Răspuns:

Când Domnul Isus a spus pe cruce „S-a terminat” (Ioan 19:30), la ce se referea cu adevărat? Voia El să spună că lucrarea de răscumpărare era terminată sau voia El să spună că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire deplină a omenirii era încheiată? Ar fi putut oamenii de la acea vreme să știe asta? Se poate spune că nimeni nu știa. Tot ce a spus Domnul Isus au fost cuvintele „S-a terminat!” El nu a spus că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii s-a încheiat. Oamenii nu vor putea să înțeleagă niciodată cu adevărat la ce se referea Domnul Isus când a spus „S-a terminat!” De ce ar îndrăzni cineva să explice cuvintele Domnului conform propriilor sale idei? De ce ar îndrăzni să intepreteze la întâmplare această propoziție: „S-a terminat!”? Asta nu înseamnă altceva decât a pune la întâmplare ideile oamenilor peste cuvintele Domnului Isus. Gândiți-vă la aceasta cu toții, dacă Domnul Isus a spus „S-a terminat”, acest lucru indică faptul că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a întregii omeniri este încheiată, dar atunci de ce a mai făcut Domnul profeția care spune: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va anunța lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13)? De asemenea, așa cum consemnează Evanghelia după Ioan, Capitolul 12, versetele 47-48, Domnul Isus a spus: „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă.” Cuvintele Domnului Isus ne spun clar că Domnul se va întoarce pentru a exprima adevărul și pentru a face lucrarea judecății. Există și profeția din Biblie: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). Conform celor spuse de pastor și bătrân, dacă crucificarea Domnului Isus a încheiat toată lucrarea de mântuire a rasei umane, atunci profeția Domnului Isus „Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul,” cum s-ar mai adeveri? Nu ar cădea profeția Domnului Isus că El se va întoarce să exprime adevărul și să facă lucrarea judecății? De aceea, ceea ce spun pastorul și bătrânul clar nu se potrivește cu cuvintele Domnului Isus și nu corespunde realității lucrării lui Dumnezeu. Ar trebui să știm cu toții că ceea ce a făcut Domnul Isus a fost lucrarea de răscumpărare a rasei umane. Tot ceea ce trebuie să facem este să-L acceptăm pe Domnul Isus, să ne spovedim și să ne căim în fața Lui și păcatele noastre vor fi iertate. Apoi suntem îndreptățiți să ne rugăm Domnului și ne putem bucura de harul pe care Îl dăruiește. Indiferent de păcat, noi nu vom mai fi condamnați de lege. Acesta este rezultatul lucrării de răscumpărare a Domnului Isus. Acesta este adevăratul înțeles al expresiei „mântuiți prin credință”, pe care o folosim adesea. Din rezultatul obținut în urma lucrării Domnului Isus vedem o confirmare și mai mare că lucrarea Domnului Isus a fost doar cea de răscumpărare. În niciun caz nu a fost lucrarea judecății, purificării și desăvârșirii oamenilor din zilele de pe urmă. Chiar dacă credința noastră în Domnul Isus ne iartă păcatele, și chiar dacă nu mai comitem păcate evidente și ne comportăm bine, totuși nu ne-am separat de păcat și nu am devenit puri ca să fim pe deplin mântuiți, nu? Încă mai spunem minciuni și comitem păcate în mod frecvent? Încă mai acționăm cu lăcomie și avem gânduri păcătoase? Încă îi mai invidiem și urâm pe ceilalți? Sunt inimile noastre pline de aroganță și înșelăciune? Încă mai imităm tendințele lumești, ne agățăm de bogăție și râvnim la glorie? Unii oameni, când sunt prinși sau persecutați de guvernul comunist chinez, chiar Îl blamează pe Dumnezeu. Chiar dau declarații scrise în care Îl neagă și Îl trădează pe Dumnezeu. Mai ales în ce privește exprimarea adevărului și lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic din timpul zilelor de pe urmă, oamenii judecă și condamnă lucrarea lui Dumnezeu pe baza propriilor noțiuni și închipuiri. Nu este adevărat? Ca atare, de pe urma credinței noastre în Domnul, obținem doar iertarea păcatelor. Dar, în interiorul nostru, rămân natura și firea Satanei. Aceasta este sursa păcatului nostru și a împotrivirii față de Dumnezeu. Dacă esența noastră păcătoasă nu este rezolvată, ne opunem lui Dumnezeu, Îl trădăm și Îl considerăm dușman. Puteți spune că o astfel de persoană este îndreptățită să intre în Împărăția cerurilor? Ar trebui să vă fie clar până acum că, zicând „S-a terminat”, Domnul Isus a vrut să spună doar că lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu a luat sfârșit. Cu siguranță, El nu a spus că toată lucrarea de mântuire a rasei umane a luat sfârșit. Dumnezeu Atotputernic, întrupat în zilele de pe urmă, a venit să exprime tot adevărul și să înfăptuiască lucrarea judecății, pornind de la casa lui Dumnezeu. Această venire are loc pentru a-i face pe oameni complet puri și pentru a-i mântui în întregime, pentru a rezolva problema fundamentală a păcatului din oameni, pentru a permite oamenilor să se elibereze de păcat și să atingă puritatea, să obțină mântuirea totală și să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Haideți să mai citim câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, astfel încât să înțelegem cu toții mai clar.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu ești socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu ești păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă ești doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășești din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, ești incapabil să primești direct moștenirea lui Dumnezeu” („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup).

„Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, ești jalnic de murdar – legea Raiului nu tolerează dorința ta de a intra în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca!” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup).

„Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor și nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci și ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Și astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată, și lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).

„Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture corupția și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup).

„Lucrarea zilelor de pe urmă constă în împărțirea tuturor după felul lor și în încheierea planului de gestionare al lui Dumnezeu (planul mântuirii), deoarece clipa se apropie și ziua lui Dumnezeu a sosit. Dumnezeu îi aduce pe toți cei care intră în Împărăția Sa, adică pe toți cei care Îi sunt credincioși până la sfârșit, în epoca lui Dumnezeu Însuși. Cu toate acestea, înainte de venirea epocii lui Dumnezeu Însuși, lucrarea lui Dumnezeu nu este de a observa faptele oamenilor sau de a le cerceta viețile, ci de a le judeca neascultarea, deoarece Dumnezeu îi va purifica pe toți cei care vin în fața tronului Său. Toți cei care au călcat pe urmele lui Dumnezeu până în ziua de azi sunt aceia care vin în fața tronului lui Dumnezeu, și așa stând lucrurile, fiecare persoană care acceptă lucrarea lui Dumnezeu în faza finală este obiectul purificării lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu în faza finală fac obiectul judecății lui Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

„Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia. Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga omenire va fi clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om. Doar această fire poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).

„Esența lucrării de mustrare și judecată a lui Dumnezeu este de a curăța omenirea, iar acest lucru este pentru ziua odihnei finale. Altfel, întreaga omenire nu va putea să-și urmeze propria specie și să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de curățare a lui Dumnezeu va curăța omenirea de păcate și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va aduce la lumină lucrurile nesupuse din mijlocul omenirii, separându-i astfel pe cei care pot fi salvați de cei care nu pot și pe cei care vor rămâne de cei care nu vor rămâne. Când lucrarea Sa se va termina, acei oameni cărora le este permis să rămână vor fi curățați și se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ, căci ei vor intra într-un tărâm mai înalt al umanității; cu alte cuvinte, ei vor intra în ziua de odihnă a umanității și vor trăi împreună cu Dumnezeu. După ce aceia care nu pot rămâne vor suferi mustrarea și judecata, formele lor originale vor fi dezvăluite complet; după aceasta, ei toți vor fi distruși și, ca și Satanei, nu li se va mai permite să supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include acest tip de oameni; acești oameni nu sunt potriviți să intre în pământul odihnei finale, nici nu sunt potriviți să intre în ziua odihnei pe care Dumnezeu și omul o vor împărți, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt cei răi, și nu sunt oameni drepți. […] Lucrarea Sa desăvârșită de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este făcută în întregime pentru a purifica pe deplin întreaga omenire, pentru ca El să poată aduce o întreagă omenire sfântă la odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă lucrare a Sa. Este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup).

