Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Care este lucrarea ce vine de la Satana? În lucrarea care vine de la Satana, viziunile din oameni sunt vagi; oamenii sunt lipsiți de umanitatea normală, motivațiile din spatele acțiunilor lor sunt greșite și, deși își doresc să-L iubească pe Dumnezeu, în ei există mereu acuzații, iar aceste acuzații și gânduri îi tulbură în mod constant, constrângând creșterea vieții lor și oprindu-i din a veni în fața lui Dumnezeu în starea normală. Adică, de îndată ce lucrarea Satanei este în oameni, inimile lor nu mai pot fi împăcate în fața lui Dumnezeu. Asemenea oameni nu mai știu ce să facă cu ei – când văd oameni adunându-se laolaltă, vor să fugă și nu sunt capabili să-și închidă ochii când ceilalți se roagă. Lucrarea duhurilor rele distruge relațiile normale dintre om și Dumnezeu și tulbură viziunile anterioare ale oamenilor sau vechea lor cale de intrare în viață; în inimile lor, ei nu se mai pot apropia niciodată de Dumnezeu și mereu se întâmplă lucruri care îi tulbură și îi constrâng. Inimile lor nu-și pot găsi pacea, iar ei nu mai au deloc putere să-L iubească pe Dumnezeu și duhurile lor sunt cuprinse de melancolie. Acestea sunt manifestările lucrării Satanei. Manifestările lucrării Satanei sunt: nu poți să te ții tare pe poziție și să depui mărturie, făcându-te să devii o persoană care Îi greșește lui Dumnezeu și care nu are deloc credință în El. Când Satana tulbură, îți pierzi iubirea și credința în Dumnezeul din tine, ești despuiat de o relație normală cu Dumnezeu, nu cauți adevărul sau să te perfecționezi, regresezi, și devii negativ, te complaci, dai frâu liber păcatului și nu urăști păcatul; în plus, amestecul Satanei te face să devii desfrânat, face ca atingerea lui Dumnezeu să dispară din tine, te face să te plângi de El și să I te opui, ceea ce face să te îndoiești de El; există chiar riscul să Îl părăsești pe Dumnezeu. Toate acestea vin de la Satana.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei”

Când Îl cunosc pe Dumnezeu, oamenii sunt bucuroși să sufere și să trăiască pentru El, dar Satana tot controlează slăbiciunile din ei, Satana tot e capabil să-i facă să sufere, spiritele rele tot sunt capabile să lucreze și să provoace perturbări în ei, să pătrundă în ei, să-i înnebunească, să-i neliniștească și să-i tulbure complet. Există lucruri în gândurile și conștiința oamenilor care pot fi controlate și manipulate de Satana. Prin urmare, uneori ești bolnav sau tulburat, sunt momente în care simți că lumea e pustie sau că viața nu are sens și există chiar și momente când s-ar putea să cauți moartea și să vrei să te sinucizi. Cu alte cuvinte, aceste dureri sunt exercitate de Satana și sunt slăbiciunea mortală a oamenilor. Un lucru care a fost corupt și călcat în picioare de Satana poate fi folosit în continuare de Satana; aceasta e presiunea la care Satana îl supune pe om. […] Când lucrează spiritele rele, nu există nicio breșă pe care să n-o exploateze. Pot vorbi în sinea ta sau în urechea ta sau pot să-ți tulbure mintea și să-ți perturbe gândurile, făcându-te să nu simți atingerea Duhului Sfânt, împiedicându-te să o simți și apoi spiritele rele vor începe să te perturbe, să-ți arunce gândurile în haos, să te facă să îți pierzi rațiunea și chiar să îți facă sufletul să îți părăsească trupul. Aceasta e lucrarea pe care spiritele rele o fac în oameni, iar oamenii sunt în mare pericol dacă nu pot vedea lucrurile așa cum sunt.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Însemnătatea experimentării suferinței lumești de către Dumnezeu”

