Versete din Biblie pentru referințe:

„Te rog, arată-mi slava Ta, I-a zis Moise. Și El a spus: «Îmi voi arăta bunătatea înaintea ta și voi proclama numele lui Iahve înaintea ta; voi fi binevoitor cu cine voi vrea să fiu binevoitor și voi arăta milostivire cui voi vrea să arăt milostivire.» Dar, a zis El, tu nu-Mi poți vedea fața, căci omul nu mai poate trăi odată ce M-a văzut” (Exodul 33:18-20).

„Și Iahve a coborât pe vârful Muntelui Sinai și l-a chemat pe Moise acolo. Iar Moise s-a dus sus. Și Iahve i-a spus lui Moise: «Coboară, dă ordin oamenilor ca nu cumva să dea buzna la Iahve să se uite, iar mulți dintre ei să piară.» Și fă să se sfințească și preoții care se apropie de Iahve, ca nu cumva Iahve să Se dezlănțuie asupra lor” (Exodul 19:20-22).

„Tot poporul vedea tunetele și fulgerele care aveau loc, vedea muntele fumegând și auzea sunetul trâmbiței; poporul tremura de frică și stătea la depărtare. Ei i-au zis lui Moise: Vorbește-ne tu însuți și vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu căci vom muri!” (Exodul 20:18-19).

„Atunci a venit din cer un glas care a zis: «L-am proslăvit și-l voi proslăvi din nou!» Mulțimea care stătea acolo și care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: «I-a vorbit un înger!»” (Ioan 12:28-29).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Mântuirea omului de către Dumnezeu nu se face direct, prin intermediul Duhului și cu identitatea Duhului, deoarece Duhul Său nu poate fi nici atins, nici văzut de către om, și omul nici nu se poate apropia de El. Dacă El ar încerca să-l mântuiască pe om în mod direct ca Duh, omul ar fi incapabil să primească mântuirea Lui. Dacă Dumnezeu nu ar îmbrăca învelișul exterior al unei ființe umane create, nu ar exista nicio cale ca omul să primească această mântuire. Căci omul nu are absolut nicio cale să se apropie de El, la fel cum nimeni nu a putut să se apropie de norul lui Iahve. Numai devenind o ființă umană creată, adică, doar prin punerea Căii Sale în trupul ce urmează El să devină, poate El să lucreze personal Calea în toți cei care Îl urmează. Doar atunci poate omul, personal, să-I audă și să-I vadă Calea și, de asemenea, să câștige Calea Sa și, astfel, să ajungă să fie pe deplin mântuit. Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, niciun om din carne și oase nu ar fi fost capabil să primească o mântuire atât de mare și nici măcar o singură persoană nu ar fi fost mântuită. Dacă Duhul lui Dumnezeu ar lucra direct în mijlocul omenirii, întreaga umanitate ar fi lovită sau, fără nicio cale de a intra în contact cu Dumnezeu, ar fi complet înrobită de Satana.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