Dumnezeu Atotputerni vorbește foarte clar despre semnificația și rezultatul obținut prin lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Acest lucru ne ajută să fim siguri că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din timpul zilelor de pe urmă este lucrarea care purifică pe deplin și mântuiește rasa umană. Lucrarea de răscumpărare pe care a făcut-o Domnul Isus netezește calea pentru lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Dumnezeu Atotputernic face lucrarea de judecată și purificare pe fundația lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, prin salvarea deplină a rasei umane de la păcat și aducerea ei în împărăția lui Dumnezeu. Nu-i așa că Dumnezeu lucrează într-un mod foarte practic? Dacă acceptăm doar lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus și nu aceptăm lucrarea de judecată și purificare a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, cum am putea spune că merităm să intrăm în împărăția lui Dumnezeu? Se pare că credința în Dumnezeu ne cere să înțelegem lucrarea lui Dumnezeu. Acest lucru este atât de important! Totuși mulți oameni religioși cred în mântuirea numai prin credință. Ei consideră că credința în Domnul aduce iertarea păcatelor, rezolvă toate problemele, crezând că Domnul cel milos și iubitor iartă orice păcat pe care cineva l-ar putea comite. Atunci când El va veni, îi va ridica pe toți în împărăția cerurilor. Deci, ei refuză să accepte lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Ce problemă este aceasta? Acest tip de persoană înțelege lucrarea lui Dumnezeu? Înțelege ea firea cea dreaptă a lui Dumnezeu? Ai spune că Dumnezeu ar putea permite unei persoane de o categorie satanică, ce se revoltă împotriva Lui, și I se opune, să intre în împărăția Sa? Nu ar permite! Ce rezultat ar avea intrarea unei astfel de persoane în împărăția lui Dumnezeu? Să luăm un exemplu. Dacă israeliții care credeau în Dumnezeu Iahve ar fi aduși în împărăția lui Dumnezeu ce credeți că s-ar întâmpla? Ei nu ar putea nici măcar să-L accepte pe Dumnezeu întrupat, Domnul Isus și de asemenea au făcut tot ce au putut pentru a-L condamna pe Domnul Isus și L-au răstignit pe Domnul Isus pe cruce. Această categorie satanică ce se opune nebunește lui Dumnezeu astfel, dacă ar fi să intre în împărăția lui Dumnezeu, ar continua să I se opună? S-ar revolta? Ar încerca să uzurpe puterea Domnlui? De ce nu s-a dus Domnul Isus în sinagogă să predice? Pentru că preoții, scribii și fariseii de credință iudaică erau foarte răi. Erau capabili de orice. Știm cu toții că după ce Domnul Isus a fost prins de ei, a fost bătut, batjocorit și scuipat. A fost chiar predat guvernului roman pentru a fi crucificat. Domnul Isus știa deja că erau de teapa șarpelui, așa că El nu a intrat în sinagogă pentru a predica. În zilele de pe urmă, Domnul Isus s-a întors. De ce nu a intrat El în biserici ca să predice? Pentru că liderii bisericilor sunt cu toții foarte diabolici. Dacă Dumnezeu Atotputernic întrupat ar intra în biserici, cu siguranță ar chema poliția. Cu siguranță L-ar preda pe Dumnezeu Atotputernic guvernului PCC. Nu este adevărat? Acum, îndrăznim noi să mergem în biserici să aducem deschis mărturie pentru Dumnezeu Atotputernic? Dacă le-ai aduce lor mărturie despre Dumnezeu Atotputernic, cu siguranță te-ar ridiculiza și te-ar dezonora și chiar te-ar preda Biroului de Securitate Publică. Din aceste motive, vedem că bisericile de astăzi sunt la fel ca sinagogile din religia iudaică. Sunt locuri care Îl alungă pe Dumnezeu, I se opun lui Dumnezeu și Îl condamnă pe Dumnezeu. Așa este? Aceasta arată cât de coruptă este natura umană. Sunt sătui de adevăr și resping adevărul. Toți resping sosirea lui Dumnezeu și toți au devenit de teapa Satanei și se opun Lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu s-ar fi întrupat în zilele de pe urmă pentru a exprima adevărul, pentru a judeca și purifica oamenii, rasa umană ar fi fost distrusă de Dumnezeu pentru că I-a rezistat lui Dumnezeu.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Acum, există persoane care atrag atenția că ultimul lucru pe care Domnul Isus l-a spus pe cruce a fost: „S-a terminat” (Ioan 19:30). Și apoi spun: „Când Domnul Isus a servit drept jertfă de păcat pentru oameni, El a îndeplinit lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu. Ni s-au iertat păcatele pentru că credem în Domnul Isus. De asemenea, am fost îndreptățiți doar prin credință și, astfel, vom putea intra în Împărăția cerurilor. Trebuie doar să așteptăm să fim răpiți de Domnul.” Sau spun: „Totul este pregătit, trebuie doar să fim răpiți.” A fost verificată această declarație? Nu, nu a fost. Putem verifica doar că ne-au fost iertate păcatele, nu-i așa? Cum putem fi siguri că ne-au fost iertate păcatele? Indiferent