Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 336)

Spui că-L admiți pe Dumnezeu întrupat și că recunoști arătarea Cuvântului în trup și, totuși, faci anumite lucruri pe ascuns, lucruri care se împotrivesc cerințelor Lui, și, în inima ta, nu te temi de El. Înseamnă oare acest lucru a-L admite pe Dumnezeu? Admiți ceea ce spune El, dar nu pui în practică acele lucruri pe care le poți pune în practică și nici nu rămâi credincios căii Lui. Înseamnă asta a-L admite pe Dumnezeu? Și, chiar dacă Îl admiți, mentalitatea ta e doar una de precauție față de El, niciodată de venerație. Dacă I-ai văzut și admis lucrarea și știi că El este Dumnezeu și, totuși, rămâi lipsit de entuziasm și complet neschimbat, atunci ești o persoană care încă nu a fost cucerită. Cei care au fost cuceriți trebuie să facă tot ce le stă în putere și, chiar dacă nu sunt în stare să pătrundă adevăruri mai înalte și e posibil ca aceste adevăruri să-i depășească, în inima lor, astfel de oameni sunt dornici să obțină acest lucru. Din cauza limitelor a ceea ce pot înțelege sunt constrânși și limitați în ceea ce pot practica. Dar cel puțin trebuie să facă tot ce le stă în putință și, dacă tu poți să faci aceste lucruri, atunci acesta e un efect obținut datorită lucrării de cucerire. Să presupunem că spui: „Având în vedere că El poate răspândi atât de multe cuvinte pe care omul nu le poate răspândi, dacă El nu este Dumnezeu, cine este?” A gândi astfel nu înseamnă că-L admiți pe Dumnezeu. Dacă-L admiți pe Dumnezeu, trebuie să demonstrezi acest lucru prin acțiunile tale. Dacă tu conduci o biserică și, totuși, nu practici dreptatea, dacă râvnești la bani și bogăție și îți însușești mereu fondurile bisericii, înseamnă asta că admiți că există un Dumnezeu? Dumnezeu este atotputernic și demn de respect. Cum poți să nu te temi dacă admiți, cu adevărat, că există un Dumnezeu? Dacă ești în stare să comiți niște lucruri atât de detestabile, Îl admiți cu adevărat? Este Dumnezeu Cel în care crezi? Cel în care crezi tu este un Dumnezeu nedeslușit; de aceea nu te temi! Cei care-L admit și-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu se tem cu toții de El – le este teamă să facă vreun lucru care I se opune sau care se împotrivește conștiinței lor; se tem, în mod deosebit, să facă orice lucru pe care-l știu a fi împotriva voii lui Dumnezeu. Doar aceasta poate fi considerată admiterea existenței lui Dumnezeu. Ce ar trebui să faci atunci când părinții tăi încearcă să te împiedice să crezi în Dumnezeu? Cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu când soțul tău fără credință e bun cu tine? Și cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu când frații și surorile te detestă? Dacă-L admiți, atunci, în aceste privințe, te vei comporta în mod corespunzător și vei trăi realitatea. Dacă nu reușești să acționezi concret, ci doar spui că admiți existența lui Dumnezeu, atunci ești doar un palavragiu! Spui că tu crezi în El și că-L admiți, dar în ce fel Îl admiți? În ce fel crezi în El? Te temi de El? Îl venerezi? Îl iubești din adâncul sufletului tău? Când ești mâhnit și nu ai pe cine să te sprijini, simți frumusețea lui Dumnezeu, dar, după aceea, uiți tot ce are legătură cu asta. Asta nu înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu și nici a crede în El! În cele din urmă, ce Își dorește Dumnezeu ca omul să obțină? Toate stările pe care le-am menționat, cum ar fi faptul că te crezi important, că simți că înveți și înțelegi repede lucruri noi, că îi controlezi pe ceilalți, că îi privești de sus pe ceilalți, că-i judeci pe oameni după înfățișarea lor, că-i intimidezi pe oamenii naivi, că râvnești la banii bisericii și așa mai departe – faptul că ai fost cucerit se va manifesta numai după ce toate aceste firi corupte satanice ți-au fost, parțial, înlăturate.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (4)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 337)

Am lucrat și vorbit în acest fel printre voi, am consumat atât de multă energie și efort, totuși, când ați ascultat vreodată ceea ce vă spun limpede Eu? Unde Mi v-ați închinat Mie, Celui Atotputernic? De ce Mă tratați astfel? De ce tot ceea ce spuneți și faceți provoacă mânia Mea? De ce vă sunt inimile atât de împietrite? V-am făcut vreodată rău? De ce nu faceți nimic altceva decât să Mă întristați și să Mă neliniștiți? Așteptați ziua mâniei Mele, a lui Iahve, să vină peste voi? Așteptați ca Eu să trimit mânia pricinuită de neascultarea voastră? Nu tot ceea ce fac este pentru voi? Cu toate acestea, M-ați tratat mereu pe Mine, Iahve, astfel: furând sacrificiile Mele, luând ofrandele de la altarul Meu acasă, în vizuina lupului, pentru a hrăni puii și puii puilor; oamenii se luptă unul împotriva celuilalt, înfruntându-se unul cu altul cu priviri furioase și cu săbii și sulițe, aruncând cuvintele Mele, ale Celui Atotputernic, în latrină, pentru a deveni la fel de murdare precum excrementele. Unde vă este integritatea? Umanitatea voastră a devenit o nebunie! Inimile voastre s-au împietrit de multă vreme. Nu știți că momentul în care ziua mâniei Mele va veni va fi momentul când voi judeca răul pe care-l comiteți astăzi împotriva Mea, Cel Atotputernic? Credeți că păcălindu-Mă în felul acesta, prin aruncarea cuvintelor Mele în noroi și neurmându-le – credeți că acționând astfel, pe la spatele Meu, puteți scăpa de privirea Mea mânioasă? Nu știți că ați fost văzuți deja de ochii Mei, ai lui Iahve, când Mi-ați furat jertfele și Mi-ați râvnit posesiunile? Nu știți că, atunci când Mi-ați furat jertfele, ați făcut-o înaintea altarului unde sunt oferite jertfele? Cum ați putut să vă credeți atât de deștepți încât să Mă înșelați în felul acesta? Cum s-ar putea îndepărta mânia Mea de păcatele voastre îngrozitoare? Cum ar putea furia Mea să treacă peste faptele voastre rele? Răul pe care-l comiteți astăzi nu deschide o cale de ieșire pentru voi, ci păstrează o mustrare pentru mâine; provoacă mustrarea Mea, a Celui Atotputernic, față de voi. Cum ar putea faptele voastre rele și cuvintele voastre rele să scape de mustrarea mea? Cum ar putea rugăciunile voastre să ajungă la urechile Mele? Cum aș putea deschide o cale de ieșire pentru nelegiuirea voastră? Cum aș putea să lepăd faptele voastre rele care Mă sfidează? Cum aș putea să nu vă tai limbile care sunt la fel de veninoase ca ale șarpelui? Nu apelați la Mine de dragul dreptății voastre, dar stocați în schimb mânia Mea ca urmare a nedreptății voastre. Cum v-aș putea ierta? În ochii Mei, ai Celui Atotputernic, cuvintele și acțiunile voastre sunt murdare. Ochii Mei, ai Celui Atotputernic, văd nelegiuirea voastră ca pe o mustrare neîncetată. Cum ar putea să se îndepărteze de la voi mustrarea și judecata Mea dreaptă? Pentru că voi Îmi faceți asta, făcându-Mă trist și mânios, cum v-aș putea lăsa să-Mi scăpați din mâini și să vă îndepărtați de ziua în care Eu, Iahve, vă voi mustra și blestema? Nu știți că toate cuvintele și vorbele voastre rele au ajuns deja la urechile Mele? Nu știți că nelegiuirea voastră a spurcat deja haina Mea sfântă a neprihănirii? Nu știți că neascultarea voastră a provocat deja mânia Mea vehementă? Nu știți că M-ați lăsat de mult să fierb și Mi-ați încercat mult timp răbdarea? Nu știți că deja Mi-ați rănit trupul, transformându-l în cârpe? Am îndurat până acum, astfel încât Îmi eliberez mânia fără a mai fi tolerant față de voi. Nu știți că faptele voastre rele au ajuns deja la ochii Mei și că strigătele Mele au ajuns deja la urechile Tatălui Meu? Cum ar putea El să vă lase să Mă tratați astfel pe Mine? Oare există vreo parte din lucrarea pe care o fac care să nu fie de dragul vostru? Cu toate acestea, care dintre voi a devenit mai iubitor față de lucrarea Mea, a lui Iahve? Pot fi necredincios voinței Tatălui Meu pentru că sunt slab, și din cauza durerii pe care am suferit-o? Nu înțelegeți inima Mea? Eu vă vorbesc așa cum a făcut-o Iahve; oare nu am consacrat atât de multe pentru voi? Chiar dacă sunt dispus să suport toate aceste suferințe de dragul lucrării Tatălui Meu, cum ați putea fi eliberați de mustrarea pe care o aduc asupra voastră ca urmare a suferinței Mele? Nu v-ați bucurat destul de mult de Mine? Astăzi, v-am fost dăruit de către Tatăl Meu; nu știți că vă bucurați de mult mai multe decât de cuvintele Mele pline de farmec? Nu știți că viața Mea a fost schimbată pentru viața voastră și pentru lucrurile de care vă bucurați? Nu știți că Tatăl Meu a folosit viața Mea ca să se lupte cu Satana, și că, de asemenea, v-a acordat-o, făcându-vă să primiți însutit, și permițându-vă să evitați atât de multe ispite? Nu știți că numai prin lucrarea Mea ați fost scutiți de multe ispite și de multe mustrări înspăimântătoare? Nu știți că numai datorită Mie, Tatăl Meu vă permite să vă bucurați deocamdată? Cum ați putea să rămâneți atât de duri și de neînduplecați astăzi, de parcă vi s-ar fi împietrit inimile? Cum ar putea răul pe care îl comiteți astăzi să scape de ziua mâniei care va urma plecării Mele de pe pământ? Cum aș putea permite celor care sunt atât de duri și de neînduplecați să scape de mânia lui Iahve?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Nimeni care este din carne nu poate scăpa de ziua mâniei”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 338)

Amintiți-vă de trecut: când privirea Mea a fost supărată și vocea Mea neînduplecată față de voi? Când am despicat firul în patru cu voi? Când v-am mustrat neîntemeiat? Când v-am mustrat în față? Nu este de dragul lucrării Mele că apelez la Tatăl Meu să vă ferească de orice ispită? De ce Mă tratați astfel? Mi-am folosit Eu vreodată autoritatea pentru a vă culca trupul la pământ? De ce Mă răsplătiți astfel? După ce ați fost calzi și reci față de Mine, nu sunteți nici calzi și nici reci, și apoi încercați să Mă flatați și ascundeți lucruri de Mine, și gurile voastre sunt pline de scuipatul nedrepților. Credeți că limbile voastre pot înșela Duhul Meu? Credeți că limbile voastre pot scăpa de mânia Mea? Credeți că limbile voastre pot să emită judecăți asupra faptelor Mele, ale lui Iahve, oricum doresc ele? Sunt Eu Dumnezeul asupra Căruia omul emite judecăți? Aș putea să-i permit unui mic vierme să Mă blasfemieze astfel? Cum aș putea să așez astfel de fii ai neascultării în binecuvântările Mele veșnice? Cuvintele și acțiunile voastre demult v-au expus și v-au condamnat. Când am întins cerurile și am creat toate lucrurile, nu am permis niciunei creaturi să participe așa cum a dorit ea, cu atât mai puțin nu am permis niciunui lucru să perturbe lucrarea Mea și gestionarea Mea, oricât și-ar fi dorit. Nu am tolerat niciun om sau obiect; cum i-aș putea cruța pe cei care sunt cruzi și inumani față de Mine? Cum i-aș putea ierta pe cei care se răzvrătesc împotriva cuvintelor Mele? Cum i-aș putea cruța pe cei care nu se supun Mie? Destinul omului nu este în mâinile Mele, ale Celui Atotputernic? Cum aș putea să îți consider sfântă nedreptatea și neascultarea ta? Cum ar putea păcatele tale să-Mi pângărească sfințenia Mea? Eu nu sunt pângărit de necurăția celor nedrepți, nici nu Mă bucur de jertfele celor nedrepți. Dacă ai fi loial față de Mine, Iahve, ai putea să iei asupra ta jertfele la altarul Meu? Poți să-ți folosești limba veninoasă pentru a blasfemia numele Meu sfânt? Te poți răzvrăti împotriva cuvintelor Mele în acest fel? Poți trata slava Mea și numele Meu sfânt ca un instrument cu care să-l slujești pe Satana, cel rău? Viața Mea este oferită pentru bucuria celor sfinți. Cum aș putea să îți permit să te joci cum vrei tu cu viața Mea și să o utilizezi ca un instrument de conflict între voi? Cum puteți fi atât de împietriți la inimă, și atât de departe de calea binelui, în felul în care vă purtați cu Mine? Nu știți că am scris deja faptele voastre rele în aceste cuvinte ale vieții? Cum ați putea să scăpați de ziua mâniei când voi mustra Egiptul? Cum v-aș putea permite să vă împotriviți Mie și să Mă sfidați în acest fel, în mod repetat? Vă spun clar, când vine ziua, mustrarea voastră va fi mai insuportabilă decât cea a Egiptului! Cum puteți scăpa de ziua mâniei Mele? Vă spun cu adevărat: răbdarea Mea a fost pregătită pentru faptele voastre rele și există pentru mustrarea voastră din acea zi. Nu sunteți voi cei care vor suferi o judecată aprigă odată ce am ajuns la sfârșitul răbdării Mele? Nu sunt toate lucrurile în mâinile Mele, ale Celui Atotputernic? Cum aș putea să vă permit astfel să nu vă supuneți Mie, dincolo de ceruri? Viețile voastre vor fi foarte grele pentru că L-ați întâlnit pe Mesia, despre Care s-a spus că va veni, dar Care nu a venit niciodată. Nu sunteți dușmanii Lui? Isus a fost prieten cu voi, totuși voi sunteți dușmanii lui Mesia. Nu știți că, deși sunteți prieteni cu Isus, faptele voastre rele au umplut vasele celor care sunt detestabili? Deși sunteți foarte apropiați de Iahve, nu știți că cuvintele voastre au ajuns la urechile lui Iahve și au provocat mânia Lui? Cum ar putea El să fie aproape de tine și cum ar putea să nu-ți ardă vasele care sunt pline de fapte rele? Cum ar putea El să nu fie vrăjmașul tău?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Nimeni care este din carne nu poate scăpa de ziua mâniei”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 339)

Mă uit acum la trupul tău îngăduitor, care M-ar înșela, și am doar un mic avertisment pentru tine, deși nu te voi „servi” cu mustrare. Tu ar trebui să știi ce rol joci în lucrarea Mea, și atunci voi fi mulțumit. În afară de aceasta, dacă Mi te împotrivești sau Îmi cheltuiești banii ori mănânci jertfele aduse Mie, Iahve, sau dacă voi, viermilor, vă mușcați unul pe celălalt sau există conflict sau încălcare între voi, creaturi asemeni câinilor – nimic din toate acestea nu Mă privește. Trebuie doar să știți ce fel de lucruri sunteți, iar Eu voi fi mulțumit. În afară de toate acestea, dacă doriți să trageți cu arme unii împotriva celorlalți sau să vă luptați unul cu altul prin cuvinte, este în regulă; nu am nici o dorință să Mă amestec în asemenea lucruri și nu Mă implic câtuși de puțin în chestiuni umane. Nu e vorba de faptul că nu-Mi pasă de conflictele dintre voi; este faptul că Eu nu sunt unul dintre voi, deci nu particip la problemele care sunt între voi. Eu Însumi nu sunt o ființă creată și nu sunt din lume, deci urăsc viața zbuciumată a oamenilor și relațiile complicate, necuviincioase dintre ei. Mă dezgustă în special mulțimile gălăgioase. Cu toate acestea, cunosc profund impuritățile din inima fiecărei ființe create și, înainte de a vă fi creat, cunoșteam deja nedreptatea care exista adânc în inima omenească și cunoșteam toată înșelăciunea și strâmbătatea din inima omenească. Așadar, chiar dacă nu există deloc urme atunci când oamenii fac lucruri nedrepte, Eu tot știu că nedreptatea păstrată în inimile voastre depășește bogăția tuturor lucrurilor pe care le-am creat. Fiecare dintre voi s-a ridicat până la culmile mulțimilor; v-ați înălțat pentru a fi strămoșii mulțimilor. Sunteți extrem de arbitrari și alergați înnebuniți printre toți viermii, căutând un loc liniștit și încercând să devorați viermii mai mici decât voi. Sunteți răutăcioși și siniștri în inimile voastre, depășind până și fantomele care s-au scufundat pe fundul mării. Locuiți în partea de jos a bălegarului, tulburând viermii de sus până jos, până când nu mai au pace, luptându-vă unii cu alții o vreme și apoi calmându-vă. Nu vă cunoașteți locul, dar tot vă mai luptați unul cu celălalt în bălegar. Ce puteți câștiga din această luptă? Dacă ați avea cu adevărat venerație pentru Mine în inimi, cum ați putea să vă luptați unul cu altul în spatele Meu? Oricât de înalt este statutul tău, nu ești oare tot un mic vierme împuțit din balegă? Vor putea să-ți crească aripi și să devii un porumbel în cer? Voi, mici viermi împuțiți, furați jertfele de pe altar de la Mine, Iahve; făcând astfel, poți să-ți salvezi numele ruinat, ratat și să devii poporul ales al Israelului? Sunteți niște netrebnici fără rușine! Acele jertfe de pe altar Mi-au fost oferite de către oameni ca expresie a sentimentelor binevoitoare ale celor care Mă adoră. Ele sunt pentru controlul Meu și pentru folosul Meu, deci cum e posibil să Mă jefuiești de puținele turturele pe care oamenii Mi le-au oferit? Nu îți este frică să devii un Iuda? Nu te temi că pământul tău ar putea deveni un câmp de sânge? Lucru nerușinat ce ești! Crezi că turturelele oferite de oameni sunt pentru a hrăni burta ta, vierme? Ceea ce ți-am dat este ceea ce am fost mulțumit și dispus să îți dau; ceea ce nu ți-am dat este la dispoziția Mea. Tu nu poți să-Mi furi pur și simplu jertfele. Cel care lucrează sunt Eu, Iahve – Domnul creației – iar oamenii oferă jertfe datorită Mie. Crezi că aceasta este o recompensă pentru toată agitația ta? Chiar ești nerușinat! Pentru cine alergi de colo-colo? Nu pentru tine însuți? De ce-Mi furi jertfele? De ce furi bani din punga Mea de bani? Nu ești fiul lui Iuda Iscarioteanul? De jertfele aduse Mie, Iahve, trebuie să se bucure preoții. Ești preot? Îndrăznești să mănânci cu îngâmfare jertfele aduse Mie și chiar să le pui pe masă; nu valorezi nimic! Netrebnic bun de nimic! Focul Meu, focul lui Iahve, te va face scrum!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Când frunzele care cad se vor reîntoarce la rădăcinile lor, vei regreta tot răul pe care l-ai făcut”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 340)

Credința voastră este foarte frumoasă; spuneți că sunteți dispuși să vă dedicați toată viața lucrării Mele și că sunteți dispuși să vă sacrificați viețile pentru aceasta, dar firile voastre nu s-au schimbat prea mult. Nu faceți decât să vorbiți cu aroganță, în ciuda faptului că modul vostru real de a vă comporta este foarte jalnic. Parcă limbile și buzele oamenilor ar fi în ceruri, dar picioarele le-ar fi tocmai pe pământ, și, drept urmare, cuvintele, faptele și reputațiile lor sunt tot nimicite. Reputațiile voastre au fost distruse, comportamentul vostru e depravat, modul vostru de a vorbi este josnic, iar viețile voastre sunt vrednice de dispreț; chiar și întreaga voastră umanitate s-a scufundat în josnicie. Sunteți înguști la minte față de ceilalți și vă ciondăniți din orice lucru mărunt. Vă certați din cauza reputațiilor și a statuturilor voastre, chiar până în punctul în care sunteți dispuși să coborâți în iad și în iazul de foc. Cuvintele și faptele voastre actuale Îmi sunt suficiente pentru a stabili că sunteți păcătoși. Atitudinile voastre față de lucrarea Mea Îmi sunt suficiente pentru a hotărî că sunteți nedrepți și toate firile voastre sunt suficiente pentru a arăta că sunteți suflete murdare, pline de mârșăvii. Manifestările voastre și ceea ce dezvăluiți sunt adecvate pentru a spune că sunteți oameni care au băut destul din sângele spiritelor necurate. Când se vorbește despre intrarea în Împărăție, nu vă dezvăluiți sentimentele. Credeți că felul în care sunteți acum este e suficient ca voi să intrați pe poarta Împărăției Mele din ceruri? Credeți că puteți să dobândiți intrarea în ținutul sfânt al lucrării și al cuvintelor Mele fără ca Eu să vă cercetez mai întâi faptele și cuvintele? Cine poate să-Mi păcălească ochii? Cum ar putea să-Mi scape din vedere comportamentele și conversațiile voastre josnice și demne de dispreț? Eu am hotărât ca viețile voastre să fie vieți în care beți sângele și mâncați carnea acelor spirite necurate, pentru că le imitați în fața Mea în fiecare zi. Înaintea Mea, comportamentul vostru a fost deosebit de rău, așadar, cum aș putea să nu Mă simt dezgustat? Cuvintele voastre conțin impuritățile spiritelor necurate: lingușiți, ascundeți și flatați, întocmai ca aceia care se dedau vrăjitoriei și ca aceia care sunt perfizi și beau sângele celor nedrepți. Toate manifestările omului sunt extrem de nedrepte, deci cum pot fi toți oamenii plasați în tărâmul sfânt unde se află cei drepți? Crezi că acel comportament mârșav al tău poate să te caracterizeze ca sfânt, în comparație cu nedrepții? Limba ta ca de șarpe îți va nimici în cele din urmă trupul care duce la distrugere și săvârșește mârșăvii, iar mâinile tale care sunt acoperite de sângele spiritelor necurate îți vor trage în cele din urmă și sufletul în iad. Așadar, de ce nu profiți de această șansă ca să-ți cureți mâinile acoperite de murdărie? Și de ce nu profiți de această ocazie ca să-ți tai limba care rostește cuvinte nelegiuite? Oare din cauză că ești dispus să suferi în flăcările iadului pentru mâinile, limba și buzele tale? Veghez inimile tuturor cu ambii ochi întrucât, cu mult înainte de a crea omenirea, le cuprinsesem inimile în mâinile Mele. Cu mult timp în urmă am văzut cu adevărat inimile oamenilor, așadar, cum ar putea gândurile din inima omului să scape privirii Mele? Și cum s-ar putea să nu fie prea târziu ca ei să scape fără să fie arși de Duhul Meu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Caracterul vostru, al tuturor, este atât de infam!”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 341)

