Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Mântuirea omului de către Dumnezeu nu se face direct, prin intermediul Duhului și cu identitatea Duhului, deoarece Duhul Său nu poate fi nici atins, nici văzut de către om, și omul nici nu se poate apropia de El. Dacă El ar încerca să-l mântuiască pe om în mod direct ca Duh, omul ar fi incapabil să primească mântuirea Lui. Dacă Dumnezeu nu ar îmbrăca învelișul exterior al unei ființe umane create, nu ar exista nicio cale ca omul să primească această mântuire. Căci omul nu are absolut nicio cale să se apropie de El, la fel cum nimeni nu a putut să se apropie de norul lui Iahve. Numai devenind o ființă umană creată, adică, doar prin punerea Căii Sale în trupul ce urmează El să devină, poate El să lucreze personal Calea în toți cei care Îl urmează. Doar atunci poate omul, personal, să-I audă și să-I vadă Calea și, de asemenea, să câștige Calea Sa și, astfel, să ajungă să fie pe deplin mântuit. Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, niciun om din carne și oase nu ar fi fost capabil să primească o mântuire atât de mare și nici măcar o singură persoană nu ar fi fost mântuită. Dacă Duhul lui Dumnezeu ar lucra direct în mijlocul omenirii, întreaga umanitate ar fi lovită sau, fără nicio cale de a intra în contact cu Dumnezeu, ar fi complet înrobită de Satana.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

Dumnezeu începe o nouă etapă a lucrării în zilele de pe urmă. El va dezvălui chiar mai mult din firea Lui, și nu vor fi mila și bunătatea iubitoare din timpul lui Isus. Din moment ce are o nouă lucrare de făcut, această nouă lucrare va fi însoțită de o nouă fire. Deci, dacă această lucrare ar fi făcută de Duh – dacă Dumnezeu nu ar deveni trup și, în schimb, Duhul ar vorbi direct prin intermediul tunetului, astfel încât omul să nu aibă niciun mod de a intra în contact cu El, ar putea omul să-I cunoască firea? Dacă ar fi doar Duhul care ar face lucrarea, atunci omul nu ar avea niciun mod de a ajunge să cunoască firea lui Dumnezeu. Oamenii pot contempla firea lui Dumnezeu cu propriii ochi doar atunci când El devine trup, când Cuvântul apare în trup și Își exprimă întreaga fire prin trup. Dumnezeu trăiește realmente și cu adevărat printre oameni. El are formă și chip; omul chiar poate să interacționeze cu firea Sa, să interacționeze cu ceea ce are El și ce este; doar în acest mod poate omul să ajungă cu adevărat să Îl cunoască.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)”

Lucrarea trupului implică un număr considerabil de dificultăți, iar trupul nu poate să aibă aceeași identitate măreață ca Duhul, El nu poate să săvârșească fapte supranaturale la fel ca Duhul, cu atât mai puțin poate El să aibă aceeași autoritate ca Duhul. Totuși, esența lucrării făcute de acest trup cu nimic ieșit din comun este mult superioară celei a lucrării făcute direct de către Duh, iar acest trup Însuși este ceea ce toți oamenii au nevoie. Pentru aceia care urmează să fie mântuiți, utilitatea practică a Duhului este cu mult inferioară celei a trupului: lucrarea Duhului este capabilă să acopere întregul univers, peste toți munții, toate râurile, lacurile și oceanele, totuși, lucrarea trupului este legată mai eficient de fiecare persoană cu care El intră în contact. Mai mult, trupul cu formă tangibilă al lui Dumnezeu poate să fie mai bine înțeles de către om și să-i inspire omului mai multă încredere și poate să aprofundeze mai mult cunoașterea omului despre Dumnezeu și să lase asupra omului o impresie mai profundă despre faptele practice ale lui Dumnezeu. Lucrarea Duhului este învăluită în mister; ființelor muritoare le este greu să o anticipeze și chiar mai greu să o vadă și, astfel, ele pot doar să-și imagineze lucruri fără temei despre aceasta. Lucrarea trupului, însă, este normală, practică și are o înțelepciune bogată, și este o realitate pe care omul muritor