Răspuns:

Tot ceea ce exprimă Dumnezeu Atotputernic este adevărul și Cuvântul Se arată în trup reprezintă, de fapt, cuvântările lui Dumnezeu Atotputernic, care este a doua venire a Domnului Isus. Toți cei care au inimă și duh vor accepta fără rezerve când vor vedea cuvântul Lui, vor recunoaște că este glasul lui Dumnezeu și se vor pleca în fața Lui. Există totuși în continuare unii oameni care cred că acele cuvinte exprimate de Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă sunt simple cuvinte scrise de un om inspirat de Duhul Sfânt, necrezând că este chiar cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta nu arată neapărat că este o echivalență între credința noastră în Dumnezeu și cunoașterea Lui, că suntem incapabili să distingem cuvântul lui Dumnezeu de cuvintele omului și, mai mult, că nu putem distinge clar cuvintele care sunt în acord cu adevărul de adevărul în sine. De fapt, există o deosebire foarte clară între cuvintele care sunt în acord cu adevărul și adevărul în sine. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul și nimeni nu poate nega aceasta, dar cuvintele omului, în cel mai bun caz, sunt doar în acord cu adevărul. Dacă ar fi să comparăm cuvintele omului care sunt în acord cu adevărul și cuvântul lui Dumnezeu, n-ar exista realmente nicio deosebire? N-am putea oare să vedem deosebirea? Se poate spune despre cineva că deține adevărul dacă a cunoscut cuvântul lui Dumnezeu și are cunoștință despre cuvântul Lui? Dacă cineva rostește cuvinte în acord cu adevărul, înseamnă aceasta că exprimă adevărul? Sfinții din veacurile trecute au spus multe lucruri în acord cu adevărul; pot acele cuvinte să fie discutate în termeni egali cu adevărul exprimat de Dumnezeu? Cei care înțeleg realmente și recunosc adevărul pot vedea că există o diferență foarte însemnată între cuvintele care sunt în acord cu adevărul și adevărul în sine. Doar cei care nu înțeleg adevărul sau care nu reușesc să-l recunoască le confundă pe cele două. Dacă este să distingem cuvintele care sunt în acord cu adevărul de adevăr, trebuie să înțelegem exact ce este adevărul. Noi, cei care avem credință în Domnul, am citit multe dintre cuvintele Lui, recunoaștem autoritatea și puterea cuvintelor Lui și, în plus, suntem capabili să simțim că doar cuvântul Domnului este adevărul. Nu vom cunoaște niciodată pe deplin adevărul și, oricâtă experiență sau înțelegere a adevărului am avea, n-am putea îndrăzni vreodată să spunem că deținem în întregime adevărul sau că avem o înțelegere adevărată despre Dumnezeu. În comunitatea religioasă, există mulți pastori și prezbiteri care îndrăznesc să interpreteze Biblia, dar nu îndrăznesc să interpreteze cuvântul lui Dumnezeu așa cum doresc. Niciun om nu îndrăznește să spună că înțelege cuvântul lui Dumnezeu și nimeni nu îndrăznește să spună că înțelege adevărul. Aceasta arată că substanța adevărului este incredibil de profundă și poate fi exprimată doar de Dumnezeu. Când cunoaște lucrarea lui Dumnezeu, omul poate să atingă doar un anumit nivel de înțelegere a adevărului, să pătrundă doar o parte din realitățile sale și să spună câteva lucruri care sunt în acord cu adevărul, ceea ce este pe cât de bine ne putem aștepta. Cu toate acestea, omul nu poate niciodată să dețină sau să exprime adevărul. Acesta este un fapt. În veacurile trecute, sfinții au spus multe lucruri în acord cu adevărul, dar niciunul nu a îndrăznit să spună că acele cuvinte sunt adevărul. Care este atunci adevărul, mai exact? Adevărul este exprimat de Dumnezeu și doar Hristos este adevărul, calea și viața. Tot ceea ce spune Dumnezeu este adevărul, tot ceea ce spune Dumnezeu Îi reprezintă firea și tot ceea ce este și are El, iar cuvintele Lui sunt pline de atotputernicia și de înțelepciunea Lui. Dumnezeu Și-a folosit cuvintele pentru a crea cerul, pământul și toate lucrurile și Își folosește cuvintele pentru lucrarea Lui spre mântuirea omenirii; prin cuvintele lui Dumnezeu se îndeplinesc toate lucrurile. Oamenii care au cunoscut lucrarea lui Dumnezeu sunt cu toții capabili să vadă puterea și omnipotența cuvintelor Lui, ceea ce dovedește că doar Dumnezeu poate exprima adevărul. Puterea adevărului și natura lui veșnică sunt de nepătruns pentru omenire, doar adevărul este veșnic și coexistă cu Dumnezeu. Acesta este nepieritor și neschimbător. Dacă omenirea dobândește adevărul ca viață, atunci a dobândit viața veșnică. Semnificația faptului că Dumnezeu îi dăruiește omului adevărul pentru ca acesta să poată dobândi adevărul ca viață este foarte profundă. Este întocmai așa cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Adevărul pus în limbajul uman este aforismul omului. Umanitatea nu-l va experimenta niciodată pe deplin și ea ar trebui să trăiască depinzând de el. O parte din adevăr poate lăsa să supraviețuiască întreaga umanitate timp de mii de ani.

Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși; reprezintă propria Sa fire, propria Sa esență și totul din El” („Știi ce este, de fapt, adevărul?” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).

„Adevărul este cel mai real aforism al vieții și cel mai înalt dintre aforismele omenirii. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este lucrarea săvârșită personal de Dumnezeu, motiv pentru care este numit aforismul vieții. Nu este un aforism alcătuit din nimic, nici nu este un citat celebru al unei persoane importante; în schimb, este cuvântarea către omenire a Stăpânului Cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor, nu niște cuvinte adunate de om, ci viața inerentă a lui Dumnezeu. De aceea este numit cel mai înalt dintre aforismele vieții” („Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” din Cuvântul Se arată în trup).

„Adevărul vine din lumea omului, totuși, adevărul dintre oameni este dat mai departe de Hristos. Își are originea de la Hristos, adică de la Dumnezeu Însuși, iar asta nu este ceva de care omul este capabil” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup).

De ce nu se poate spune că acele cuvinte ale omului în acord cu adevărul sunt chiar adevărul? Deoarece cuvintele omului aflate în acord cu adevărul reprezintă doar experiența și cunoașterea adevărului de către acesta, fiind rezultatul lucrării Duhului Sfânt. Duhul Sfânt lucrează pentru a-i lumina și conduce pe oameni spre o înțelegere treptată a adevărului și pentru intrarea în realitățile sale, potrivit staturii spirituale reale a oamenilor din acel moment. De fiecare dată când Duhul Sfânt îi luminează pe oameni, le acordă numai o înțelegere parțială a luminii adevărului și doar un fragment mic de cunoaștere a realității adevărului. Duhul Sfânt nu i-ar oferi niciodată omului întreaga esență a adevărului într-o singură etapă deoarece omul n-ar putea să o cuprindă și n-ar reuși să o cunoască. Ce spune omul în acord cu adevărul este o înțelegere și o cunoaștere foarte superficială și limitată a adevărului, fiind departe de esența adevărului. Acesta este mult inferior standardului adevărului, prin urmare, nu poate fi numit adevăr. Deși ceea ce spune omul este inspirat de luminarea și de iluminarea Duhului Sfânt și complet în acord cu adevărul, este doar spre edificarea și beneficiul omului, dar nu poate fi viața omului, în timp ce adevărul poate fi viața veșnică a omului. Aceasta deoarece omul nu poate niciodată să cunoască pe deplin esența adevărului și nu poate niciodată să trăiască în totalitate imaginea adevărului. Omul poate doar să trăiască o mică parte a imaginii adevărului, ceea ce este, de fapt, destul de bine. Adevărul poate fi mereu viața omului și îi poate da viață veșnică, dar, atunci când omenirea spune cuvinte care sunt în acord cu adevărul, este doar o cale temporară de a ajuta la edificarea ei, iar efectul avut durează doar o perioadă de timp, prin urmare, astfel de cuvinte nu pot fi viața veșnică a omului. Aceasta este deosebirea fundamentală dintre cuvintele aflate în acord cu adevărul și adevărul în sine. Din aceasta putem vedea că, deși vorbirea omului este luminată de Duhul Sfânt și chiar în acord cu adevărul, aceasta nu poate fi numită vreodată adevăr. Acest lucru se bazează pe fapte, iar cei cu experiență de viață sunt capabili să învețe și să simtă aceasta.