Deși lucrarea lui Dumnezeu în trup implică multe dificultăți de neimaginat, efectele pe care aceasta le obține în cele din urmă le depășesc cu mult pe cele ale lucrării făcute direct de către Duh. Lucrarea trupului implică un număr considerabil de dificultăți, iar trupul nu poate să aibă aceeași identitate măreață ca Duhul, El nu poate să săvârșească fapte supranaturale la fel ca Duhul, cu atât mai puțin poate El să aibă aceeași autoritate ca Duhul. Totuși, esența lucrării făcute de acest trup cu nimic ieșit din comun este mult superioară celei a lucrării făcute direct de către Duh, iar acest trup Însuși este ceea ce toți oamenii au nevoie. Pentru aceia care urmează să fie mântuiți, utilitatea practică a Duhului este cu mult inferioară celei a trupului: lucrarea Duhului este capabilă să acopere întregul univers, peste toți munții, toate râurile, lacurile și oceanele, totuși, lucrarea trupului este legată mai eficient de fiecare persoană cu care El intră în contact. Mai mult, trupul cu formă tangibilă al lui Dumnezeu poate să fie mai bine înțeles de către om și să-i inspire omului mai multă încredere și poate să aprofundeze mai mult cunoașterea omului despre Dumnezeu și să lase asupra omului o impresie mai profundă despre faptele practice ale lui Dumnezeu. Lucrarea Duhului este învăluită în mister; ființelor muritoare le este greu să o anticipeze și chiar mai greu să o vadă și, astfel, ele pot doar să-și imagineze lucruri fără temei despre aceasta. Lucrarea trupului, însă, este normală, practică și are o înțelepciune bogată, și este o realitate pe care omul muritor poate să o vadă personal, cu ochii lui; omul poate să aprecieze personal înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu și nu are deloc nevoie să-și folosească imaginația bogată. Acestea sunt precizia și valoarea practică ale lucrării lui Dumnezeu în trup. Duhul poate să facă doar lucruri care sunt invizibile pentru om și dificil de imaginat pentru el, de exemplu: luminarea Duhului, mișcarea Duhului și îndrumarea Duhului. Dar pentru om, care are minte, acestea nu pot să ofere niciun înțeles clar. Pot să ofere doar o mișcare lăuntrică sau un înțeles aproximativ asemănător, și nu pot să ofere instruire prin cuvinte. Lucrarea lui Dumnezeu în trup este, însă, foarte diferită: implică îndrumarea precisă prin cuvinte și are intenții clare și obiective clare cerute. Și, astfel, omul nu are nevoie să bâjbâie sau să-și folosească imaginația, cu atât mai puțin să facă presupuneri. Aceasta este claritatea lucrării în trup, iar lucrarea Lui este foarte diferită de cea a Duhului. Lucrarea Duhului este potrivită doar pentru o sferă limitată și nu poate să înlocuiască lucrarea trupului. Scopurile precise cerute omului prin lucrarea trupului și valoarea practică a cunoașterii pe care omul o obține prin această lucrare depășesc cu mult precizia și valoarea practică ale lucrării Duhului. În cazul oamenilor corupți, doar lucrarea care oferă cuvinte precise și scopuri clare de urmărit și care este vizibilă și tangibilă este tipul de lucrare cu cea mai mare valoare. Doar lucrarea realistă și îndrumarea în timp util se potrivesc gusturilor omului și doar lucrarea practică îl poate mântui pe om de firea lui coruptă și depravată. Acest lucru poate fi îndeplinit doar de către Dumnezeul întrupat; doar Dumnezeul întrupat îl poate mântui pe om de vechea sa fire coruptă și depravată. Deși Duhul este esența inerentă a lui Dumnezeu, o astfel de lucrare poate fi făcută doar de către trupul Său. Dacă Duhul ar lucra singur, atunci nu ar fi posibil ca lucrarea Lui să fie eficientă – acesta este un adevăr evident.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”

Pentru toți cei care caută adevărul și tânjesc după arătarea lui Dumnezeu, lucrarea Duhului poate doar să ofere mișcare lăuntrică sau inspirație și un sentiment de uimire că această lucrare e minunată, de nepătruns și de neimaginat, și un sentiment că este măreață, transcendentă și admirabilă, dar, de asemenea, de neatins și inaccesibilă pentru toți. Omul și Duhul lui Dumnezeu pot doar să se uite unul la celălalt de departe, de parcă i-ar separa o distanță mare, iar ei nu pot să fie niciodată asemănători, ca și cum omul și Dumnezeu ar fi separați de o barieră invizibilă. De fapt, aceasta este o iluzie dată omului de către Duh, deoarece Duhul și omul nu sunt de același fel și nu vor coexista niciodată în aceeași lume și pentru că Duhul nu are nimic de-al omului. Așadar, omul nu are nevoie de Duh, pentru că Duhul nu poate să facă în mod direct lucrarea de care omul are cea mai multă nevoie. Lucrarea trupului îi oferă omului obiective practice de urmărit, cuvinte explicite și un sentiment că El este practic și normal, că este smerit și obișnuit. Deși s-ar putea ca omul să se teamă de El, pentru majoritatea oamenilor, El este destul de abordabil: omul poate să-I vadă chipul și să-I audă glasul și nu este necesar să se uite la El de departe. Omul simte că acest trup este apropiat de el, nu îndepărtat sau de nepătruns, ci vizibil și accesibil, căci acest trup este în aceeași lume ca omul.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”