poate să o vadă personal, cu ochii lui; omul poate să aprecieze personal înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu și nu are deloc nevoie să-și folosească imaginația bogată. Acestea sunt precizia și valoarea practică ale lucrării lui Dumnezeu în trup. Duhul poate să facă doar lucruri care sunt invizibile pentru om și dificil de imaginat pentru el, de exemplu: luminarea Duhului, mișcarea Duhului și îndrumarea Duhului. Dar pentru om, care are minte, acestea nu pot să ofere niciun înțeles clar. Pot să ofere doar o mișcare lăuntrică sau un înțeles aproximativ asemănător, și nu pot să ofere instruire prin cuvinte. Lucrarea lui Dumnezeu în trup este, însă, foarte diferită: implică îndrumarea precisă prin cuvinte și are intenții clare și obiective clare cerute. Și, astfel, omul nu are nevoie să bâjbâie sau să-și folosească imaginația, cu atât mai puțin să facă presupuneri. Aceasta este claritatea lucrării în trup, iar lucrarea Lui este foarte diferită de cea a Duhului. Lucrarea Duhului este potrivită doar pentru o sferă limitată și nu poate să înlocuiască lucrarea trupului. Scopurile precise cerute omului prin lucrarea trupului și valoarea practică a cunoașterii pe care omul o obține prin această lucrare depășesc cu mult precizia și valoarea practică ale lucrării Duhului. În cazul oamenilor corupți, doar lucrarea care oferă cuvinte precise și scopuri clare de urmărit și care este vizibilă și tangibilă este tipul de lucrare cu cea mai mare valoare. Doar lucrarea realistă și îndrumarea în timp util se potrivesc gusturilor omului și doar lucrarea practică îl poate mântui pe om de firea lui coruptă și depravată. Acest lucru poate fi îndeplinit doar de către Dumnezeul întrupat; doar Dumnezeul întrupat îl poate mântui pe om de vechea sa fire coruptă și depravată. Deși Duhul este esența inerentă a lui Dumnezeu, o astfel de lucrare poate fi făcută doar de către trupul Său. Dacă Duhul ar lucra singur, atunci nu ar fi posibil ca lucrarea Lui să fie eficientă – acesta este un adevăr evident. Majoritatea oamenilor au devenit dușmanii lui Dumnezeu din cauza acestui trup. Cu toate acestea, atunci când acest trup Își va încheia lucrarea, cei care sunt împotriva Lui nu doar că vor înceta să mai fie dușmanii Lui, ci, dimpotrivă, vor deveni martorii Săi. Vor deveni martorii care au fost cuceriți de El, martori care sunt compatibili cu El și inseparabili de El. El îl va determina pe om să cunoască importanța lucrării trupului pentru om, iar omul va cunoaște importanța acestui trup pentru semnificația existenței omului, va cunoaște valoarea Sa practică în ceea ce privește creșterea vieții omului și, cu atât mai mult, va ști că acest trup va deveni pe neașteptate o fântână vie a vieții, de care omul nu poate suporta să se despartă. Deși trupul întrupat al lui Dumnezeu este departe de a se potrivi cu identitatea și cu statutul lui Dumnezeu și îi pare omului a fi incompatibil cu valoarea Sa reală, acest trup, care nu are chipul inerent al lui Dumnezeu sau identitatea inerentă a lui Dumnezeu, poate să facă lucrarea pe care Duhul lui Dumnezeu nu o poate face în mod direct. Acestea sunt semnificația și valoarea inerente ale întrupării lui Dumnezeu și această semnificație și valoare sunt cele pe care omul este incapabil să le înțeleagă și să le recunoască. Deși întreaga omenire privește cu respect Duhul lui Dumnezeu și cu dispreț trupul Lui, indiferent de modul în care vede lucrurile sau gândește, semnificația și valoarea practice ale trupului le depășesc cu mult pe cele ale Duhului. Desigur, aceasta este doar cu privire la omenirea coruptă. Pentru toți cei care caută adevărul și tânjesc după arătarea lui Dumnezeu, lucrarea Duhului poate doar să ofere mișcare lăuntrică sau inspirație și un sentiment de uimire că această lucrare e minunată, de nepătruns și de neimaginat, și un sentiment că este măreață, transcendentă și