Unii oameni spun că Duhul Sfânt lucrează în ei în orice moment. Este imposibil. Dacă ar spune că Duhul Sfânt este întotdeauna cu ei, ar fi realist. Dacă ar spune că gândirea și simțul lor sunt normale în orice moment, ar fi de asemenea realist și ar arăta că Duhul Sfânt este cu ei. Dacă spun că Duhul Sfânt lucrează mereu în ei, că sunt luminați de Dumnezeu și atinși de Duhul Sfânt în fiecare clipă și că dobândesc cunoștințe noi tot timpul, atunci nu este în niciun caz normal! Este de-a dreptul supranatural! Fără o umbră de îndoială, astfel de oameni sunt spirite rele! Chiar și când Duhul lui Dumnezeu intră în trup, sunt momente când El trebuie să mănânce și să Se odihnească – ca să nu mai vorbim despre oameni. Cei care au fost posedați de spiritele rele par să fie lipsiți de slăbiciunea trupului. Ei sunt capabili să se lepede și să renunțe la tot, sunt lipsiți de sentimente, în stare să reziste chinului și nu simt nici cea mai mică oboseală, ca și cum ar fi depășit trupul. Nu este acest lucru extrem de supranatural? Lucrarea spiritelor rele este supranaturală – niciun om nu ar putea atinge astfel de lucruri! Cei lipsiți de discernământ sunt invidioși când văd astfel de oameni: ei spun că au o astfel de vigoare în credința lor în Dumnezeu, că au o credință puternică și că nu arată niciodată nici cel mai mic semn de slăbiciune! De fapt, toate acestea sunt manifestări ale lucrării unui spirit rău. Deoarece oamenii normali au în mod inevitabil slăbiciuni umane; aceasta este starea normală a celor care au prezența Duhului Sfânt.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (4)”

Dacă, în prezent, ar fi să apară o persoană capabilă să arate semne și să facă minuni, să alunge demoni, să vindece bolnavii și să săvârșească multe miracole, iar dacă această persoană pretinde că este Isus care a venit atunci ar fi vorba despre un fals, produs de duhurile rele, care Îl imită pe Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua niciodată acea etapă a lucrării. Lucrarea lui Dumnezeu este ireconciliabilă cu noțiunile omului; de exemplu, Vechiul Testament a prezis venirea unui Mesia, iar rezultatul acestei profeții a fost venirea lui Isus. Deoarece acest lucru s-a întâmplat deja, ar fi greșit pentru un alt Mesia să vină din nou. Isus a venit deja o dată și ar fi greșit dacă Isus ar urma să vină din nou de data aceasta. Există un singur nume pentru fiecare epocă, și fiecare nume conține o caracterizare a acelei epoci. În noțiunile omului, Dumnezeu trebuie să arate mereu semne și să facă minuni, trebuie să vindece bolnavii și să alunge mereu demoni, trebuie să fie mereu ca Isus. Însă, de data aceasta, Dumnezeu nu e deloc așa. Dacă, în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel, Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită. Odată ce El a încheiat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele. Asta trebuie să vă fie clar.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi”

Există unii care sunt posedați de duhuri rele și strigă în gura mare „Eu sunt Dumnezeu!” Totuși, în cele din urmă, ei sunt descoperiți, căci greșesc în privința lucrului pe care îl reprezintă. Ei îl reprezintă pe Satana și Duhul Sfânt nu le acordă nicio atenție. Oricât de mult te-ai exalta sau oricât de hotărât ai striga, ești tot o ființă creată, și una care îi aparține Satanei. Eu nu strig niciodată „Sunt Dumnezeu, sunt Fiul iubit al lui Dumnezeu!” Dar lucrarea pe care o fac este lucrarea lui Dumnezeu. Trebuie să strig? Exaltarea nu este necesară. Dumnezeu Își face singur lucrarea și nu are nevoie ca omul să-I dea un statut sau un titlu onorific: lucrarea Lui Îi reprezentă identitatea și statutul. Înainte de botezul Său, nu era Isus Dumnezeu Însuși? Nu era El întruparea lui Dumnezeu? Cu siguranță nu se poate spune că abia după ce a primit mărturie a devenit singurul Fiu al lui Dumnezeu? Cu mult înainte ca El să-Și înceapă lucrarea, nu exista deja un om pe nume Isus? Tu nu ești în stare să deschizi noi căi sau să reprezinți Duhul. Nu poți exprima lucrarea Duhului sau cuvintele pe care le rostește. Nu ești în stare să faci lucrarea lui Dumnezeu Însuși și pe cea a Duhului