Când Dumnezeu nu devenise încă trup, oamenii nu înțelegeau mare parte din ceea ce El spunea, deoarece cuvintele Sale proveneau din divinitatea completă. Perspectiva și contextul a ceea ce spunea El erau invizibile și de neatins pentru omenire; era exprimat dintr-un tărâm spiritual pe care oamenii nu îl puteau vedea și prin care oamenii care trăiau în trup nu puteau să treacă. Dar după ce Dumnezeu a devenit trup, El a vorbit omenirii din perspectiva umanității și a ieșit din sfera tărâmului spiritual și a depășit-o. El a putut să-Și exprime firea și intențiile divine, precum și atitudinea, prin lucruri pe care oamenii și le puteau imagina în propriile noțiuni, lucruri pe care ei le vedeau și le întâlneau în viețile lor și folosind metode pe care oamenii le puteau accepta, într-un limbaj pe care ei îl puteau înțelege și cu o cunoaștere pe care o pricepeau, ca să permită omenirii să înțeleagă și să-L cunoască pe Dumnezeu, să înțeleagă dorințele Sale și standardele cerute de El în sfera capacității lor, și în gradul în care erau capabili. Acestea au fost metoda și principiul lucrării lui Dumnezeu în umanitate. Deși modurile și principiile lui Dumnezeu de a lucra în trup s-au realizat în mare parte cu ajutorul umanității sau prin intermediul ei, ele au obținut rezultate care nu puteau fi obținute lucrând direct în divinitate.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși III”

Acum, omul vede că lucrarea Dumnezeului întrupat este într-adevăr extraordinară și că în ea există multe lucruri care nu pot fi atinse de om și că acestea sunt taine și minuni. Prin urmare, mulți s-au supus. Unii nu s-au supus niciodată vreunui om, încă din ziua în care s-au născut, însă, atunci când văd cuvintele lui Dumnezeu în această zi, se supun pe deplin, fără să observe că au făcut astfel și nu se încumetă să cerceteze sau să spună nimic altceva. Umanitatea a căzut sub cuvânt și se prosternează sub judecata cuvântului. Dacă Duhul lui Dumnezeu i-ar vorbi direct omului, oamenii s-ar supune cu toții glasului, prosternându-se fără ca Dumnezeu să fie nevoit să îl dea în vileag pe om prin cuvintele Sale, cam în felul în care a căzut la pământ Pavel în lumina de pe drumul spre Damasc. Dacă Dumnezeu ar continua să lucreze în acest fel, omul nu ar fi niciodată capabil să ajungă să își cunoască propria corupție prin judecata cuvântului și, prin aceasta, să atingă mântuirea. Doar devenind trup poate Dumnezeu să-Și transmită personal cuvintele în urechile fiecărei ființe umane în parte, astfel încât toți cei care au urechi să poată auzi cuvintele Lui și să poată accepta lucrarea Sa de judecată prin cuvânt. Acesta este adevăratul rezultat obținut prin cuvântul Său, nu Duhul care se manifestă pentru a-l copleși pe om cu teamă. Doar prin această lucrare practică și, totuși, extraordinară, vechile firi ale omului, ascunse adânc înlăuntru timp de mulți ani, pot fi pe deplin expuse, astfel încât omul să le poată recunoaște și să experimenteze schimbarea acestora. Aceste lucruri sunt toate lucrarea practică a Dumnezeului întrupat, în care El vorbește și execută judecata într-o manieră întru totul practică și apoi obține rezultatele judecății asupra omului prin cuvânt. Aceasta este autoritatea lui Dumnezeu întrupat și semnificația întrupării lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