Buzele tale sunt mai blânde decât porumbeii, dar inima ta este mai ticăloasă decât șarpele de odinioară. Buzele tale sunt chiar la fel de frumoase ca libanezele, dar, totuși, inima ta nu este la fel de bună ca a lor și cu siguranță nu se poate compara cu frumusețea cananeenelor. Inima ta este atât de înșelătoare! Detest doar buzele și inimile celor nedrepți, iar cerințele Mele de la oameni nu sunt deloc mai mari decât la ce Mă aștept de la sfinți; doar că Îmi este silă de faptele rele ale celor nedrepți și sper ca ei să fie în stare să-și arunce murdăria și să scape din situația lor actuală, astfel încât să se poată deosebi de cei nedrepți și să trăiască și să fie sfinți alături de cei drepți. Vă aflați în aceleași împrejurări ca și Mine și, totuși, sunteți plini de murdărie; din asemănarea originală a oamenilor creați la început, nu aveți nici măcar cea mai mică urmă. În plus, pentru că în fiecare zi imitați asemănările acelor spirite necurate, făcând ce fac ele și spunând ce spun ele, toate mădularele voastre – chiar și limbile și buzele voastre – sunt atât de înmuiate în apa lor murdară, încât sunteți acoperiți în întregime de astfel de pete și nici măcar o parte din voi nu poate fi folosită pentru lucrarea Mea. Este atât de sfâșietor! Trăiți într-o lume a cailor și a vitelor, dar, totuși, nu vă simțiți tulburați; sunteți plini de bucurie și trăiți liber și ușor. Înotați în această apă murdară, dar, de fapt, nu vă dați seama că ați plonjat într-o astfel de situație. În fiecare zi vă întovărășiți cu spirite necurate și aveți de-a face cu „excremente”. Viețile voastre sunt foarte vulgare și, cu toate acestea, nu sunteți de fapt conștienți că nu existați în lumea umană și că nu aveți control asupra voastră. Nu știi că acele spirite necurate ți-au călcat viața în picioare în urmă cu multă vreme, iar apa murdară ți-a pătat demult caracterul? Crezi că trăiești într-un paradis pământesc și că te afli în sânul fericirii? Nu știi că ai trăit o viață alături de spirite necurate și că ai coexistat cu tot ce ți-au pregătit ele? Cum ar putea să aibă vreun sens felul în care trăiești? Cum ar putea să aibă viața ta vreo valoare? Te-ai tot dus de colo până colo pentru părinții tăi, părinții spiritelor necurate, dar, de fapt, nu știi că aceia care te prind în cursă sunt părinții spiritelor necurate, care te-au născut și te-au crescut. Mai mult decât atât, nu ești conștient că, de fapt, ei ți-au dat toată murdăria ta; nu știi decât că îți pot aduce „bucurie”, că nu te mustră și nici nu te judecă și, mai ales, că nu te blestemă. Ei nu și-au vărsat niciodată furia asupra ta, ci te tratează cu afecțiune și amabilitate. Cuvintele lor îți hrănesc inima și te captivează astfel încât să devii dezorientat și, fără să-ți dai seama, ești atras de ei și dispus să le fii de folos, devenind supapa și slujitorul lor. Nu ai nicio obiecție, dar ești dispus să lucrezi pentru ei ca un câine, ca un cal; ești înșelat de ei. Din acest motiv, nu ai absolut nicio reacție față de lucrarea pe care o fac Eu. Nu e de mirare că mereu îți dorești să-Mi aluneci în secret printre degete, și nu e de mirare că mereu îți dorești să folosești cuvinte dulci ca să obții prin înșelăciune o favoare din partea Mea. După cum s-a dovedit, ai avut deja un alt plan, un alt aranjament. Poți să vezi o mică parte din acțiunile Mele, ale Atotputernicului, dar nu știi o iotă despre judecata și mustrarea Mea. Nu știi când a început mustrarea Mea; știi doar cum să Mă înșeli – totuși, nu știi că nu voi tolera nicio necinstire din partea omului. De vreme ce te-ai hotărât deja să-Mi slujești, nu te voi lăsa să pleci. Sunt un Dumnezeu gelos și sunt un Dumnezeu gelos pe omenire. De vreme ce ți-ai așezat deja cuvintele pe altar, nu îți voi îngădui să fugi chiar dinaintea ochilor Mei și nu voi tolera să servești la doi stăpâni. Credeai că poți să ai o a doua dragoste după ce ți-ai așezat cuvintele pe altarul Meu și înaintea ochilor Mei? Cum aș putea să le permit oamenilor să Mă facă de râs în felul acesta? Credeai că poți să-Mi faci lejer făgăduințe și jurăminte cu limba? Cum ai putut să depui jurăminte lângă tronul Meu, tronul Celui care sunt Preaînalt? Credeai că jurămintele tale au dispărut deja? Permiteți-Mi să vă spun: chiar dacă trupurile voastre vor dispărea, jurămintele voastre nu pot să o facă. În final, vă voi condamna pe baza jurămintelor voastre. Totuși, credeți că puteți să Îmi faceți față punându-vă cuvintele înaintea Mea și că inimile voastre pot să servească spiritelor necurate și spiritelor rele. Cum ar putea mânia Mea să-i tolereze pe acei oameni care, asemănători câinilor și porcilor, Mă înșală? Trebuie să-Mi execut decretele administrative și să smulg cu forța din mâinile spiritelor necurate pe toți acei amorțiți și „pioși” care cred în Mine ca să Mă poată „sluji” în mod disciplinat, ca să fie boii și caii Mei și să se supună orchestrărilor Mele. Te voi face să-ți recapeți hotărârea anterioară și să-Mi slujești din nou. Nu voi tolera nicio creatură care Mă înșală. Credeai că ai putea, pur și simplu, să faci în mod absurd cereri și să minți în fața Mea? Credeai că nu ți-am auzit sau nu ți-am văzut cuvintele și faptele? Cum aș fi putut să nu-ți am în vedere cuvintele și faptele? Cum aș putea vreodată să le permit oamenilor să Mă înșele așa?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Caracterul vostru, al tuturor, este atât de infam!”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 342)

Am fost în mijlocul vostru, întovărășindu-Mă cu voi mai multe primăveri și toamne; am trăit printre voi o perioadă îndelungată și am trăit cu voi. Cât de mult din comportamentul vostru josnic Mi-a scăpat chiar din fața ochilor? Cuvintele voastre din inimă Îmi răsună mereu în urechi; milioane și milioane din aspirațiile voastre au fost așezate pe altarul Meu – prea multe ca să fie măcar numărate. Cu toate acestea, pentru dedicarea voastră și ceea ce sacrificați, nu dați nicio iotă. Pe altarul Meu nu puneți niciun măcar un strop de sinceritate. Unde sunt roadele credinței voastre în Mine? Ați primit har nesfârșit de la Mine și ați văzut nenumărate taine din cer; v-am arătat chiar și flăcările cerului, dar nu M-a lăsat inima să vă ard. Cu toate acestea, cât Mi-ați dat în schimb? Cât de mult sunteți dispuși să-Mi dați? Cu mâncarea pe care ți-am dat-o în mână, te întorci și Mi-o oferi, chiar spunând că era ceva ce ai obținut cu sudoarea muncii tale și că Îmi oferi tot ce-ți aparține. Cum de nu știi că toate „contribuțiile” tale pentru Mine sunt doar lucruri care au fost furate de pe altarul Meu? Mai mult decât atât, acum că Mi le oferi, nu Mă înșeli? Cum de nu știi că toate de care Mă bucur astăzi sunt ofrandele de pe altarul Meu, și nu ceea ce ai câștigat în schimbul muncii tale grele și, apoi, Mi-ai oferit? Chiar îndrăzniți să Mă înșelați astfel, așadar, cum pot să vă iert? Cum de vă puteți aștepta să mai îndur asta? V-am dat totul. V-am înlesnit totul, v-am asigurat nevoile și v-am deschis ochii și, totuși, Mă înșelați astfel, ignorându-vă conștiințele. V-am oferit în mod altruist totul, astfel încât, deși suferiți, tot să câștigați de la Mine tot ce am adus din cer. În ciuda acestui lucru, nu sunteți dedicați deloc și, chiar dacă ați venit cu o contribuție mică, încercați să vă „reglați conturile” cu Mine după aceea. Contribuția ta nu va fi egală cu zero? Ceea ce Mi-ai oferit nu este altceva decât un simplu fir de nisip, dar ce Mi-ai cerut este o tonă de aur. Nu ești pur și simplu absurd? Eu lucrez printre voi. Nu există absolut nicio urmă a celor zece procente care ar trebui să Mi se dea, ca să nu mai vorbim de sacrificii în plus. Mai mult, cele zece procente cu care au contribuit cei evlavioși sunt luate cu forța de către cei răi. Nu v-ați împrăștiat toți de lângă Mine? Nu sunteți toți potrivnici Mie? Nu-Mi distrugeți cu toții altarul? Cum ar putea ochii Mei să privească astfel de oameni ca pe niște comori? Nu sunt ei porcii și câinii pe care Îi detest? Cum M-aș putea referi la ticăloșiile voastre ca la o comoară? Pentru cine este făcută, de fapt, lucrarea Mea? Oare scopul acesteia este doar să vă lovească pe toți pentru a-Mi dezvălui autoritatea? Nu toate viețile voastre atârnă de un singur cuvânt din partea Mea? De ce oare folosesc numai cuvinte pentru a vă instrui și nu am transformat cuvintele în fapte pentru a vă lovi cât mai curând posibil? Scopul cuvintelor și al lucrării Mele este doar de a lovi omenirea? Sunt un Dumnezeu care ucide fără discriminare pe cei nevinovați? Chiar acum, câți dintre voi vin în fața Mea cu întreaga lor ființă pentru a căuta calea cea dreaptă a vieții umane? Doar trupurile voastre sunt în fața Mea; inimile voastre sunt tot în libertate, departe, foarte departe de Mine. Pentru că nu știți care este de fapt lucrarea Mea, unii dintre voi își doresc să plece de la Mine și să se îndepărteze de Mine, sperând, în schimb, să trăiască într-un paradis unde nu există mustrare sau judecată. Nu asta își doresc oamenii în inima lor? Cu siguranță nu încerc să te constrâng. Tu alegi pe ce cale să mergi. Calea de astăzi este una însoțită de judecată și blesteme, dar toți ar trebui să știți că toate lucrurile pe care vi le-am acordat – fie că este vorba de judecăți sau mustrări – sunt cele mai bune daruri pe care vi le pot da și că toate sunt lucruri de care aveți urgentă nevoie.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Caracterul vostru, al tuturor, este atât de infam!”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 343)

Am realizat un număr colosal de lucrări pe pământ și am umblat printre oameni atât de mulți ani și, cu toate acestea, oamenii au rareori cunoștințe cu privire la imaginea și firea Mea și puțini oameni pot explica în detaliu lucrarea pe care Eu o săvârșesc. Oamenilor le lipsesc atât de multe lucruri, le lipsește întotdeauna înțelegerea a ceea ce fac Eu, iar inimile lor sunt mereu vigilente, de parcă s-ar teme profund că îi voi pune într-o altă situație și apoi nu Îmi va mai păsa de ei. Astfel, atitudinile oamenilor față de Mine sunt mereu călduțe, însoțite de o doză puternică de precauție. Acest lucru se întâmplă deoarece oamenii au ajuns în prezent fără să înțeleagă lucrarea pe care Eu o săvârșesc și, mai ales, sunt consternați de cuvintele pe care le adresez lor. Ei țin cuvintele Mele în mâinile lor, fără să știe dacă ar trebui să-și ia angajamentul de a le crede cu statornicie sau dacă ar trebui să opteze pentru indecizie și să le uite. Ei nu știu dacă ar trebui să le pună în practică sau să aștepte și să vadă, dacă ar trebui să dea deoparte totul și să urmeze cu vitejie, sau dacă să continue să ofere lumii prietenia, ca înainte. Lumile interioare ale oamenilor sunt atât de complicate și atât de viclene. Deoarece oamenii nu pot să-Mi vadă cuvintele clar sau pe deplin, mulți dintre ei au dificultăți în a le practica și în a-și așterne inimile înaintea Mea. Vă înțeleg pe deplin dificultățile. Multe slăbiciuni sunt inevitabile atunci când trăiești în trup și mulți factori obiectivi vă creează dificultăți. Vă hrăniți familiile, vă petreceți zilele lucrând din greu, iar lunile și anii trec cu greutăți. Există multe dificultăți atunci când trăiești în trup – nu neg acest lucru și, bineînțeles, cerințele Mele către voi sunt făcute în concordanță cu dificultățile voastre. Cerințele din lucrarea pe care Eu o săvârșesc sunt toate bazate pe statura voastră actuală. Poate că atunci când oamenii lucrau în trecut, cerințele lor către voi erau amestecate cu elemente cu caracter excesiv, dar ar trebui să știți că nu am avut niciodată cerințe excesive de la voi în ceea ce am spus sau făcut. Toate cerințele se bazează pe natura oamenilor, pe trup și pe ceea ce au nevoie. Ar trebui să știți, și vă pot spune cu mare claritate, că nu Mă opun anumitor gândiri rezonabile ale oamenilor și naturii inerente a omenirii. Oamenii se îndoiesc și acum de cuvintele Mele și chiar mai puțin de jumătate dintre ei cred în cuvintele Mele doar pentru că nu înțeleg care sunt, de fapt, standardele pe care le-am stabilit pentru ei și nici nu înțeleg sensul original al cuvintelor Mele. Restul sunt necredincioși și chiar mai mulți sunt cei cărora le place să Mă audă „spunând povești”. Mai mult decât atât, există foarte mulți care se bucură de spectacol. Vă avertizez: multe dintre cuvintele Mele au fost deja dezvăluite celor care cred în Mine, iar pe cei care se bucură de priveliștea frumoasă a Împărăției, dar sunt blocați în afara porții ei, i-am alungat deja. Nu sunteți voi doar neghine detestate și respinse de Mine? Cum ați putut să Mă urmăriți plecând și apoi, cu bucurie, să Îmi urați bun venit la întoarcere? Vă spun, după ce oamenii din Ninive au auzit cuvintele furioase ale lui Iahve, s-au căit amarnic. Pentru că au crezut în cuvintele Lui au fost plini de frică și groază și, astfel, s-au căit amarnic. Cât despre oamenii de astăzi, cu toate că și voi Îmi credeți cuvintele și chiar mai mult decât atât, credeți că Iahve a venit încă o dată printre voi astăzi, atitudinea voastră nu este decât nerespectuoasă, de parcă doar L-ați observa pe Isus care S-a născut în Iudeea cu mii de ani în urmă, iar acum S-a pogorât în mijlocul vostru. Înțeleg pe deplin înșelăciunea care există în inimile voastre; majoritatea dintre voi Mă urmați din curiozitate și ați ajuns să Mă căutați din deșertăciune. Când cea de-a treia dorință a voastră este spulberată – dorința pentru o viață pașnică și fericită – și curiozitatea voastră se risipește. Cuvintele și faptele voastre expun înșelăciunea care există în inima fiecăruia dintre voi. Ca să fiu sincer, voi sunteți doar curioși în privința Mea, dar nu vă temeți de Mine; nu sunteți atenți la ce spuneți și cu atât mai puțin vă puneți înfrânarea la încercare în comportamentul vostru. Așadar, ce fel de credință aveți cu adevărat? Este autentică? Voi doar Îmi folosiți cuvintele ca să vă risipiți grijile și să vă îndulciți plictiseala, ca să umpleți spațiile rămase goale din viața voastră. Care dintre voi Mi-a pus cuvintele în practică? Cine are credință adevărată? Continuați să strigați că Dumnezeu este un Dumnezeu care vede adânc în inimile oamenilor, dar cum este compatibil cu Mine Dumnezeul despre care strigați în inimile voastre? Dacă tot țipați așa, atunci de ce vă purtați astfel? Oare aceasta să fie dragostea cu care vreți să Mă răsplătiți? Pe buzele voastre nu este niciun pic de devotament, și unde sunt sacrificiile și faptele voastre bune? Dacă nu ar fi ajuns cuvintele voastre la urechile Mele, cum aș fi putut să vă urăsc atât de mult? Dacă ați crezut cu adevărat în Mine, cum ați putut să cădeți într-o astfel de nefericire? Aveți niște chipuri atât de deprimate, de parcă ați fi la judecată, în Infern. Nu aveți nici măcar un strop de vitalitate și vorbiți timid despre vocile voastre interioare; sunteți chiar plini de nemulțumiri și blesteme. V-ați pierdut încrederea în ceea ce fac cu mult timp în urmă și până și credința voastră inițială a dispărut, deci cum M-ați putea urma până la final? Dacă așa stau lucrurile, cum puteți fi mântuiți?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvinte pentru cei tineri și cei vârstnici”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 344)

Deși lucrarea Mea vă este foarte mult de ajutor, totuși, cuvintele Mele se pierd întotdeauna în voi și ajung să nu mai însemne nimic. Este dificil să găsesc obiecte pe care să le desăvârșesc, iar astăzi aproape că Mi-am pierdut speranța în voi. Am căutat printre voi timp de mai mulți ani, dar este dificil să găsesc pe cineva care să-Mi poată fi confident. Mă simt de parcă nu mai am încredere să continuu să lucrez în voi, și nici iubire cu care să vă iubesc în continuare. Acest lucru se întâmplă deoarece, cu mult timp în urmă, am devenit dezgustat de acele „realizări” minuscule și patetice ale voastre; parcă niciodată nu aș fi vorbit printre voi și nu aș fi lucrat în voi. Realizările voastre sunt atât de dezgustătoare. Mereu aduceți ruina și rușinea asupra voastră și aproape că nu aveți nicio valoare. Abia mai pot să găsesc asemănarea unui om în voi sau să simt o urmă de om. Unde este parfumul vostru proaspăt? Unde este prețul pe care l-ați plătit timp de mulți ani și unde sunt rezultatele? Nu le-ați găsit niciodată? Lucrarea Mea are acum un nou început, o nouă linie de plecare. Voi duce la împlinire planuri mărețe și vreau să săvârșesc o lucrare chiar mai măreață; cu toate acestea, încă vă tăvăliți în noroi ca înainte, trăind în apele murdare ale trecutului, și, practic, nu ați reușit să vă eliberați de situația voastră dificilă inițială. Drept urmare, încă nu ați obținut nimic din cuvintele Mele. Tot nu v-ați eliberat din locul vostru original de noroi și apă murdară și doar Îmi cunoașteți cuvintele, dar, în realitate, nu ați intrat în tărâmul libertății cuvintelor Mele, așadar, cuvintele Mele nu vi s-au revelat niciodată; ele sunt ca o carte de profeții care a fost sigilată mii de ani. Apar în viețile voastre, dar voi nu sunteți niciodată conștienți de asta. Nici măcar nu Mă recunoașteți. Aproape jumătate dintre cuvintele pe care le spun sunt ca să vă judec, iar ele au doar pe jumătate efectul pe care ar trebui să-l aibă, și anume să insufle teama profund în voi. Cealaltă jumătate constă în cuvinte care vă învață despre viață și cum să vă comportați. Totuși, s-ar părea că, în ceea ce vă privește, aceste cuvinte nici măcar nu există și parcă ați asculta cuvintele unor copii, cuvinte cărora mereu le zâmbiți voalat, dar pe care nu le puneți în practică. Aceste lucruri nu v-au preocupat niciodată; mereu Mi-ați observat acțiunile din curiozitate, înainte de toate și, ca urmare, acum ați căzut în întuneric și nu puteți vedea lumina, așa că plângeți jalnic în beznă. Ceea ce vreau este supunerea voastră, supunerea voastră necondiționată și, chiar mai mult, Eu cer ca voi să fiți întru totul siguri de tot ce spun. Nu ar trebui să adoptați o atitudine de neglijență și mai ales nu ar trebui să tratați în mod selectiv lucrurile pe care le spun, și nici să fiți indiferenți față de cuvintele și lucrarea Mea, după cum vă este obiceiul. Lucrarea Mea este săvârșită în mijlocul vostru, iar Eu am revărsat multe dintre cuvintele Mele asupra voastră, dar, dacă Mă tratați astfel, pot doar să dau familiilor neamurilor ceea ce nu ați dobândit și nici nu ați pus în practică. Pe care dintre toate ființele create nu o țin în mâinile Mele? Majoritatea dintre voi sunteți la o „vârstă înaintată” și nu aveți energia pe care o am Eu ca să acceptați acest tip de lucrare. Sunteți precum o pasăre Hanhao,^[a] abia vă descurcați și niciodată nu Mi-ați tratat cuvintele cu seriozitate. Oamenii tineri sunt extrem de vanitoși și indulgenți și acordă și mai puțină atenție lucrării Mele. Nu îi interesează să se ospăteze din delicatesele de la banchetul Meu; ei sunt ca o pasăre micuță care a scăpat din colivie ca să se aventureze în depărtare. Cum pot astfel de tineri și vârstnici să Îmi fie folositori?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvinte pentru cei tineri și cei vârstnici”

Note de subsol:

a. Povestea păsării Hanhao este foarte asemănătoare cu fabula lui Esop despre furnică și greiere. Pasărea Hanhao preferă să doarmă în loc să-și construiască un cuib cât timp vremea este caldă, în ciuda avertismentelor repetate ale vecinei sale, o coțofană. Când sosește iarna, pasărea moare înghețată.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 345)

