunilor, care vin de nenumărate ori, dai dovadă doar de o desconsiderare frivolă; câteodată ajungi atât de departe încât le acorzi un zâmbet rece, dezvăluind o expresie de totală indiferență – deoarece nu te-ai gândit nici măcar o dată de ce ai mereu astfel de „ghinioane”. Sunt cumva exagerat de nedrept cu omul? Nu am altă treabă decât să-ți caut vină? Cu toate că problemele ce țin de mentalitatea ta s-ar putea ca să nu fie atât de grave cum le-am descris, prin comportamentul tău exterior, ai creat demult un portret perfect al lumii tale interioare. Nu este nevoie să îți spun că singurele lucruri ascunse în adâncul inimii tale sunt cuvinte iraționale de abuz și urme palide de tristețe abia perceptibile pentru ceilalți. Deoarece ți se pare atât de nedrept să suferi aceste încercări, blestemi; și deoarece aceste încercări te fac să simți pustiirea lumii, ești plin de melancolie. Departe de a considera aceste lovituri și acte de disciplinare repetate drept cea mai bună protecție, le vezi ca pe încurcăturile absurde ale cerului sau, dacă nu, ca pe răsplata ce ți se cuvine. Ești atât de ignorant! Fără milă, închizi momentele bune în întuneric; de fiecare dată, consideri minunatele încercări și acte de disciplinare drept atacuri din partea inamicilor tăi. Nu știi cum să te adaptezi la mediul tău, și cu atât mai puțin ești dispus să încerci să faci asta, întrucât nu ești dispus să dobândești nimic din această mustrare repetată – care pentru tine este crudă. Nu faci nicio tentativă să cauți sau să cercetezi și, resemnându-te pur și simplu în fața sorții, mergi oriunde aceasta te duce. Ceea ce ar putea să-ți pară acte severe de mustrare nu ți-au schimbat inima, și nici nu ți-au luat-o în stăpânire; în schimb, ele te înjunghie în inimă. Vezi această „crudă mustrare” doar ca pe inamicul tău în viața asta și astfel, nu ai câștigat nimic. Cât de neprihănit de sine ești! Arareori crezi că ești supus la astfel de încercări deoarece ești atât de vrednic de dispreț; în schimb, te consideri ghinionist, spunând pe deasupra că Eu îți găsesc mereu defecte. Iar acum, că lucrurile au ajuns în faza asta, cât cunoști cu adevărat despre ceea ce spun și fac Eu? Să nu crezi că ești vreun geniu înnăscut, abia puțin mai jos decât cerurile, dar infinit mai înalt decât pământul. Ești departe de a fi mai inteligent decât toți ceilalți – și s-ar putea spune chiar că e pur și simplu adorabil că de fapt ești mult mai prostănac decât oricare dintre oamenii de pe pământ care au rațiune, deoarece ai o părere prea bună despre tine și n-ai avut niciodată vreun complex de inferioritate, de parcă Îmi poți înțelege acțiunile până în cel mai mic detaliu. De fapt și de drept, ești o persoană căreia îi lipsește în mod fundamental rațiunea, fiindcă nu ai habar ce intenționez Eu să fac și ești și mai puțin conștient de ce fac acum. Și astfel, spun că nu ești nici măcar egalul unui bătrân fermier care muncește din greu pământul și care nu are nici cea mai vagă înțelegere despre viața umană și, totuși, își pune toată încrederea în binecuvântările Cerului când își cultivă pământul. Nu te gândești nicio secundă la viața ta, nu știi nimic despre renume și cu atât mai puțin nu te cunoști pe tine însuți. Ești întru totul „mai presus de toate”!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care nu învață și rămân neștiutori, nu sunt ei fiare?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 331)

Cât despre învățăturile pe care vi le-am dat iar și iar, le-ați împins într-un ungher al minții, ajungând să le tratați chiar ca pe niște jucării cu care să amăgiți clipele de leneveală. Toate acestea le priviți mereu prin prisma unui „talisman” personal. Când sunteți acuzați de Satana, vă rugați; când sunteți negativi, cădeți într-un somn adânc; când sunteți fericiți, alergați frenetic de colo-colo; când vă cert, vă ploconiți și vă târșâiți; iar apoi, imediat ce vă duceți din prezența Mea, râdeți cu o veselie răutăcioasă. Te crezi deasupra tuturor celorlalți, dar nu te vezi niciodată ca fiind cel mai