din Răspunsuri la întrebările din scenetă

Dacă este să diferențiem între vorbirea omului aflată în acord cu adevărul și cuvintele exprimate de Dumnezeu întrupat, trebuie să știm clar că Dumnezeu are esența divină a lui Dumnezeu, iar omul are esență umană. Cuvântul lui Dumnezeu este o revelație a vieții Lui și o exprimare a firii Lui, în timp ce cuvintele omului dezvăluie esența umană. Doar exprimările directe ale Duhului Sfânt sunt adevărul și doar acele exprimări sunt cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta deoarece esența vieții lui Dumnezeu este unică, nefiind deținută de niciun om. Cu toate acestea, oamenii folosiți de Dumnezeu și cei care au lucrarea Duhului Sfânt pot spune cuvinte care sunt în acord cu adevărul și îi pot edifica pe alții. Aceasta provine din luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, dar și din experiența și înțelegerea adevărului de către om întru cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta nu este însă o exprimare directă a Duhului Sfânt, prin urmare, nu este cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Adevărul este cel mai real aforism al vieții și cel mai înalt dintre aforismele omenirii. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este lucrarea săvârșită personal de Dumnezeu, motiv pentru care este numit aforismul vieții. Nu este un aforism alcătuit din nimic, nici nu este un citat celebru al unei persoane importante; în schimb, este cuvântarea către omenire a Stăpânului Cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor, nu niște cuvinte adunate de om, ci viața inerentă a lui Dumnezeu. De aceea este numit cel mai înalt dintre aforismele vieții” („Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” din Cuvântul Se arată în trup).

„Trebuie să înțelegi sfera reală a adevărului și să înțelegi ceea ce este în afara sferei adevărului. Dacă oamenii câștigă o oarecare pătrundere și au o oarecare înțelegere bazată pe experiențele lor din cuvintele adevărului, oare contează acestea ca adevăr? Cel mult, se poate spune că ei au o oarecare înțelegere a adevărului. Toate cuvintele de luminare ale Duhului Sfânt nu reprezintă cuvântul lui Dumnezeu, nu reprezintă adevărul și nu aparțin adevărului. Se poate spune doar că acei oameni au o oarecare înțelegere a adevărului și o oarecare luminare a Duhului Sfânt. […] Toți pot experimenta adevărul, dar situațiile experienței lor vor fi diferite, iar ceea ce fiecare persoană obține de la același adevăr este diferit. Dar, chiar și după combinarea înțelegerii fiecăruia, tot nu se poate explica complet acest singur adevăr; atât de profund este adevărul! De ce spun că toate lucrurile pe care le-ai obținut și întreaga ta înțelegere nu pot fi un înlocuitor pentru adevăr? În cazul în care comunici altora înțelegerea ta, ei pot cugeta la ea timp de două sau trei zile, iar apoi vor sfârși prin a o experimenta, însă o persoană nu poate experimenta pe deplin adevărul, nici măcar într-o viață de om, nici toți oamenii împreună nu îl pot experimenta complet. Astfel, se poate vedea că adevărul este foarte profund! Nu există nicio modalitate de a folosi cuvinte pentru a rosti pe deplin adevărul, adevărul pus în limbajul uman este aforismul omului. Umanitatea nu-l va experimenta niciodată pe deplin și ea ar trebui să trăiască depinzând de el. O parte din adevăr poate lăsa să supraviețuiască întreaga umanitate timp de mii de ani.

Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși; reprezintă propria Sa fire, propria Sa esență și totul din El. Dacă tu spui că a avea un pic de experiență înseamnă a avea adevărul, atunci poți tu reprezenta firea lui Dumnezeu? Poți să ai o oarecare experiență sau lumină cu privire la un anumit aspect sau o anumită latură a adevărului, dar nu o poți furniza altora pentru totdeauna, deci această lumină pe care ai dobândit-o nu este adevăr; este doar un anumit punct pe care oamenii pot să-l atingă. Este pur și simplu experiența corespunzătoare și înțelegerea adecvată pe care ar trebui să le aibă o persoană: o oarecare experiență adevărată și cunoaștere a adevărului. Această lumină, luminare și înțelegere empirică nu pot înlocui niciodată adevărul; chiar dacă toți oamenii ar fi experimentat pe deplin acest adevăr și și-ar fi adunat laolaltă toată înțelegerea empirică, acest lucru tot nu ar putea să ia locul acelui unic adevăr […] Ce vreau să spun cu asta? Spun că viața omului va fi întotdeauna viața omului și, indiferent cât de mult ar fi înțelegerea voastră în conformitate cu adevărul, intențiile lui Dumnezeu și cerințele Lui, aceasta nu va putea niciodată să fie un înlocuitor pentru adevăr. A spune că oamenii au dobândit adevărul înseamnă că au oarece realitate, că au dobândit o oarecare înțelegere asupra adevărului, că au obținut o oarecare pătrundere reală în cuvintele lui Dumnezeu, că au avut o oarecare experiență reală cu ele și că se află pe drumul cel bun în credința lor în Dumnezeu. O singură declarație din partea lui Dumnezeu este suficientă pentru ca o persoană să experimenteze o viață întreagă; chiar de-ar fi să o experimenteze mai multe vieți sau chiar mai multe milenii, oamenii tot n-ar fi în stare să experimenteze un singur adevăr pe deplin și până la capăt” („Știi ce este, de fapt, adevărul?” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).