admirabilă, dar, de asemenea, de neatins și inaccesibilă pentru toți. Omul și Duhul lui Dumnezeu pot doar să se uite unul la celălalt de departe, de parcă i-ar separa o distanță mare, iar ei nu pot să fie niciodată asemănători, ca și cum omul și Dumnezeu ar fi separați de o barieră invizibilă. De fapt, aceasta este o iluzie dată omului de către Duh, deoarece Duhul și omul nu sunt de același fel și nu vor coexista niciodată în aceeași lume și pentru că Duhul nu are nimic de-al omului. Așadar, omul nu are nevoie de Duh, pentru că Duhul nu poate să facă în mod direct lucrarea de care omul are cea mai multă nevoie. Lucrarea trupului îi oferă omului obiective practice de urmărit, cuvinte explicite și un sentiment că El este practic și normal, că este smerit și obișnuit. Deși s-ar putea ca omul să se teamă de El, pentru majoritatea oamenilor, El este destul de abordabil: omul poate să-I vadă chipul și să-I audă glasul și nu este necesar să se uite la El de departe. Omul simte că acest trup este apropiat de el, nu îndepărtat sau de nepătruns, ci vizibil și accesibil, căci acest trup este în aceeași lume ca omul.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”

Ceea ce a dobândit acum omul – statura sa actuală, cunoașterea, dragostea, loialitatea, supunerea și percepția lui – sunt rezultate obținute prin judecata cuvântului. Faptul că tu ești capabil să fii loial și să reziști până în ziua de astăzi este realizat prin intermediul cuvântului. Acum, omul vede că lucrarea Dumnezeului întrupat este într-adevăr extraordinară și că în ea există multe lucruri care nu pot fi atinse de om și că acestea sunt taine și minuni. Prin urmare, mulți s-au supus. Unii nu s-au supus niciodată vreunui om, încă din ziua în care s-au născut, însă, atunci când văd cuvintele lui Dumnezeu în această zi, se supun pe deplin, fără să observe că au făcut astfel și nu se încumetă să cerceteze sau să spună nimic altceva. Umanitatea a căzut sub cuvânt și se prosternează sub judecata cuvântului. Dacă Duhul lui Dumnezeu i-ar vorbi direct omului, oamenii s-ar supune cu toții glasului, prosternându-se fără ca Dumnezeu să fie nevoit să îl dea în vileag pe om prin cuvintele Sale, cam în felul în care a căzut la pământ Pavel în lumina de pe drumul spre Damasc. Dacă Dumnezeu ar continua să lucreze în acest fel, omul nu ar fi niciodată capabil să ajungă să își cunoască propria corupție prin judecata cuvântului și, prin aceasta, să atingă mântuirea. Doar devenind trup poate Dumnezeu să-Și transmită personal cuvintele în urechile fiecărei ființe umane în parte, astfel încât toți cei care au urechi să poată auzi cuvintele Lui și să poată accepta lucrarea Sa de judecată prin cuvânt. Acesta este adevăratul rezultat obținut prin cuvântul Său, nu Duhul care se manifestă pentru a-l copleși pe om cu teamă. Doar prin această lucrare practică și, totuși, extraordinară, vechile firi ale omului, ascunse adânc înlăuntru timp de mulți ani, pot fi pe deplin expuse, astfel încât omul să le poată recunoaște și să experimenteze schimbarea acestora. Aceste lucruri sunt toate lucrarea practică a Dumnezeului întrupat, în care El vorbește și execută judecata într-o manieră întru totul practică și apoi obține rezultatele judecății asupra omului prin cuvânt. Aceasta este autoritatea lui Dumnezeu întrupat și semnificația întrupării lui Dumnezeu. Este făcută pentru a dezvălui autoritatea Dumnezeului întrupat, pentru a dezvălui rezultatele obținute de către lucrarea cuvântului și pentru a dezvălui că Duhul a venit în trup și demonstrează autoritatea Lui prin judecarea omului prin cuvânt. Deși trupul Său este învelișul exterior al unei umanități obișnuite și normale, rezultatele pe care le obțin cuvintele Lui îi arată omului că El este plin de autoritate, că El este Dumnezeu Însuși și că ale Sale cuvinte sunt exprimarea lui Dumnezeu Însuși. În felul acesta, întregii omeniri îi este