arogant, și ești doar veșnic semeț, mulțumit de sine și disprețuitor dincolo de cuvinte. Cum ar putea asemenea „tineri domni”, „tinere domnișoare”, „domni” și „domnițe”, care nu învață și rămân ignoranți, să considere cuvintele Mele o comoară prețioasă? Te întreb din nou: ce anume ai învățat din cuvintele Mele și din lucrarea Mea într-un răstimp așa de lung? Cumva ai dobândit mai multă iscusință în înșelătoria ta? Sau mai multă sofisticare în trupul tău? Sau o mai mare lipsă de respect în atitudinea ta față de Mine? Îți spun direct: toată această lucrare pe care am făcut-o este cea care te-a determinat, pe tine care aveai curajul unui șoarece, să devii mai îndrăzneț. Trepidația pe care o simți față de Mine se împuținează pe zi ce trece, deoarece sunt prea milostiv și nu ți-am impus niciodată sancțiuni trupești prin mijloace violente. Poate că, după părerea ta, Eu doar rostesc cuvinte aspre – dar se întâmplă mai des să îți arăt o față zâmbitoare și aproape niciodată nu te dezaprob direct. În plus, îți iert mereu slăbiciunile și doar din acest motiv Mă tratezi așa cum l-a tratat șarpele pe fermierul cel binevoitor. Ce mult admir gradul extrem de pricepere și perspicacitatea din puterea de observație a rasei omenești! Să îți spun un adevăr: azi contează foarte puțin dacă ai o inimă cu frică; nu sunt nici nerăbdător, nici îngrijorat de asta. Dar trebuie să îți mai spun: tu, această „persoană talentată”, care nu învață și rămâne ignorantă, ai să fii doborât în cele din urmă de istețimea ta meschină plină de admirație de sine – tu vei fi cel care suferă și este mustrat. Nu voi fi atât de prost încât să te însoțesc în timp ce continui să suferi în iad, deoarece Eu nu sunt ca tine. Nu uita că ești o ființă creată care a fost blestemată de Mine și care, totuși, este și învățată și mântuită de Mine, și nu este în tine nimic de care să ezit să Mă despart. Oricând Îmi fac lucrarea, nu sunt constrâns niciodată de vreo persoană, vreun eveniment sau obiect. Atitudinea și părerea Mea vizavi de omenire au rămas întotdeauna aceleași. Nu sunt prea binevoitor față de tine, deoarece ești un adaos la gestionarea Mea și departe de a fi mai special decât vreo altă ființă. Acesta este sfatul Meu pentru tine: trebuie să-ți amintești întotdeauna că nu ești decât o ființă creată! Deși poate îți împărtășești existența cu Mine, ar trebui să-ți cunoști propria identitate; să nu te crezi mai bun decât ești. Chiar dacă nu te cert sau nu te emondez, ci te întâmpin cu o față zâmbitoare, asta nu e suficient pentru a dovedi că ești la fel ca Mine. Tu – tu ar trebui să știi că ești unul care caută adevărul, nu adevărul însuși! Trebuie să fii gata în orice clipă să te schimbi conform cuvântului Meu. Nu poți scăpa de asta. Te îndemn ca, în aceste vremuri prețioase, când ai această rară ocazie, să încerci să înveți ceva. Nu Mă păcăli; nu am nevoie să te folosești de lingușire ca să încerci să Mă înșeli. Când Mă cauți, nu o faci numai și numai de dragul Meu, ci, mai degrabă, de al tău!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care nu învață și rămân neștiutori, nu sunt ei fiare?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 332)

Acum, fiecare zi pe care o trăiți este decisivă și de o mare importanță pentru soarta și destinația voastră, astfel că trebuie să apreciați tot ceea ce aveți astăzi și să prețuiți fiecare minut care trece. Trebuie să profitați de fiecare clipă, pentru a putea culege cele mai mari beneficii, evitând astfel să fi trăit în zadar această viață. Motivul pentru care vă spun asemenea cuvinte s-ar putea să vă nedumerească. Sincer să fiu, nu sunt mulțumit de comportamentul niciunuia dintre voi, căci nu sunteți cum speram să fiți astăzi. Prin urmare, pot să spun următoarele: fiecare dintre voi este la un pas de pericol, iar strigătele voastre de ajutor de altădată și aspirațiile anterioare de a urmări adevărul și de a căuta lumina se apropie de final. Aceasta este manifestarea finală a recunoștinței voastre față de Mine și e ceva la care nu M-am așteptat niciodată. Nu