În ceea ce privește deosebirea dintre cuvintele omului care sunt în acord cu adevărul și cuvântul lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic oferă o explicație foarte clară: adevărul vine de la Dumnezeu, este exprimat prin intermediul lui Hristos, fiind totodată exprimarea directă a Duhului Sfânt, iar tot ceea ce spune Dumnezeu este adevărul. Adevărul este chiar viața lui Dumnezeu Însuși, este o exprimare a firii drepte a lui Dumnezeu și o revelație a tot ceea ce este și are Dumnezeu, este realitatea lucrurilor pozitive și reprezintă esența propriei vieți a lui Dumnezeu. Însă oamenii folosiți de Dumnezeu și cei care au lucrarea Duhului Sfânt pot rosti cuvinte care sunt în acord cu adevărul. Aceasta provine din luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, dar și din experiența și înțelegerea adevărului de către om întru cuvântul lui Dumnezeu. Aceste cuvinte în acord cu adevărul reprezintă experiența și înțelegerea omului. Ele sunt realitatea adevărului la care a dobândit acces omul și un rezultat al lucrării lui Dumnezeu. Oricât de profundă sau de superficială ar fi înțelegerea adevărului de către om sau oricât de bine L-ar cunoaște acesta pe Dumnezeu, tot ceea ce spune omenirea dezvăluie esența vieților omenești. Întrucât cuvintele rostite de om aflate în acord cu adevărul sunt atât de îndepărtate de profunzimea esenței adevărului, ce spune omul nu se poate numi adevăr. Există deosebiri inerente și substanțiale între cuvintele aflate în acord cu adevărul și adevărul efectiv. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul, este substanța vieții lui Dumnezeu, prin urmare, este veșnic și neschimbător. Este întocmai așa cum a spus Domnul Isus: „Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!” (Luca 21:33). De asemenea, Dumnezeu Atotputernic spune: „Cuvintele Mele sunt adevărul invariabil etern” („Ar trebui să vă gândiți la faptele voastre” din Cuvântul Se arată în trup). Aceasta se aseamănă foarte mult cu cele zece porunci date de Dumnezeu în Epoca Legii: deși au trecut mii de ani, ele sunt încă respectate de omenire în zilele noastre. Aceasta deoarece cuvântul lui Dumnezeu este adevărul, este realitatea lucrurilor pozitive, este în stare să treacă testul timpului și va dăinui pentru eternitate. Pe de altă parte, întrucât cuvintele omului nu sunt adevărul, ele nu vor rezista la infinit. Putem vedea din evoluția istoriei oamenilor, atât în domeniul cercetării științifice și al legii, cât și al teoriilor sociologice, că este o chestiune de timp până când cuvintele omului vor fi răsturnate sau abandonate, ori vor deveni chiar depășite cât ai clipi din ochi. Deși cuvintele rostite de om sunt în acord cu adevărul, ele pot fi doar utile pentru noi, ne pot alimenta și susține doar în mod temporar. Ele nu pot fi viața noastră. De ce spunem că aceste cuvinte ale omului nu pot fi viața lui? Pentru că, deși cuvântul omului poate fi în acord cu adevărul, este doar experiența și înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu de către om, fiind foarte departe de esența adevărului și nu poate în niciun caz să reprezinte adevărul, dar nici să aibă efectul de a fi viața omului, așa cum are adevărul; poate doar să ne ajute temporar și să ofere edificare și sprijin, de aceea cuvântul omului aflat în acord cu adevărul nu este adevărul și nu poate fi viața omului. Așadar, de ce doar cuvintele lui Dumnezeu pot fi viața omului? Întrucât cuvântul lui Dumnezeu este adevărul și este realitatea lucrurilor pozitive, noi, oamenii, nu putem vreodată să-l cunoaștem pe deplin și fiecare adevăr este nesecat pentru omenire. Chiar dacă ar fi să cunoaștem eternitatea, tot n-am îndrăzni să spunem că deținem adevărul sau că am dobândit în totalitate adevărul. Acesta este un fapt. Mai mult decât atât, adevărul poate curăți, mântui și desăvârși omenirea. Bazându-ne pe adevăr ca să trăim, putem trăi asemănarea unui om adevărat, putem trăi imaginea adevărului, ajungând astfel să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să ne supunem Lui, să-L adorăm și să fim compatibili cu El, ceea ce a fost intenția lui Dumnezeu când a creat inițial omenirea. Întocmai așa cum scrie în Biblie: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26). Intenția lui Dumnezeu când a creat omenirea nu a fost doar să-i ofere omenirii un trup fizic, ci în primul rând să-i dăruiască o viață nouă. Această viață nouă este cuvântul lui Dumnezeu, care este adevărul. Când adevărul devine viața noastră, când devine realitatea vieții noastre, adică atunci când trăim imaginea adevărului și asemănarea unui om adevărat, vom fi îndeplinit intenția lui Dumnezeu de la crearea omenirii. Prin urmare, spunem că doar cuvântul lui Dumnezeu și doar adevărul pot fi viața veșnică a omului. Deși oamenii folosiți de Dumnezeu pot avea ceva experiență și cunoaștere a cuvântului lui Dumnezeu și pot fi capabili să spună unele lucruri aflate în acord cu adevărul, acesta este un efect al lucrării Duhului Sfânt. Este mântuirea și desăvârșirea omului de către Dumnezeu. Cuvintele oamenilor folosiți de Dumnezeu care sunt în acord cu adevărul sau adevărata înțelegere a lui Dumnezeu de către aceștia nu înseamnă că ei posedă esența adevărului și nici nu reprezintă deținerea vieții lui Dumnezeu. În schimb, aceasta arată doar că au dobândit adevărul și că acel adevăr a devenit realitatea vieților lor. Aceasta deoarece omul nu este adevărul și n-ar îndrăzni să spună că deține realmente adevărul. În consecință, oricât de mult s-ar conforma cuvintele omului cu adevărul sau oricât de mult ne-ar edifica, ele nu pot fi denumite adevăr și, mai mult, nu sunt cuvântul lui Dumnezeu.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Dacă vrem să știm de ce vorbele care sunt în conformitate cu adevărul, rostite de oamenii pe care îi folosește Dumnezeu, nu reprezintă adevărul, mai întâi trebuie să înțelegem foarte clar ce anume este „adevărul”. De-a lungul întregii istorii, nicio persoană nu a știut cu adevărat ce este adevărul. Când a venit Domnul Isus în lumea asta, în Epoca Harului, El a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața” (Ioan 14:6). Dar tot nu înțelege nimeni adevărata semnificație a „adevărului”. Doar când vine Hristos al zilelor de pe urmă – Dumnezeu Atotputernic – tainele „adevărului” sunt dezvăluite omenirii în întregime.