Deși voi, tinerilor, sunteți toți ca niște lei puternici, rareori aveți calea adevărată în inimile voastre. Tinerețea voastră nu vă dă dreptul la mai mult din lucrarea Mea; dimpotrivă, Mă dezgustați mereu. Deși sunteți tineri, ori vă lipsește vitalitatea, ori ambiția, și sunteți mereu neutri cu privire la viitorul vostru; parcă ați fi indiferenți și meditativi. S-ar putea spune că vitalitatea, idealurile și poziția adoptată, lucruri care ar trebui să fie găsite în tineri, sub nicio formă nu pot fi găsite în voi; voi, astfel de persoane tinere, sunteți fără poziție și nu aveți abilitatea de a distinge între ce e corect și greșit, bine și rău, frumusețe și urâțenie. Este imposibil să găsesc în voi vreun element care să fie proaspăt. Sunteți aproape complet demodați, iar voi, astfel de tineri, ați învățat, de asemenea, să urmați mulțimea, să fiți iraționali. Nu puteți niciodată distinge în mod clar binele de rău, nu puteți face diferența dintre lucrurile adevărate și false, niciodată nu năzuiți spre excelență și nici nu puteți să vă dați seama ce este corect și ce este greșit, ce este adevăr și ce este ipocrizie. În voi, religia duhnește mai pregnant și mai aspru decât în oamenii în vârstă. Sunteți chiar aroganți și absurzi, sunteți competitivi, iar pofta voastră de agresivitate este foarte puternică – cum ar putea o astfel de persoană tânără să aibă adevărul? Cum poate să mărturisească ferm cineva care nu ia poziție? Cum poate cineva care nu are abilitatea de a face diferența dintre ce este corect și greșit să fie numit o persoană tânără? Cum poate cineva care nu are vitalitatea, vigoarea, prospețimea, calmul și statornicia unei persoane tinere să fie numit un adept al Meu? Cum ar putea cineva care nu are niciun adevăr sau simț al justiției, dar căruia îi place să se joace și să se lupte, să fie demn de a fi martorul Meu? Ochii plini de înșelăciune și prejudecăți față de ceilalți nu sunt lucruri pe care oamenii tineri ar trebui să le aibă, iar tinerii nu ar trebui să săvârșească acte distructive și abominabile. Ei nu ar trebui să fie lipsiți de idealuri, aspirații sau de o dorință entuziastă de a deveni mai buni; nu ar trebui să fie descurajați de perspectivele lor și nici nu ar trebui să își piardă speranța în viață sau încrederea în viitor; ar trebui să aibă perseverența de a continua drumul adevărului pe care l-au ales acum – să-și împlinească dorința de a-și sacrifica întreaga viață pentru Mine. Nu ar trebui să trăiască fără adevăr, nici să ascundă ipocrizie și necinste – ar trebui să rămână fermi pe poziția corectă. Ei nu ar trebui doar să fie pasivi, ci ar trebui să aibă spiritul de a îndrăzni să facă sacrificii și să lupte pentru dreptate și adevăr. Oamenii tineri ar trebui să aibă curajul de a nu ceda în fața opresiunii forțelor întunericului și de a transforma semnificația existenței lor. Tinerii nu ar trebui să renunțe în fața nenorocirilor, ci ar trebui să fie deschiși și sinceri și cu un spirit de iertare pentru frații și surorile lor. Bineînțeles, acestea sunt cerințele Mele pentru toată lumea, cât și sfatul Meu pentru toată lumea. Dar chiar mai mult, acestea sunt cuvintele Mele liniștitoare pentru toți oamenii tiner. Ar trebui să practicați potrivit cuvintelor Mele. În special, persoanelor tinere nu ar trebui să le lipsească hotărârea de a-și exersa discernământul în anumite probleme și de a căuta dreptatea și adevărul. Ar trebui să căutați toate lucrurile frumoase și bune și ar trebui să dobândiți realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Ar trebui să fiți responsabili față de viața voastră – nu trebuie să o tratați cu ușurință. Oamenii vin pe pământ și Mă întâlnesc rareori și, de asemenea, rar au oportunitatea de a căuta și dobândi adevărul. De ce nu să nu prețuiești acest moment frumos ca pe calea corectă de urmat în această viață? Și de ce disprețuiți atât de mult adevărul și dreptatea? De ce vă călcați mereu în picioare și vă distrugeți pentru acea nedreptate și murdărie care se joacă cu oamenii? Și de ce vă purtați ca acei oameni în vârstă care se dedau celor făcute de nedrepți? De ce imitați vechile căi ale lucrurilor vechi? Viețile voastre ar trebui să fie pline de dreptate, adevăr și sfințenie; la o vârstă atât de fragedă, viețile voastre nu ar trebui să fie atât de depravate și să ducă spre căderea în Infern. Nu credeți că asta ar fi o nenorocire înspăimântătoare? Nu credeți că ar fi îngrozitor de nedrept?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvinte pentru cei tineri și cei vârstnici”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 346)

Dacă o lucrare atât de mare și atât de multe cuvinte nu au avut niciun efect asupra ta, atunci când vine momentul să răspândești lucrarea lui Dumnezeu, nu vei putea să-ți îndeplinești datoria și vei fi rușinat și umilit. În acel moment, vei simți că Îi datorezi atât de mult lui Dumnezeu, încât cunoașterea ta despre Dumnezeu este foarte superficială. Dacă nu urmărești cunoașterea lui Dumnezeu astăzi, în timp ce El lucrează, pe urmă va fi prea târziu. În final, nu vei avea o cunoaștere despre care să vorbești – vei rămâne gol, cu nimic. Ce anume vei folosi pentru a-I da socoteală lui Dumnezeu? Ai tupeul de a te uita la Dumnezeu? Ar trebui să lucrezi din greu în căutarea ta acum, ca în final să știi, precum Petru, cât de benefică este mustrarea și judecata lui Dumnezeu pentru om și că fără mustrarea și judecata Sa, omul nu poate fi mântuit, și poate doar să se afunde și mai adânc în acest pământ murdar, chiar mai adânc în mocirlă. Oamenii au fost corupți de Satana, au uneltit unul împotriva celuilalt și s-au călcat în picioare reciproc, și-au pierdut frica de Dumnezeu. Neascultarea lor este prea mare, noțiunile lor sunt prea multe și toți aparțin Satanei. Fără mustrarea și judecata lui Dumnezeu, firea coruptă a omului nu ar putea fi curățată și el nu ar putea fi salvat. Ceea ce este exprimat de lucrarea întrupării lui Dumnezeu în trup este exact ceea ce este exprimat de Duh, iar lucrarea pe care o face El este îndeplinită conform celei făcută de Duh. Astăzi, dacă nu ai cunoștință despre această lucrare, atunci ești așa de nesăbuit și ai pierdut atât de mult! Dacă nu ai câștigat mântuirea lui Dumnezeu, atunci convingerea ta este credință religioasă și tu ești un creștin care aparține religiei. Pentru că te ții bine de o doctrină moartă, ai pierdut noua lucrare a Duhului Sfânt; alții, care caută iubirea de Dumnezeu sunt capabili să obțină adevărul și viața, în timp ce credința ta este incapabilă să câștige aprobarea lui Dumnezeu. În schimb, ai devenit un răufăcător, cineva care face fapte dezastruoase și pline de ură; ai devenit bătaia de joc a Satanei și un prizonier al Satanei. În Dumnezeu, nu să creadă trebuie omul, ci să-L iubească, să-L urmeze și să-L venereze. Dacă nu urmezi astăzi, atunci va veni ziua când spui: „Pe vremea aceea, de ce nu L-am urmat pe Dumnezeu cum se cuvine, nu L-am mulțumit cum se cuvine, nu am urmărit schimbări în firea vieții mele? Cât de mult regret că nu am putut să mă supun lui Dumnezeu în acel moment și că nu am urmărit să cunosc cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus atât de multe atunci; cum de am putut să nu urmăresc? Am fost așa de prost!” Te vei urî pe tine însuți într-un anumit grad. Astăzi, tu nu crezi cuvintele pe care le spun și nu le dai atenție; când vine ziua ca această lucrare să se răspândească și o vezi în întregime, vei regreta și, în acel moment, vei fi uluit. Există binecuvântări, totuși tu nu știi să te bucuri de ele, și există adevărul, totuși tu nu îl urmărești. Nu te faci singur demn de dispreț? Astăzi, deși următorul pas al lucrării lui Dumnezeu încă trebuie să înceapă, nu există nimic excepțional în privința cerințelor care îți sunt adresate și a ceea ce ți se cere să trăiești. Există atât de multă lucrare și atât de multe adevăruri; nu sunt ele demne să fie cunoscute de tine? Nu pot mustrarea și judecata lui Dumnezeu să îți trezească duhul? Nu pot mustrarea și judecata lui Dumnezeu să te facă să te urăști pe tine însuți? Ești mulțumit să trăiești sub influența Satanei, cu pace și bucurie și puțin confort trupesc? Nu ești tu cel mai josnic dintre toți oamenii? Nu e nimeni mai nesăbuit decât aceia care au zărit mântuirea, dar nu urmăresc să o câștige; aceștia sunt oamenii care se îmbuibă cu trupul și se bucură de Satana. Speri că a ta credință în Dumnezeu nu va presupune nicio provocare și niciun necaz și nici cea mai mică greutate. Întotdeauna urmărești acele lucruri care sunt lipsite de valoare și nu acorzi valoare vieții, în schimb, pui propriile tale gânduri extravagante înaintea adevărului. Ești așa de lipsit de valoare! Trăiești ca un porc – ce diferență este între tine și porci și câini? Nu sunt toți fiare aceia care nu urmăresc adevărul și care în schimb iubesc trupul? Nu sunt toți morții aceia fără duhuri, cadavre umblătoare? Câte cuvinte au fost rostite în mijlocul vostru? A fost făcută doar puțină lucrare în mijlocul vostru? Cât de multe am oferit în mijlocul vostru? Deci, de ce nu le-ai câștigat? Ce motiv ai să te plângi? Nu este adevărat că nu ai câștigat nimic pentru că ești prea îndrăgostit de trup? Și nu e deoarece gândurile tale sunt prea extravagante? Nu este deoarece ești prea prost? Dacă ești incapabil să câștigi aceste binecuvântări, poți să-L învinuiești pe Dumnezeu că nu te-a mântuit? Ceea ce urmărești tu este să fii capabil să câștigi pacea după ce ai crezut în Dumnezeu, pentru ca ai tăi copii să nu se îmbolnăvească, pentru ca soțul tău să aibă o slujbă bună, pentru ca fiul tău să-și găsească o soție bună, pentru ca fiica ta să-și găsească un soț decent, pentru ca boii și caii tăi să are pământul bine, pentru un an de vreme bună pentru recoltele tale. Asta e ceea ce cauți tu. Ce urmărești tu e doar să trăiești în confort, pentru ca niciun accident să nu se întâmple familiei tale, pentru ca vânturile să te ocolească, pentru ca fața ta să nu fie atinsă de praf, pentru ca recoltele familiei tale să nu fie inundate, pentru ca tu să nu fii afectat de vreun dezastru, să trăiești în îmbrățișarea lui Dumnezeu, să trăiești într-un cuibușor confortabil. Un laș ca tine, care întotdeauna urmărește trupul – ai o inimă, ai un duh? Nu ești o fiară? Îți ofer calea adevărată fără a cere nimic în schimb, și tu tot nu cauți. Ești tu unul dintre aceia care cred în Dumnezeu? Îți acord viața umană reală, și tu tot nu cauți. Nu ești tu la fel cu un porc sau un câine? Porcii nu urmăresc viața omului, ei nu urmăresc să fie curățiți și nu înțeleg ce este viața. În fiecare zi, după ce mănâncă pe săturate, ei doar dorm. Eu ți-am dat calea adevărată și tu tot nu ai câștigat-o: ești cu mâinile goale. Ești dispus să continui în această viață, viața unui porc? Care este însemnătatea existenței unor astfel de oameni? Viața ta este demnă de dispreț și josnică, trăiești în mijlocul murdăriei și desfrâului și nu urmărești niciun scop; nu este viața ta cea mai josnică dintre toate? Ai tupeul de a te uita la Dumnezeu? Dacă tu continui să experimentezi în acest mod, nu-i așa că nu vei obține nimic? Adevărata cale ți-a fost oferită, dar dacă poți sau nu să o câștigi depinde de propria ta căutare personală.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 347)

Trupul vostru, dorințele voastre exagerate, lăcomia voastră, desfrâul vostru sunt adânc înrădăcinate în voi. Aceste lucruri vă domină inimile atât de mult încât nu aveți puterea să vă scuturați de jugul acelor gânduri feudale și degenerate. Nu aveți nici dorința de a schimba situația voastră actuală, nici să vă debarasați de influența întunericului. Acele lucruri pur și simplu vă încătușează. Chiar dacă toți știți că această viață este atât de dureroasă și că această lume a oamenilor este prea întunecată, totuși nici măcar unul dintre voi nu are curajul să-și schimbe viața. Nu vă doriți decât să scăpați de realitățile acestei vieți, să atingeți transcendența sufletului și să trăiți într-un mediu pașnic, fericit, ca în rai. Nu sunteți dispuși să îndurați greutăți pentru a vă schimba viața pe care o duceți; și nici nu doriți să căutați în această mustrare și judecată viața în care ar trebui să intrați. Dimpotrivă, aveți numai visuri nerealiste despre lumea minunată de dincolo de trup. Viața după care tânjiți este una pe care o puteți dobândi ușor, fără să îndurați nicio durere. Aceasta este total nerealist! Pentru că ceea ce sperați nu este să duceți o viață plină de sens în trup și să obțineți adevărul în timpul vieții, adică să trăiți pentru adevăr și să apărați dreptatea. Aceasta nu este ceea ce voi ați considera o viață strălucitoare, vie. Simțiți că aceasta nu ar fi o viață încântătoare sau plină de sens. În ochii voștri, a duce o astfel de viață ar părea o nedreptate! Chiar dacă acceptați această mustrare astăzi, ceea ce urmăriți nu este să obțineți adevărul sau să trăiți adevărul în prezent, ci, mai degrabă, să puteți intra mai târziu într-o viață fericită dincolo de trup. Nu căutați adevărul, nici nu îl apărați și, cu siguranță, nu existați pentru adevăr. Nu sunteți în căutarea intrării astăzi, dar, în schimb, vă gândiți la viitor și la ceea ce s-ar putea întâmpla într-o zi: veți privi cerul albastru, veți vărsa lacrimi amare și veți aștepta să fiți luați la ceruri într-o zi. Nu știți că modul vostru de gândire a pierdut deja contactul cu realitatea? Continuați să credeți că Mântuitorul bunătății și al compasiunii infinite va veni într-o bună zi să te ia cu El, pe tine, cel care ai îndurat greutăți și suferințe în această lume și că El îți va soluționa nemulțumirile și va cere răzbunarea în numele tău, cel care ai fost persecutat și oprimat. Nu ești plin de păcate? Ești singurul care a suferit în această lume? Ai căzut în domeniul Satanei și ai suferit – chiar mai trebuie Dumnezeu să-ți soluționeze nemulțumirile? Cei care nu pot să împlinească cerințele lui Dumnezeu – nu sunt ei cu toții dușmanii lui Dumnezeu? Cei care nu cred în Dumnezeu întrupat – nu sunt ei antihristul? La ce ajută faptele tale bune? Pot ele să înlocuiască o inimă care se închină lui Dumnezeu? Nu poți primi binecuvântarea lui Dumnezeu doar pentru că faci câteva fapte bune și Dumnezeu nu-ți va soluționa nemulțumirile și nu va răzbuna nedreptățile împotriva ta doar pentru că ai fost persecutat și oprimat. Cei care cred în Dumnezeu, dar nu Îl cunosc pe Dumnezeu, însă fac fapte bune – nu sunt și ei mustrați cu toții? Credința ta în Dumnezeu e slabă, vrei doar ca Dumnezeu să îndrepte și să răzbune nedreptățile care ți s-au adus și vrei ca Dumnezeu să îți ofere ziua ta, o zi în care poți în sfârșit să ții capul sus. Dar refuzi să fii atent la adevăr și nici nu ești însetat să îți trăiești adevărul. Cu atât mai puțin te poți elibera de viața aceasta grea și searbădă. În schimb, în vreme ce îți trăiești viața în trup și în păcat, te uiți cu speranță la Dumnezeu să îți rezolve nemulțumirile și să risipească ceața care îți împresoară existența. Dar este posibil? Dacă ești în posesia adevărului, Îl poți urma pe Dumnezeu. Dacă ai trăire, poți fi o întruchipare a cuvântului lui Dumnezeu. Dacă ai viață, te poți bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Cei care sunt în posesia adevărului se pot bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Dumnezeu aduce îndreptare celor care Îl iubesc din toată inima și care îndură greutăți și suferințe, dar nu celor care se iubesc doar pe ei înșiși și care au căzut pradă înșelăciunilor Satanei. Cum poate exista bunătate în aceia care nu iubesc adevărul? Cum poate exista dreptate în aceia care nu iubesc decât trupul? Oare despre dreptate și bunătate nu se vorbește în legătură cu adevărul? Nu sunt ele rezervate celor care Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima? Cei care nu iubesc adevărul și sunt doar niște leșuri împuțite – nu găzduiesc oare toți acești oameni răul? Cei care sunt incapabili să trăiască adevărul – nu sunt ei toți dușmanii adevărului? Dar voi?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 348)

Gestionarea omului a fost întotdeauna datoria Mea. Mai mult, cucerirea omului este ceea ce am rânduit când am creat lumea. Oamenii s-ar putea să nu știe că voi cuceri complet omul în zilele de pe urmă sau cum cucerirea celor răzvrătiți din rândul omenirii este dovada înfrângerii Satanei de către Mine. Dar, când dușmanul Meu s-a alăturat luptei cu Mine, i-am spus deja că îi voi cuceri pe cei pe care Satana i-a luat captivi și i-a făcut copiii lui, slujitorii loiali care îi supravegheau casa. Semnificația inițială a cuceririi este aceea de a înfrânge, de a supune umilirii; în limba israeliților, înseamnă a înfrânge complet, a distruge și a face pe cineva incapabil de a Mi se împotrivi în continuare. Dar astăzi, când este folosit printre voi, sensul cuvântului este de a cuceri. Ar trebui să știți că intenția Mea a fost întotdeauna să nimicesc complet și să pun pe fugă pe cei răi ai omenirii, ca să nu se mai poată răzvrăti împotriva Mea și nici să nu mai aibă curajul să-Mi întrerupă sau să-Mi tulbure lucrarea. Astfel, în ceea ce-l privește pe om, acest cuvânt a ajuns să însemne cucerire. Oricare ar fi conotațiile termenului, lucrarea Mea este să înfrâng oamenii. Căci, deși este adevărat că omenirea este doar un adaos al gestionării Mele, ca să fiu mai exact, oamenii nu sunt nimic altceva decât vrăjmașii Mei. Oamenii sunt cei răi care Mi se opun și nu Mă ascultă. Oamenii nu sunt nimic altceva decât descendenții celui rău care a fost blestemat de Mine. Oamenii nu sunt nimic altceva decât descendenții arhanghelului care M-a trădat. Oamenii nu sunt altceva decât moștenirea diavolului, care, disprețuit de Mine cu mult timp în urmă, a fost inamicul Meu ireconciliabil de atunci. Pentru că cerul de deasupra întregii omeniri este înnorat și întunecat, fără nicio urmă de claritate, iar lumea omenească e aruncată în întunericul beznă, astfel încât cineva care trăiește în ea nu-și poate vedea nici măcar mâna întinsă înaintea feței sau soarele când își înalță capul. Drumul de sub picioarele lui, noroios și plin de gropi, face meandre șerpuitoare; întreg pământul este plin de cadavre. Colțurile întunecate sunt umplute cu rămășițele morților, iar în colțurile răcoroase și umbrite mulțimi de demoni și-au construit locașuri. Și peste tot în lumea oamenilor, demonii vin și pleacă în hoarde. Urmașii a tot felul de bestii, plini de murdărie, sunt prinși într-o luptă înverșunată, al cărei sunet lovește cu teroare în inimă. În astfel de momente, într-o astfel de lume, într-un astfel de „paradis pământesc”, unde merge cineva să-și caute împlinirile vieții? Unde s-ar putea duce pentru a-și găsi destinația vieții? Omenirea, călcată de multă vreme sub picioarele Satanei, a fost de la început un actor care a preluat imaginea Satanei – mai mult decât atât, omenirea este întruchiparea Satanei și servește ca dovadă care e martoră pentru Satana, tare și clar. Cum poate o astfel de rasă umană, o așa grămadă de deșeuri degenerate, un astfel de descendent al acestei familii omenești corupte, să fie martoră pentru Dumnezeu? De unde vine slava Mea? De unde poate începe să vorbească cineva despre mărturia Mea? Căci vrăjmașul care, corupând omenirea, se pune împotriva Mea, a luat deja omenirea – omenirea pe care am creat-o cu mult timp în urmă și care a fost plină de slava Mea și de trăirea Mea – și a spurcat-o. Mi-a smuls gloria și a impregnat omul numai cu o otravă profund îmbibată cu urâciunea Satanei și cu zeamă din fructul pomului cunoașterii binelui și răului. La început am creat omenirea; adică l-am creat pe strămoșul omenirii, pe Adam. El era înzestrat cu formă și imagine, plin de vigoare, plin de vitalitate și, în plus, era însoțit de slava Mea. Aceea a fost ziua slăvită când am creat omul. După aceea, Eva a fost făcută din trupul lui Adam și a fost și ea strămoșul omului, și astfel, oamenii pe care i-am creat au fost umpluți de suflul Meu și plini de slava Mea. Adam s-a născut inițial din mâna Mea și a fost reprezentarea imaginii Mele. Astfel, înțelesul original al numelui „Adam” a fost o ființă creată de Mine, impregnată de energia Mea vitală, impregnată de slava Mea, având formă și imagine, având duh și suflare. El a fost singura ființă creată, având duh, capabilă să Mă reprezinte, să-Mi poarte imaginea și să primească suflul Meu. La început, Eva era cel de-al doilea om înzestrat cu suflu a cărei creație am orânduit-o, astfel încât sensul original al numelui „Eva” era o ființă creată care să continue slava Mea, plină de vitalitatea Mea și, mai mult, înzestrată cu slava Mea. Eva a venit din Adam, așa că și ea Mi-a purtat imaginea, căci ea a fost cea de-a doua ființă umană care a fost creată după imaginea Mea. Semnificația inițială a numelui „Eva” a fost un om viu, cu duh, carne și oase, a doua mărturie a Mea, precum și a doua Mea imagine între oameni. Ei au fost strămoșii omenirii, comoara pură și prețioasă a omului și, de la începuturi, ființe vii înzestrate cu duh. Cu toate acestea, cel rău i-a călcat în picioare și i-a luat prizonieri pe urmașii strămoșilor omenirii, scufundând lumea omenească în întuneric complet și făcând în așa fel încât urmașii să nu mai creadă în existența Mea. Chiar mai abominabil este faptul că atunci când cel rău îi corupe pe oameni și îi calcă în picioare, el smulge cu cruzime slava Mea, mărturia Mea, vitalitatea pe care le-am dăruit-o, suflarea și viața pe care le-am suflat în ei, toată slava Mea în lumea umană și tot sângele inimii pe care l-am sacrificat pentru omenire. Omenirea nu mai este în lumină, oamenii au pierdut tot ce le-am dat și au aruncat slava pe care le-am dat-o. Cum pot să recunoască ei faptul că Eu sunt Domnul tuturor ființelor create? Cum pot ei să continue să creadă în existența Mea în ceruri? Cum pot descoperi ei manifestările slavei Mele pe pământ? Cum pot acești nepoți și nepoate să-L considere pe Dumnezeul venerat de proprii lor strămoși ca Domnul care i-a creat? Acești nepoți și nepoate demne de milă au „prezentat” cu generozitate celui rău slava, imaginea și mărturia pe care le-am revărsat peste Adam și Eva, precum și viața pe care le-am acordat-o oamenilor și de care depind pentru a exista; și sunt întru totul nepăsători de prezența celui rău, și îi dau acestuia toată slava Mea. Nu este aceasta tocmai sursa termenului „gunoi”? Cum să poată o astfel de omenire, asemenea demoni răi, astfel de cadavre ambulante, astfel de imagini ale Satanei și astfel de dușmani ai Mei, să aibă slava Mea? Îmi voi lua înapoi slava, Îmi voi lua înapoi mărturia care există printre oameni și toate cele ce Mi-au aparținut odată și pe care Eu le-am dat omenirii demult – voi cuceri complet omenirea. Cu toate acestea, tu ar trebui să știi că oamenii pe care i-am creat erau oameni sfinți care Îmi purtau chipul și slava. Ei nu au aparținut Satanei, nici nu au fost supuși călcării sale în picioare, ci au fost pur și simplu o manifestare a Mea, fără nicio urmă de otravă de-a Satanei. Și așa, informez omenirea că vreau numai ceea ce este creat de mâna Mea, sfinții pe care îi iubesc și care nu aparțin niciunei alte entități. Mai mult, Mă voi bucura de ei și îi voi considera ca fiind slava Mea. Totuși, ceea ce vreau nu este omenirea care a fost coruptă de Satana, care aparține astăzi Satanei și care nu mai este creația Mea originală. Pentru că intenționez să reintru în posesia slavei Mele care există în lumea omenească, îi voi cuceri pe deplin pe supraviețuitorii din omenire ca o dovadă a slavei Mele în înfrângerea Satanei. Eu iau numai mărturia Mea ca și cristalizare a Sinelui Meu, ca obiect al bucuriei Mele. Aceasta este voia Mea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce înseamnă să fii o persoană adevărată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 349)