doresc să vorbesc împotriva faptelor, pentru că M-ați dezamăgit peste măsură. Poate că nu doriți să acceptați situația fără să vă împotriviți și nici să confruntați realitatea – totuși, trebuie să vă adresez cu seriozitate această întrebare: în toți acești ani, ce anume v-a umplut inimile? Cui anume le sunt ele loiale? Să nu spuneți că aceste întrebări au apărut din senin și nu-Mi cereți să vă spun de ce am întrebat astfel de lucruri. Să știți acest lucru: deoarece vă cunosc prea bine, țin la voi prea mult și am pus prea multă inimă în comportamentul și faptele voastre; de aceea v-am chemat fără oprire să dați socoteală și am îndurat greutăți amare. Totuși, nu Mă răsplătiți decât cu indiferență și resemnare neputincioasă. Ați fost atât de nepăsători față de Mine; e posibil să nu știu nimic despre acest fapt? Dacă asta credeți voi, aceasta dovedește și mai mult faptul că nu Mă tratați cu bunătate în mod sincer. Și, așadar, spun că vă amăgiți pe voi înșivă. Cu toții sunteți atât de isteți încât nici măcar nu știți ce faceți – așadar, ce veți folosi pentru a-Mi da socoteală?

Întrebarea care Mă preocupă cel mai mult este cui, mai exact, le sunt inimile voastre loiale? Sper, de asemenea, că fiecare dintre voi va încerca să-și pună ordine în gânduri și să se întrebe cui anume îi este loial și pentru cine anume trăiește. Poate că nu ați acordat niciodată o atenție deosebită acestor întrebări, așadar, ce-ar fi să vă dezvălui răspunsurile?

Oricine are ținere de minte va recunoaște acest fapt: omul trăiește pentru sine și își este loial sieși. Nu cred că răspunsurile voastre sunt întru totul corecte, pentru că fiecare dintre voi există în propria viață și fiecare se căznește în mijlocul suferinței sale personale. Prin urmare, le sunteți loiali oamenilor pe care îi iubiți și lucrurilor care vă plac; nu sunteți întru totul loiali față de voi înșivă. Pentru că toți sunteți influențați de oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul vostru, nu sunteți cu adevărat loiali față de voi înșivă. Eu rostesc aceste cuvinte nu pentru a susține loialitatea pe care o aveți față de voi înșivă, ci pentru a scoate la iveală loialitatea voastră față de orice lucru căci, de-a lungul atâtor ani, nu am primit niciodată loialitate de la niciunul dintre voi. M-ați urmat în toți acești ani, dar nu Mi-ați dat niciodată o iotă de loialitate. În schimb, ați gravitat în jurul oamenilor și al lucrurilor care vă plac – atât de mult încât tot timpul și oriunde vă duceți, le țineți mereu aproape de inimile voastre și nu le-ați abandonat niciodată. Ori de câte ori sunteți dornici sau pasionați de un anume lucru pe care-l iubiți, faceți acest lucru în același timp în care Mă urmați sau chiar în același timp în care Îmi ascultați cuvintele. Așadar, Eu spun că voi folosiți loialitatea pe care v-o cer, pentru a fi, în schimb, loiali „animalelor de companie” și a le prețui. Cu toate că puteți sacrifica un lucru sau două pentru Mine, aceasta nu reprezintă toată ființa voastră și nu dovedește că Eu sunt Acela căruia Îi sunteți cu adevărat loiali. Vă implicați în acțiunile de care sunteți pasionați: unii dintre voi sunt loiali fiilor voștri și fiicelor voastre, alții le sunt loiali bărbaților voștri, soțiilor voastre, bogăției, muncii, superiorilor voștri, statutului social sau femeilor. Niciodată nu vă simțiți obosiți sau supărați în privința lucrurilor cărora le sunteți loiali; în schimb, deveniți și mai dornici să aveți aceste lucruri în cantități mai mari și să le dețineți într-un mod mai bun și niciodată nu renunțați. Cuvintele Mele și cu Mine suntem întotdeauna împinși în spatele lucrurilor de care sunteți pasionați și nu aveți de ales decât să le plasați la urmă. Sunt chiar unii care păstrează acest ultim loc pentru lucruri cărora le sunt loiali, dar pe care încă nu le-au descoperit. În inimile lor, n-a existat niciodată nicio fărâmă din Mine. S-ar putea să credeți că vă cer prea mult sau că vă acuz pe nedrept, dar v-ați gândit vreodată că, deși vă petreceți fericiți timpul