arătat că El este Însuși Dumnezeu, că El este Însuși Dumnezeu care a devenit trup, că nimeni nu poate comite o ofensă împotriva Lui și că nimeni nu poate depăși judecata Lui prin cuvânt și că nicio forță a întunericului nu poate triumfa asupra autorității Sale. Supunerea omului față de El se datorează în întregime trupului în care El este întrupat, se datorează în întregime autorității Sale și se datorează judecății Lui prin cuvânt. Lucrarea adusă de către trupul Său întrupat este autoritatea pe care El o deține. Motivul pentru care El devine trup se datorează faptului că trupul poate, de asemenea, să dețină autoritate, iar El este capabil să îndeplinească lucrarea în omenire, într-o manieră practică, astfel încât aceasta este vizibilă și tangibilă pentru om. Această lucrare este mult mai practică decât lucrarea făcută direct de Duhul lui Dumnezeu, care deține întreaga autoritate, iar rezultatele sale sunt, de asemenea, evidente. Acest lucru se datorează faptului că trupul întrupat al lui Dumnezeu poate vorbi și lucra într-un mod practic. Învelișul exterior al trupului Său nu deține nicio autoritate și poate fi abordat de om, în timp ce esența Lui are autoritate, dar autoritatea Sa nu este vizibilă pentru nimeni. Când El vorbește și lucrează, omul nu poate detecta existența autorității Sale; acest lucru Îi înlesnește realizarea lucrării Sale practice. Toată această lucrare practică poate obține rezultate. Chiar dacă niciun om nu-și dă seama că El deține autoritate sau nu vede că Lui nu Îi poate fi adusă nicio ofensă, ori nu-I vede mânia, El atinge rezultatele dorite ale cuvintelor Sale prin autoritatea Lui voalată, prin mânia Sa ascunsă și prin cuvintele pe care El le spune deschis. Cu alte cuvinte, prin tonul glasului Său, asprimea discursului Său și toată înțelepciunea cuvintelor Sale, omul este complet convins. În felul acesta, omul se supune cuvântului lui Dumnezeu întrupat care, aparent, nu are nicio autoritate, îndeplinind, prin aceasta, scopul lui Dumnezeu de a mântui omul. Acesta este un alt aspect al semnificației întrupării Sale: pentru a vorbi într-un mod mai practic, pentru a permite ca realitatea cuvintelor Sale să își atingă rezultatele în om și pentru a-i permite omului să fie martor la forța cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, dacă această lucrare nu ar fi făcută prin intermediul întrupării, nu ar obține nici cele mai mici rezultate și nu ar fi capabilă să-i mântuiască pe deplin pe oamenii păcătoși. Dacă Dumnezeu nu ar deveni trup, El ar rămâne Duhul care este atât nevăzut pentru om, cât și inaccesibil omului. Deoarece omul este o creatură a trupului, el și Dumnezeu aparțin unor lumi diferite și au naturi diferite. Duhul lui Dumnezeu este incompatibil cu omul, care este din trup și, pur și simplu, nu există nicio cale de a stabili relații între ei; între timp, omul este incapabil să se transforme într-un spirit. Dată fiind situația, Duhul lui Dumnezeu trebuie să devină o ființă creată pentru a-Și face lucrarea inițială. Dumnezeu poate și să urce în cel mai înalt loc, și să Se smerească pe Sine pentru a deveni o ființă umană creată, făcând lucrare printre oameni și trăind în mijlocul lor, însă omul nu poate să urce în cel mai înalt loc și să devină un spirit și, chiar mai puțin, poate el să coboare în cel mai de jos loc. De aceea Dumnezeu trebuie să devină trup pentru a-Și îndeplini lucrarea. În mod similar, în timpul primei întrupări, numai trupul întrupat al lui Dumnezeu ar putea să-l răscumpere pe om prin răstignirea Lui, în timp ce Duhul lui Dumnezeu nu ar fi avut cum să fie răstignit ca o jertfă pentru păcat pentru om. Dumnezeu a putut deveni trup în mod direct pentru a sluji ca jertfă pentru păcat pentru om, dar omul nu a putut să urce direct la Cer ca să ia jertfa pentru păcat pe care Dumnezeu i-a pregătit-o. Acestea fiind spuse, tot ceea ce este posibil ar fi să-I cerem