A fost nevoie de zeci de mii de ani de istorie pentru ca omenirea să ajungă acolo unde este astăzi, cu toate acestea, omenirea pe care am creat-o la început a decăzut de mult. Omenirea nu mai este omenirea pe care Eu o doresc și astfel, în ochii Mei, oamenii nu mai merită denumirea de omenire. Ei sunt, mai degrabă, gunoiul omenirii pe care Satana a luat-o în captivitate, cadavrele ambulante putrede care sunt locuite de Satana și cu care Satana se îmbracă. Oamenii nu au nicio încredere în existența Mea și nici nu Îmi întâmpină venirea. Omenirea doar răspunde cu mari rezerve la cererile Mele, le acceptă temporar și nu împărtășește cu sinceritate bucuriile și necazurile vieții cu Mine. Din moment ce oamenii Mă văd ca fiind de nepătruns, ei Îmi oferă zâmbete reținute, cu atitudinea de a se da pe lângă cine e la putere, căci oamenii nu cunosc lucrarea Mea, cu atât mai puțin voia Mea în prezent. Voi fi sincer cu voi: când va veni ziua, suferința oricui Mi se închină va fi mai ușor de îndurat decât a voastră. Nivelul credinței voastre în Mine nu-l depășește, în realitate, pe cel al lui Iov – chiar și credința fariseilor evrei o depășește pe a voastră – și, astfel, dacă ziua focului se coboară, suferința voastră va fi mai gravă decât cea a fariseilor când au fost dojeniți de Isus, decât cea a celor 250 de conducători care s-au opus lui Moise și decât cea a Sodomei sub flăcările fierbinți ale distrugerii ei. Când Moise a lovit stânca și apa dată de Iahve a izvorât, aceasta s-a datorat credinței sale. Când David a cântat la liră laude pentru Mine, Iahve – cu inima plină de bucurie – a fost datorită credinței lui. Când Iov și-a pierdut animalele care umpleau munții și nenumăratele bogății, iar trupul său a fost acoperit de bube dureroase, a fost datorită credinței lui. Când a putut să audă glasul Meu, a lui Iahve, și să vadă slava Mea, a lui Iahve, a fost datorită credinței sale. Faptul că Petru a putut să-L urmeze pe Isus Hristos a fost pe baza credinței lui. Faptul că a putut fi pironit pe cruce de dragul Meu și că a dat mărturie slăvită, a fost tot pe baza credinței lui. Când Ioan a văzut imaginea slăvită a Fiului Omului, a fost pe baza credinței sale. Când a avut viziunea zilelor de pe urmă, a fost cu atât mai mult datorită credinței lui. Motivul pentru care așa-numitele mulțimi ale neamurilor au primit revelația Mea și au ajuns să știe că M-am întors în trup pentru a-Mi face lucrarea între oameni se datorează, de asemenea, credinței lor. Toți aceia care sunt loviți de cuvintele Mele dure și totuși li se aduce consolare de către ele și sunt mântuiți – nu au făcut-o datorită credinței lor? Cei care cred în Mine, dar care totuși suferă greutăți, nu au fost, de asemenea, respinși de lume? Cei care trăiesc în afara cuvântului Meu, fugind de suferința judecății, nu rătăcesc cu toții prin lume? Ei sunt asemănători frunzelor toamnei care flutură ici și colo, fără niciun loc de odihnă, cu atât mai puțin în cuvintele Mele de consolare. Cu toate că mustrarea și rafinarea Mea nu îi urmează, nu sunt ei cerșetori duși de val dintr-un loc în altul, rătăcind pe străzile din afara Împărăției cerurilor? Este lumea într-adevăr locul tău de odihnă? Poți tu cu adevărat, evitând mustrarea Mea, să obții cel mai slab zâmbet de mulțumire de la lume? Poți tu să-ți folosești cu adevărat bucuria efemeră pentru a-ți acoperi goliciunea inimii, goliciunea care nu poate fi ascunsă? Poate că ești în stare să-i păcălești pe toți din familia ta, dar niciodată nu Mă poți păcăli pe Mine. Deoarece credința ta este prea slabă, ești încă, până în ziua de azi, neputincios în a găsi oricare dintre bucuriile pe care le poate oferi viața. Te îndemn: mai bine să îți petreci în mod sincer jumătate din viața ta pentru Mine, decât să-ți petreci toată viața în mediocritate și trebăluind pentru trup, îndurând toate suferințele pe care un om cu greu le poate suporta. Care este scopul în a te prețui atât de mult pe tine însuți și a fugi de mustrarea Mea? Care este scopul în a te ascunde de mustrarea Mea de moment doar pentru a culege o veșnicie de rușine, o eternitate de mustrare? Eu, de fapt, nu supun pe nimeni voii Mele. Dacă cineva este sincer dispus să se supună tuturor planurilor Mele, nu îl voi trata rău. Dar cer ca toți oamenii să creadă în Mine, așa cum a crezut Iov în Mine, în Iahve. Dacă credința voastră o depășește pe cea a lui Toma, atunci credința voastră va primi aprecierea Mea, în loialitatea voastră veți găsi fericirea Mea și veți găsi, cu siguranță, slava Mea în zilele voastre. Cu toate acestea, oamenii care cred în lume și cred în diavol și-au împietrit inimile, la fel ca masele din orașul Sodoma, cu nisip bătut de vânt în ochii lor și ofrande de la diavol în gura lor, ale căror minți întunecate au fost de mult timp posedate de cel rău care a uzurpat lumea. Gândurile lor au ajuns aproape în întregime captive diavolului din vechime. Și astfel, credința omenirii s-a risipit în vânt și ei nu pot nici măcar să observe lucrarea Mea. Tot ce sunt în stare să facă este o încercare slabă de a-Mi trata lucrarea cu superficialitate sau de a o analiza foarte grosolan, pentru că ei au fost mult timp posedați de otrava Satanei.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce înseamnă să fii o persoană adevărată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 350)

Voi cuceri omenirea pentru că oamenii au fost creați de Mine și, de altfel, au avut parte de toate obiectele generoase ale creației Mele. Dar oamenii, de asemenea, M-au respins; Eu sunt absent din inimile lor și Mă văd ca pe o povară pentru existența lor, chiar până într-atât încât, după ce M-au văzut cu adevărat, încă Mă resping și își storc creierul gândindu-se la toate posibilitățile de a Mă învinge. Oamenii nu Îmi permit să îi tratez în mod serios sau să am de la ei cerințe stricte, nici nu-Mi permit să-i judec sau să le mustru nedreptatea. Departe de a găsi acest lucru interesant, ei îl găsesc supărător. Și astfel, lucrarea Mea este să iau omenirea care mănâncă, bea și se delectează în Mine, dar care nu Mă cunoaște, și să o înving. Voi dezarma omenirea și apoi, luându-Mi îngerii, luându-Mi slava, Mă voi întoarce la lăcașul Meu. Căci acțiunile oamenilor demult Mi-au frânt inima și Mi-au zdrobit lucrarea în bucăți. Intenționez să reintru în posesia slavei pe care a luat-o cel rău, înainte să plec fericit lăsând omenirea să-și trăiască viața mai departe, să continue să „trăiască și să lucreze în pace și mulțumire”, să-și continue „cultivarea câmpurilor”, și nu voi mai interveni în viața lor. Dar acum intenționez să reintru complet în posesia slavei Mele din mâna celui rău, să iau înapoi întreaga slavă pe care am forjat-o în om la crearea lumii. Nicicând nu o voi mai revărsa asupra rasei umane pe pământ. Căci oamenii nu numai că nu au reușit să mențină slava Mea, ci au schimbat-o pentru imaginea Satanei. Oamenii nu prețuiesc venirea Mea, nici nu apreciază ziua slavei Mele. Ei nu sunt bucuroși să primească mustrarea Mea, cu atât mai puțin sunt ei dispuși să-Mi înapoieze slava, nici nu sunt dispuși să arunce otrava celui rău. Omenirea continuă să Mă înșele în același vechi mod, oamenii încă poartă zâmbete strălucitoare pe fețe și chipuri fericite în același vechi mod. Ei nu sunt conștienți de adâncimile întunericului care va coborî asupra omenirii după ce slava Mea îi va părăsi. În special, nu sunt conștienți că atunci când ziua Mea va veni asupra întregii omeniri, le va merge și mai greu decât oamenilor din vremea lui Noe, căci ei nu știu cât de întunecat a devenit Israelul când slava Mea a plecat de la el, pentru că omul uită în zori cât de dificil i-a fost să treacă prin bezna nopții. Când soarele se ascunde din nou și întunericul coboară asupra omului, el va boci din nou și își va scrâșni dinții în întuneric. Ați uitat, când slava Mea s-a depărtat de Israel, cât de greu a fost pentru israeliți să îndure acele zile de suferință? Acum este momentul în care vedeți slava Mea și este și momentul când împărtășiți ziua slavei Mele. Omul va boci în toiul întunericului când slava Mea va părăsi țara spurcată. Acum este ziua slavei când Îmi fac lucrarea și este și ziua în care scutesc omenirea de suferință, căci nu voi împărtăși cu ei vremurile de chin și necaz. Vreau doar să cuceresc complet omenirea și să îi înving cu totul pe cei răi ai omenirii.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce înseamnă să fii o persoană adevărată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 351)

Am căutat mulți oameni pe pământ să Mă urmeze. Printre toți acei care Mă urmează sunt cei care slujesc ca preoți, cei ce conduc, cei care sunt fiii lui Dumnezeu, cei care sunt oamenii lui Dumnezeu și cei care fac servicii. Îi clasific în funcție de loialitatea pe care Mi-o arată. După ce toți vor fi fost clasificați după clasa lor, adică atunci când natura fiecărui tip de persoană a fost clarificată, voi clasifica pe fiecare dintre ei în rândul categoriei și locului de care aparțin de drept, pentru a-Mi îndeplini scopul de a mântui omenirea. În grupuri, Eu voi chema pe cei pe care doresc să-i mântuiesc să revină în casa Mea și apoi voi face ca toți să accepte lucrarea Mea din zilele de pe urmă. În același timp, îi voi clasifica potrivit tipului lor și apoi voi răsplăti sau pedepsi pe fiecare în funcție de acțiunile sale. Aceștia sunt pașii care alcătuiesc lucrarea Mea.

Astăzi, Eu trăiesc pe pământ și trăiesc printre oameni. Oamenii experimentează lucrarea Mea și Îmi urmăresc cuvântările, iar odată cu aceasta Eu așez toate adevărurile peste fiecare dintre cei ce Mă urmează, ca să poată primi viață de la Mine și, astfel, să dobândească o cale pe care să poată merge. Căci Eu sunt Dumnezeu, de viață Dătătorul. Pe parcursul mulților ani ai lucrării Mele, oamenii au câștigat mult și au renunțat la mult, dar tot spun că ei nu cred cu adevărat în Mine. Căci oamenii nu fac decât să recunoască cu gura că Eu sunt Dumnezeu, dar nu sunt de acord cu adevărurile pe care le rostesc și, mai mult, nu practică adevărurile pe care le cer de la ei. Adică, oamenii recunosc existența lui Dumnezeu, însă nu și pe cea a adevărului; oamenii recunosc numai existența lui Dumnezeu, însă nu și pe cea a vieții; oamenii recunosc numai numele lui Dumnezeu, însă nu și esența Lui. Îi disprețuiesc din pricina zelului lor, căci folosesc doar cuvinte plăcute urechii ca să Mă amăgească; niciunul dintre ei nu Mi se închină. Cuvintele voastre conțin ispita șarpelui; mai mult, sunt cât se poate de trufașe, o adevărată proclamație a arhanghelului. Mai mult, faptele voastre sunt atât de roase și sfâșiate încât sunt rușinoase; dorințele voastre deșănțate și intențiile hrăpărețe aduc ofensă auzului. Voi toți ați devenit niște molii în casa Mea, niște obiecte care trebuie aruncate cu dezgust. Căci niciunul dintre voi nu iubește adevărul; în schimb, râvniți să fiți binecuvântați, să vă înălțați la cer și să vedeți arătarea măreață a lui Hristos folosindu-Și puterea pe pământ. Dar v-ați gândit vreodată cum ar putea cineva ca voi, oameni atât de adânc corupți și care habar nu au ce este Dumnezeu, să fie vrednici de a-L urma pe Dumnezeu? Cum ați putea voi să vă înălțați la cer? Cum ați putea fi demni să vedeți scene atât de mărețe, scene fără precedent în splendoarea lor? Gurile voastre sunt pline de cuvinte înșelătoare și obscene, trădătoare și arogante. Nu ați rostit niciodată cuvinte sincere către Mine, nici cuvinte sfinte, nici cuvinte de supunere față de Mine, după ce ați experimentat cuvântul Meu. Cum este credința voastră, la urma urmelor? În inimile voastre nu se află decât dorința și banii și doar lucruri materiale în mintea voastră. În fiecare zi, calculați cum să obțineți ceva de la Mine. În fiecare zi, numărați cât de multă bogăție și cât de multe lucruri materiale ați dobândit de la Mine. În fiecare zi, așteptați ca și mai multe binecuvântări să se pogoare asupra voastră, ca să vă puteți bucura de acele lucruri care pot aduce bucurie în cantități mai mari și la un standard mai înalt. Nu Eu sunt în cugetul vostru în fiecare moment, nici adevărul care de la Mine purcede, ci soții sau soțiile voastre, fiii voștri, fiicele, și lucrurile pe care le mâncați și îmbrăcați. Vă gândiți cum să dobândiți o și mai importantă, și mai mare bucurie. Însă chiar și după ce vă umpleți stomacul până la refuz, oare nu sunteți tot niște cadavre? Chiar și atunci când vă împodobiți, la exterior, cu ținute atât de frumoase, nu sunteți oare tot niște cadavre ambulante, lipsite de vitalitate? Vă spetiți de dragul stomacului vostru, până când părul vostru ajunge să fie presărat cu fire cărunte, dar niciunul dintre voi nu sacrifică un singur fir de păr pentru lucrarea Mea. Sunteți mereu pe fugă, solicitându-vă trupul și storcându-vă creierul, de dragul trupului vostru și pentru fiii și fiicele voastre, însă niciunul dintre voi nu arată vreo preocupare sau vreo grijă față de voia Mea. Oare ce mai sperați să obțineți de la Mine?

Eu nu Mă grăbesc niciodată când lucrez. Indiferent cum mă urmează oamenii, Eu Îmi fac lucrarea pas cu pas, în conformitate cu planul Meu. Așadar, în ciuda întregii voastre revolte împotriva Mea, Eu tot lucrez fără încetare și tot continuu să rostesc cuvintele pe care trebuie să le rostesc. Chem în casa Mea pe cei pe care i-am predestinat, ca să poată să-Mi asculte cuvintele. Și pe toți cei care dau ascultare cuvintelor Mele, care tânjesc după cuvintele Mele i îi aduc înaintea tronului Meu; pe toți cei care întorc spatele cuvintelor Mele, care nu Mă ascultă și care Mă sfidează pe față îi voi da la o parte, să-și aștepte pedeapsa finală. Toți oamenii trăiesc în mijlocul stricăciunii și sub mâna celui rău și, astfel, nu mulți dintre cei care Mă urmează tânjesc după adevăr. Adică, majoritatea nu Mi se închină cu adevărat; nu Mi se închină cu adevărul, ci încearcă să-Mi câștige încrederea prin stricăciune și răzvrătire și mijloace înșelătoare. Acesta este motivul pentru care spun: mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. Cei care sunt chemați au fost profund corupți și trăiesc cu toții în aceeași epocă – însă cei care sunt aleși reprezintă o parte din ei, sunt cei care cred în adevăr și îl recunosc și care practică adevărul. Acești oameni nu sunt decât o foarte mică parte din întreg, iar din rândul lor Eu voi primi mai multă slavă. Măsurându-vă pe voi cu aceste cuvinte, știți dacă sunteți printre cei aleși? Oare cum va fi sfârșitul vostru?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 352)

Așa cum am spus, aceia care Mă urmează sunt mulți, însă aceia care Mă iubesc într-adevăr sunt puțini. Unii vor spune poate: „Aș fi plătit eu un preț atât de mare dacă nu Te-aș fi iubit? Te-aș fi urmat până aici dacă nu Te-aș fi iubit?” Ai cu siguranță multe motive, iar iubirea ta cu siguranță este foarte mare, dar care este esența iubirii tale față de Mine? „Iubirea”, cum este ea numită, se referă la o emoție care este pură și fără cusur, în care îți folosești inima pentru a iubi, a simți și a fi grijuliu. În iubire, nu există niciun fel de condiții, obstacole și distanțe. În iubire, nu există nicio bănuială, nicio înșelăciune și nicio viclenie. În iubire, nu există niciun comerț și nimic necurat. Dacă iubești, atunci nu vei înșela, nu te vei plânge, nu vei trăda, nu te vei răzvrăti, nu vei pretinde și nu vei căuta să câștigi ceva sau să obții o anumită sumă. Dacă iubești, atunci te vei dedica cu bucurie, vei îndura greutăți cu bucurie, vei fi compatibil cu Mine, vei renunța la tot ce ai pentru Mine, vei renunța la familia ta, la viitorul tău, la tinerețea și căsnicia ta. În caz contrar, iubirea ta nu ar fi deloc iubire, ci înșelăciune și trădare! Ce fel de iubire este a ta? Este o iubire adevărată? Sau este falsă? La cât de multe ai renunțat? Cât de mult ai oferit? Cât de multă iubire am primit Eu de la tine? Oare știi? Inimile voastre sunt pline de răutate, trădare și înșelăciune – și, așa stând lucrurile, cât de mult din iubirea voastră este impură? Credeți că ați renunțat deja la multe pentru Mine; credeți că iubirea voastră pentru Mine este deja suficientă. Dar atunci, de ce oare cuvintele și faptele voastre sunt întotdeauna răzvrătite și înșelătoare? Voi Mă urmați, dar nu Îmi recunoașteți cuvântul. Se consideră asta iubire? Mă urmați, dar apoi Mă dați la o parte. Se consideră asta iubire? Mă urmați, dar nu aveți încredere în Mine. Se consideră asta iubire? Mă urmați, dar nu puteți accepta existența Mea. Se consideră asta iubire? Mă urmați, dar nu Mă tratați așa cum se cade și Îmi îngreunați situația la fiecare pas. Se consideră asta iubire? Mă urmați, dar încercați să Mă păcăliți și să Mă amăgiți în orice privință. Se consideră asta iubire? Mă slujiți, dar nu vă este frică de Mine. Se consideră asta iubire? Vă opuneți Mie în toate privințele și în toate lucrurile. Oare toate acestea sunt considerate iubire? Ați dedicat multe, este adevărat, dar nu ați practicat niciodată ceea ce Eu cer de la voi. Oare se poate considera asta iubire? O socoteală atentă arată că nu există nici urmă de iubire pentru Mine în voi. După atâția ani de lucrare și după atât de multe cuvinte oferite de Mine, cât de mult ați câștigat efectiv? Oare aceasta nu merită o privire atentă în urmă? Vă previn: cei pe care îi chem la Mine nu sunt cei care nu au fost niciodată corupți; mai degrabă, cei pe care îi aleg sunt cei care Mă iubesc cu adevărat. Prin urmare, trebuie să fiți vigilenți cu ale voastre cuvinte și fapte și să vă examinați intențiile și gândurile, pentru ca ele să nu meargă prea departe. În momentul zilelor de pe urmă, depuneți toate eforturile pentru a vă oferi iubirea dinaintea Mea, ca nu cumva mânia Mea să nu vă părăsească niciodată!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 353)