cu familia, nu Mi-ați fost loiali nici măcar o dată? În acest moment, nu vă doare? Atunci când inimile voastre sunt pline de bucurie pentru că sunteți plătiți pentru munca voastră, nu vă simțiți descurajați că nu v-ați dotat cu suficiente adevăruri? Când ați plâns pentru că nu ați primit aprobarea Mea? Vă frământați creierii și suferiți mult pentru fiii și fiicele voastre, dar totuși nu sunteți mulțumiți; mai credeți că nu ați făcut destul pentru ei, că nu ați făcut tot ce v-a stat în puteri pentru ei. Totuși, față de Mine, ați fost mereu nepăsători și neglijenți; sunt doar în amintirile voastre, dar nu rezist în inimile voastre. Voi nu încercați niciodată să-Mi înțelegeți intențiile minuțioase, nici să arătați considerație față de ele. Voi doar vă angajați într-o scurtă reflecție și aveți impresia că este suficient. O astfel de „loialitate” nu este aceea după care mult am tânjit, ci mai degrabă ceea ce de multă vreme urăsc. Totuși, indiferent ce spun, veți continua să recunoașteți doar un lucru sau două; nu puteți să-l acceptați pe deplin, deoarece toți sunteți foarte „încrezători” și întotdeauna alegeți cu multă grijă ceea ce acceptați din cuvintele pe care vi le-am spus. Dacă astăzi mai sunteți astfel, am niște metode prin care să Mă ocup de siguranța voastră de sine – și, mai mult, vă voi face să admiteți că toate cuvintele Mele sunt adevărate și că niciunul dintre ele nu denaturează realitatea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui anume îi ești loial?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 333)

Dacă aș pune chiar acum niște bani în fața voastră și v-aș da libertatea să alegeți – și dacă nu v-aș condamna pentru alegerea voastră – atunci majoritatea dintre voi ați alege banii și v-ați lepăda de adevăr. Aceia dintre voi care sunt mai buni ar renunța la bani și ar alege cu reticență adevărul, pe când cei aflați la mijloc ar înhăța banii cu o mână și adevărul cu cealaltă. Oare adevărata voastră față nu ar ieși, astfel, la iveală? Atunci când alegeți între adevăr și orice altceva căruia îi sunteți loiali, ați alege toți în acest mod și atitudinea voastră ar rămâne aceeași. Nu-i așa? Mulți dintre voi ați șovăit între bine și rău, nu-i așa? În toate luptele dintre pozitiv și negativ, dintre alb și negru – dintre familie și Dumnezeu, copii și Dumnezeu, armonie și ruptură, bogăție și sărăcie, statut și condiție de rând, a fi susținuți și a fi respinși și așa mai departe – cu siguranță nu sunteți ignoranți cu privire la alegerile pe care le-ați făcut! Între o familie armonioasă și una destrămată, ați ales-o pe cea dintâi și ați făcut-o fără nicio ezitare; între bogăție și datorie, din nou ați ales-o pe cea dintâi, chiar lipsiți de voința de a vă întoarce la țărm;^[a] între lux și sărăcie, l-ați ales pe cel dintâi; când ați ales între fiii, fiicele, soțiile, soții voștri și Mine, i-ați ales pe cei dintâi; și între noțiuni și adevăr, le-ați ales tot pe cele dintâi. Fiind confruntat cu toate tipurile voastre de fapte rele, pur și simplu Mi-am pierdut încrederea în voi, pur și simplu am fost uimit. Inimile voastre sunt neașteptat de incapabile să fie înmuiate. În mod surprinzător, sângele inimii pe care l-am consumat vreme de atâția ani nu Mi-a adus decât renunțarea și resemnarea voastră, dar speranțele Mele pentru voi cresc cu fiecare zi care trece, căci ziua Mea a fost pe deplin dezvăluită în fața tuturor. Cu toate acestea, încă urmăriți lucruri întunecate și rele și refuzați să vă slăbiți strânsoarea asupra lor. Care va fi, atunci, finalul vostru? V-ați gândit vreodată cu atenție la acest lucru? Dacă vi s-ar cere să alegeți din nou, care ar fi poziția voastră? Ar mai fi tot cea dintâi? M-ați mai răsplăti cu dezamăgire și întristare dureroasă? Ar mai avea inimile voastre doar atât de puțină căldură? Tot n-ați ști ce ar trebui să faceți pentru a-Mi mângâia inima? În acest moment, ce alegeți? Vă veți supune cuvintelor Mele sau veți fi scârbiți de ele? Ziua Mea a fost dezvăluită chiar în fața ochilor voștri, iar ceea ce vă așteaptă