Haideți să vedem ce spune Dumnezeu Atotputernic despre acest lucru: „Adevărul vine din lumea omului, totuși, adevărul dintre oameni este dat mai departe de Hristos. Își are originea de la Hristos, adică de la Dumnezeu Însuși, iar asta nu este ceva de care omul este capabil” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup).

„Adevărul este cel mai real aforism al vieții și cel mai înalt dintre aforismele omenirii. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este lucrarea săvârșită personal de Dumnezeu, motiv pentru care este numit aforismul vieții. Nu este un aforism alcătuit din nimic, nici nu este un citat celebru al unei persoane importante; în schimb, este cuvântarea către omenire a Stăpânului Cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor, nu niște cuvinte adunate de om, ci viața inerentă a lui Dumnezeu. De aceea este numit cel mai înalt dintre aforismele vieții” („Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” din Cuvântul Se arată în trup).

„Adevărul pus în limbajul uman este aforismul omului. Umanitatea nu-l va experimenta niciodată pe deplin și ea ar trebui să trăiască depinzând de el. O parte din adevăr poate lăsa să supraviețuiască întreaga umanitate timp de mii de ani.

Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși; reprezintă propria Sa fire, propria Sa esență și totul din El” („Știi ce este, de fapt, adevărul?” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).

Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic înțelegem că doar Hristos este Adevărul, Calea și Viața. Deoarece Hristos este din substanță divină, El poate face lucrarea lui Dumnezeu în numele lui Dumnezeu. Adevărul vine de la Dumnezeu și vine din exprimarea lui Hristos. Adică, toate cuvintele spuse de Dumnezeu sunt adevărul. Asta pentru că adevărul este substanța vieții lui Dumnezeu, firea vieții lui Dumnezeu, ce are Dumnezeu și ce este și realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Adevărul este etern și nu se va schimba niciodată. Cuvintele lui Dumnezeu au autoritate și putere. El îl pot purifica, mântui și desăvârși pe om și pot fi viața eternă a omului. Așadar, toate cuvintele exprimate de Dumnezeu reprezintă adevărul. Lucrarea lui Dumnezeu, revelațiile și ceea ce El sorocește reprezintă adevărul. Ceea ce Dumnezeu decretează și reglementează ca omul să susțină și să respecte și tot ceea ce El îi cere omului și îi poruncește să trăiască reprezintă adevărul, realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Și astfel, putem găsi adevăr în fiecare cuvânt pe care îl spune Dumnezeu. În fiecare etapă a lucrării Sale, Dumnezeu a exprimat multe adevăruri. Viața prețioasă pe care ne-o dă Dumnezeu nouă, oamenilor, este în cadrul acestor cuvinte.