de ce păcat comiți, trebuie doar să te rogi, să-ți recunoști păcatul și vei simți bucurie, pace, iar duhul tău va fi eliberat din robia păcatului. Te simți complet eliberat când ești eliberat de păcate! Acest lucru este adevărat. Așadar, putem spune că jertfa de păcat este absolut adevărată și este ceva ce toți credincioșii în Domnul Isus pot confirma prin experiențele lor. Însă Domnul Isus nu a spus: „Crezând în Domnul Isus, veți obține mântuirea și veți fi complet eliberați de păcate. Dacă voi credeți în Domnul Isus, veți fi lăudați de Dumnezeu și veți intra în Împărăția cerurilor.” Domnul Isus nu a spus acest lucru și nu sunt dovezi în acest sens. De ce nu există dovezi? Păcatele omului au fost iertate, dar firea sa lăuntrică satanică și natura sa păcătoasă au fost iertate? Nu. Domnul Isus a spus vreodată: „Odată ce păcatele vă sunt iertate, puteți intra în Împărăția cerurilor”? A spus vreodată Domnul Isus: „Trebuie doar să credeți în Mine și va fi un loc pentru voi în Împărăția cerurilor”? Domnul nu a spus niciodată acest lucru. Ce a spus Domnul Isus? „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). Așadar, ce înseamnă: „face voia Tatălui Meu, care este în ceruri”? Înseamnă că trebuie să faci voia lui Dumnezeu, să-I urmezi calea, să practici calea adevărului, adică să practici cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să faci întotdeauna orice îți cere Dumnezeu și trebuie să respecți orice Dumnezeu îți cere să faci, să te supui oricărui lucru îți cere Dumnezeu și să urmezi cu credință orice îți cere Dumnezeu, doar atunci vei putea intra în Împărăția cerurilor. Însă câți oameni au putut îndeplini cerințele lui Dumnezeu în Epoca Harului? Niciunul. Așadar, putem spune că lucrarea Epocii Harului a fost o etapă a lucrării de răscumpărare. Este profețit în Biblie că, atunci când Domnul Se întoarce, va face o etapă a lucrării de judecată și mustrare pentru a-i purifica pe toți cei care vin în fața lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu va îndeplini în zilele de pe urmă o etapă a lucrării de purificare, lucrarea de separare a tuturor după propria seminție, înainte să pună capăt epocii. Și tot ceea ce Domnul Isus a profețit despre separarea grâului de neghină, a oilor de capre, a fecioarelor înțelepte de cele nechibzuite și a slujitorilor buni de cei răi – toate acestea se vor adeveri. În zilele de pe urmă, Dumnezeu va săvârși o etapă a lucrării de judecată și de purificare a oamenilor, după cum este profețit în Biblie. De exemplu: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17), „Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă” (1 Petru 1:5), „Iată, Eu vin ca un hoț” (Apocalipsa 16:15), „Dacă însă nu te trezești, voi veni ca un hoț” (Apocalipsa 3:3) și „Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu și nu va mai pleca din el; și voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, numele cetății Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu, și noul Meu Nume” (Apocalipsa 3:12). Toate aceste profeții se referă la lucrările de săvârșit când Domnul Se întoarce. Aceasta dovedește că, din Epoca Legii și până la momentul întoarcerii Domnului pentru a încheia epoca, există trei etape ale lucrării. Acest lucru este adevărat și poate fi văzut în profețiile biblice. Lucrarea din Epoca Harului a fost lucrarea de răscumpărare – cu siguranță nu a fost lucrarea de purificare pentru a elimina natura păcătoasă a omenirii. Nu a existat vreun credincios în Domnul Isus a cărui natură păcătoasă să fi fost eliminată complet, nici măcar unul care să nu fi păcătuit din nou după ce a fost iertat, niciunul care să fi obținut o transformare completă a firii sale, niciunul care să-L fi cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu. Acestea sunt faptele problemei. În timpul Epocii Harului, omenirea a crezut în Dumnezeu timp de 2.000 de ani, însă au rămas nerezolvate cinci probleme fundamentale: în primul rând, problema naturii satanice păcătoase a omenirii a rămas nerezolvată; în al doilea rând, problema faptului că omenirea își exprimă frecvent firea satanică a rămas nerezolvată; în al treilea rând, problema transformării firii vieții fiecărei persoane nu a fost rezolvată; în al patrulea rând, problema modului în care omenirea ar trebui să Îl cunoască pe Dumnezeu și să I se supună nu a fost rezolvată complet; în al cincilea rând, problema modului în care umanitatea poate atinge purificarea nu a fost rezolvată complet. Aceste cinci probleme fundamentale au rămas nerezolvate, dovedind că lucrarea lui Dumnezeu din Epoca Harului a fost doar etapa lucrării de răscumpărare – și nu etapa finală a lucrării de mântuire a omenirii. Lucrarea din Epoca Harului doar a deschis drumul, a pus bazele lucrării de mântuire din zilele de pe urmă.