În fiecare zi, faptele și gândurile fiecărui om sunt privite de ochii Unicului și, în același timp, se pregătesc pentru propria lor zi de mâine. Aceasta este calea care trebuie străbătută de către toți cei vii; este calea pe care am predestinat-o pentru toți și nimeni nu poate scăpa de ea sau deveni o excepție. Cuvintele pe care le-am rostit sunt nenumărate și, mai mult decât atât, lucrarea pe care am făcut-o este nemăsurată. În fiecare zi, privesc cum fiecare persoană își desfășoară în mod firesc tot ce are de făcut în conformitate cu natura sa inerentă și cu dezvoltarea naturii sale. Fără să-și dea seama, mulți au împresurat deja „calea cea dreaptă” pe care am creat-o pentru evidențierea diferitelor feluri de oameni. Am plasat de mult aceste feluri diferite de oameni în diferite medii, și fiecare dintre ei, în locul său, și-a exprimat atributele sale inerente. Nu este nimeni care să-i constrângă, nimeni care să-i ispitească. Ei sunt în întregime liberi și ceea ce exprimă vine în mod natural. Un singur lucru îi ține în frâu: cuvintele Mele. Și așa, unii oameni Îmi citesc în silă cuvintele, fără a le practica vreodată, făcând astfel doar pentru a evita moartea; altora, între timp, li se pare dificil să îndure zilele fără cuvintele Mele care să-i ghideze și să îi alimenteze, așa că ei păstrează, în mod firesc, cuvintele Mele tot timpul. Pe măsură ce trece timpul, ei descoperă secretul vieții omenești, destinația omenirii și valoarea de a fi uman. Pur și simplu așa este omenirea în prezența cuvintelor Mele, iar Eu doar permit lucrurilor să-și urmeze cursul. Nu fac nicio lucrare care să-i forțeze pe oameni să facă din cuvintele Mele fundamentul existenței lor. Astfel, cei care nu au avut niciodată o conștiință și a căror existență nu a avut niciodată vreo valoare, renunță cu îndrăzneală la cuvintele Mele și fac după cum doresc, după ce observă liniștiți cum merg lucrurile. Ei încep să deteste adevărul și tot ce vine de la Mine. Mai mult decât atât, detestă să rămână în casa Mea. De dragul destinațiilor lor și pentru a scăpa de pedeapsă, acești oameni locuiesc pentru o vreme în casa Mea, chiar dacă fac servicii. Totuși intențiile și acțiunile lor nu se schimbă niciodată. Aceasta le sporește dorința pentru binecuvântări și le sporește dorința de a intra în Împărăție o singură dată și de a rămâne pentru totdeauna după aceea – chiar să intre în cerul veșnic. Cu cât ei tânjesc mai mult ca ziua Mea să vină cât mai curând, cu atât ei simt mai mult că adevărul a devenit un obstacol, o piatră de încercare în calea lor. Ei abia așteaptă să pășească în Împărăție pentru a se bucura întotdeauna de binecuvântările Împărăției cerurilor – toate fără a fi nevoie să urmărească adevărul sau să accepte judecata și mustrarea și, mai presus de toate, fără să fie nevoiți să se umilească în casa Mea și să facă precum poruncesc Eu. Acești oameni intră în casa Mea nu pentru a-și satisface dorința de a căuta adevărul și nici ca să coopereze cu planul Meu de gestionare (planul mântuirii); ținta lor este doar să fie printre aceia care nu sunt distruși în epoca viitoare. De aceea, inimile lor nu au știut niciodată ce este adevărul sau cum să accepte adevărul. Acesta este motivul pentru care astfel de oameni nu au practicat niciodată adevărul sau nu au realizat profunzimea stricăciunii lor și, totuși, au locuit în casa Mea ca „slujitori” tot acest timp. Ei așteaptă „răbdători” venirea zilei Mele și sunt neobosiți pe măsură ce sunt aruncați încoace și încolo de felul lucrării Mele. Însă indiferent cât de mari le sunt eforturile și ce preț plătesc, nimeni nu i-a văzut niciodată suferind pentru adevăr sau oferind ceva de dragul Meu. În inimile lor, sunt nerăbdători să vadă ziua în care Eu pun capăt vechii epoci și, în plus, abia așteaptă să afle cât de mare este puterea și autoritatea Mea. Ceea ce ei nu s-au grăbit niciodată să facă este să se schimbe și să urmărească adevărul. Ei iubesc lucrurile de care M-am săturat și sunt sătui de ceea ce Eu iubesc. Ei tânjesc după ceea ce urăsc Eu, dar se tem să nu piardă ceea ce Eu detest. Ei trăiesc în această lume rea, fără să le fie vreodată silă de ea și totuși profund înfricoșați că o voi distruge. În mijlocul intențiilor contradictorii pe care le au, ei iubesc această lume pe care Eu o detest dar, totuși, își doresc cu înfocare ca eu să o distrug cât mai curând, ca ei să fie cruțați de suferința distrugerii și transformați în stăpânii veacului următor, înainte ca ei să se îndepărteze de calea adevărată. Acest lucru se datorează faptului că ei nu iubesc adevărul și sunt sătui de tot ceea ce vine de la Mine. Poate că vor deveni „oameni supuși” pentru o scurtă perioadă, pentru a nu-și pierde binecuvântările, dar nerăbdarea lor de a fi binecuvântați și teama lor de a pieri și de a intra în iazul de foc care arde nu pot fi ascunse niciodată. Pe măsură ce ziua Mea se apropie, dorința lor crește mai puternică în mod constant. Și cu cât este mai mare dezastrul, cu atât devin mai neajutorați, fără să știe de unde să înceapă, pentru a Mă face să Mă bucur și pentru a evita pierderea binecuvântărilor pe care le-au dorit cu înfocare. Astfel de oameni sunt dornici să ia măsuri pentru a servi drept avangardă de îndată ce mâna Mea își începe lucrarea. Ei se gândesc doar să se avânte până în prima linie a trupelor, profund temători de faptul că nu îi voi vedea. Ei fac și spun ceea ce cred ei că este drept, fără să știe câtuși de puțin că faptele și acțiunile lor nu au fost nicicând relevante pentru adevăr, și că faptele lor doar perturbă și interferează cu planul Meu. Poate că au depus un efort considerabil și poate sunt sinceri în voința și intenția lor de a îndura greutăți, dar nimic din ceea ce fac nu are legătură cu Mine, căci n-am văzut niciodată ca faptele lor să provină din intenții bune, cu atât mai puțin i-am văzut să pună ceva pe altarul Meu. Astfel sunt faptele pe care le-au făcut înaintea Mea de-a lungul acestor mulți ani.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să vă gândiți la faptele voastre”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 354)

Inițial am vrut să vă ofer mai multe adevăruri, dar a trebuit să Mă abțin de la asta deoarece atitudinea voastră față de adevăr este prea rece și indiferentă; nu doresc ca eforturile Mele să fie irosite, nici nu vreau să-i văd pe oameni ținându-se de cuvintele Mele, totuși, în toate privințele, făcând ceea ce Mi se împotrivește, Mă calomniază și Mă blasfemiază. Din cauza atitudinilor și a umanității voastre, vă ofer doar o mică și, pentru voi, foarte importantă parte din cuvintele, care servește drept lucrarea mea de încercare în rândul omenirii. Abia acum confirm cu adevărat că deciziile și planul pe care le-am făcut corespund nevoilor voastre și, mai mult decât atât, că atitudinea Mea față de omenire este cea corectă. Numeroșii voștri ani de comportament înaintea Mea Mi-au dat un răspuns fără precedent și întrebarea la acest răspuns este: „Care este atitudinea omului înaintea adevărului și a adevăratului Dumnezeu?” Eforturile pe care le-am consacrat oamenilor dovedesc esența Mea de iubire față de om, iar fiecare acțiune a omului înaintea Mea dovedește esența omului de ură față de adevăr și împotrivire față de Mine. Tot timpul sunt îngrijorat pentru toți cei care Mă urmează, cu toate acestea, cei care Mă urmează nu pot să primească niciodată cuvintele Mele; ei nici măcar nu sunt capabili să-Mi accepte sugestiile. Aceasta este ceea ce Mă întristează cel mai mult. Nimeni nu a fost niciodată capabil să Mă înțeleagă și, în plus, nici nu a fost nimeni capabil vreodată să Mă accepte, chiar dacă atitudinea Mea este sinceră și cuvintele Mele sunt blânde. Toți încearcă să facă lucrarea pe care le-am încredințat-o conform propriilor lor idei; ei nu caută intențiile Mele, darămite să Mă întrebe ce anume cer de la ei. Ei încă pretind că Mă slujesc cu credință, totul în timp ce se răzvrătesc împotriva Mea. Mulți cred că adevărurile care sunt de neacceptat pentru ei sau pe care nu le pot practica nu sunt adevăruri. În astfel de oameni, adevărurile Mele devin ceva ce este negat și respins. În același timp, oamenii Mă recunosc drept Dumnezeu doar cu vorba dar, de asemenea, Mă cred a fi un străin care nu este adevărul, calea sau viața. Nimeni nu știe acest adevăr: cuvintele Mele sunt adevărul invariabil etern. Eu sunt alimentarea cu viață pentru om și singurul ghid pentru omenire. Valoarea și semnificația cuvintelor Mele nu sunt determinate de faptul că sunt sau nu recunoscute sau acceptate de către omenire, ci de esența cuvintelor înseși. Chiar dacă nicio singură persoană de pe acest pământ nu poate primi cuvintele Mele, valoarea cuvintelor Mele și ajutorul lor pentru omenire sunt inestimabile pentru orice om. Prin urmare, atunci când se confruntă cu mulți oameni care se răzvrătesc, resping sau sunt complet disprețuitori față de cuvintele Mele, poziția Mea este numai aceasta: lăsați timpul și faptele să fie mărturia Mea și să arate cum cuvintele Mele sunt adevărul, calea și viața. Lăsați-le să arate că tot ceea ce am spus este drept, că este ceea ce ar trebui furnizat omului și, de asemenea, ceea ce omul ar trebui să accepte. Îi voi lăsa pe toți cei care Mă urmează să știe acest lucru: cei care nu pot accepta pe deplin cuvintele Mele, aceia care nu pot să-Mi practice cuvintele, cei care nu pot găsi un scop în cuvintele Mele și aceia care nu pot primi mântuirea din cauza cuvintelor Mele, sunt cei care au fost condamnați prin cuvintele Mele și, mai mult decât atât, au pierdut mântuirea Mea, iar toiagul Meu nu se va depărta de la ei.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să vă gândiți la faptele voastre”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 355)

Din momentul în care omenirea a născocit științele sociale, mintea omului a ajuns ocupată de știință și cunoaștere. Știința și cunoașterea au devenit apoi instrumente pentru guvernarea omenirii și nu mai este suficient loc pentru ca omul să-L venereze pe Dumnezeu și nu au mai rămas condiții favorabile pentru venerarea Lui. Locul lui Dumnezeu s-a scufundat și mai adânc în inima omului. Fără Dumnezeu în inima sa, lumea lăuntrică a omului este întunecată, fără speranță și goală. Ulterior, mulți oameni de știință, istorici și politicieni au ieșit în evidență pentru a-și exprima teoriile asupra științei sociale, teoria evoluției omenirii și alte teorii care contrazic adevărul că Dumnezeu a creat omul, pentru a umple inimile și mințile oamenilor. Și astfel, cei care cred că Dumnezeu a creat totul au devenit tot mai puțini, iar cei care cred în teoria evoluției au devenit tot mai mulți la număr. Tot mai multe persoane tratează consemnările lucrării lui Dumnezeu și cuvintele Lui din epoca Vechiului Testament drept mituri și legende. În inimile lor, oamenii devin indiferenți față de demnitatea și măreția lui Dumnezeu, față de dogma potrivit căreia Dumnezeu există și stăpânește toate lucrurile. Supraviețuirea omenirii și destinul țărilor și națiunilor nu mai sunt importante pentru ei, iar omul trăiește într-o lume goală, preocupat doar de a mânca, a bea și a-și satisface plăcerile… Puțini sunt oamenii care își asumă responsabilitatea de a căuta locul unde Dumnezeu Își săvârșește azi lucrarea sau de a căuta modul în care El conduce și plănuiește destinația omului. Și astfel, fără știrea omului, civilizația umană devine din ce în ce mai puțin capabilă să se alinieze dorințelor omului și există mulți oameni care simt că, trăind într-o astfel de lume, sunt mai puțin fericiți decât cei care s-au stins deja. Chiar și oamenii din țările care obișnuiau să fie foarte civilizate prezintă astfel de nemulțumiri. Deoarece, fără îndrumarea lui Dumnezeu, indiferent cât de mulți conducători și sociologi își storc creierii pentru a conserva civilizația umană, totul este în zadar. Nimeni nu poate umple golul din inima omului, deoarece nimeni nu poate fi viața omului și nicio teorie socială nu poate elibera omul de golul care îl chinuie. Știința, cunoașterea, libertatea, democrația, relaxarea, confortul: aceasta îi aduc omului doar o consolare temporară. Chiar și cu aceste lucruri, omul tot păcătuiește inevitabil și deplânge nedreptățile societății. Aceste lucruri nu pot înăbuși pofta și dorința omului de a explora. Asta deoarece omul a fost creat de Dumnezeu, iar sacrificiile fără sens și explorările omului îl vor duce doar către și mai multă suferință și îl pot doar face pe omul să existe într-o stare permanentă de frică, neștiind cum să facă față viitorului omenirii și nici cum să facă față căii care se află înaintea lui. Omul ajunge chiar să se teamă de știință și cunoaștere și să se teamă și mai mult de sentimentul de goliciune din el. În această lume, indiferent dacă trăiești într-o țară liberă sau în una fără drepturi ale omului, ești complet incapabil să scapi de soarta omenirii. Fie că ești conducător sau condus, ești complet incapabil să scapi de dorința de explorare a destinului, a misterelor și a destinației omenirii, și cu atât mai mult ești incapabil să scapi de sentimentul năucitor de goliciune. Astfel de fenomene, care sunt comune întregii omeniri, sunt numite de către sociologi fenomene sociale și, totuși, niciun om important nu poate să pășească în față pentru a rezolva astfel de probleme. Omul, până la urmă, este tot om, iar poziția și viața lui Dumnezeu nu pot fi înlocuite de niciun om. Omenirea nu are nevoie doar de o societate corectă în care fiecare este bine hrănit, egal și liber; ce îi este necesar omenirii e mântuirea lui Dumnezeu și provizia Lui de viață pentru ea. Doar atunci când omul primește provizia de viață a lui Dumnezeu și mântuirea Lui, nevoile, dorința de explorare și golul spiritual ale omului vor putea fi rezolvate. Dacă oamenii unei țări sau ai unei națiuni sunt incapabili să primească mântuirea și grija lui Dumnezeu, atunci o astfel de țară sau națiune va merge pe calea spre declin, spre întuneric și va fi anihilată de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 356)

Există un secret enorm în inima ta de care nu ai fost niciodată conștient, fiindcă trăiești într-o lume fără lumină. Inima și duhul ți-au fost acaparate de cel rău. Vederea ți-a fost întunecată de tenebre și nu poți vedea nici soarele de pe cer, nici acea stea scânteietoare a nopții. Urechile îți sunt înfundate de cuvinte înșelătoare și nu auzi nici glasul tunător al lui Iahve, nici sunetul apelor care curg de la tron. Ai pierdut tot ce este pe bună dreptate al tău, tot ceea ce ți-a dăruit Cel Atotputernic. Ai intrat într-o nesfârșită mare a suferinței, fără nicio putere de a te salva, fără speranță de supraviețuire și tot ce faci este să te zbați și să alergi încoace și încolo… Din acel moment, ai fost condamnat să fii chinuit de cel rău, departe de binecuvântările Celui Atotputernic, acolo unde proviziile Celui Atotputernic îți sunt inaccesibile, coborând pe un drum fără întoarcere. Un milion de chemări abia pot să-ți trezească inima și duhul. Dormi adânc în mâinile celui rău, care te-a ademenit într-un nemărginit tărâm, unde nu există direcție sau indicatoare de drum. Din acel moment, ți-ai pierdut inocența și puritatea de la început și ai început să eviți îngrijirea Celui Atotputernic. În inima ta, cel rău te conduce în toate lucrurile și a devenit viața ta. Nu te mai temi de el, nu-l mai eviți și nu te mai îndoiești de el; în schimb, îl tratezi ca pe Dumnezeu în inima ta. Ai început să-l pui în raclă și să i te închini și voi doi ați devenit la fel de inseparabili precum trupul și umbra sa, hotărâți să trăiți și să muriți împreună. Nu ai nicio idee de unde ai venit, de ce te-ai născut sau de ce vei muri. Îl consideri pe Cel Atotputernic un străin; nu-I cunoști originile și cu atât mai puțin tot ceea ce a făcut El pentru tine. Toate lucrurile care vin de la El au devenit odioase pentru tine; nici nu le prețuiești, nici nu le cunoști valoarea. Umbli alături de cel rău, începând din ziua în care ai primit proviziile Celui Atotputernic. Ai suferit mii de ani de vijelii și furtuni alături de cel rău și te-ai unit cu el împotriva Dumnezeului care a fost sursa vieții tale. Nu știi nimic despre pocăință, ca să nu mai vorbim că ai ajuns la un pas de pieire. Ai uitat că cel rău te-a sedus și te-a chinuit; ți-ai uitat începuturile. Așadar, cel rău te-a chinuit în fiecare clipă până în ziua de azi. Inima și duhul îți sunt amorțite și decăzute. Ai încetat să te plângi de necazurile lumii omului; nu mai crezi că lumea este nedreaptă și cu atât mai puțin îți pasă dacă Cel Atotputernic există. Acest lucru este din cauză că, în urmă cu mult timp, l-ai considerat pe cel rău adevăratul tău tată și nu te poți despărți de el. Acesta este secretul din inima ta.

Pe măsură ce se ivesc zorile, o stea a dimineții începe să strălucească în est. E o stea care nu a mai fost niciodată acolo și luminează cerul senin, scânteietor, aprinzând din nou în inima oamenilor lumina stinsă. Datorită acestei lumini, care strălucește deopotrivă asupra ta și a altora, omenirea nu mai este singură. Cu toate acestea, doar tu continui să dormi adânc în noaptea întunecată. Nu auzi niciun sunet și nu vezi nicio lumină; nu ești conștient de apariția unui nou cer și pământ, a unei noi ere, pentru că tatăl tău îți spune: „Copilul meu, nu te ridica, e încă devreme. Vremea este rece, așa că nu merge afară, ca nu cumva să fii străpuns în ochi de sabie și de suliță”. Tu ai încredere doar în avertismentele tatălui tău, deoarece crezi că doar tatăl tău are dreptate, fiindcă tatăl tău este mai în vârstă decât tine și te iubește foarte mult. Astfel de avertismente și o astfel de dragoste te determină să nu mai crezi în legenda că există lumină în lume; ele nu te lasă să-ți pese dacă mai există adevăr în această lume. Tu nu mai îndrăznești să speri la salvarea oferită de Cel Atotputernic. Ești mulțumit cu situația actuală, nu te mai aștepți la apariția luminii, nu mai ești atent la venirea Celui Atotputernic așa cum este spusă în legendă. În ceea ce te privește, nimic din ceea ce este frumos nu poate fi readus la viață, nu poate exista. În ochii tăi, ziua de mâine a omenirii, viitorul omenirii, dispare pur și simplu, spulberat. Te ții strâns de hainele tatălui tău cu toată puterea, dorindu-ți să-i împărtășești greutățile, profund temător să nu-ți pierzi tovarășul de drum și direcția călătoriei tale îndepărtate. Lumea vastă și tulbure a oamenilor i-a format pe mulți dintre voi, neclintiți și neînfricați în a îndeplini diferitele roluri ale acestei lumi. Ea a creat mulți „războinici” fără vreo teamă de moarte. Mai mult decât atât, ea a produs grămadă peste grămadă de ființe umane amorțite și paralizate care nu cunosc scopul creației lor. Ochii Celui Atotputernic cercetează fiecare membru al rasei umane profund afectate. Ceea ce aude El este plânsetul celor care suferă, ce vede El este nerușinarea celor care sunt chinuiți și ce simte El este neajutorarea și groaza unei rase umane care a pierdut harul mântuirii. Omenirea respinge îngrijirea Lui, alegând să meargă pe propria ei cale și încearcă să evite cercetarea ochilor Lui, preferând să savureze până la ultima picătură amărăciunea mării adânci în compania dușmanului. Suspinul Celui Atotputernic nu mai este auzit de omenire; mâinile Celui Atotputernic nu mai sunt dispuse să mângâie această funestă umanitate. De nenumărate ori El câștigă din nou și de nenumărate ori pierde din nou și astfel se repetă lucrarea pe care o face El. Din acel moment, El începe să obosească, să se simtă epuizat și, astfel, oprește lucrarea pe care o are în mână și încetează să umble în mijlocul omenirii… Omenirea este complet inconștientă de oricare dintre aceste schimbări, de venirea și plecarea, de tristețea și melancolia Celui Atotputernic.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Suspinul Celui Atotputernic”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 357)

Deși gestionarea lui Dumnezeu este profundă, nu depășește înțelegerea omului. Asta pentru că toată lucrarea lui Dumnezeu este legată de gestionarea Lui și de lucrarea Lui pentru a mântui omenirea și pentru că se referă la viața, traiul și destinația omenirii. Se poate spune că lucrarea pe care Dumnezeu o face printre oameni și în oameni este foarte practică și semnificativă. Ea poate fi văzută și trăită de om și este departe de a fi ceva abstract. Dacă omul este incapabil să accepte toată lucrarea pe care o face Dumnezeu, atunci care este semnificația lucrării Sale? Și cum poate o astfel de gestionare să ducă la mântuirea omului? Pe mulți care Îl urmează pe Dumnezeu îi preocupă doar cum să obțină binecuvântări sau să prevină dezastrul. De îndată ce se menționează lucrarea și gestionarea lui Dumnezeu, ei tac și își pierd orice interes. Ei cred că înțelegerea unor chestiuni atât de plictisitoare nu le va ajuta viața să crească și nici nu le va oferi vreun beneficiu. De aceea, deși au auzit despre gestionarea lui Dumnezeu, îi acordă puțină atenție. Ei nu văd acest lucru ca fiind ceva prețios de acceptat, cu atât mai puțin îl primesc ca parte a vieții lor. Acești oameni au doar un scop foarte simplu în a-L urma pe Dumnezeu, iar acel scop este de a primi binecuvântări. Astfel de oameni nu se pot deranja să țină cont de orice altceva care nu implică direct acest scop. Pentru ei, nu există un scop mai legitim decât credința în Dumnezeu pentru a primi binecuvântări – este însăși valoarea credinței lor. În caz că ceva nu contribuie la acest scop, lucrul acela nu îi mișcă deloc. Acesta este cazul majorității oamenilor care cred astăzi în Dumnezeu. Scopul și intenția lor par legitime, pentru că, în timp ce ei cred în Dumnezeu, se și sacrifică pentru Dumnezeu, se dedică lui Dumnezeu și își îndeplinesc datoria. Ei renunță la tinerețe, își părăsesc familia și cariera și chiar își petrec ani de zile departe de casă, găsindu-și ceva de făcut. De dragul scopului lor final, își schimbă interesele, viziunea asupra vieții și chiar direcția pe care o caută; totuși, ei nu pot schimba scopul credinței lor în Dumnezeu. Ei aleargă pentru a-și gestiona propriile idealuri; indiferent cât de departe este drumul și indiferent cât de multe greutăți și obstacole întâmpină pe drum, continuă să fie insistenți și netemători de moarte. Ce putere îi constrânge să continue să se dedice în acest fel? Este conștiința lor? Este caracterul lor minunat și nobil? Este hotărârea lor să se lupte cu forțele răului până la sfârșit? Este credința lor de a fi mărturie lui Dumnezeu fără să caute recompense? Este loialitatea lor în a fi dispuși să renunțe la toate pentru a împlini voia lui Dumnezeu? Sau este spiritul lor de devotament, de a renunța întotdeauna la cererile extravagante personale? Ca o persoană care nu a înțeles niciodată lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu să dea încă atât de mult este, pur și simplu, un miracol! Pentru moment, să nu discutăm despre cât de mult au oferit acești oameni. Comportamentul lor, totuși, este foarte demn de analiza noastră. În afară de beneficiile care sunt atât de strâns asociate cu ei, ar putea exista alte motive pentru care acești oameni, care nu Îl înțeleg niciodată pe Dumnezeu, I-ar da atât de mult? În aceasta, descoperim o problemă neidentificată anterior: relația omului cu Dumnezeu este doar una de interes personal. Este o relație dintre o persoană care primește și una care dă binecuvântarea. Pentru a spune lucrurilor pe nume, seamănă cu relația dintre angajat și angajator. Angajatul lucrează numai pentru a primi recompensele acordate de angajator. Într-o astfel de relație nu există nicio afecțiune, ci doar o tranzacție. Nu există a iubi sau a fi iubit, numai caritate și milă. Nu există înțelegere, doar indignare reprimată și înșelătorie. Nu există intimitate, numai o prăpastie de netraversat. Acum că lucrurile au ajuns până în acest punct, cine poate inversa o astfel de tendință? Și câți oameni sunt capabili să înțeleagă cu adevărat cât de cumplită a devenit această relație? Cred că atunci când oamenii se scufundă în bucuria de a fi binecuvântați, niciunul nu-și poate imagina cât de jenantă și de dizgrațioasă este o astfel de relație cu Dumnezeu.

