Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Care este lucrarea ce vine de la Satana? În lucrarea care vine de la Satana, viziunile din oameni sunt vagi; oamenii sunt lipsiți de umanitatea normală, motivațiile din spatele acțiunilor lor sunt greșite și, deși își doresc să-L iubească pe Dumnezeu, în ei există mereu acuzații, iar aceste acuzații și gânduri îi perturbă în mod constant, constrângând creșterea vieții lor și oprindu-i din a veni în fața lui Dumnezeu în starea normală. Adică, de îndată ce lucrarea Satanei este în oameni, inimile lor nu mai pot fi împăcate în fața lui Dumnezeu. Asemenea oameni nu mai știu ce să facă cu ei – când văd oameni adunându-se laolaltă, vor să fugă și nu sunt capabili să-și închidă ochii când ceilalți se roagă. Lucrarea duhurilor rele distruge relațiile normale dintre om și Dumnezeu și tulbură viziunile anterioare ale oamenilor sau vechea lor cale de intrare în viață; în inimile lor, ei nu se mai pot apropia niciodată de Dumnezeu și mereu se întâmplă lucruri care îi perturbă și îi constrâng. Inimile lor nu-și pot găsi pacea, iar ei nu mai au deloc putere să-L iubească pe Dumnezeu și duhurile lor sunt cuprinse de melancolie. Acestea sunt manifestările lucrării Satanei. Manifestările lucrării Satanei sunt: nu poți să te ții tare pe poziție și să depui mărturie, făcându-te să devii o persoană care Îi greșește lui Dumnezeu și care nu are deloc credință în El. Când Satana perturbă, îți pierzi iubirea și credința în Dumnezeul din tine, ești despuiat de o relație normală cu Dumnezeu, nu cauți adevărul sau să te perfecționezi, regresezi, și devii negativ, te complaci, dai frâu liber păcatului și nu urăști păcatul; în plus, amestecul Satanei te face să devii desfrânat, face ca atingerea lui Dumnezeu să dispară din tine, te face să te plângi de El și să I te opui, ceea ce face să te îndoiești de El; există chiar riscul să Îl părăsești pe Dumnezeu. Toate acestea vin de la Satana.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei”

Când Îl cunosc pe Dumnezeu, oamenii sunt bucuroși să sufere și să trăiască pentru El, dar Satana tot controlează slăbiciunile din ei, Satana tot e capabil să-i facă să sufere, spiritele rele tot sunt capabile să lucreze și să provoace perturbări în ei, să pătrundă în ei, să-i înnebunească, să-i neliniștească și să-i tulbure complet. Există lucruri în gândurile și conștiința oamenilor care pot fi controlate și manipulate de Satana. Prin urmare, uneori ești bolnav sau tulburat, sunt momente în care simți că lumea e pustie sau că viața nu are sens și există chiar și momente când s-ar putea să cauți moartea și să vrei să te sinucizi. Cu alte cuvinte, aceste dureri sunt exercitate de Satana și sunt slăbiciunea mortală a oamenilor. Un lucru care a fost corupt și călcat în picioare de Satana poate fi folosit în continuare de Satana; aceasta e presiunea la care Satana îl supune pe om. […] Când lucrează spiritele rele, nu există nicio breșă pe care să n-o exploateze. Pot vorbi în sinea ta sau în urechea ta sau pot să-ți tulbure mintea și să-ți perturbe gândurile, făcându-te să nu simți atingerea Duhului Sfânt, împiedicându-te să o simți și apoi spiritele rele vor începe să te perturbe, să-ți arunce gândurile în haos, să te facă să îți pierzi rațiunea și chiar să îți facă sufletul să îți părăsească trupul. Aceasta e lucrarea pe care spiritele rele o fac în oameni, iar oamenii sunt în mare pericol dacă nu pot vedea lucrurile așa cum sunt.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Însemnătatea experimentării suferinței lumești de către Dumnezeu”

