O etapă a lucrării din cele două epoci anterioare a fost înfăptuită în Israel și una a fost înfăptuită în Iudeea. General vorbind, niciuna dintre etapele acestei lucrări nu a părăsit Israelul și fiecare a fost săvârșită asupra primului popor ales. Drept urmare, israeliții cred că Iahve Dumnezeu este numai Dumnezeul israeliților. Întrucât Isus a lucrat în Iudeea, unde a înfăptuit lucrarea de răstignire, evreii Îl văd drept Răscumpărătorul poporului evreu. Ei cred că El este numai Împăratul evreilor, nu și al altor popoare; că El nu este Domnul care răscumpără englezii, nici Domnul care răscumpără americanii, ci Domnul care răscumpără israeliții; și că evreii au fost cei pe care i-a răscumpărat în Israel. De fapt, Dumnezeu este Suveranul tuturor lucrurilor. El este Dumnezeul tuturor ființelor create. Nu este numai Dumnezeul israeliților și nici al evreilor; El este Dumnezeul tuturor ființelor create. Cele două etape anterioare ale lucrării Sale au avut loc în Israel, fapt ce a creat anumite noțiuni în mintea oamenilor. Ei cred că Iahve Și-a făcut lucrarea în Israel, că Isus Însuși Și-a desfășurat lucrarea în Iudeea și, în plus, că El S-a întrupat ca să lucreze – și, oricare ar fi fost cazul, această lucrare nu s-a extins dincolo de Israel. Dumnezeu nu a lucrat asupra egiptenilor sau asupra indienilor; El a lucrat doar asupra israeliților. Astfel, oamenii își formează diverse noțiuni și descriu lucrarea lui Dumnezeu într-o anumită sferă. Ei spun că, atunci când Dumnezeu lucrează, El trebuie s-o facă printre oamenii aleși și în Israel; cu excepția israeliților, Dumnezeu nu mai lucrează asupra nimănui, nici nu există vreo sferă mai mare pentru lucrarea Sa. Aceștia sunt foarte stricți când e vorba de a-L ține sub control pe Dumnezeu întrupat și nu Îi permit să Se miște în afara hotarelor Israelului. Nu sunt toate acestea doar noțiuni omenești? Dumnezeu a făcut tot cerul și pământul și toate lucrurile, a făcut toate ființele create, deci cum ar putea El să Își limiteze lucrarea numai la Israel? Dacă așa ar fi stat lucrurile, cu ce scop ar fi făcut toate ființele craete? El a creat întreaga lumea și a îndeplinit planul Său de gestionare de șase mii de ani nu numai în Israel, ci asupra fiecărei persoane din univers. Indiferent dacă locuiește în China, în Statele Unite, în Regatul Unit sau în Rusia, fiecare persoană este un descendent al lui Adam; cu toții sunt făcuți de Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu poate să scape dintre hotarele ființelor create și niciunul dintre ei nu poate să se separe de eticheta de „descendent al lui Adam”. Ei sunt toți ființe create, toți sunt urmașii lui Adam și sunt, de asemenea, toți descendenții corupți ai lui Adam și ai Evei. Nu numai israeliții sunt ființe create, ci toți oamenii; numai că unii au fost blestemați, iar alții au fost binecuvântați. Sunt multe lucruri corespunzătoare despre israeliți; Dumnezeu a lucrat asupra lor la început pentru că ei erau cel mai puțin corupți. Chinezii nu se pot compara cu ei; sunt net inferiori. Așadar, Dumnezeu a lucrat inițial printre oamenii din Israel, iar a doua etapă a lucrării Sale a avut loc doar în Iudeea – ceea ce a dus la multe noțiuni și reguli printre oameni. De fapt, dacă Dumnezeu ar fi să acționeze conform noțiunilor omenești, El ar fi doar Dumnezeul israeliților și ar fi, prin urmare, incapabil să Își extindă lucrarea către națiunile neamurilor, întrucât ar fi numai Dumnezeul israeliților și nu Dumnezeul tuturor ființelor create. Prorocirile spuneau că numele lui Iahve va fi măreț printre națiunile neamurilor, că