Pentru că cel care este judecat este omul, omul care este din trup și a fost corupt și nu este duhul Satanei cel care este judecat în mod direct, prin urmare, lucrarea de judecată nu se desfășoară în tărâmul spiritual, ci printre oameni. Nimeni nu este mai potrivit și mai calificat decât Dumnezeu în trup pentru lucrarea de a judeca corupția din trupul omului. Dacă judecata ar fi desfășurată direct de către Duhul lui Dumnezeu, atunci ea nu ar fi atotcuprinzătoare și, mai mult, omului i-ar fi dificil să accepte acest lucru, pentru că Duhul nu poate să vină față în față cu omul. Doar având în vedere acest aspect, efectele nu ar fi imediate, cu atât mai puțin ar fi capabil omul să vadă cu mai multă claritate firea lui Dumnezeu, care nu tolerează nicio ofensare. Satana poate fi înfrânt în totalitate doar dacă Dumnezeu în trup judecă corupția omenirii. Dumnezeu în trup este, de asemenea, o persoană cu umanitate normală, cu toate acestea, poate judeca direct nedreptatea omului; acesta este semnul sfințeniei Sale inerente și al caracterului Său unic. Doar Dumnezeu este calificat și Se află în poziția de a judeca omul, pentru că El deține adevărul și dreptatea, și astfel El poate să judece omul. Cei care sunt fără adevăr și dreptate nu sunt demni să-i judece pe alții. Dacă această lucrare ar fi făcută de Duhul lui Dumnezeu, atunci nu ar însemna o victorie asupra Satanei. Duhul este în mod inerent mai presus de ființele muritoare, iar Duhul lui Dumnezeu este în mod inerent sfânt și triumfător asupra trupului. Dacă Duhul ar face această lucrare direct, El nu ar putea să judece toată răzvrătirea omului și nu ar putea dezvălui toată nedreptatea omului. Căci lucrarea de judecată se realizează, de asemenea, prin noțiunile omului despre Dumnezeu, și omul nu a avut niciodată noțiuni despre Duh și, astfel, Duhul este incapabil să dezvăluie mai bine nedreptatea omului, cu atât mai puțin să dea în vileag pe deplin o astfel de nedreptate. Dumnezeul întrupat este dușmanul tuturor celor care nu Îl cunosc. Prin judecarea noțiunilor omului despre El și a opoziției acestuia față de El, El dă în vileag toată răzvrătirea omenirii. Efectele lucrării Sale în trup sunt mai evidente decât cele ale lucrării Duhului. Și astfel, judecata întregii omeniri nu este desfășurată direct de către Duh, ci este lucrarea Dumnezeului întrupat. Dumnezeu în trup poate fi văzut și atins de om, iar Dumnezeu în trup poate cuceri complet omul. Omul progresează de la a I Se împotrivi la a I Se supune, de la a-L persecuta la a-L accepta, de la a avea noțiuni despre El la a-L cunoaște și de la a-L respinge la a-L iubi – acestea sunt efectele lucrării Dumnezeului întrupat. Omul este mântuit doar prin acceptarea judecății Sale, omul ajunge treptat să Îl cunoască pe El doar prin cuvintele gurii Sale, este cucerit de El în timpul opoziției față de El și primește aprovizionarea cu viață de la El în timpul acceptării mustrării Sale. Toată lucrarea aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în trup, și nu lucrarea lui Dumnezeu în identitatea Sa ca Duh.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”