Cel mai trist lucru referitor la credința omenirii în Dumnezeu este că omul își conduce propria gestionare în mijlocul lucrării lui Dumnezeu și, totuși, nu acordă atenție gestionării lui Dumnezeu. Cel mai mare eșec al omului constă în modul în care, în același timp cu încercarea de a se supune lui Dumnezeu și de a I se închina, omul își construiește propria destinație ideală și urzește cum să primească cea mai mare binecuvântare și cea mai bună destinație. Chiar dacă oamenii înțeleg cât de jalnici, detestabili și vrednici de milă sunt ei, câți pot să renunțe cu ușurință la idealurile și la speranțele lor? Și cine poate să-și oprească proprii pași și să nu se mai gândească doar la el însuși? Dumnezeu are nevoie de cei care vor coopera strâns cu El pentru a-Și completa gestionarea. El are nevoie de cei care I se vor supune dedicându-și toată mintea și tot trupul lucrării Sale de gestionare. Nu are nevoie de oameni care întind mâinile ca să cerșească de la El în fiecare zi, cu atât mai puțin de cei care dau puțin și apoi așteaptă să fie răsplătiți. Dumnezeu îi disprețuiește pe cei care aduc o contribuție măruntă și apoi se culcă pe lauri. El îi urăște pe acei oameni cu sânge rece care-I resping lucrarea de gestionare și care vor să vorbească numai despre a merge în rai și a câștiga binecuvântări. Îi urăște și mai mult pe cei care profită de ocazia oferită de lucrarea pe care El o face pentru a mântui omenirea. Asta pentru că acestor oameni nu le-a păsat niciodată de ceea ce dorește Dumnezeu să realizeze și să dobândească prin lucrarea gestionării Sale. Lor le pasă doar de modul în care pot folosi ocazia oferită de lucrarea lui Dumnezeu pentru a câștiga binecuvântări. Nu le pasă de inima lui Dumnezeu, fiind preocupați în totalitate de propriile perspective și propria soartă. Cei care resping lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu și nu au nici cel mai mic interes pentru modul în care Dumnezeu mântuiește omenirea și pentru voința Lui fac doar ceea ce le place, într-un mod detașat de lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Comportamentul lor nu este nici amintit de Dumnezeu, nici aprobat de Dumnezeu – cu atât mai puțin este privit favorabil de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 358)

Cât de curând, lucrarea Mea va fi terminată, iar numeroșii ani împreună au devenit o amintire de neîndurat. V-am repetat neîncetat cuvintele Mele și Mi-am desfășurat constant noua lucrare. Desigur, sfatul Meu este o componentă necesară a fiecărei lucrări în parte pe care o fac. Fără sfatul Meu, v-ați rătăci cu toții și chiar v-ați găsi pe deplin neputincioși. Lucrarea Mea este acum pe punctul de a se termina și este în etapa finală. Încă Îmi doresc să fac lucrarea de a da sfaturi, adică de a vă oferi sfaturi pe care să le auziți. Sper doar că sunteți în stare să nu lăsați ca suferințele pe care le-am îndurat să se irosească și, mai mult decât atât, că puteți să înțelegeți grija atentă pe care am avut-o și să-Mi tratați cuvintele ca pe fundamentul felului în care vă comportați ca ființe umane. Indiferent dacă sunt sau nu genul de cuvinte pe care sunteți dispuși să le ascultați, indiferent dacă vă bucurați să le acceptați sau le puteți accepta doar cu disconfort, trebuie să le tratați cu seriozitate. În caz contrar, firile și conduitele voastre ușuratice și indiferente Mă vor supăra serios și chiar că Mă vor dezgusta. Sper cu adevărat că toți veți putea să-Mi citiți cuvintele în repetate rânduri – de mii de ori – și că veți putea chiar ajunge să le știți pe de rost. Numai astfel veți putea să nu-Mi înșelați așteptările. Cu toate acestea, niciunul dintre voi nu trăiește așa acum. Dimpotrivă, sunteți cu toții cufundați într-o viață destrăbălată, o viață în care mâncați și beți după placul inimii și niciunul dintre voi nu-Mi folosește cuvintele pentru a-și îmbogăți inima și sufletul. Din acest motiv, am ajuns la o concluzie despre adevărata față a omenirii: omul Mă poate trăda în orice moment și nimeni nu poate fi absolut fidel cuvintelor Mele.

„Omul a fost atât de corupt de Satana, încât nu mai are asemănarea omului.” Majoritatea oamenilor de astăzi recunosc această afirmație într-o oarecare măsură. O spun pentru că „recunoașterea” la care Mă refer este doar un fel de recunoaștere superficială, spre deosebire de cunoașterea adevărată. Cum niciunul dintre voi nu poate nici să se evalueze cu exactitate și nici să se analizeze în profunzime, rămâneți nesiguri cu privire la cuvintele Mele. Dar de data aceasta, Mă folosesc de fapte pentru a explica cea mai gravă problemă care există înlăuntrul vostru. Această problemă este trădarea. Tuturor vă este cunoscut cuvântul „trădare”, deoarece majoritatea oamenilor au făcut ceva care să-l trădeze pe altul, cum ar fi un soț care își trădează soția, o soție care își trădează soțul, un fiu care își trădează tatăl, o fiică ce își trădează mama, un sclav care își trădează stăpânul, prieteni care se trădează reciproc, rude care se trădează reciproc, vânzătorii ce-și înșală cumpărătorii și așa mai departe. Toate aceste exemple conțin esența trădării. Pe scurt, trădarea este o formă de comportament care încalcă o promisiune, violează principiile morale sau acționează contrar eticii umane, demonstrând o pierdere a umanității. În general, ca ființă umană care s-a născut în această lume, vei fi făcut ceva care să constituie o trădare a adevărului, indiferent dacă-ți amintești că ai făcut vreodată ceva pentru a trăda o persoană sau dacă i-ai trădat pe alții de multe ori înainte. Întrucât ești capabil să-ți trădezi părinții sau prietenii, atunci ești capabil să-i trădezi și pe alții și, mai mult decât atât, ești capabil să Mă trădezi pe Mine și să faci lucruri pe care Eu le disprețuiesc. Cu alte cuvinte, trădarea nu este un simplu comportament superficial imoral, ci un lucru ce intră în conflict cu adevărul. Tocmai aceasta este sursa împotrivirii și neascultării omenirii față de Mine. Acesta este motivul pentru care am rezumat-o în următoarea afirmație: trădarea este natura omului și această natură este marele dușman al armoniei fiecărei persoane cu Mine.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „O problemă foarte serioasă: trădarea (1)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 359)

Comportamentul care nu Mi se poate supune în mod absolut înseamnă trădare. Comportamentul care nu poate fi loial față de Mine înseamnă trădare. A Mă înșela și a folosi minciuni pentru a Mă înșela înseamnă trădare. A nutri multe noțiuni și a le răspândi peste tot este trădare. A fi incapabili să-Mi sprijiniți mărturiile și interesele este trădare. A afișa zâmbete false dacă în inimi sunteți departe de Mine este trădare. Acestea sunt toate acte de trădare de care voi ați fost întotdeauna capabili și sunt ceva obișnuit printre voi. Poate că niciunul dintre voi nu se gândește la asta ca la o problemă, dar Eu nu cred asta. Nu pot trata faptul că o persoană Mă trădează ca pe o chestiune măruntă și cu siguranță nu o pot ignora. Acum, când lucrez printre voi, vă comportați în acest fel – dacă va veni ziua când nu va fi nimeni care să vă supravegheze, nu veți fi ca niște bandiți care s-au declarat regii micilor munți proprii? Când se va întâmpla asta și veți provoca o catastrofă, cine va fi acolo pentru a curăța după voi? Voi credeți că unele acte de trădare sunt simple incidente ocazionale, nu comportamentul vostru insistent, și că nu meritați să fiți puși în discuție cu atâta severitate, într-un mod care vă rănește orgoliul. Dacă voi credeți cu adevărat astfel, atunci vă lipsește judecata. A gândi așa înseamnă a fi un specimen și un arhetip de răzvrătire. Natura omului este viața lui; este un principiu pe care se bazează pentru a supraviețui și nu îl poate schimba. Luați ca exemplu natura trădării. Dacă poți face ceva pentru a trăda o rudă sau un prieten, acest lucru dovedește că asta face parte din viața ta și este o natură cu care te-ai născut. E ceva ce nimeni nu poate nega. De exemplu, dacă unei persoane îi place să fure de la alții, atunci această plăcere de a fura este o parte din viața ei, deși poate că uneori fură, iar alteori nu fură. Indiferent dacă fură sau nu, asta nu poate dovedi că furtul său este doar un tip de comportament. Mai degrabă, dovedește că furtul său este o parte din viața sa – adică natura sa. Unii se vor întreba: dat fiind că este natura lor, atunci de ce atunci când văd lucruri drăguțe, câteodată nu le fură? Răspunsul este foarte simplu. Există multe motive pentru care nu fură. Poate că nu fură un lucru deoarece este prea mare pentru a-l înșfăca de sub ochi atenți sau pentru că nu există un moment potrivit ca să acționeze, sau ceva este prea scump, păzit prea strict, sau poate că nu îi interesează în mod special sau nu pot vedea ce folos poate avea pentru ei și așa mai departe. Toate aceste motive sunt posibile. Dar, orice-ar fi, indiferent că fură sau nu ceva, asta nu poate dovedi că acest gând există doar ca o sclipire momentană, trecătoare. Dimpotrivă, este o parte a naturii lor greu de schimbat în bine. O astfel de persoană nu se mulțumește să fure o singură dată; astfel de gânduri de revendicare a bunurilor altora drept ale lor apar oricând întâlnesc ceva frumos sau o situație potrivită. De aceea spun că originea acestui gând nu este ceva detectat pur și simplu din când în când, ci este în natura proprie a acestei persoane.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „O problemă foarte serioasă: trădarea (1)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 360)

Oricine își poate folosi propriile cuvinte și acțiuni pentru a-și reprezenta adevărata față. Această adevărată față este, desigur, natura sa. Dacă ești cineva care vorbește într-un mod întortocheat, atunci ai o natură întortocheată. Dacă natura ta este vicleană, atunci tu acționezi în mod viclean și e foarte ușor ca ceilalți să fie păcăliți de tine. Dacă natura ta este sinistră, cuvintele tale ar putea să fie plăcute auzului, dar acțiunile tale nu-ți pot ascunde șiretlicurile sinistre. Dacă natura ta este leneșă, atunci tot ce spui este menit să te sustragă de la responsabilitatea ta din cauza superficialității și leneviei tale, iar acțiunile tale vor fi lente și superficiale și destul de pricepute să ascundă adevărul. Dacă natura ta este empatică, cuvintele tale vor fi rezonabile, iar acțiunile tale se vor conforma și ele bine cu adevărul. Dacă natura ta este fidelă, atunci cuvintele tale sunt cu siguranță sincere, iar modul în care acționezi este întemeiat, lipsit de vreun lucru care ar putea să-L neliniștească pe stăpânul vostru. Dacă natura ta este lascivă sau lacomă de bani, atunci inima ta va fi adesea umplută de aceste lucruri, iar tu vei săvârși în mod involuntar fapte deviante, imorale, pe care oamenii nu le vor uita ușor și care îi vor dezgusta. Așa cum am mai spus, dacă ai o natură a trădării, atunci cu greu te poți descotorosi de ea. Să nu crezi în norocul că, dacă nu i-ai nedreptățit pe alții, atunci nu ai o natură a trădării. Dacă asta gândești, atunci într-adevăr ești revoltător. Toate cuvintele Mele, de fiecare dată când vorbesc, sunt destinate tuturor oamenilor, nu doar unei persoane sau unui singur tip de persoană. Doar pentru că nu M-ai trădat într-o chestiune, nu dovedește că nu Mă poți trăda într-o orice altă chestiune. Unii oameni, în timpul obstacolele din căsnicia lor, își pierd încrederea în căutarea adevărului. Unii oameni renunță la obligația de a-Mi fi loiali în timpul unei crize familiale. Unii Mă abandonează pentru a căuta un moment de bucurie și de emoție. Unii ar prefera să cadă într-o râpă întunecată decât să trăiască în lumină și să dobândească bucuria lucrării Duhului Sfânt. Unii ignoră sfaturile prietenilor de dragul de a-și satisface pofta de bogăție și nici măcar acum nu pot să-și recunoască greșeala și să-și schimbe direcția. Unii oameni trăiesc doar temporar sub numele Meu, pentru a-Mi primi protecția, în timp ce alții Mi se dedică doar puțin, fără tragere de inimă, pentru că se agață de viață și se tem de moarte. Nu sunt acestea și alte acțiuni care, mai mult, sunt lipsite de integritate, doar comportamente cu care oamenii M-au trădat demult în adâncul inimilor lor? Desigur, știu că oamenii nu planifică în prealabil să Mă trădeze; trădarea lor este o dezvăluire naturală a naturii lor. Nimeni nu vrea să Mă trădeze și nimeni nu e fericit pentru că a făcut ceva pentru a Mă trăda. Dimpotrivă, tremură de frică, nu-i așa? Deci, vă gândiți cum să răscumpărați aceste trădări și cum să schimbați situația actuală?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „O problemă foarte serioasă: trădarea (1)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 361)

Natura omului este destul de diferită de esența Mea, deoarece natura coruptă a omului provine în întregime de la Satana; natura omului a fost prelucrată și coruptă de către Satana. Adică, omul trăiește sub influența răutății și a urâțeniei acestuia. Omul nu crește într-o lume a adevărului sau într-un mediu sfânt și cu atât mai puțin trăiește el în lumină. De aceea, nu este posibil pentru nimeni să aibă adevărul în natura sa din momentul nașterii și cu atât mai puțin cineva se poate naște cu o esență care se teme de Dumnezeu și ascultă de El. Din contră, oamenii posedă o natură care se împotrivește lui Dumnezeu, nu-I dă ascultare lui Dumnezeu și nu are nicio dragoste de adevăr. Această natură este problema despre care vreau să discut – trădarea. Trădarea este sursa rezistenței față de Dumnezeu a fiecărei persoane. Aceasta este o problemă care există numai în om, nu și în Mine. Unii vor întreba: de vreme ce oamenii trăiesc în lume întocmai cum trăiește Hristos, de ce toți oamenii au naturi care Îl trădează pe Dumnezeu, dar Hristos nu are? Aceasta este o problemă care trebuie să vă fie explicată clar.

Baza existenței omenirii este reîntruparea repetată a sufletului. Cu alte cuvinte, fiecare persoană dobândește o viață omenească în trup când sufletul său este reîntrupat. După ce se naște trupul unei persoane, viața sa continuă până când trupul, în cele din urmă, își atinge limitele, care este momentul final, când sufletul își părăsește învelișul. Acest proces se repetă iar și iar, cu sufletul unei persoane venind și plecând de repetate ori și, astfel, existența întregii omeniri este menținută. Viața trupului este și viața sufletului omului, iar sufletul omului susține existența trupului omului. Adică, viața fiecărei persoane provine din sufletul ei, iar viața nu este inerentă trupului. Astfel, natura omului provine din suflet, nu din trup. Numai sufletul fiecărei persoane știe cum a experimentat ispitele, chinul și stricăciunea Satanei. Aceste lucruri nu pot fi cunoscute de către trupul omului. Prin urmare, omenirea devine, fără să știe, din ce în ce mai întunecată, mai murdară și din ce în ce mai rea, în timp ce distanța dintre om și Mine devine din ce în ce mai mare, iar viața devine din ce în ce mai întunecată pentru omenire. Satana ține sufletele omenirii în prinsoarea lui, așa că, desigur, și trupul omului a fost ocupat de Satana. Cum ar putea un asemenea trup și o asemenea omenire să nu I se împotrivească lui Dumnezeu? Cum ar putea ei să fie în mod înnăscut compatibili cu El? Motivul pentru care l-am azvârlit pe Satana în văzduh este că M-a trădat. Cum ar putea oamenii, atunci, să fie liberi de implicarea lor? De aceea trădarea este natura umană. Am încredere că, odată ce înțelegeți acest raționament, ar trebui și să aveți un oarecare nivel de credință în esența lui Hristos. Trupul purtat de Duhul lui Dumnezeu este însuși trupul lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu este suprem; El este atotputernic, sfânt și drept. În mod similar, și trupul Lui este suprem, atotputernic, sfânt și drept. Un astfel de trup poate doar să facă ceea ce este drept și benefic pentru omenire, ceea ce este sfânt, glorios și puternic; El este incapabil să facă ceva ce încalcă adevărul, ce încalcă moralitatea și justiția, și cu atât mai puțin este capabil să facă ceva ce ar trăda Duhul lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu este sfânt, și astfel trupul Lui este incoruptibil de către Satana; trupul Lui este de o esență diferită decât trupul omului. Căci este omul, nu Dumnezeu, cel care este corupt de către Satana; ar fi imposibil ca Satana să corupă trupul lui Dumnezeu. Astfel, în ciuda faptului că omul și Hristos locuiesc în același spațiu, doar omul este cel posedat, folosit și prins în capcană de Satana. Prin contrast, Hristos este veșnic impenetrabil la corupția Satanei, pentru că Satana nu va fi niciodată capabil să se ridice la locul cel mai înalt și niciodată nu va putea să se apropie de Dumnezeu. Astăzi, ar trebui să înțelegeți toți că numai omenirea, coruptă cum e ea de către Satana, este cea care Mă trădează. Trădarea nu va fi niciodată o problemă care să-L implice pe Hristos câtuși de puțin.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „O problemă foarte serioasă: trădarea (2)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 362)

Toate sufletele corupte de Satana sunt ținute în robie în domeniul Satanei. Numai cei care cred în Hristos au fost separați, salvați din tabăra Satanei și aduși în Împărăția de astăzi. Acești oameni nu mai trăiesc sub influența Satanei. Chiar și așa, natura omului este încă înrădăcinată în trupul omului, adică, deși sufletele voastre au fost mântuite, natura voastră este tot cum era înainte, iar șansa că Mă veți trăda rămâne de sută la sută. Iată de ce lucrarea Mea durează atât de mult, fiindcă natura voastră este refractară. Acum, cu toții îndurați greutăți la maximul capacității voastre în timp ce vă îndepliniți datoriile, totuși fiecare dintre voi este capabil să Mă trădeze și să se întoarcă în domeniul Satanei, în tabăra lui, și să se întoarcă la vechea sa viață – acesta este un lucru de netăgăduit. În acel moment, nu vă va fi cu putință să arătați o urmă de umanitate sau de asemănare umană, așa cum faceți acum. În cazuri grave, veți fi distruși și, mai mult decât atât, veți fi damnați pe vecie, pedepsiți cu severitate, fără să vă mai reîntrupați vreodată din nou. Aceasta este problema pusă în fața voastră. Vă aduc aminte astfel, în primul rând, pentru ca lucrarea Mea să nu fi fost în van și, în al doilea rând, pentru ca să puteți trăi cu toții în zile de lumină. Cu adevărat, dacă lucrarea Mea este sau nu zadarnică nu este problema crucială. Ce este crucial este ca voi să fiți în stare să aveți vieți fericite și un viitor minunat. Lucrarea Mea este lucrarea de mântuire a sufletelor oamenilor. Dacă sufletul tău va cădea în mâinile Satanei, atunci trupul tău nu va trăi în pace. Dacă Eu îți protejez trupul, atunci și sufletul tău va fi cu siguranță în grija Mea. Dacă voi simți cu adevărat dezgust pentru tine, atunci trupul și sufletul tău vor cădea deodată în mâinile Satanei. Îți poți imagina cum va fi situația ta, atunci? Dacă, într-o zi, cuvintele Mele nu vor fi prețuite de voi, atunci fie vă voi preda pe toți Satanei, care vă va supune unui chin atroce, până când mânia Mea se va fi disipat complet, fie am să vă pedepsesc personal pe voi, oameni de nerăscumpărat, căci inimile voastre care Mă trădează nu se vor fi schimbat niciodată.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „O problemă foarte serioasă: trădarea (2)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 363)

Ar trebui să priviți acum cu toții în voi înșivă, cât de repede puteți, ca să vedeți cât de multă trădare față de Mine rămâne în voi. Aștept cu nerăbdare răspunsul vostru. Nu fiți superficiali când tratați cu Mine. Eu nu Mă joc niciodată cu oamenii. Dacă spun că voi face ceva, atunci cu siguranță o voi face. Sper că fiecare dintre voi va fi cineva care Îmi ia cuvintele în serios și nu se gândește că ele ar fi științifico-fantastice. Ceea ce vreau de la voi este acțiune concretă, nu închipuirile voastre. Apoi, trebuie să răspundeți la întrebările Mele, care sunt următoarele:

1. Dacă ești, cu adevărat, un făcător de servicii, atunci poți să Îmi faci serviciu cu credință, fără vreun element de slăbiciune sau negativitate?

2. Dacă descoperi că nu te-am apreciat niciodată, vei mai fi în stare să rămâi și să Mă slujești pe viață?

3. Dacă Eu sunt încă foarte rece față de tine, în ciuda faptului că ai cheltuit mult efort, vei fi tu în stare să continui să lucrezi pentru Mine în obscuritate?

4. Dacă, după ce ai făcut cheltuieli pentru Mine, Eu nu-ți îndeplinesc cererile mărunte, vei deveni tu descurajat și dezamăgit de Mine sau vei deveni chiar furios și vei huli?

5. Dacă ai fost întotdeauna foarte loial, cu multă iubire față de Mine, și totuși pătimești chinul bolii, sărăcia și părăsirea de către prieteni sau rude, ori dacă înduri orice alte nenorociri în viață, atunci tot vor continua loialitatea și iubirea ta pentru Mine?

6. Dacă nimic din ce ți-ai imaginat în inima ta nu se potrivește cu ce am făcut Eu, atunci cum îți vei parcurge calea viitoare?

7. Dacă nu primești niciunul dintre lucrurile pe care ai sperat să le primești, atunci poți continua să Mă urmezi?

8. Dacă nu ai înțeles niciodată scopul și semnificația lucrării Mele, atunci poți tu fi o persoană ascultătoare care nu emite judecăți și nu trage concluzii la întâmplare?