se va răspândi în rândul națiunilor neamurilor. De ce a fost prorocit acest lucru? Dacă Dumnezeu ar fi numai Dumnezeul israeliților, atunci ar lucra doar în Israel. În plus, El nu ar răspândi această lucrare și nu ar face o astfel de prorocire. De vreme ce El a făcut această prorocire, sigur Își va extinde lucrarea printre națiunile neamurilor, printre toate țările și printre toate ținuturile. De vreme ce a spus aceasta, trebuie să o facă; acesta este planul Său, deoarece El este Domnul care a creat cerul, pământul și toate lucrurile și Dumnezeul tuturor ființelor create. Indiferent dacă El lucrează printre israeliți sau pretutindeni în Iudeea, lucrarea pe care El o face este lucrarea întregului univers și a întregii umanități. Lucrarea pe care o face El astăzi în națiunea marelui balaur roșu – într-o națiune a neamurilor – este tot lucrarea întregii umanități. Israelul ar putea fi baza pentru lucrarea Sa pe pământ; tot astfel, China poate fi și ea baza pentru lucrarea Sa printre națiunile neamurilor. Nu a împlinit El acum cumva prorocirea că „Numele lui Iahve va fi măreț printre națiunile neamurilor”? Primul pas al lucrării Sale printre națiunile neamurilor este această lucrare, lucrarea pe care El o face în națiunea marelui balaur roșu. Ca Dumnezeu întrupat să lucreze în această țară și să lucreze printre acești oameni blestemați este deosebit de contrar noțiunilor omenești; aceștia sunt cei mai umili oameni dintre toți, nu au nicio valoare și inițial au fost părăsiți de Iahve. Oamenii pot fi abandonați de către alți oameni, dar dacă sunt abandonați de Dumnezeu, atunci nimeni nu este mai lipsit de statut, nimeni nu are o valoare mai insignifiantă ca ei. Pentru o ființă creată a lui Dumnezeu, să fie posedată de Satana sau abandonată de către oameni este un lucru foarte dureros – dar dacă o ființă creată este abandonată de Creator, aceasta înseamnă că nu poate avea un statut mai scăzut. Descendenții lui Moab au fost blestemați și s-au născut în această țară înapoiată; fără nicio îndoială, dintre toți oamenii de sub influența întunericului, descendenții lui Moab au cel mai scăzut statut. Deoarece acești oameni au avut până acum cel mai scăzut statut, lucrarea făcută asupra lor este cea mai capabilă să spulbere noțiunile omenești și este, de asemenea, cea mai benefică pentru întregul plan de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu. Să facă o astfel de lucrare printre acești oameni este cea mai bună cale de a spulbera noțiunile omenești și, cu aceasta, Dumnezeu lansează o epocă; cu aceasta, El spulberă toate noțiunile omenești; cu aceasta, El încheie lucrarea întregii Epoci a Harului. Prima Sa lucrare a fost realizată în Iudeea, între granițele Israelului; printre națiunile neamurilor, El nu a făcut nicio lucrare de lansare a noii epoci. Etapa finală a lucrării nu este realizată numai printre neamuri, ci, mai mult decât atât, printre cei care au fost blestemați. Acest singur punct este dovada cea mai capabilă de a-l umili pe Satana și, astfel, Dumnezeu „devine” Dumnezeul tuturor ființelor create din univers și Domnul tuturor lucrurilor, obiectul închinării pentru tot ce are viață.