lui Dumnezeu să alerge, de câteva ori, înainte și înapoi, între Cer și pământ, nu să-l punem pe om să urce la Cer ca să ia această mântuire, căci omul a căzut și, în plus, omul nu ar putea, pur și simplu, să urce la Cer, cu atât mai puțin să obțină jertfa pentru păcat. De aceea a fost necesar ca Isus să vină printre oameni și să facă personal lucrarea care, pur și simplu, nu putea fi îndeplinită de om. De fiecare dată când Dumnezeu devine trup, este din necesitate absolută. Dacă oricare dintre etape ar fi putut fi îndeplinită direct de către Duhul lui Dumnezeu, El nu s-ar fi supus plângerilor și înjosirii care au însoțit întruparea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

Pentru că cel care este judecat este omul, omul care este din trup și a fost corupt și nu este duhul Satanei cel care este judecat în mod direct, prin urmare, lucrarea de judecată nu se desfășoară în tărâmul spiritual, ci printre oameni. Nimeni nu este mai potrivit și mai calificat decât Dumnezeu în trup pentru lucrarea de a judeca corupția din trupul omului. Dacă judecata ar fi desfășurată direct de către Duhul lui Dumnezeu, atunci ea nu ar fi atotcuprinzătoare și, mai mult, omului i-ar fi dificil să accepte acest lucru, pentru că Duhul nu poate să vină față în față cu omul. Doar având în vedere acest aspect, efectele nu ar fi imediate, cu atât mai puțin ar fi capabil omul să vadă cu mai multă claritate firea lui Dumnezeu, care nu tolerează nicio ofensare. Satana poate fi înfrânt în totalitate doar dacă Dumnezeu în trup judecă corupția omenirii. Dumnezeu în trup este, de asemenea, o persoană cu umanitate normală, cu toate acestea, poate judeca direct nedreptatea omului; acesta este semnul sfințeniei Sale inerente și al caracterului Său unic. Doar Dumnezeu este calificat și Se află în poziția de a judeca omul, pentru că El deține adevărul și dreptatea, și astfel El poate să judece omul. Cei care sunt fără adevăr și dreptate nu sunt demni să-i judece pe alții. Dacă această lucrare ar fi făcută de Duhul lui Dumnezeu, atunci nu ar însemna o victorie asupra Satanei. Duhul este în mod inerent mai presus de ființele muritoare, iar Duhul lui Dumnezeu este în mod inerent sfânt și triumfător asupra trupului. Dacă Duhul ar face această lucrare direct, El nu ar putea să judece toată răzvrătirea omului și nu ar putea dezvălui toată nedreptatea omului. Căci lucrarea de judecată se realizează, de asemenea, prin noțiunile omului despre Dumnezeu, și omul nu a avut niciodată noțiuni despre Duh și, astfel, Duhul este incapabil să dezvăluie mai bine nedreptatea omului, cu atât mai puțin să dea în vileag pe deplin o astfel de nedreptate. Dumnezeul întrupat este dușmanul tuturor celor care nu Îl cunosc. Prin judecarea noțiunilor omului despre El și a opoziției acestuia față de El, El dă în vileag toată răzvrătirea omenirii. Efectele lucrării Sale în trup sunt mai evidente decât cele ale lucrării Duhului. Și astfel, judecata întregii omeniri nu este desfășurată direct de către Duh, ci este lucrarea Dumnezeului întrupat. Dumnezeu în trup poate fi văzut și atins de om, iar Dumnezeu în trup poate cuceri complet omul. Omul progresează de la a I Se împotrivi la a I Se supune, de la a-L persecuta la a-L accepta, de la a avea noțiuni despre El la a-L cunoaște și de la a-L respinge la a-L iubi – acestea sunt efectele lucrării Dumnezeului întrupat. Omul este mântuit doar prin acceptarea judecății Sale, omul ajunge treptat să Îl cunoască pe El doar prin cuvintele gurii Sale, este cucerit de El în timpul opoziției față de El și primește aprovizionarea cu viață de la El în timpul acceptării mustrării Sale. Toată lucrarea aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în trup, și nu lucrarea lui Dumnezeu în identitatea Sa ca Duh. Lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat este cea mai mare lucrare și lucrarea cea mai profundă, și partea esențială a celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu sunt cele două etape ale lucrării de întrupare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”