Unii oameni spun că Duhul Sfânt lucrează în ei în orice moment. Este imposibil. Dacă ar spune că Duhul Sfânt este întotdeauna cu ei, ar fi realist. Dacă ar spune că gândirea și simțul lor sunt normale în orice moment, ar fi de asemenea realist și ar arăta că Duhul Sfânt este cu ei. Dacă spun că Duhul Sfânt lucrează mereu în ei, că sunt luminați de Dumnezeu și atinși de Duhul Sfânt în fiecare clipă și că dobândesc cunoștințe noi tot timpul, atunci nu este în niciun caz normal! Este de-a dreptul supranatural! Fără o umbră de îndoială, astfel de oameni sunt spirite rele! Chiar și când Duhul lui Dumnezeu intră în trup, sunt momente când El trebuie să mănânce și să Se odihnească – ca să nu mai vorbim despre oameni. Cei care au fost posedați de spiritele rele par să fie lipsiți de slăbiciunea trupului. Ei sunt capabili să se lepede și să renunțe la tot, sunt lipsiți de sentimente, în stare să reziste chinului și nu simt nici cea mai mică oboseală, ca și cum ar fi depășit trupul. Nu este acest lucru extrem de supranatural? Lucrarea spiritelor rele este supranaturală – niciun om nu ar putea atinge astfel de lucruri! Cei lipsiți de discernământ sunt invidioși când văd astfel de oameni: ei spun că au o astfel de vigoare în credința lor în Dumnezeu, că au o credință puternică și că nu arată niciodată nici cel mai mic semn de slăbiciune! De fapt, toate acestea sunt manifestări ale lucrării unui spirit rău. Deoarece oamenii normali au în mod inevitabil slăbiciuni umane; aceasta este starea normală a celor care au prezența Duhului Sfânt.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (4)”

Dacă, în prezent, ar fi să apară o persoană capabilă să arate semne și să facă minuni, să alunge demoni, să vindece bolnavii și să săvârșească multe miracole, iar dacă această persoană pretinde că este Isus care a venit atunci ar fi vorba despre un fals, produs de duhurile rele, care Îl imită pe Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua niciodată acea etapă a lucrării. Lucrarea lui Dumnezeu este ireconciliabilă cu noțiunile omului; de exemplu, Vechiul Testament a prezis venirea unui Mesia, iar rezultatul acestei profeții a fost venirea lui Isus. Deoarece acest lucru s-a întâmplat deja, ar fi greșit pentru un alt Mesia să vină din nou. Isus a venit deja o dată și ar fi greșit dacă Isus ar urma să vină din nou de data aceasta. Există un singur nume pentru fiecare epocă, și fiecare nume conține o caracterizare a acelei epoci. În noțiunile omului, Dumnezeu trebuie să arate mereu semne și să facă minuni, trebuie să vindece bolnavii și să alunge mereu demoni, trebuie să fie mereu ca Isus. Însă, de data aceasta, Dumnezeu nu e deloc așa. Dacă, în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel, Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită. Odată ce El a încheiat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele. Asta trebuie să vă fie clar.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi”