În prezent, există unii care încă nu înțeleg ce lucrare nouă a început Dumnezeu. Printre națiunile păgânilor, Dumnezeu a introdus un nou început. A inaugurat o nouă epocă și a inițiat o nouă lucrare și înfăptuiește această lucrare asupra descendenților lui Moab. Nu este aceasta cea mai nouă lucrare a Lui? Nimeni, de-a lungul veacurilor și al generațiilor, nu a mai experimentat această lucrare. Nici măcar nu a auzit nimeni despre ea și cu atât mai puțin a apreciat-o. Înțelepciunea lui Dumnezeu, minunăția lui Dumnezeu, caracterul de nepătruns al lui Dumnezeu, măreția lui Dumnezeu și sfințenia lui Dumnezeu sunt dezvăluite toate prin această etapă a lucrării, lucrarea din zilele de pe urmă. Nu este aceasta o nouă lucrare, o lucrare care spulberă noțiunile omenești? Există unii care gândesc astfel: „De vreme ce Dumnezeu l-a blestemat pe Moab și a spus că îi va abandona pe descendenții lui, cum ar putea să-i mântuiască acum?” Aceștia sunt păgânii care au fost blestemați de Dumnezeu și alungați din Israel; israeliții i-au numit „câini păgâni”. După părerea tuturor, nu sunt numai câini păgâni, ci, mai rău, fiii distrugerii; adică, ei nu sunt aleșii lui Dumnezeu. Deși s-au născut între granițele Israelului inițial, nu fac parte din poporul Israelului și au fost expulzați în națiunile păgânilor. Ei sunt cei mai de jos dintre toți oamenii. Tocmai fiindcă sunt cei mai de jos din omenire, Dumnezeu Își înfăptuiește asupra lor lucrarea Sa de a lansa o nouă epocă, pentru că sunt reprezentanți ai omenirii corupte. Lucrarea lui Dumnezeu nu este făcută la întâmplare sau lipsită de scop; lucrarea pe care El o face astăzi asupra acestor oameni este, de asemenea, o lucrare care este înfăptuită asupra ființelor create. Noe era o ființă creată, la fel ca descendenții lui. Oricine din lume care este din carne și oase este o ființă creată. Lucrarea lui Dumnezeu este îndreptată asupra tuturor ființelor create; nu depinde de faptul dacă cineva a fost sau nu blestemat după ce a fost creat. Lucrarea Sa de gestionare este îndreptată asupra tuturor ființelor create, nu asupra celor aleși care nu au fost blestemați. De vreme ce Dumnezeu intenționează să-Și înfăptuiască lucrarea asupra ființelor Sale create, El o va duce cu siguranță la bun sfârșit și va lucra asupra acelor oameni care sunt benefici pentru lucrarea Sa. Prin urmare, El încalcă toate reglementările atunci când lucrează asupra oamenilor; cuvintele „blestemat”, „mustrat” și „binecuvântat” nu există pentru El! Poporul evreu este bun, la fel ca aleșii lui Israel; ei sunt oameni cu un calibru înalt și cu o umanitate bună. La început, asupra lor Și-a lansat Iahve lucrarea și Și-a realizat cea mai timpurie lucrare – dar a-i face pe ei destinatarii lucrării de cucerire de astăzi ar fi lipsit de sens. Și ei poate că fac parte din ființele create și poate că există multe aspecte pozitive în ceea ce îi privește, dar să înfăptuiască această etapă a lucrării asupra lor ar fi lipsit de sens; nu ar putea să-i cucerească pe oameni, nici nu ar putea să le convingă pe toate ființele create. Acesta este întocmai scopul schimbării direcției lucrării Sale către acești oameni din țara marelui balaur roșu. Cel mai important aspect aici este lansarea, de către El, a unei epoci, spulberarea, de către El, a tuturor reglementărilor și a tuturor noțiunilor omenești și încheierea, de către El, a lucrării întregii Epoci a Harului. Dacă lucrarea Lui actuală ar fi înfăptuită tot asupra israeliților, până când planul Său de gestionare de șase mii de ani s-ar încheia, toți ar crede că Dumnezeu este numai Dumnezeul israeliților, că doar israeliții sunt aleșii lui Dumnezeu și că numai ei merită să moștenească binecuvântarea și făgăduința lui Dumnezeu. Întruparea lui Dumnezeu în timpul zilelor de pe urmă în țara păgână a marelui balaur roșu înfăptuiește lucrarea Sa de a fi Dumnezeul tuturor ființelor create, desăvârșește întreaga Sa lucrare de gestionare și încheie partea centrală a lucrării Sale de gestionare în țara marelui