Cel mai mare atu al lucrării Sale în trup este că El poate lăsa cuvinte și îndemnuri exacte și intențiile Sale precise pentru omenire celor care Îl urmează, astfel încât, după aceea, cei care Îl urmează pot transmite cu mai multă precizie și în termeni mai practici toată lucrarea Sa în trup și intențiile Sale pentru întreaga omenire celor care acceptă această cale. Doar Dumnezeu în trup care lucrează printre oameni transformă cu adevărat în realitate faptul că Dumnezeu există și trăiește împreună cu omul și îndeplinește dorința omului de a privi fața lui Dumnezeu, de a vedea lucrarea lui Dumnezeu și de a auzi cuvântul personal al lui Dumnezeu. Dumnezeul întrupat pune capăt epocii când doar spatele lui Iahve i-a apărut omenirii și, de asemenea, El încheie epoca credinței omenirii în dumnezeii nedeslușiți. În special, lucrarea ultimei întrupări a lui Dumnezeu aduce întreaga omenire într-o epocă mai realistă, mai practică și mai frumoasă. Această lucrare nu doar încheie epoca legii și a reglementărilor, ci, mai important, Îl face cunoscut omenirii pe Dumnezeul care este practic și normal, care este drept și sfânt, care descuie lucrarea planului de gestionare și care demonstrează tainele și destinația omenirii, care a creat omenirea și pune capăt lucrării de gestionare și care a rămas ascuns timp de mii de ani. Această lucrare pune capăt definitiv epocii nedeslușirii, încheie epoca în care întreaga omenire dorea să caute fața lui Dumnezeu, dar nu putea, sfârșește epoca în care întreaga omenire a slujit Satanei și conduce întreaga omenire, până la capăt, într-o epocă complet nouă. Toate acestea sunt rezultatul lucrării lui Dumnezeu în trup în locul Duhului lui Dumnezeu. Numai când Dumnezeu lucrează în trupul Lui, cei care Îl urmează nu mai caută și nu mai orbecăie după acele lucruri care par atât să existe, cât și să nu existe și încetează să ghicească intențiile dumnezeilor nedeslușiți. Când Dumnezeu Își răspândește lucrarea în trup, cei care Îl urmează vor transmite lucrarea pe care El a făcut-o în trup tuturor religiilor și confesiunilor și vor disemina toate cuvintele Lui urechilor întregii omeniri. Tot ceea ce este auzit de către cei care primesc Evanghelia Sa vor fi faptele lucrării Lui și vor fi lucruri văzute și auzite personal de către om – vor fi fapte și nu zvonuri. Aceste fapte sunt dovada cu care El răspândește lucrarea și sunt, de asemenea, instrumentele pe care El le folosește pentru a răspândi lucrarea. Fără existența faptelor, Evanghelia Sa nu s-ar răspândi în toate țările și în toate locurile; fără fapte, ci doar cu închipuirile omului, El nu ar fi niciodată capabil să facă lucrarea de cucerire a întregului univers. Duhul este intangibil pentru om și nevăzut omului, iar lucrarea Duhului nu este capabilă să lase pentru om nicio altă dovadă sau alte fapte ale lucrării lui Dumnezeu. Omul nu ar vedea niciodată adevărata față a lui Dumnezeu, ar crede mereu într-un dumnezeu nedeslușit care nu există. Omul nu ar vedea niciodată fața lui Dumnezeu, nici nu ar auzi vreodată cuvinte rostite personal de către Dumnezeu. Închipuirile omului sunt, la urma urmei, goale, și nu pot înlocui chipul adevărat al lui Dumnezeu; firea inerentă a lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu Însuși nu pot fi imitate de om. Dumnezeul invizibil din cer și lucrarea Sa pot fi aduse pe pământ doar de Dumnezeu care se întrupează și vine printre oameni ca să-Și înfăptuiască personal lucrarea. Acesta este modul ideal în care Dumnezeu să apară omului, în care omul să Îl vadă pe Dumnezeu și să ajungă să cunoască adevărata față a lui Dumnezeu și acest lucru nu poate fi realizat de un Dumnezeu neîntrupat.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”