Cel mai mare atu al lucrării Sale în trup este că El poate lăsa cuvinte și îndemnuri exacte și intențiile Sale precise pentru omenire celor care Îl urmează, astfel încât, după aceea, cei care Îl urmează pot transmite cu mai multă precizie și în termeni mai practici toată lucrarea Sa în trup și intențiile Sale pentru întreaga omenire celor care acceptă această cale. Doar Dumnezeu în trup care lucrează printre oameni transformă cu adevărat în realitate faptul că Dumnezeu există și trăiește împreună cu omul și îndeplinește dorința omului de a privi fața lui Dumnezeu, de a vedea lucrarea lui Dumnezeu și de a auzi cuvântul personal al lui Dumnezeu. Dumnezeul întrupat pune capăt epocii când doar spatele lui Iahve i-a apărut omenirii și, de asemenea, El încheie epoca credinței omenirii în dumnezeii nedeslușiți. În special, lucrarea ultimei întrupări a lui Dumnezeu aduce întreaga omenire într-o epocă mai realistă, mai practică și mai frumoasă. Această lucrare nu doar încheie epoca legii și a reglementărilor, ci, mai important, Îl face cunoscut omenirii pe Dumnezeul care este practic și normal, care este drept și sfânt, care descuie lucrarea planului de gestionare și care demonstrează tainele și destinația omenirii, care a creat omenirea și pune capăt lucrării de gestionare și care a rămas ascuns timp de mii de ani. Această lucrare pune capăt definitiv epocii nedeslușirii, încheie epoca în care întreaga omenire dorea să caute fața lui Dumnezeu, dar nu putea, sfârșește epoca în care întreaga omenire a slujit Satanei și conduce întreaga omenire, până la capăt, într-o epocă complet nouă. Toate acestea sunt rezultatul lucrării lui Dumnezeu în trup în locul Duhului lui Dumnezeu. Numai când Dumnezeu lucrează în trupul Lui, cei care Îl urmează nu mai caută și nu mai orbecăie după acele lucruri care par atât să existe, cât și să nu existe și încetează să ghicească intențiile dumnezeilor nedeslușiți. Când Dumnezeu Își răspândește lucrarea în trup, cei care Îl urmează vor transmite lucrarea pe care El a făcut-o în trup tuturor religiilor și confesiunilor și vor disemina toate cuvintele Lui urechilor întregii omeniri. Tot ceea ce este auzit de către cei care primesc Evanghelia Sa vor fi faptele lucrării Lui și vor fi lucruri văzute și auzite personal de către om – vor fi fapte și nu zvonuri. Aceste fapte sunt dovada cu care El răspândește lucrarea și sunt, de asemenea, instrumentele pe care El le folosește pentru a răspândi lucrarea. Fără existența faptelor, Evanghelia Sa nu s-ar răspândi în toate țările și în toate locurile; fără fapte, ci doar cu închipuirile omului, El nu ar fi niciodată capabil să facă lucrarea de cucerire a întregului univers. Duhul este intangibil pentru om și nevăzut omului, iar lucrarea Duhului nu este capabilă să lase pentru om nicio altă dovadă sau alte fapte ale lucrării lui Dumnezeu. Omul nu ar vedea niciodată adevărata față a lui Dumnezeu, ar crede mereu într-un dumnezeu nedeslușit care nu există. Omul nu ar vedea niciodată fața lui Dumnezeu, nici nu ar auzi vreodată cuvinte rostite personal de către Dumnezeu. Închipuirile omului sunt, la urma urmei, goale, și nu pot înlocui chipul adevărat al lui Dumnezeu; firea inerentă a lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu Însuși nu pot fi imitate de om. Dumnezeul invizibil din cer și lucrarea Sa pot fi aduse pe pământ doar de Dumnezeu care se întrupează și vine printre oameni ca să-Și înfăptuiască personal lucrarea. Acesta este modul ideal în care Dumnezeu să apară omului, în care omul să Îl vadă pe Dumnezeu și să ajungă să cunoască adevărata față a lui Dumnezeu și acest lucru nu poate fi realizat de un Dumnezeu neîntrupat.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”