ești incapabil să o faci. Înțelepciunea, minunăția și caracterul de nepătruns al lui Dumnezeu și întreaga fire prin care Dumnezeu îl mustră pe om – toate acestea îți depășesc capacitatea de exprimare. Prin urmare, ar fi inutil să încerci să pretinzi a fi Dumnezeu; ai avea numai numele, și nimic din esență. Dumnezeu Însuși a venit, dar nimeni nu-L recunoaște, totuși Își continuă lucrarea și o face astfel în reprezentarea Duhului. Nu contează dacă Îi spui om sau Dumnezeu, Domnul sau Hristos sau dacă Îi spui soră. Însă lucrarea pe care o face El este aceea a Duhului și reprezintă lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Lui nu Îi pasă de numele prin care I se adresează omul. Poate numele acela să-I determine lucrarea? Indiferent de cum Îi spui, în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu, El este întruparea Duhului lui Dumnezeu; El reprezintă Duhul, de care este aprobat. Dacă nu ești în stare să faci loc pentru o nouă epocă, să pui capăt celei vechi, să anunți una nouă sau să faci o nouă lucrare, atunci nu poți fi numit Dumnezeu!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (1)”

De obicei, unii oameni se comportă foarte normal în împrejurări tipice: vorbesc cu alții și interacționează cu ei foarte normal, arată ca niște oameni normali și nu fac nimic rău. Totuși, când vin la adunări, citesc cuvintele lui Dumnezeu și au părtășie despre adevăr, unii dintre ei nu sunt dispuși să asculte, alții devin somnoroși, unii se simt scârbiți și le este greu să suporte, nedorind să audă și alții adorm fără să-și dea seama și devin total inconștienți – ce se întâmplă aici? De ce se manifestă atât de multe fenomene anormale când cineva începe să aibă părtășie despre adevăr? Unii dintre acești oameni se află într-o stare anormală, dar alții sunt ticăloși. Posibilitatea să fi fost posedați de spirite rele nu poate fi exclusă și, uneori, oamenii nu pot să înțeleagă pe deplin acest lucru sau să-l discearnă clar. Antihriștii au spirite rele în ei. Dacă îi întrebi de ce sunt ostili față de adevăr, spun că nu sunt ostili față de adevăr și refuză cu încăpățânare să recunoască acest lucru, când, de fapt, știu în inimile lor că nu iubesc adevărul. Când nimeni nu citește cuvintele lui Dumnezeu, ei se înțeleg bine cu ceilalți ca și cum ar fi oameni normali, iar tu nu realizezi ce se află înlăuntrul lor. Însă, atunci când cineva citește cuvintele lui Dumnezeu, nu vor să asculte și în inimile lor apare repulsia. Aceasta este natura lor care iese la iveală – sunt spirite rele; sunt acest gen de lucru. Oare cuvintele lui Dumnezeu au expus esența acestor oameni sau au atins un punct sensibil? Nici una, nici alta. Când participă la adunări, ei nu vor să asculte pe nimeni citind cuvintele lui Dumnezeu – nu cumva sunt ticăloși? Ce înseamnă faptul că „sunt ticăloși”? Înseamnă că sunt ostili față de adevăr, față de lucrurile pozitive și față de oamenii pozitivi, fără motiv; nici măcar ei înșiși nu știu care este motivul, trebuie pur și simplu să se poarte așa. Aceasta înseamnă că sunt ticăloși și, în cuvinte simple, înseamnă pur și simplu că sunt abjecți. Unii antihriști spun: „Imediat ce începe cineva lectura cuvintelor lui dumnezeu, eu nu vreau să ascult. Imediat ce aud pe cineva aducând mărturie pentru dumnezeu, simt repulsie și nici măcar eu nu știu de ce. Când văd pe cineva care iubește și urmărește adevărul, nu mă pot înțelege cu el, vreau să fiu împotriva lui, vreau mereu să-l blestem, să-i fac rău pe la spate și să-l chinui până la moarte.” Nici măcar ei nu știu de ce se simt așa – sunt ticăloși. Care este motivul real? Antihriștii pur și simplu nu au înlăuntrul lor spiritul unei persoane normale, pur și simplu nu au umanitate normală – așa stau lucrurile la analiza finală.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea întâi)”