Există unii care sunt posedați de duhuri rele și strigă în gura mare „Eu sunt Dumnezeu!” Totuși, în cele din urmă, ei sunt descoperiți, căci greșesc în privința lucrului pe care îl reprezintă. Ei îl reprezintă pe Satana și Duhul Sfânt nu le acordă nicio atenție. Oricât de mult te-ai exalta sau oricât de hotărât ai striga, ești tot o ființă creată, și una care îi aparține Satanei. Eu nu strig niciodată „Sunt Dumnezeu, sunt Fiul iubit al lui Dumnezeu!” Dar lucrarea pe care o fac este lucrarea lui Dumnezeu. Trebuie să strig? Exaltarea nu este necesară. Dumnezeu Își face singur lucrarea și nu are nevoie ca omul să-I dea un statut sau un titlu onorific: lucrarea Lui Îi reprezentă identitatea și statutul. Înainte de botezul Său, nu era Isus Dumnezeu Însuși? Nu era El întruparea lui Dumnezeu? Cu siguranță nu se poate spune că abia după ce a primit mărturie a devenit singurul Fiu al lui Dumnezeu? Cu mult înainte ca El să-Și înceapă lucrarea, nu exista deja un om pe nume Isus? Tu nu ești în stare să deschizi noi căi sau să reprezinți Duhul. Nu poți exprima lucrarea Duhului sau cuvintele pe care le rostește. Nu ești în stare să faci lucrarea lui Dumnezeu Însuși și pe cea a Duhului ești incapabil să o faci. Înțelepciunea, minunăția și caracterul de nepătruns al lui Dumnezeu și întreaga fire prin care Dumnezeu îl mustră pe om – toate acestea îți depășesc capacitatea de exprimare. Prin urmare, ar fi inutil să încerci să pretinzi a fi Dumnezeu; ai avea numai numele, și nimic din esență. Dumnezeu Însuși a venit, dar nimeni nu-L recunoaște, totuși Își continuă lucrarea și o face astfel în reprezentarea Duhului. Nu contează dacă Îi spui om sau Dumnezeu, Domnul sau Hristos sau dacă Îi spui soră. Însă lucrarea pe care o face El este aceea a Duhului și reprezintă lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Lui nu Îi pasă de numele prin care I se adresează omul. Poate numele acela să-I determine lucrarea? Indiferent de cum Îi spui, în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu, El este întruparea Duhului lui Dumnezeu; El reprezintă Duhul, de care este aprobat. Dacă nu ești în stare să faci loc pentru o nouă epocă, să pui capăt celei vechi, să anunți una nouă sau să faci o nouă lucrare, atunci nu poți fi numit Dumnezeu!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (1)”

Există unii oameni care, atunci când nu apare nicio problemă, sunt destul de normali, care vorbesc și poartă conversații destul de normal, care par normali și care nu fac nimic rău. Însă atunci când cuvintele lui Dumnezeu sunt citite în adunări, când sunt părtășii despre adevăr, ei încep deodată să se comporte anormal. Unii nu suportă să asculte, alții devin somnoroși, iar unii se îmbolnăvesc, spunând că se simt rău și nu mai vor să audă. Atunci sunt complet inconștienți – ce se întâmplă de fapt aici? Au fost posedați de un duh rău. De ce, atunci când sunt posedați de un duh rău, continuă să spună cuvintele „Nu vreau să aud”? Uneori oamenii nu pot înțelege ce se întâmplă aici, dar pentru un duh rău este foarte limpede. Acesta este duhul dinlăuntrul antihriștilor. Îi întrebi de ce sunt atât de ostili față de adevăr, iar ei spun că nu sunt și refuză cu încăpățânare să recunoască asta. Însă, în inimile lor, ei știu că nu iubesc adevărul. Când nu citesc cuvintele lui Dumnezeu, ei par normali când interacționează cu ceilalți. N-ai ști ce e în sinea lor. Când încearcă să citească din cuvintele lui Dumnezeu, apar cuvintele „Nu vreau să aud”; natura lor a fost expusă și asta e ceea ce sunt. Oare au fost provocați, expuși sau loviți acolo unde doare de cuvintele lui Dumnezeu? Niciunul dintre aceste lucruri. Ceea ce s-a întâmplat este că, atunci când toată lumea citește cuvintele lui Dumnezeu, ei spun că nu vor să le audă. Nu sunt ticăloși? Ce înseamnă să fii ticălos? Înseamnă să fii extrem de ostil față de un lucru sau față de lucrurile pozitive fără un motiv evident și chiar fără să știi de ce. Ei spun: „De îndată ce aud cuvintele lui Dumnezeu, nu vreau să le aud; de îndată ce aud mărturii pentru Dumnezeu, simt aversiune și nici măcar nu știu de ce. Când văd că un om caută adevărul sau iubește adevărul, vreau să-l provoc, vreau mereu să-l cert, să-i fac ceva rău fără ca el să știe, vreau să-l ucid.” Spunând asta, sunt ticăloși. De fapt, încă de la început, antihriștii nu au avut niciodată duhul unui om normal și nu au avut niciodată o umanitate normală – asta e ceea ce se întâmplă cu adevărat.