balaur roșu. Miezul acestor trei etape ale lucrării este mântuirea omului – și anume, să facă toate ființele create să se închine Creatorului. Prin urmare, fiecare etapă a lucrării este foarte semnificativă; Dumnezeu nu face ceva fără semnificație sau valoare. Într-o privință, această etapă a lucrării introduce o nouă epocă și pune capăt celor două epoci anterioare; în altă privință, spulberă toate noțiunile oamenilor și toate vechile moduri de a crede și vechile moduri de a înțelege lucrurile ale oamenilor. Lucrarea celor două epoci anterioare a fost realizată potrivit diferitelor noțiuni omenești; totuși, această etapă elimină complet noțiunile omenești, prin aceasta cucerind pe deplin omenirea. Prin cucerirea descendenților lui Moab, prin lucrarea înfăptuită asupra descendenților lui Moab, Dumnezeu îi va cuceri pe oamenii din întregul univers. Aceasta este cea mai profundă semnificație a acestei etape din lucrarea Sa și acesta este cel mai valoros aspect al acestei etape a lucrării Sale. Chiar dacă știi acum că propria ta poziție este de condiție joasă și că valoarea ta este scăzută, vei simți totuși că ai moștenit o binecuvântare atât de mare și ai primit o promisiune atât de măreață și că poți să ajuți la înfăptuirea acestei mari lucrări a lui Dumnezeu, să privești adevărata înfățișare a lui Dumnezeu, să cunoști firea inerentă a lui Dumnezeu și să respecți voia lui Dumnezeu, ceea ce ți se pare a fi cel mai îmbucurător lucru. Cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu s-au desfășurat în Israel. Dacă această etapă a lucrării Sale, din timpul zilelor de pe urmă, ar fi înfăptuită tot asupra israeliților, nu numai că toate ființele create ar crede că doar israeliții au fost aleșii lui Dumnezeu, dar întregul plan de gestionare al lui Dumnezeu nu ar reuși să obțină efectul dorit. În perioada în care cele două etape ale lucrării Lui s-au desfășurat în Israel, nicio lucrare nouă – și nici vreo lucrare de lansare a unei noi epoci – nu au fost realizate printre națiunile păgânilor. Etapa actuală a lucrării – lucrarea de lansare a unei noi epoci – este mai întâi realizată printre națiunile păgânilor și, în plus, este înfăptuită mai întâi asupra descendenților lui Moab, lansând astfel întreaga epocă. Dumnezeu a spulberat toate cunoștințele conținute în noțiunile omenești, nepermițându-i niciuneia să rămână. În lucrarea Sa de cucerire, El a spulberat noțiunile omenești și vechile modalități omenești de a înțelege lucrurile de mai demult. El le permite oamenilor să vadă că, în ceea ce-L privește pe Dumnezeu, nu există reglementări, că nu este nimic vechi la Dumnezeu, că lucrarea pe care o face El este în întregime eliberată, în întregime liberă, și că El are dreptate în tot ceea ce face. Tu trebuie să te supui pe deplin oricărei lucrări pe care o face El asupra ființelor create. Toată lucrarea pe care o face El are însemnătate și este înfăptuită după intențiile și înțelepciunea Lui, și nu potrivit alegerilor și noțiunilor omenești. Dacă un lucru este în beneficiul lucrării Lui, El face acel lucru; și dacă ceva nu este benefic lucrării Sale, El nu face acel lucru, indiferent cât de bun este! El lucrează și selectează destinatarii și locația lucrării Sale în concordanță cu sensul și cu scopul acesteia. El nu respectă reglementări trecute atunci când lucrează, nici nu urmează formule vechi. În schimb, El Își planifică lucrarea după semnificația lucrării. În cele din urmă, El va obține un efect autentic și scopul anticipat. Dacă nu înțelegi aceste lucruri astăzi, această lucrare nu va avea niciun efect asupra ta.