9. Poți prețui toate cuvintele pe care le-am rostit și toată lucrarea pe care am făcut-o în timp ce am fost împreună cu omenirea?

10. Ești în stare să Mă urmezi cu credință, dispus să înduri o suferință pe viață pentru Mine, chiar dacă nu primești nimic?

11. De dragul Meu, ești în stare să te lipsești de gânduri, planuri sau pregătiri pentru calea ta viitoare de supraviețuire?

Aceste întrebări reprezintă cerințele Mele finale de la voi și sper ca toți să-Mi puteți da răspunsuri. Dacă ai îndeplinit unul sau două dintre lucrurile pe care aceste întrebări le cer de la tine, atunci trebuie să continui să te străduiești. Dacă nu poți împlini măcar una dintre aceste cerințe, atunci ești, cu siguranță, tipul de persoană care va fi aruncat în iad. Unor asemenea oameni, nu trebuie să le mai spun nimic, pentru că ei, cu siguranță, nu sunt oameni care pot fi în conformitate cu Mine. Cum aș putea ține în casa Mea pe cineva care ar putea să Mă trădeze în orice împrejurare? În ce îi privește pe cei care tot M-ar putea trăda în cele mai multe împrejurări, le voi examina performanțele înainte de a face alte aranjamente. În orice caz, pe toți cei care sunt capabili de a Mă trăda, indiferent în ce condiții, nu-i voi uita niciodată; Îmi voi aminti de ei în inima Mea și voi aștepta ocazia de a le plăti pentru faptele lor rele. Cerințele pe care le-am stabilit sunt toate probleme pe care trebuie să le cercetați în voi înșivă. Sper ca toți să le puteți lua în considerare cu seriozitate și să nu Mă tratați superficial. În viitorul apropiat, voi compara răspunsurile pe care Mi le-ați dat cu cerințele Mele. Până atunci, nu vă voi cere nimic altceva și nu vă voi mai oferi alte dojeni în mod serios. În schimb, Îmi voi exercita autoritatea. Toți cei care ar trebui să fie păstrați vor fi păstrați, cei care ar trebui să fie răsplătiți, vor fi răsplătiți, cei care ar trebui predați Satanei, vor fi predați Satanei, cei care ar trebui fie pedepsiți cu severitate, vor fi pedepsiți cu severitate și cei care ar trebui să piară, vor fi nimiciți. Astfel, nu va mai exista nimeni care să Mă tulbure în zilele Mele. Crezi cuvintele Mele? Crezi în răsplată? Crezi că îi voi pedepsi pe toți acei răi care Mă înșală și Mă trădează? Speri ca ziua aceea să vină mai curând sau ca ea să vină mai târziu? Ești tu cineva îngrozit de pedeapsă sau cineva care Mi s-ar împotrivi, deși trebuie să îndure pedeapsă? Când acea zi va veni, îți poți imagina dacă vei trăi în mijlocul veseliei și râsetelor sau dacă vei plânge și vei scrâșni din dinți? Ce fel de sfârșit speri că vei întâmpina? Te-ai gândit vreodată, în mod serios, dacă crezi în Mine sută la sută sau te îndoiești de Mine sută la sută? Te-ai gândit vreodată, cu atenție, ce fel de consecințe și rezultate vor aduce asupra ta purtarea ta și acțiunile tale? Speri tu cu adevărat că toate cuvintele Mele se vor împlini rând pe rând, sau ești îngrozit că, rând pe rând, cuvintele Mele se vor împlini? Dacă speri ca Eu să plec curând pentru a-Mi împlini cuvintele, atunci cum ți-ai putea considera propriile tale cuvinte și acțiuni? Dacă nu speri ca Eu să plec și nu speri ca toate cuvintele Mele să se împlinească imediat, atunci de ce mai crezi în Mine? Știi cu adevărat de ce Mă urmezi? Dacă motivul tău e doar să-ți lărgești orizonturile, atunci nu e nevoie să te deranjezi astfel. Dacă e pentru a fi binecuvântat și a scăpa de dezastrul iminent, atunci de ce nu te preocupă propria ta purtare? De ce nu te întrebi dacă poți sau nu să-Mi satisfaci cerințele? De ce nu te întrebi și dacă ești sau nu calificat să primești binecuvântările viitoare?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „O problemă foarte serioasă: trădarea (2)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 364)

Toți oamenii Mei care slujesc înaintea Mea ar trebui să se gândească la trecut: a fost iubirea voastră pentru Mine întinată de necurăție? A fost loialitatea voastră pentru Mine curată și din toată inima? A fost cunoașterea voastră despre Mine adevărată? Cât loc am ocupat în inimile voastre? V-am umplut inimile în întregime? Cât de multe au realizat cuvintele Mele în interiorul vostru? Nu Mă luați drept prost! Aceste lucruri sunt perfect clare pentru Mine! Astăzi, când vocea mântuirii Mele se face auzită, a existat o sporire a iubirii voastre pentru Mine? A devenit curată o parte a loialității voastre față de Mine? A devenit mai profundă cunoașterea voastră referitoare la Mine? Slăvirea oferită în trecut a pus o temelie solidă pentru cunoașterea voastră de astăzi? Cât de mult din voi este ocupat de Duhul Meu? Cât loc ocupă imaginea Mea în interiorul vostru? Și-au atins cuvântările Mele scopul în voi? Simțiți cu adevărat că nu aveți unde să vă ascundeți rușinea? Credeți cu adevărat că nu sunteți calificați pentru a fi poporul Meu? Dacă sunteți complet neatenți la întrebările de mai sus, atunci aceasta arată că pescuiești în ape tulburi, că ești prezent doar pentru a înmulți rândurile și că, la momentul prestabilit de Mine, vei fi cu siguranță alungat și aruncat în groapa fără fund pentru a doua oară. Acestea sunt cuvintele Mele de avertizare și oricine nu le ia în serios va fi lovit de judecata Mea și, la momentul stabilit, va întâlni dezastrul. Nu este așa? Trebuie încă să ofer exemple pentru a ilustra lucrul acesta? Trebuie să vorbesc mai simplu pentru a vă oferi un exemplu? De la momentul creației și până astăzi, mulți oameni Mi-au nesocotit cuvintele și, astfel, au fost înlăturați și alungați din curentul Meu de recuperare; în cele din urmă, trupurile lor pier, iar duhurile lor sunt aruncate în Infern și chiar și astăzi ele încă sunt supuse unei pedepse cumplite. Mulți oameni Mi-au urmat cuvintele, dar au mers împotriva luminării și iluminării Mele și, astfel, au fost dați la o parte de Mine, căzând sub domeniul Satanei și devenind unii dintre cei ce se opun Mie. (Astăzi, toți aceia care Mi se opun în mod direct ascultă doar superficial cuvintele Mele și nesocotesc esența cuvintelor Mele.) Au existat, de asemenea, mulți care doar au ascultat cuvintele pe care le-am rostit ieri, care au păstrat „gunoiul” din trecut și nu au prețuit „roadele” zilei de astăzi. Acești oameni nu doar că au fost luați prizonieri de Satana, dar au devenit păcătoși eterni și dușmani ai Mei și Mi se opun direct. Astfel de oameni sunt obiectele judecății în culmea mâniei Mele și astăzi sunt încă orbi, încă în temnițele întunecoase (adică, astfel de oameni sunt cadavre putrede, inerte, care sunt controlate de Satana; deoarece ochii lor au fost acoperiți de Mine, Eu spun că ei sunt orbi). Ar fi bine să ofer un exemplu pentru ca voi să aveți o referință, astfel încât să puteți învăța din el:

La menționarea lui Pavel, vă veți gândi la istoria sa și la unele povești despre el care nu sunt exacte și care nu corespund cu realitatea. El a fost învățat de către părinții săi de la o vârstă fragedă și a primit viața Mea, iar ca rezultat al predestinării Mele, el avea calibrul pe care Eu îl cer. La vârsta de 19 ani, el a citit diferite cărți despre viață; astfel, nu trebuie să intru în detalii despre cum, datorită calibrului său și datorită luminării și iluminării Mele, el nu numai că putea vorbi cu o anume pricepere despre chestiuni spirituale, dar era, de asemenea, capabil să Îmi înțeleagă intențiile. Desigur, aceasta nu exclude combinația de factori interni și externi. Totuși, singura sa imperfecțiune era faptul că, datorită talentelor sale, era deseori lăudăros și superficial. Drept rezultat, datorită neascultării sale, din care o parte îl reprezenta direct pe arhanghel, când Eu am devenit trup pentru prima dată, el a depus toate eforturile pentru a Mă sfida. El era unul dintre aceia care nu cunosc cuvintele Mele, iar locul Meu în inima sa deja dispăruse. Astfel de oameni se opun direct divinității Mele și sunt doborâți de Mine și se pleacă și își mărturisesc păcatele doar la final. Astfel, după ce utilizasem punctele lui forte – adică, după ce el lucrase pentru Mine o perioadă de timp – el a revenit din nou la vechile lui obiceiuri și, deși nu Mi-a nesocotit în mod direct cuvintele, el nu a ascultat îndrumarea interioară și luminarea Mea și, astfel, tot ceea ce făcuse el în trecut era inutil; cu alte cuvinte, coroana slavei, despre care vorbea, devenise cuvinte goale, produsul propriei sale imaginații, căci, chiar și astăzi, el încă este supus judecății Mele, în captivitatea lanțurilor Mele.

Din exemplul de mai sus se poate vedea că oricine Mi se opune (prin opoziția nu numai față de sinele Meu trupesc ci, mai important, față de cuvintele Mele și față de Duhul Meu – adică, față de divinitatea Mea), primește judecata Mea în trupul său. Când Duhul Meu te părăsește, te prăbușești, coborând direct în Infern. Și, deși corpul tău trupesc este pe pământ, ești ca o persoană care suferă de boli mintale: ți-ai pierdut rațiunea și, imediat, te simți ca și cum ai fi un cadavru, astfel încât Mă implori să îți nimicesc trupul fără întârziere. Majoritatea dintre voi, care sunteți stăpâniți de duh, manifestați o apreciere profundă față de aceste circumstanțe și nu este nevoie să intru în alte detalii. În trecut, când am lucrat în umanitatea normală, majoritatea oamenilor se măsuraseră deja cu mânia și măreția Mea și deja cunoșteau puțin din înțelepciunea și firea Mea. Astăzi, vorbesc și acționez direct în divinitate și există încă unii oameni care vor vedea mânia și judecata Mea cu proprii lor ochi; în plus, principala lucrare a celei de-a doua părți a erei de judecată este de a face tot poporul Meu să Îmi cunoască faptele în trup, în mod direct, și de a vă face pe toți să contemplați firea Mea, în mod direct. Totuși, deoarece Eu sunt în trup, vă înțeleg slăbiciunile. Speranța Mea este ca voi să nu tratați duhul, sufletul și trupul vostru ca pe niște fleacuri dedicându-le, fără să gândiți, Satanei. Este mai bine să prețuiți tot ceea ce aveți și să nu tratați totul precum un joc, căci astfel de lucruri au legătură cu soarta voastră. Sunteți cu adevărat capabili să înțelegeți adevăratul sens al cuvintelor Mele? Sunteți cu adevărat capabili să arătați considerație față de adevăratele Mele sentimente?

Sunteți dispuși să vă bucurați de binecuvântările Mele pe pământ, binecuvântări care sunt asemănătoare celor din cer? Sunteți dispuși să prețuiți faptul că Mă înțelegeți pe Mine, desfătarea cuvintelor Mele și cunoașterea referitoare la Mine ca fiind cele mai valoroase și semnificative lucruri din viața voastră? Sunteți cu adevărat capabili să vă supuneți complet Mie, fără să vă gândiți la propriile voastre perspective? Sunteți cu adevărat capabili să vă permiteți vouă înșivă să fiți omorâți de Mine și conduși de Mine, ca o oaie? Există printre voi vreunul capabil să realizeze astfel de lucruri? Se poate ca toți cei care sunt acceptați de Mine și primesc promisiunile Mele să fie cei care câștigă binecuvântările Mele? Ați înțeles ceva din aceste cuvinte? Dacă vă testez, puteți cu adevărat să vă puneți la mila Mea și, în mijlocul acestor încercări, să căutați intențiile Mele și să înțelegeți inima Mea? Nu doresc ca tu să poți rosti multe cuvinte impresionante sau să spui multe povești palpitante; ci, îți cer să poți fi o bună mărturie pentru Mine și să poți intra complet și profund în realitate. Dacă nu aș vorbi direct, ai putea să abandonezi tot în jurul tău și să-ți permiți ție însuți să fii folosit de Mine? Nu este aceasta realitatea pe care o cer? Cine poate înțelege sensul cuvintelor Mele? Totuși, vă cer să nu mai fiți trași în jos de greșeli, să fiți proactivi în intrarea voastră și să pricepeți esența cuvintelor Mele. Aceasta vă va împiedica să înțelegeți greșit cuvintele Mele și să fiți confuzi față de ce vreau să spun și, astfel, să încălcați decretele Mele administrative. Sper că pricepeți intențiile Mele pentru voi din cuvintele Mele. Nu vă mai gândiți la propriile perspective și acționați așa cum ați decis înaintea Mea să vă supuneți orchestrărilor lui Dumnezeu în toate lucrurile. Toți aceia care stau în casa Mea ar trebui să facă tot ceea ce pot; ar trebui să oferi tot ce ai mai bun ultimei secțiuni a lucrării Mele pe pământ. Ești cu adevărat dispus să pui astfel de lucruri în practică?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 4

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 365)

Pe pământ, tot felul de duhuri rele dau mereu târcoale în căutarea unui loc unde să se odihnească, căutând neîncetat cadavre umane ce pot fi consumate. Oamenii Mei! Trebuie să rămâneți sub grija și protecția Mea. Să nu fiți niciodată desfrânați! Să nu vă purtați niciodată cu nesăbuință! Ar trebui să-ți oferi loialitatea casei Mele, și doar cu loialitate poți pune la cale un contraatac împotriva vicleniei diavolului. În niciun caz nu trebuie să te comporți ca în trecut, făcând un lucru în fața Mea și altul pe la spatele Meu; dacă te porți așa, atunci ești deja dincolo de răscumpărare. Nu am rostit oare cuvinte precum acestea mai mult decât îndeajuns? A trebuit să atrag atenția omului în mod repetat tocmai din cauză că vechea sa natură este incorigibilă. Nu vă plictisiți! Tot ceea ce spun este pentru a vă asigura destinul! Ceea ce îi trebuie Satanei este exact un loc scârbos și mizerabil; cu cât sunteți mai imposibil de răscumpărat și cu cât sunteți mai desfrânați, refuzând să vă supuneți restricțiilor, cu atât mai mult acele duhuri necurate vor profita de orice oportunitate de a se infiltra în voi. Dacă ați ajuns în acest punct, atunci loialitatea voastră va fi doar pălăvrăgeală inutilă, fără urmă realitate în ea, iar spiritele rele vă vor devora hotărârea și o vor transforma în neascultare și-n uneltiri satanice, de utilizat pentru a-Mi perturba lucrarea. De atunci, ați putea fi nimiciți de către Mine în orice clipă. Nimeni nu înțelege gravitatea acestei situații; oamenii pur și simplu se fac că nu aud și nu sunt precauți nici măcar un pic. Nu Îmi amintesc ce a fost făcut în trecut; chiar te mai aștepți ca Eu să fiu indulgent față de tine, „uitând” încă o dată? Deși oamenii Mi s-au împotrivit, nu o să le port pică, căci statura lor este prea mică și, astfel, nu am avut cerințe exagerate de la ei. Tot ceea le cer este să nu fie depravați și să se supună constrângerilor. Cu siguranță, nu este dincolo de capacitatea voastră să îndepliniți această singură condiție, așa e? Majoritatea oamenilor se așteaptă ca Eu să le dezvălui și mai multe taine cu care să își bucure ochii. Și totuși, dacă ai ajunge să înțelegi toate tainele cerului, ce anume ai putea face cu acele cunoștințe? M-ai iubi mai mult? Ți-ar spori iubirea pentru mine? Eu nu subestimez omul, nici nu ajung cu ușurință la un verdict în privința lui. Dacă nu ar fi acestea circumstanțele actuale ale omului, nu aș încorona oamenii cu ușurință cu aceste etichete. Gândiți-vă la trecut: de câte ori v-am defăimat Eu? De câte ori v-am subestimat? De câte ori v-am privit fără a lua în seamă circumstanțele voastre adevărate? De câte ori cuvântările Mele au eșuat să vă câștige din toată inima? De câte ori am vorbit fără a atinge o coardă profund sensibilă din voi? Care dintre voi Mi-a citit cuvintele fără frică și fără să tremure, profund temător că îl voi lovi și-l voi arunca în Adânc? Cine nu îndură încercări din cuvintele Mele? În cuvântările Mele sălășluiește autoritatea, dar aceasta nu este pentru a-l judeca superficial pe om; dimpotrivă, luând în seamă circumstanțele adevărate ale omului, îi demonstrez constant semnificația inerentă a cuvintelor Mele. De fapt, există cineva capabil de a recunoaște măreția omnipotentă din cuvintele Mele? Există cineva care poate primi cel mai curat aur din care sunt făcute cuvintele Mele? Cât de multe cuvinte am rostit? Le-a prețuit vreodată cineva?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 10

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 366)

Supraveghez universul zi după zi și Mă ascund cu smerenie în locuința Mea, experimentând viața umană și studiind îndeaproape fiecare faptă a omului. Nimeni nu Mi s-a oferit vreodată cu adevărat; nimeni nu a căutat vreodată adevărul. Nimeni nu a fost vreodată conștiincios pentru Mine și nu a luat vreodată hotărâri înaintea Mea și nici nu s-a ținut apoi de datoria sa. Nimeni nu Mi-a permis vreodată să sălășluiesc înlăuntrul său și nimeni nu M-a prețuit așa cum oamenii și-ar prețui propria viață. Nimeni nu a văzut vreodată, în realitatea concretă, tot ce este divinitatea Mea; nimeni nu a fost vreodată dornic să fie în contact cu Însuși Dumnezeul real. Când apele îi înghit cu totul pe oameni, Eu îi salvez din apele stătătoare și le dau șansa de a trăi din nou. Când oamenii își pierd încrederea de a trăi, Eu îi trag din pragul morții, oferindu-le curajul de a merge mai departe, pentru ca ei să Mă poată folosi ca temelie a existenței lor. Când oamenii nu Mă ascultă, îi fac să Mă cunoască în neascultarea lor. În lumina vechii naturi a omenirii și în lumina îndurării Mele, decât să ucid oamenii, mai degrabă le permit să se căiască și să o ia de la capăt. Când suferă de foame, deși în trup le-a mai rămas o singură suflare, Eu îi smulg de la moarte, împiedicându-i să cadă pradă tertipurilor Satanei. De atâtea ori Mi-au văzut oamenii mâna, de atâtea ori Mi-au văzut expresia blândă și fața zâmbitoare, și de atâtea ori Mi-au văzut măreția și mânia. Deși oamenii nu M-au cunoscut niciodată, Eu nu profit de slăbiciunile lor ca să îi provoc în mod deliberat. Faptul că am experimentat greutățile oamenilor Mi-a permis să am înțelegere pentru slăbiciunea omului. Doar ca răspuns la neascultarea și nerecunoștința oamenilor, le împart mustrarea în diferite grade.

Mă ascund când oamenii sunt ocupați și Mă dezvălui în timpul lor liber. Oamenii își imaginează că Eu știu toate lucrurile; Mă văd ca pe Însuși Dumnezeul care îndeplinește toate rugămințile. De aceea, cei mai mulți vin înaintea Mea doar pentru a căuta ajutorul lui Dumnezeu, nu datorită vreunei dorințe de a Mă cunoaște. Când se află în chinurile bolii, oamenii Îmi cer urgent ajutorul. Când au necazuri, Îmi mărturisesc greutățile lor, cu toată puterea lor, ca să-și verse mai bine suferința. Cu toate acestea, nicio singură ființă umană nu a fost în stare să Mă iubească și când i-a fost bine; nicio singură persoană nu M-a căutat, în vreme de pace și fericire, pentru a putea lua parte la bucuria ei. Când micile lor familii sunt fericite și bine, oamenii demult S-au lepădat de Mine sau Mi-au închis ușa în față, interzicându-Mi să intru, ca să se poată bucura de fericirea binecuvântată a familiilor lor. Mintea umană este prea îngustă; este prea îngustă chiar și pentru a cuprinde un Dumnezeu atât de iubitor, milostiv și abordabil ca Mine. De atâtea ori am fost respins de oameni în vremurile în care râdeau cu bucurie; de atâtea ori am fost cârja pe care s-au sprijinit oamenii când s-au poticnit; de atâtea ori oamenii care sufereau de o boală M-au forțat în rolul de doctor. Cât de cruzi sunt oamenii! Sunt extrem de iraționali și imorali. Nici măcar sentimentele cu care se presupune că oamenii sunt înzestrați nu pot fi percepute în ei; sunt aproape complet lipsiți de orice urmă de umanitate. Cântăriți trecutul și comparați-l cu prezentul: se petrece vreo schimbare în voi? Ați mai scăpat de câteva dintre lucrurile din trecutul vostru? Sau acel trecut nu a fost încă înlocuit?