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul șapte: Ei sunt ticăloși, perfizi și înșelători (Partea întâi)”

Pentru ca frații și surorile să dezvolte discernământul și să învețe o lecție practică, Dumnezeu a rânduit ca cineva care fusese posedat de un demon să trăiască printre ei. La început, modul de a vorbi și de a acționa al acestei persoane era normal, la fel ca și raționamentul său; nu părea deloc problematică. Dar, după o perioadă de contact, frații și surorile au descoperit că tot ceea ce spunea părea pe lângă subiect – nu era nici aici, nici acolo. Mai târziu, s-au produs anumite lucruri „supranaturale”: le spunea întotdeauna fraților și surorilor că a văzut una sau alta ori că Dumnezeu i-a dezvăluit cutare și cutare lucru. Într-o zi, de exemplu, Dumnezeu i-a dezvăluit că trebuie să facă chifle la aburi – trebuia – și a doua zi, așa cum s-a întâmplat, a fost nevoit să iasă din casă, așa că a luat chiflele cu el și nu a trebuit să facă nicio altă mâncare. A doua zi, Dumnezeu i-a dezvăluit în vis că trebuie să se îndrepte spre sud; era cineva care îl aștepta la șase mile depărtare. S-a dus să se uite și chiar acolo era un credincios în Isus care se pierduse; el a mărturisit acestui credincios despre lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și acesta a acceptat-o. Mereu primea revelații, mereu auzea o voce, mereu se întâmplau lucruri supranaturale. În fiecare zi, când era vorba despre ce să mănânce, unde să meargă, ce să facă, cu cine să interacționeze, el nu respecta legile vieții umane normale și nici nu cerceta cuvintele lui Dumnezeu ca bază sau principiu, nici nu căuta oameni cu care să aibă părtășie. În schimb, el aștepta întotdeauna o voce, o revelație sau un vis. Era normală această persoană? (Nu.) Unii oameni au reușit să-l citească și au spus: „S-ar putea ca tipul acesta să nu alerge gol și răvășit pe stradă, dar acestea sunt manifestările unui spirit malefic”. Încet, dar sigur, frații și surorile au început să-și dea seama ce este cu el, până în ziua în care problema lui a izbucnit și chiar a fugit pe străzi gol și răvășit, spunând lucruri nebunești. Demonul apăruse; lucrurile ieșiseră în sfârșit la lumină. Deci, în acest timp, au putut frații și surorile să-l vadă așa cum era? Au câștigat o perspectivă asupra a ceea ce este un spirit rău, care este lucrarea unui spirit rău și care sunt manifestările lucrării spiritelor rele în oameni? (Da.) Unii oameni, desigur, au câștigat înțelegere și discernământ. Alți oameni au fost probabil păcăliți de el și au văzut ceea ce era doar atunci când a avut izbucnirea. Dar, indiferent dacă au fost păcăliți sau au putut să-l vadă așa cum era, dacă Dumnezeu nu ar fi rânduit acest mediu, oare le-ar fi fost clar oamenilor care este lucrarea unui spirit rău? (Nu.) Deci, care au fost semnificația și scopul faptului că Dumnezeu a rânduit acest mediu și a făcut aceste lucruri? A fost să permită oamenilor să dezvolte discernământ practic și să învețe o lecție, să identifice acest tip de persoană. Dacă oamenilor doar li s-ar spune ce este lucrarea unui spirit rău, la fel ca atunci când un profesor predă o lecție, fără vreun exercițiu sau o practică reală, oamenii ar câștiga doar teorie și cuvinte. Poți explica în mod clar ce este lucrarea unui spirit rău și care sunt manifestările specifice ale acestuia doar atunci când ai asistat personal – văzându-l cu proprii tăi ochi, auzindu-l cu propriile urechi. Și atunci când vei întâlni din nou astfel de oameni, îi vei putea identifica și respinge; vei putea aborda și gestiona în mod corespunzător astfel de probleme.

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul cincisprezece: Ei nu cred în existența lui Dumnezeu și neagă esența lui Hristos (Partea întâi)”