Pentru ca frații și surorile să dezvolte discernământul și să învețe, practic, o lecție, Dumnezeu a rânduit o situație. Ce situație? A rânduit ca cineva care fusese posedat de un demon să trăiască printre ei. La început, modul de a vorbi și de a acționa al acestei persoane era normal, la fel ca și rațiunea sa; nu părea deloc problematică. Dar, după o perioadă de contact, frații și surorile au descoperit că tot ceea ce spunea n-avea noimă și nu avea o structură și ordine. Mai târziu, s-au produs anumite lucruri „supranaturale”: le spunea întotdeauna fraților și surorilor că a avut o viziune și că a obținut cutare și cutare revelație. Într-o zi, de exemplu, i s-a revelat că trebuia să facă niște chifle la aburi – trebuia neapărat –, iar a doua zi s-a întâmplat că a fost nevoit să plece de acasă, așa că a luat chiflele cu el. Mai târziu, i s-a revelat în vis că trebuia să se îndrepte spre sud; era cineva care îl aștepta la vreo zece kilometri depărtare. S-a dus să se uite și chiar acolo era o persoană care se pierduse; el a mărturisit acestei persoane despre lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, iar aceasta a acceptat-o. Mereu primea o revelație, mereu auzea o voce, mereu i se întâmplau lucruri supranaturale. În fiecare zi, când era vorba despre ce să mănânce, unde să meargă, ce să facă, cu cine să interacționeze, el nu respecta legile vieții umane normale și nici nu cerceta cuvintele lui Dumnezeu ca bază sau principiu, nici nu căuta oameni cu care să aibă părtășie. Mereu se baza pe sentimentele lui și aștepta o voce, o revelație sau un vis. Era normală această persoană? (Nu.) Cele trei mese pe care le consuma pe zi și rutina sa zilnică păreau să aibă un tipar regulat, însă auzea mereu voci. Unii oameni l-au discernut și au spus că acestea erau manifestări ale posedării de către un duh rău. Frații și surorile au început să-l discearnă, puțin câte puțin, până când, într-o zi, a suferit o criză a unei boli mintale, a început să spună lucruri trăsnite și a alergat dezbrăcat, cu părul răvășit, psihotic. După asta, s-a ajuns, în cele din urmă, la o concluzie legată de chestiune. Nu cumva frații și surorile au acum înțelegere și discernământ cu privire la manifestările specifice ale unui duh rău în acțiune și ale posedării demonice? Desigur, unii dintre ei se confruntaseră cu astfel de lucruri înainte și aveau deja discernământ în privința lor, în timp ce alții nu credeau în Dumnezeu de mult timp și nu trecuseră prin astfel de lucruri, fiind, prin urmare, susceptibili de a fi induși în eroare. Dar indiferent dacă au fost induși în eroare sau au avut discernământ, dacă Dumnezeu nu ar fi rânduit acest mediu, oare ar fi putut să aibă un discernământ adevărat cu privire la lucrarea sau posedarea de către un duh rău? (Nu.) Deci care a fost scopul și semnificația faptului că Dumnezeu a rânduit acest mediu și a făcut aceste lucruri? Scopul a fost acela de a le permite să dobândească discernământ în mod practic, să tragă învățăminte și să știe cum să îi discearnă pe cei care au parte de lucrarea duhurilor rele sau care sunt posedați de demoni. Dacă oamenilor li s-ar spune doar ce este lucrarea unui duh rău – ca atunci când un profesor predă dintr-o carte și vorbește doar despre teorii din manuale, fără ca elevii lui să facă exerciții sau practică efectivă –, oamenii ar înțelege doar unele doctrine și afirmații. Poți explica în mod clar ce este lucrarea unui duh rău și care sunt manifestările specifice ale acestuia doar atunci când ai fost martor, ai văzut cu ochii tăi și ai auzit cu urechile tale, iar atunci când vei întâlni din nou astfel de oameni, vei fi capabil să îi discerni și să îi respingi; vei fi capabil să abordezi și să gestionezi în mod corespunzător astfel de probleme.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul cincisprezece: Ei nu cred în existența lui Dumnezeu și neagă esența lui Hristos (Partea întâi)”