este o viață nouă și un nou punct de plecare. Cu toate acestea, trebuie să vă spun că acest punct de plecare nu este începutul unei lucrări noi, ca în trecut, ci încheierea lucrării vechi. Adică, acesta este actul final. Cred că toți puteți să înțelegeți ce este neobișnuit cu privire la acest punct de plecare. Totuși, într-o zi apropiată, veți înțelege adevăratul sens al acestui punct de plecare, așa că haideți să trecem de el împreună și să întâmpinăm finalul ce va să vină! Cu toate acestea, ceea ce continuă să Mă neliniștească în privința voastră este faptul că, atunci când vă confruntați cu injustiția și justiția, o alegeți întotdeauna pe cea dintâi. Dar toate acestea sunt de domeniul trecutului. Sper să uit totul din trecutul vostru, cu toate că acest lucru este foarte greu de înfăptuit. Totuși, am o metodă foarte bună de a face asta: lăsați viitorul să înlocuiască trecutul și permiteți umbrelor din trecutul vostru să fie înlocuite cu sinele vostru adevărat de astăzi. Așadar, trebuie să vă deranjez să faceți din nou alegerea: cui, mai exact, îi sunteți loiali?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui anume îi ești loial?”

Note de subsol:

a. A se întoarce la țărm: un proverb chinezesc, care are sensul de „a se întoarce de la căile sale rele”.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 334)

Ori de câte ori este menționată destinația, o tratați cu o seriozitate aparte; mai mult, este un lucru în privința căruia toți sunteți deosebit de sensibili. Unii oameni de-abia așteaptă să-și atingă capetele de pământ, să se ploconească înaintea lui Dumnezeu pentru a primi o destinație bună. Văd râvna voastră, care nu are nevoie să fie exprimată în cuvinte. Nu vreți cu niciun chip ca trupul vostru să ajungă în nenorocire și cu atât mai puțin vă doriți să cădeți în veșnica pedeapsă ce va să vină. Voi doar sperați să vă permiteți să trăiți un pic mai liber, un pic mai ușor. Și, astfel, vă simțiți deosebit de neliniștiți ori de câte ori se menționează destinația, profund temători că, dacă nu sunteți suficient de atenți, s-ar putea să-L ofensați pe Dumnezeu și, prin urmare, să fiți supuși răzbunării pe care o meritați. Nu ați ezitat să faceți compromisuri de dragul destinației voastre și chiar mulți dintre voi care erau cândva prefăcuți și neserioși au devenit deosebit de blânzi și de sinceri; aparenta voastră sinceritate este deosebit de înspăimântătoare. Cu toate acestea, aveți cu toții inimi „oneste” și v-ați dezvăluit fără rețineri secretele din inimi înaintea Mea, fără să tăinuiți nimic, fie că e vorba de plângeri, înșelătorie sau loialitate. Una peste alta, Mi-ați „mărturisit” cu mare sinceritate lucrurile fundamentale care se găsesc în cele mai adânci cotloane ale ființei voastre. Bineînțeles, Eu nu am ocolit niciodată asemenea lucruri, căci pentru Mine au devenit prea cunoscute. Ați trece mai degrabă prin marea de foc de dragul destinației voastre finale, decât să pierdeți un singur fir de păr pentru a câștiga aprobarea lui Dumnezeu. Nu e vorba că sunt prea dogmatic cu voi; e vorba că vă lipsește prea mult o inimă loială pentru a înfrunta tot ce fac Eu. S-ar putea să nu înțelegeți ce tocmai am spus, așa că permiteți-Mi să vă ofer o simplă explicație: nu adevărul și viața și nici principiile modului de a vă comporta nu sunt ceea ce vă trebuie, cu atât mai puțin lucrarea Mea migăloasă. Mai degrabă, vă trebuie tot ce posedați în trup – bogății, statut, familie, căsnicie și așa mai departe. Sunteți complet neinteresați de cuvintele Mele și de lucrarea Mea, așadar vă pot rezuma credința într-un singur cuvânt: superficială. Vă veți da toată osteneala pentru a obține lucrurile cărora le sunteți total loiali, dar am descoperit că nu ați proceda la fel de dragul chestiunilor ce țin de credința voastră în Dumnezeu. Mai degrabă, sunteți relativ loiali și relativ serioși. De aceea spun că aceia care nu au o inimă cât se poate de sinceră au eșuat în ce privește credința lor în Dumnezeu. Gândiți-vă bine – sunt mulți care au eșuat printre voi?