Fragment din părtășia celui de mai sus

Ce anume înseamnă să fii mântuit? Oamenii din religie cred că, de vreme ce ultimele cuvinte ale Domnului Isus pe cruce au fost „S-a terminat” (Ioan 19:30), atâta timp cât ai credință în Domnul Isus, iar păcatele tale sunt iertate, asta înseamnă că ești mântuit. Oamenii din religie interpretează greșit ceea ce a spus Dumnezeu, pentru că ei nu cunosc lucrarea Lui. La ce Se referea Domnul Isus când a spus „S-a terminat”? Se referea la încheierea lucrării de răscumpărare a lui Dumnezeu, cu siguranță nu la terminarea planului de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu. De aceea, este o realitate faptul că cei care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu sunt cei mai predispuși să înțeleagă greșit ceea ce a spus El și să judece lucrarea Lui. Deci, ce înseamnă dobândirea mântuirii, la urma urmei? Este iertarea păcatelor mântuire adevărată? Nu este. Iertarea păcatelor stabilește doar o bază pentru lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă; stabilește un fundament. Lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii este, în realitate, lucrarea zilelor de pe urmă, care este stabilită pe baza jertfei de păcat din Epoca Harului. Doar datorită jertfei de păcat, păcatele omului sunt iertate, iar omenirea este aptă să vină înaintea lui Dumnezeu pentru a primi lucrarea Lui. Numai prin judecata și mustrarea, încercările și rafinarea zilelor de pe urmă, omul este cu adevărat mântuit și eliberat de influența Satanei și de controlul naturii lui satanice. Doar lucrarea din zilele de pe urmă este în măsură să schimbe firea omului care a fost coruptă de Satana și este capabilă să îl mântuiască pe om de sub influența Satanei și să atingă scopul de a-l face pe om să se întoarcă în întregime către Dumnezeu. De aceea, dacă cineva nu experimentează lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă în credința sa, atunci nu poate ajunge cu adevărat la mântuire. […]

Dumnezeu este sfânt și drept. După ce păcatele omului au fost iertate, rădăcina păcătuirii lui – adică natura lui satanică – tot nu a fost înlăturată. Dacă omul procedează ca de obicei, împotrivindu-se lui Dumnezeu și trădându-L, nu este aceasta o jignire la adresa firii lui Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ar ridica la Împărăția Sa o umanitate care este încă în stare să I se împotrivească și să-L trădeze, nu ar arăta acest lucru că Dumnezeu S-a înșelat pe Sine Însuși? Această umanitate coruptă ar fi în continuare capabilă să I se împotrivească lui Dumnezeu și să-L răstignească pe Hristos încă o dată. Dacă o astfel de omenire ar fi o omenire care este mântuită, atunci nu ar exista nicio modalitate de a explica sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu – nu ar avea niciun sens. Cum ar putea Împărăția lui Dumnezeu să permită existența unei omeniri care I se împotrivește lui Dumnezeu? Acest lucru este imposibil deoarece firea lui Dumnezeu nu îngăduie jignirea din partea omului. De aceea, nu se poate să spui: „Un om care a primit jertfa de păcat a fost mântuit și poate intra în Împărăția lui Dumnezeu”.

Fragment din părtășia celui de mai sus