Am traversat lanțuri muntoase și văile râurilor, experimentând bucuriile și necazurile lumii. Mulți ani am umblat și am trăit printre oameni, dar se pare că firea oamenilor puțin s-a schimbat. Și este ca și cum vechea natură a omului a prins rădăcini și a încolțit în ei. Nu sunt niciodată capabili să schimbe acea natură veche; doar o îmbunătățesc oarecum, pe temelia inițială. După cum spun oamenii, substanța nu s-a schimbat, dar forma s-a schimbat mult. Se pare că toată lumea încearcă să Mă păcălească și să Mă năucească, astfel încât să poată să scape basma curată și să-Mi câștige aprecierea. Eu nici nu admir și nici nu acord atenție tertipurilor oamenilor. Decât să fiu mistuit de furie, mai degrabă adopt atitudinea celui care privește, dar nu vede. Am de gând să acord omenirii un anumit grad de libertate și, după aceea, să-i tratez pe toți oamenii laolaltă. De vreme ce toți oamenii sunt netrebnici fără valoare care nu se iubesc și nu se prețuiesc pe ei înșiși, atunci, de ce ar mai avea nevoie ca Eu să le arăt, încă o dată, milă și iubire? Fără excepție, oamenii nu se cunosc pe ei înșiși și nici nu știu cât valorează. Ar trebui să se urce pe un cântar ca să fie cântăriți. Oamenii nu țin seama de Mine, așa că nici Eu nu îi iau în serios. Nu-Mi acordă nicio atenție, deci nici Eu nu trebuie să lucrez mai mult asupra lor. Nu este aceasta cea mai bună dintre cele două lumi? Nu vă descrie aceasta pe voi, poporul Meu? Care dintre voi a luat hotărâri înaintea Mea și nu le-a abandonat după aceea? Cine a luat hotărâri pe termen lung înaintea Mea, în loc să ia frecvent decizii în privința lucrurilor? În vreme de pace, oamenii iau mereu hotărâri înaintea Mea și apoi renunță la toate când au necazuri; mai târziu, își reiau hotărârea și o aduc înaintea Mea. Sunt Eu, oare, atât de nedemn de respect încât să accept, la întâmplare, deșeul pe care omul l-a ridicat din mormanul de gunoi? Puțini sunt oamenii care nu renunță la hotărârile lor, puțini sunt puri și puțini oferă ce au mai prețios ca jertfă pentru Mine. Nu sunteți voi toți la fel? Dacă nu sunteți în stare să vă țineți de datoriile voastre ca membri ai poporului Meu în Împărăție, veți fi detestați și respinși de Mine!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 14

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 367)

Toți oamenii sunt creaturi lipsite de autocunoaștere și sunt incapabili de a se cunoaște pe sine. Cu toate acestea, îi cunosc pe toți ceilalți ca pe dosurile propriilor mâini, ca și când tot ceea ce au făcut și spus ceilalți a fost mai întâi „inspectat” de ei, chiar în fața lor, și au primit aprobarea lor înainte de a fi făcut. Prin urmare, este ca și cum i-ar fi înțeles pe de-a întregul pe toți ceilalți, chiar până la stările lor psihologice. Toate ființele umane sunt astfel. Chiar dacă au intrat astăzi în Epoca Împărăției, natura lor rămâne neschimbată. Ei încă mai fac ce fac Eu, înaintea Mea, în timp ce, pe la spatele Meu, încep să-și ridice propria „afacere” unică. Totuși, după aceea, când vin înaintea Mea, sunt ca niște oameni complet diferiți, aparent calmi și neînfricați, cu chipuri senine și un puls stabil. Nu este tocmai asta ceea ce îi face pe oameni atât de josnici? Atât de mulți oameni poartă două fețe complet diferite – una în timp ce se află fața Mea și cealaltă când se află la spatele Meu. Atât de mulți dintre ei se comportă ca niște miei nou-născuți când sunt înaintea Mea, dar când sunt în spatele Meu se transformă în tigri feroce și apoi se comportă ca niște păsărele care țâșnesc vesel pe dealuri. Atât de mulți arată că au scop și hotărâre în fața Mea. Foarte mulți vin înaintea Mea, căutând cuvintele Mele cu sete și tânjind, dar când se află în spatele Meu, se satură și se leapădă de ele, ca și cum cuvântările Mele ar fi o povară. De-atât de multe ori, văzând rasa umană coruptă de dușmanul Meu, am renunțat să-Mi pun speranțele în oameni. De-atât de multe ori, văzându-i venind înaintea Mea căutând înlăcrimați iertare, Eu, din cauza lipsei de respect față de sine și a incorigibilității lor încăpățânate, am închis totuși cu mânie ochii la acțiunile lor, chiar și atunci când inimile lor sunt autentice, iar intențiile lor sunt sincere. De-atât de multe ori, am văzut oameni suficient de încrezători să coopereze cu Mine care, atunci când sunt înaintea Mea, par să fie în îmbrățișarea Mea, degustându-i căldura. De-atât de multe ori, asistând la nevinovăția, vivacitatea și adorația aleșilor Mei, cum aș putea să nu Mă bucur din plin de aceste lucruri? Ființele omenești nu știu cum să se bucure de binecuvântările lor predestinate în mâinile Mele, întrucât ei nu înțeleg, în cele din urmă, la ce se referă exact atât „binecuvântările”, cât și „suferința”. Din acest motiv, oamenii sunt departe de a fi sinceri atunci când Mă caută. Dacă ziua de mâine nu ar exista, atunci, care dintre voi, stând înaintea Mea, ar fi la fel de pur ca zăpada și la fel de nepătat ca jadul? S-ar putea spune că iubirea voastră pentru Mine este doar ceva ce poate fi schimbat pentru o masă delicioasă, o ținută vestimentară stilată sau o funcție înaltă cu remunerații frumoase? Poate fi schimbată pentru iubirea pe care ceilalți o au pentru tine? S-ar putea ca, de fapt, trecerea prin încercări să le dea oamenilor impulsul de a renunța la dragostea lor față de Mine? Suferința și necazurile îi vor face să se plângă de rânduielile Mele? Nimeni nu a apreciat vreodată cu adevărat sabia ascuțită care se află în gura Mea: ei cunosc doar înțelesul ei superficial fără să înțeleagă într-adevăr ce implică. Dacă ființele umane ar fi capabile, într-adevăr, să vadă ascuțimea sabiei Mele, ar fugi ca șobolanii în găurile lor. Din cauza amorțelii lor, oamenii nu înțeleg nimic din sensul adevărat al cuvântărilor Mele și, astfel, nu au nicio idee despre cât de formidabile sunt acestea sau cât dezvăluie din natura umană și cât de mult din corupția lor a fost judecată de acele cuvinte. Din acest motiv, ca rezultat al ideilor lor incomplete despre ceea ce spun Eu, majoritatea oamenilor au adoptat o atitudine lipsită de entuziasm.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 15

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 368)

De-a lungul veacurilor, mulți au plecat din această lume cu dezamăgire și cu reticență și mulți au venit în ea cu speranță și credință. Am aranjat ca mulți să vină și i-am îndepărtat pe mulți. Numeroși oameni au trecut prin mâinile Mele. Multe duhuri au fost aruncate în Infern, mulți au trăit în trup și mulți au murit și au renăscut pe pământ. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu a avut niciodată ocazia să se bucure de binecuvântările Împărăției astăzi. I-am dat omului atât de mult, dar el a câștigat puțin, pentru că atacul forțelor lui Satana l-a lăsat în imposibilitatea de a se bucura de toate bogățiile Mele. El a avut doar norocul să le vadă, dar nu a putut niciodată să se bucure pe deplin de ele. Omul nu a descoperit niciodată tezaurul din corpul său pentru a primi bogățiile Cerului și, astfel, el a pierdut binecuvântările pe care Eu le-am revărsat asupra lui. Oare nu este duhul omului chiar capacitatea care îl conectează la Duhul Meu? De ce nu M-a urmat niciodată omul cu duhul lui? De ce se apropie de Mine în trup, dar este incapabil să facă acest lucru în duh? Este adevărata Mea față una a trupului? De ce omul nu-Mi cunoaște substanța? Nu a fost într-adevăr, niciodată, nicio urmă din Mine în duhul omului? Am dispărut Eu complet din duhul omului? Dacă omul nu intră în tărâmul spiritual, cum poate el să-Mi înțeleagă intențiile? Există, în ochii omului, ceea ce poate pătrunde direct în tărâmul spiritual? Multe sunt vremurile în care l-am strigat pe om cu Duhul Meu, dar omul acționează ca și cum ar fi fost înțepat de Mine, privindu-Mă de la depărtare, cu mare spaimă că îl voi conduce într-o altă lume. Multe sunt vremurile în care am cercetat în duhul omului, totuși el rămâne complet nepăsător, profund temător că voi intra în casa lui și voi profita de ocazie pentru a-l priva de toate bunurile sale. Astfel, el Mă închide afară, lăsându-Mă în față cu nimic altceva decât o ușă rece și închisă ermetic. Multe sunt vremurile în care omul a căzut, iar Eu l-am mântuit, totuși, după trezire, M-a părăsit imediat și, neatins de dragostea Mea, Îmi aruncă o privire grijulie; Eu niciodată nu am încălzit inima omului. Omul este un animal fără sentimente și cu sânge rece. Chiar dacă el este încălzit de îmbrățișarea Mea, niciodată nu a fost profund mișcat de ea. Omul este ca un sălbatic al muntelui. El niciodată nu a apreciat toată prețuirea Mea față de omenire. El nu dorește să se apropie de Mine, preferând să locuiască printre munți, unde îndură amenințarea fiarelor sălbatice – dar, totuși, el nu este dornic să se refugieze în Mine. Eu nu oblig niciun om: Eu doar Îmi fac lucrarea. Va veni ziua când omul va înota de partea Mea din mijlocul oceanului puternic, astfel încât el se va putea bucura de toate bogățiile de pe pământ și va lăsa în urmă riscul de a fi înghițit de mare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 20

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 369)

Mulți oameni doresc să Mă iubească cu adevărat, dar, deoarece inimile lor nu le aparțin, ei nu au niciun control asupra lor înșiși; mulți oameni Mă iubesc cu adevărat pe măsură ce experimentează încercările date de Mine, dar sunt incapabili să înțeleagă că Eu exist cu adevărat și Mă iubesc doar în deșertăciune și nu datorită existenței Mele reale; mulți oameni, își aștern inimile înaintea Mea, iar apoi nu le dau nicio atenție și, astfel, Satana pune stăpânire pe inimile lor ori de câte ori are ocazia, iar apoi Mă părăsesc; mulți oameni Mă iubesc în mod autentic atunci când le ofer cuvintele Mele, totuși ei nu-Mi prețuiesc cuvintele în duhurile lor, ci le folosesc întâmplător ca proprietate publică și le aruncă înapoi de unde provin ori de câte ori ei simt astfel. Omul Mă caută în mijlocul durerii și ridică privirea la Mine printre încercări. În timp de pace se bucură de Mine, pe când în primejdie Mă neagă, când este ocupat, el Mă uită, iar când este leneș, face lucrurile de mântuială pentru Mine – totuși niciodată nu M-a iubit nimeni de-a lungul întregii sale vieți. Îmi doresc ca omul să fie sincer înaintea Mea: nu cer să-Mi dea nimic, ci doar ca toți oamenii să Mă ia în serios, ca, în loc să Mă lingușească, să-Mi permită să aduc înapoi sinceritatea omului. Luminarea Mea, iluminarea Mea și costul eforturilor Mele se răspândesc printre toți oamenii, totuși astfel și adevăratul fapt al fiecărei acțiuni a omului se răspândește printre toți oamenii, precum și înșelăciunea lor față de Mine. Este ca și cum ingredientele înșelăciunii omului l-ar fi însoțit încă din pântece, de parcă ar fi avut aceste abilități speciale de înșelătorie de la naștere. În plus, el nu s-a dat niciodată de gol; nimeni nu a perceput vreodată sursa acestor abilități înșelătoare. Ca urmare, omul trăiește în mijlocul înșelăciunii fără a-și da seama și este ca și când s-ar ierta pe sine, ca și cum ar fi aranjamentele lui Dumnezeu mai degrabă decât înșelăciunea lui intenționată față de Mine. Nu este aceasta tocmai sursa înșelăciunii omului față de Mine? Nu este acesta planul lui viclean? Niciodată n-am fost dezorientat de lingușirile și tertipurile omului, pentru că Mi-am dat seama de substanța lui cu mult timp în urmă. Cine știe cât de multă necurățenie este în sângele lui și cât de mult din veninul Satanei este în măduva lui? Omul devine mai obișnuit cu acesta în fiecare zi care trece, astfel încât nu simte răul făcut de Satana și, astfel, nu are niciun interes să afle „arta unei existențe sănătoase”.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 21

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 370)

Omul trăiește în mijlocul luminii, însă nu este conștient de prețiozitatea luminii. El nu cunoaște esența și sursa luminii și, mai mult, cui îi aparține lumina. Când acord omului lumina, Eu examinez imediat condițiile printre oameni: datorită luminii, toți oamenii se schimbă și cresc și au părăsit întunericul. Eu privesc la fiecare colț al universului și văd că munții sunt înconjurați de ceață, că apele au înghețat în frig și că, datorită venirii luminii, oamenii privesc spre Răsărit pentru a putea descoperi ceva mai prețios – totuși, omul rămâne incapabil să distingă, prin pâclă, o direcție clară. Deoarece întreaga lume este acoperită de ceață, când Eu privesc dintre nori, niciun om nu-Mi descoperă existența. Omul caută ceva pe pământ; pare să caute hrană; intenționează, se pare, să aștepte sosirea Mea – totuși, el nu cunoaște ziua Mea și poate doar să privească deseori la strălucirea luminii în Răsărit. Între toate popoarele, Eu le caut pe acelea care sunt, cu adevărat, în acord cu inima Mea. Eu umblu printre toate popoarele și trăiesc printre ele, dar omul este teafăr și nevătămat pe pământ și, astfel, nu există niciunul care să fie cu adevărat în acord cu inima Mea. Oamenii nu știu cum să se îngrijească de voia Mea, ei nu pot vedea acțiunile Mele și nu se pot mișca prin lumină și să primească strălucirea luminii asupra lor. Deși omul Îmi prețuiește întotdeauna cuvintele, el este incapabil să vadă prin tertipurile Satanei; deoarece statura omului este prea mică, el nu poate face așa cum îi dorește inima. Omul nu M-a iubit niciodată cu sinceritate. Când Eu îl înalț, el se simte nevrednic, dar aceasta nu-l face să încerce să Mă mulțumească. El deține numai, în mâinile sale, „poziția” pe care Eu i-am dat-o și o cercetează; insensibil la frumusețea Mea, el, în schimb, persistă în a se umfla cu beneficiile poziției sale. Nu este acesta neajunsul omului? Când munții se mișcă, ar putea ei face un ocol de dragul poziției voastre? Când apele curg, ar putea ele să se oprească înaintea poziției omului? Ar putea fi inversate cerurile și pământul de poziția omului? Cândva, Eu am fost milostiv față de om, de nenumărate ori – dar nimănui nu-i pasă sau nu prețuiește aceasta. Ei doar ascultă aceasta ca pe o poveste sau o citesc ca pe un roman. Oare, cu adevărat, cuvintele Mele nu ating inima omului? Cuvântările Mele nu au niciun efect? Ar putea fi faptul că nimeni nu crede în existența Mea? Omul nu se iubește pe sine; în schimb, el se unește cu Satana ca să Mă atace și îl folosește pe Satana ca pe un „bun” cu care să Mă slujească. Eu voi pătrunde în toate tertipurile Satanei și voi opri oamenii de pe pământ să accepte înșelătoriile lui, astfel încât ei să nu Mi se opună din cauza existenței sale.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 22

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 371)

În ochii Mei, omul este stăpânitorul tuturor lucrurilor. Autoritatea pe care i-am dat-o nu a fost mică, îngăduindu-i să stăpânească toate lucrurile de pe pământ – iarba de pe munți, animalele din păduri și peștii din apă. Și totuși, în loc să fie fericit datorită acestui lucru, omul este cuprins de neliniște. Întreaga sa viață este una de suferință, de alergătură, de distracție adăugată deșertăciunii; în toată viața lui nu există noi invenții sau creații. Nimeni nu este capabil să scape din această viață goală, nimeni nu a descoperit vreodată o viață plină de însemnătate și nimeni nu a trăit o viață adevărată. Cu toate că oamenii de astăzi trăiesc toți în lumina Mea strălucitoare, nu cunosc nimic despre viața din cer. Dacă nu sunt milostiv față de om și nu mântuiesc omenirea, atunci toți oamenii au venit în zadar, viețile lor pe pământ sunt fără rost și vor muri în zadar, fără nimic de care să fie mândri. Oamenii din toate religiile, din toate sectoarele societății, toate națiunile și toate confesiunile religioase cunosc cu toții deșertăciunea pe pământ și cu toții Mă caută și așteaptă întoarcerea Mea – totuși, cine este capabil să Mă cunoască atunci când sosesc? Eu am creat toate lucrurile, am creat omenirea și astăzi M-am pogorât printre oameni. Omul, totuși, Îmi dă o ripostă și se răzbună pe Mine. Oare lucrarea pe care am făcut-o asupra omului nu îi este de niciun folos? Sunt Eu realmente incapabil să-l mulțumesc pe om? De ce Mă respinge omul? De ce este omul atât de rece și de indiferent față de Mine? De ce este pământul acoperit de cadavre? Este oare aceasta, într-adevăr, starea lumii pe care am făcut-o pentru om? Cum se face că i-am dat omului bogății fără seamăn, și totuși, în schimbul lor, el Îmi oferă două mâini goale? De ce omul nu Mă iubește cu adevărat? De ce nu vine niciodată înaintea Mea? Să fi fost într-adevăr toate vorbele Mele degeaba? Să fi pierit cuvintele Mele asemenea căldurii din apă? De ce este omul nedoritor să coopereze cu Mine? Este sosirea zilei Mele într-adevăr momentul morții omului? Aș putea cu adevărat să distrug omul în momentul când Împărăția Mea este formată? De ce, în timpul întregului Meu plan de gestionare (planul mântuirii), nu a priceput nimeni niciodată intențiile Mele? De ce, în loc să țină la cuvântările din gura Mea, omul le detestă și le respinge? Nu condamn pe nimeni, ci doar îi fac pe oameni să redevină calmi și să-și ducă la bun sfârșit lucrarea de introspecție.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 25

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 372)

Omul a experimentat căldura Mea, omul M-a slujit cu seriozitate și s-a supus cu seriozitate înaintea Mea, făcând totul pentru Mine în prezența Mea. Însă asta e de nerealizat de către oamenii de azi; ei nu fac altceva decât să jelească în spiritul lor ca și cum ar fi fost înșfăcați de un lup înfometat și nu pot decât să privească neajutorați la Mine, strigându-Mă neîncetat. Dar la sfârșit, nu sunt capabili să scape din situația lor grea. Mă gândesc cum oamenii din trecut au făcut promisiuni în prezența Mea, jurând pe cer și pământ în prezența Mea să-Mi răsplătească bunătatea cu afecțiunea lor. Au plâns cu mâhnire înaintea Mea și sunetul plânsetelor lor a fost sfâșietor, greu de suportat. Datorită hotărârii lor, adeseori am oferit ajutor oamenilor. De nenumărate ori, oamenii au venit înaintea Mea să Mi se supună, cu maniere încântătoare greu de uitat. De nenumărate ori, M-au iubit, neabătuți în loialitatea lor, cu o sinceritate admirabilă. De nenumărate ori, M-au iubit într-atât încât să-și sacrifice propriile vieți, M-au iubit mai mult decât pe ei înșiși – și, văzându-le onestitatea, le-am acceptat iubirea. De nenumărate ori, s-au oferit pe sine în prezența Mea, de dragul Meu, nepăsători în fața morții, iar Eu le-am descrețit frunțile de griji și, cu băgare de seamă, le-am cercetat chipurile. Au existat nenumărate ocazii când i-am iubit ca pe o comoară neprețuită și au existat nenumărate ocazii când i-am urât ca pe propriii dușmani. Cu toate acestea, ce este în mintea Mea rămâne dincolo de înțelegerea omului. Când oamenii sunt triști, Eu vin să-i mângâi, iar când sunt slabi, Eu vin să îi ajut. Când se rătăcesc, Eu îi călăuzesc. Când plâng, Eu le șterg lacrimile. Dar când Eu sunt trist, cine Mă poate alina cu inima sa? Când sunt extrem de îngrijorat, cine este atent la simțămintele Mele? Când sunt mâhnit, cine poate remedia rănile din inima Mea? Când Eu am nevoie de cineva, cine se oferă voluntar să coopereze cu Mine? Oare atitudinea din trecut a oamenilor față de Mine să fie pierdută acum pentru totdeauna? Cum se face că nimic din ea nu rămâne în amintirile lor? Cum de au uitat oamenii toate aceste lucruri? Nu e totul din cauza corupției omenirii de către dușmanul ei?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 27

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 373)

Dumnezeu a creat omenirea, dar, când vine în lumea umană, oamenii caută să I se împotrivească și-L alungă de pe teritoriul lor, ca și cum El ar fi un orfan care rătăcește prin lume sau un om fără patrie. Nimeni nu se simte atașat de Dumnezeu, nimeni nu Îl iubește cu adevărat și nimeni nu a întâmpinat vreodată venirea Lui. În schimb, când văd venirea lui Dumnezeu, fețele lor pline de bucurie se întunecă într-o clipă, ca și cum o furtună neașteptată ar fi pe drum sau ca și când Dumnezeu ar putea să ia fericirea familiei lor și de parcă El nu i-ar fi binecuvântat niciodată pe oameni, ci, în schimb, ar fi adus asupra lor doar nenorociri. Prin urmare, în mintea oamenilor, Dumnezeu nu este o binefacere pentru ei, ci Cel care-i blestemă mereu. De aceea, ei nu-I acordă atenție și nici nu-L întâmpină; sunt întotdeauna reci față de El, iar acest lucru nu s-a schimbat niciodată. Întrucât oamenii nutresc aceste lucruri în inima lor, Dumnezeu spune că sunt iraționali și imorali și că nici măcar sentimentele cu care se presupune că oamenii sunt înzestrați nu pot fi percepute în ei. Oamenii nu arată nicio considerație față de sentimentele lui Dumnezeu, dar, în schimb, folosesc așa-numita „dreptate” când vine vorba de El. Ei sunt așa de mulți ani și, din acest motiv, Dumnezeu a spus că firile lor nu s-au schimbat. Acest lucru arată că ei nu au mai multă substanță decât o mână de pene. S-ar putea spune că oamenii sunt ticăloși fără valoare, deoarece nu se prețuiesc pe ei înșiși. Dacă nici măcar nu se iubesc, ci, în schimb, se calcă în picioare, acest lucru nu arată lipsa lor de valoare? Omenirea este ca o femeie ușoară care joacă jocuri cu ea însăși și care se dăruiește altora, de bunăvoie, pentru a fi violată. Dar, chiar și așa, oamenii tot nu recunosc cât de josnici sunt. Le face plăcere să lucreze pentru alții sau să stea de vorbă cu alții, punându-se sub controlul altora; nu tocmai aceasta este necurăția omenirii? Deși Eu nu am trăit o viață printre oameni și nu am experimentat cu adevărat viața umană, am dobândit o înțelegere foarte clară a fiecărei mișcări, a fiecărei acțiuni, a fiecărui cuvânt și a fiecărei fapte a oamenilor. Pot chiar să îi expun la cea mai profundă rușine a lor, până în punctul în care nu mai îndrăznesc să-și dezvăluie propriile uneltiri și să cedeze poftelor lor. Ca melcii care se retrag în cochiliile lor, ei nu mai îndrăznesc să-și expună propria stare urâtă. Întrucât omenirea nu se cunoaște pe sine, cel mai mare defect al său este dorința de a-și etala farmecul de bunăvoie înaintea altora, expunându-și chipul urât; acesta este lucrul pe care Dumnezeu îl detestă cel mai mult. Cauza acestei situații e aceea că relațiile dintre oameni sunt anormale și că nu există relații interpersonale normale între aceștia, cu atât mai puțin relații normale între ei și Dumnezeu. Dumnezeu a spus foarte multe și, făcând astfel, obiectivul Său principal a fost acela de a ocupa un loc în inimile oamenilor, astfel încât ei să se poate lepăda de toți idolii care s-au stabilit acolo. Prin urmare, Dumnezeu poate să-Și exercite puterea asupra întregii omeniri și să atingă scopul existenței Sale pe pământ.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 14