S-ar cuveni să știți că succesul în credința în Dumnezeu se obține în urma acțiunilor unei persoane; când oamenii nu au succes, ci eșuează, acest lucru se datorează tot acțiunilor lor și niciun alt factor nu are vreun rol. Cred că voi ați încerca toate modalitățile posibile pentru a realiza un lucru mai dificil și care presupune mai multă suferință decât a crede în Dumnezeu și că ați trata acel lucru foarte serios, atât de serios încât ați fi dispuși și să nu tolerați nicio greșeală; acesta este genul de eforturi constante pe care fiecare dintre voi le-a depus în viața sa. Ba chiar sunteți capabili să-Mi înșelați trupul în situații în care nu ați înșela niciun membru al propriei familii. Acestea sunt comportamentul vostru constant și principiul după care interacționați cu lumea. Oare încă nu proiectați o fațadă falsă ca să Mă înșelați, de dragul destinației voastre, și ca destinația voastră să fie minunată și tot ceea ce vă doriți? Sunt conștient că loialitatea voastră este doar temporară, la fel și sinceritatea voastră. Nu este oare cazul că hotărârea voastră și prețul pe care îl plătiți există doar acum și vor lipsi în viitor? Vreți doar să depuneți un ultim efort pentru a vă strădui să vă asigurați o destinație frumoasă. Unicul vostru scop este să faceți un schimb, nu să evitați să deveniți îndatorați adevărului, cu atât mai puțin să Mă răsplătiți pentru prețul pe care l-am plătit. Pe scurt, sunteți dispuși doar să folosiți trucuri inteligente ca să obțineți ce vreți, dar nu să luptați deschis. Nu sunt acestea gândurile voastre cele mai lăuntrice? Nu trebuie să vă deghizați, cu atât mai puțin să vă frământați creierii în legătură cu destinația voastră, până într-acolo încât să nu mai aveți poftă de mâncare sau băutură ziua și să nu puteți adormi liniștiți noaptea. Nu este adevărat că finalul vostru va fi fost deja stabilit în cele din urmă? Fiecare dintre voi ar trebui să își îndeplinească datoria cu inima deschisă și onestă și să fie dispus să plătească orice preț necesar. Așa cum ați spus și voi, când va veni acea zi, Dumnezeu nu se va purta rău cu nimeni care a suferit sau a plătit un preț pentru El. Acesta este tipul de convingere de care merită să vă țineți strâns și e corect să nu uitați asta niciodată. Numai așa pot fi cu mintea împăcată în privința voastră. Altfel, veți fi întotdeauna oameni în privința cărora nu pot fi cu mintea împăcată și veți fi pe veci obiectul antipatiei Mele. Dacă voi toți puteți să vă urmați conștiința și să dați totul pentru Mine, neprecupețind niciun efort pentru lucrarea Mea și dedicând energia întregii vieți pentru lucrarea Mea de evanghelizare, atunci nu va tresări adesea inima Mea de bucurie pentru voi? În acest fel, voi putea să am mintea pe deplin împăcată cu privire la voi, nu-i așa? Este păcat că nu puteți face decât o parte jalnic de mică din lucrurile la care Eu Mă aștept. Aceasta fiind situația, cum puteți avea obrăznicia de a-Mi cere lucrurile la care sperați?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre destinație”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 335)

Destinația și soarta voastră sunt foarte importante pentru voi – poartă o semnificație majoră pentru voi. Credeți că dacă nu faceți lucrurile cu mare grijă, va însemna că nu veți mai avea o destinație, și că v-ați distrus soarta. Dar v-a trecut vreodată prin minte că oamenii care depun eforturi doar de dragul destinației lor, nu fac decât să trudească în zadar? Astfel de eforturi nu sunt autentice – sunt falsitate și amăgire. Dacă așa stau lucrurile, atunci aceia care depun eforturi doar de dragul destinației lor se află în pragul ultimei înfrângeri, deoarece eșecul în credința în Dumnezeu e cauzat de amăgire. Am spus mai devreme că nu-Mi place să fiu flatat sau lingușit, sau tratat cu entuziasm. Îmi place ca oamenii onești să facă față adevărului Meu și așteptărilor Mele. Mai mult, Îmi place când oamenii pot arăta cea mai mare considerație pentru inima Mea și când sunt în stare să consume totul de dragul Meu. Numai astfel poate fi inima Mea mângâiată. În acest moment, câte sunt lucrurile care Îmi displac la voi? Câte sunt lucrurile care Îmi plac la voi? E posibil ca niciunul dintre voi să nu-și fi dat seama de toate diferitele tipuri de urâțenie pe care le-ați manifestat consumându-vă de dragul destinației voastre?