Tot ceea ce Dumnezeu exprimă în timpul lucrării celor două întrupări ale Sale este adevărul. Este la fel ca în cazul cuvintelor Domnului Isus din Epoca Harului: cuvintele Lui au permis omenirii să fie martora firii lui Dumnezeu, a iubirii Sale și a substanței Sale sfinte. Acestea sunt toate adevărurile prețioase care ne ajută să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Iubirea, mila, toleranța și iertarea Domnului Isus față de omenire, dar și când Domnul Isus le cere oamenilor să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și mintea lor, să-și iubească aproapele așa cum se iubesc pe ei înșiși, să fie lumina lumii și sarea pământului, toate acestea sunt lucruri pozitive. Ele reprezintă adevărul. Ele sunt și realitatea vieții pe care trebuie s-o avem. Hristos din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a venit și a exprimat tot adevărul judecării, purificării și desăvârșirii omenirii. Aceste adevăruri sunt realitatea vieții pe care omul trebuie să ajungă s-o posede în Epoca Împărăției. Hristos din zilele de pe urmă ne dezvăluie firea dreptății, măreției, mâniei și intoleranței la ofensă a lui Dumnezeu. El dezvăluie tainele planului de gestionare al lui Dumnezeu pentru a mântui omenirea, tainele celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu, substanța și adevărul lăuntric al fiecărei etape a lucrării Sale, dar și taina întrupării Sale, cum face Dumnezeu lucrarea de judecată în zilele de pe urmă și ce este Împărăția lui Hristos. El ne arată cum dezvăluie Dumnezeu soarta fiecărui gen de persoană și cum răsplătește Dumnezeu binele și pedepsește răul. El dezvăluie semnificația dreptății lui Dumnezeu, semnificația sfințeniei lui Dumnezeu și semnificația simbolică a firii lui Dumnezeu, plăcerea, furia, regretul și bucuria Lui. El dezvăluie ce este drept și ce este rău, ce este pozitiv și ce este negativ, precum și esența și faptele coruperii oamenilor de către Satana. Dumnezeu Atotputernic îi arată omului cum să-L venereze pe Dumnezeu și să se ferească de rău, ce este adevărata viață, cum să ducă o viață semnificativă și așa mai departe. Dumnezeu Atotputernic ne-a dezvăluit toate aceste adevăruri și taine ca să ajungem să cunoaștem și să înțelegem, ca să-L venerăm pe Dumnezeu și să ne ferim de rău, să ne supunem și să-L adorăm pe Dumnezeu. Adevărul lui Dumnezeu Atotputernic este calea vieții eterne pe care omenirea ar trebui să o posede. Cei care acceptă toate adevărurile lui Dumnezeu și trăiesc conform acestora vor dobândi viața veșnică. Pe câtă vreme, cei care refuză să accepte oricare dintre adevăruri vor pieri, cu siguranță. Așadar, toate adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă sunt lucrarea lui Dumnezeu de încheiere a unei epoci și de vestire a uneia noi în zilele de pe urmă. Oamenii folosiți de Dumnezeu sunt cei pe care Dumnezeu îi mântuiește și îi desăvârșește. Datoria lor în lucrarea lui Dumnezeu este să coopereze cu lucrarea Lui și să-I conducă pe aleșii. Și, astfel, toate cuvintele pe care le spun ei în conformitate cu adevărul sunt fructele lucrării Duhului Sfânt. Deși aceste cuvinte sunt benefice pentru noi, nu putem să le numim adevăr, nu putem să le luăm drept cuvântul lui Dumnezeu, deoarece cuvintele oamenilor vin doar din cunoașterea și experiența lor despre adevăr și pot să reprezinte doar perspectiva, ideile și înțelegerea umană și, în mod inevitabil, vor fi diluate de impuritățile umane. Și apoi, cunoștințele și experiența omului despre adevăr sunt limitate. Oricât de mult ar intra în realitatea adevărului, tot nu poate spune că întruchipează substanța adevărului, nici nu se poate spune că trăiește adevărul pe deplin. Așadar, chiar dacă el a exprimat o realitate limitată a adevărului pe care l-a trăit, cuvintele lui sunt doar în conformitate cu adevărul. Ele nu trebuie puse la același nivel cu adevărul însuși. Doar cuvintele lui Dumnezeu întrupat sunt adevărul. Cu alte cuvinte, doar Dumnezeu posedă substanța adevărului și doar Dumnezeu este adevărul. Oricât de mulți ani am crezut în Dumnezeu, noi suntem mereu copii în fața Lui. Nu putem niciodată să trăim chipul lui Dumnezeu. Și, astfel, cuvintele oamenilor pe care îi folosește Dumnezeu sau ale oamenilor care au lucrarea Duhului Sfânt pot fi considerate doar cuvinte care sunt în conformitate cu adevărul. Nu putem să le luăm drept adevărul însuși. Este un fapt de netăgăduit. Când numim cuvintele omului adevăr, ne împotrivim și Îl hulim pe Dumnezeu!

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”