În inima Mea, nu doresc să rănesc nicio inimă care este pozitivă și aspiră la cele înalte, și mai cu seamă nu doresc să îi spulber nimănui elanul de a-și face datoria cu devotament. Cu toate acestea, trebuie să reamintesc fiecăruia dintre voi despre insuficiențele voastre și despre sufletele murdare care se găsesc în cele mai adânci cotloane ale inimilor voastre. Fac asta doar cu speranța că vă veți putea oferi inima sinceră în fața cuvintelor Mele, căci ceea ce urăsc cel mai tare este înșelătoria oamenilor față de Mine. Sper doar că în ultima etapă a lucrării Mele veți putea să aveți cea mai remarcabilă performanță, că vă veți devota cu toată inima, fără să mai fiți șovăielnici. Bineînțeles, mai sper ca toți să aveți parte de o destinație bună. Cu toate acestea, încă am o cerință, și anume să luați cea mai bună decizie de a-Mi oferi devotamentul vostru deplin și final. Dacă cineva nu are acea loialitate deplină, atunci acel om este negreșit un bun de preț de-al Satanei, iar Eu nu îl voi mai păstra pentru a-l folosi, ci îl voi trimite acasă, ca părinții lui să se îngrijească de el. Lucrarea Mea este de mare ajutor pentru voi; ceea ce sper să primesc de la voi este o inimă onestă și care aspiră la cele înalte, dar, deocamdată, mâinile Mele rămân goale. Gândiți-vă: dacă într-o zi voi fi tot într-o asemenea suferință, de nedescris în cuvinte, care va fi atitudinea Mea față de voi? Voi fi la fel de binevoitor ca acum? Va fi inima Mea la fel de senină ca acum? Înțelegeți sentimentele unei persoane care, lucrând din greu pământul, n-a recoltat nici măcar un bob? Înțelegeți cât de grav rănită e inima unui om când a suferit o lovitură grea? Puteți gusta amărăciunea unei persoane, cândva atât de plină de speranță, dar care a fost nevoită să se despartă în condiții neplăcute? Ați văzut furia unei persoane care a fost provocată? Cunoașteți dorința de răzbunare a unei persoane care a fost tratată cu dușmănie și cu înșelătorie? Dacă înțelegeți mentalitatea acestor oameni, cred că nu ar trebui să vă fie greu să vă imaginați atitudinea pe care Dumnezeu o va avea la vremea răzbunării Sale! În cele din urmă, sper ca fiecare dintre voi să depună eforturi serioase de dragul propriei destinații, deși ar fi mai bine să nu recurgeți la mijloace înșelătoare în eforturile voastre, sau voi fi în continuare dezamăgit de voi în inima Mea. Și la ce duce o astfel de dezamăgire? Oare nu vă amăgiți singuri? Cei care reflectează asupra destinației lor, însă și-o năruie, sunt oamenii cel mai puțin capabili de a fi mântuiți. Chiar dacă ar ajunge să fie exasperat și furios, cui i s-ar face milă de un asemenea om? Pe scurt, Eu încă vă doresc să aveți o destinație potrivită și frumoasă și, chiar mai mult, sper ca niciunul dintre voi să nu cadă în dezastru.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre destinație”