Răspuns:

Esența modului în care cei din cercurile religioase Îl sfidează pe Dumnezeu poate fi dezvăluită și cercetată minuțios doar după venirea lui Hristos întrupat. Nimeni din omenirea coruptă nu poate vedea dincolo de adevărul și esența sfidării lui Dumnezeu de către cercurile religioase, deoarece oamenii corupți nu dețin niciun adevăr. Ei pot numai să fie înșelați, exploatați și manipulați de pastori falși și demoni antihriști ca să li se alăture pentru a face răul și a deveni slugi și complici ai Satanei în sfidarea lui Dumnezeu. E ceva natural. […] În continuare, să vedem cum, în timpul Epocii Harului, Domnul Isus a dezvăluit adevărul și esența felului în care meschinele forțele antihriste de nivel superior din cercurile religioase L-au sfidat necontenit pe Dumnezeu:

„Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre! (Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi devorați casele văduvelor și faceți rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veți primi o condamnare mult mai mare.)

Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceți din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteți voi!

Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceți: «Dacă cineva jură pe Templu, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator să-și țină jurământul!» Nesăbuiților și orbilor! Ce este de mai mare importanță: aurul sau Templul, care sfințește aurul? Voi mai ziceți: «Dacă cineva jură pe altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este dator să-și țină jurământul!» Orbilor! Ce este de mai mare importanță: darul sau altarul, care sfințește darul? Prin urmare, cel ce jură pe altar, jură pe el și pe tot ce este pe el, iar cel ce jură pe Templu, jură pe el și pe Cel Ce locuiește în el. De asemenea, cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel Ce stă pe el.

Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi dați zeciuială din mentă, din mărar și din chimion, dar neglijați cele mai importante lucruri din Lege, și anume dreptatea, mila și credincioșia! Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați! Călăuze oarbe, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!

Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi curățați pe dinafară paharul și farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf și de necumpătare! Fariseu orb! Curăță mai întâi pe dinăuntru paharul (și farfuria) , ca să fie curate și pe dinafară!

Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi vă asemănați cu mormintele văruite, care pe dinafară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morți și de orice fel de necurăție! Tot așa și voi, pe dinafară vă arătați drepți oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de ipocrizie și de fărădelege!

Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi zidiți mormintele profeților și împodobiți mormintele celor drepți și spuneți: «Dacă noi am fi trăit în zilele strămoșilor noștri, n-am fi fost părtași cu ei la vărsarea sângelui profeților!» Astfel, voi înșivă mărturisiți că sunteți urmașii celor ce i-au ucis pe profeți! Umpleți deci măsura strămoșilor voștri! Șerpilor! Pui de vipere! Cum veți scăpa de condamnarea la Gheenă?! De aceea, iată, vă trimit profeți, înțelepți și cărturari! Pe unii dintre ei îi veți omorî și îi veți răstigni, iar pe alții îi veți biciui în sinagogile voastre și îi veți persecuta din cetate în cetate, ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-ați ucis între Templu și altar! Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste această generație!” (Matei 23:13-36).

Acestea sunt cele mai cunoscute cuvinte ale Domnului Isus din timpul Epocii Harului, care îi demască și îi judecă pe preoții cei mai de seamă, pe cărturarii și fariseii din cercurile religioase iudaice.

Din faptul că Domnul Isus a pronunțat „șapte vaiuri” care i-au demascat și cercetat minuțios pe preoții cei mai de seamă, pe cărturarii și fariseii din cercurile religioase în vremea Epocii Legii, putem vedea că majoritatea liderilor religioși erau farisei ipocriți și fuseseră demult forțe satanice ale răului potrivnice lui Dumnezeu. Acesta este deja un fapt incontestabil. […]

[…]

Cele șapte „vaiuri” ale Domnului Isus, care i-au dat în vileag pe farisei, dezvăluiseră deja că întunericul și depravarea din cercurile religioase nu erau diferite de cele ale lumii laice. Astfel, oamenii pot vedea pe deplin că acțiunile preoților celor mai de seamă, ale cărturarilor și fariseilor din cercurile religioase nu-L slujeau deloc pe Dumnezeu, ci mai degrabă Îl sfidau și I se împotriveau. Pozițiile lor erau de preoți și conducători care Îl slujeau pe Dumnezeu, dar nu practicau adevărul și dreptatea. Mai degrabă, săvârșeau tot felul de fapte groaznice și chiar Îl tratau pe Hristos cel întrupat ca pe un dușman, condamnându-L și persecutându-L și pironindu-L pe cruce. Săvârșind aceste mari păcate, cum ar fi putut să nu atragă mânia lui Dumnezeu? Iată de ce Dumnezeu i-a urât și a fost mânios pe ei și de ce i-a demascat, i-a judecat și i-a condamnat. E ceva absolut natural. Acest lucru ne arată că Dumnezeu nu permite nimănui să ofenseze firea Sa cea dreaptă. În Epoca Harului, Dumnezeu disprețuise și urâse demult numeroasele fapte rele, potrivnice adevărului și Lui Însuși, săvârșite de acești preoți de seamă, cărturari și farisei din cercurile religioase. Dezvăluirile și judecățile neîndurătoare pe care Dumnezeu le-a folosit împotriva lor ilustrează că El este drept și sfânt. Dumnezeu nu i-a lăudat niciodată pe aceia din cercurile religioase care Îl slujesc pe Dumnezeu și, totuși, Îl sfidează. Dumnezeu S-a întrupat tocmai pentru a veni personal în lumea oamenilor și a-Și căuta oile, a-i mântui pe toți cei care iubesc adevărul și pot auzi glasul lui Dumnezeu. Dumnezeu îi alege pe toți cei care Îl doresc din toată inima și care pot accepta adevărul. În timpul propovăduirii Domnului Isus, preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii din cercurile religioase au devenit cu toții ținta condamnării și eliminării lui Dumnezeu. Acest lucru dezvăluie dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu este adorabil, drag, respectabil și demn de încredere, iar conducătorii, cărturarii și fariseii din cercurile religioase erau toți ipocriți, plini de minciuni, înșelăciune, perfidie și răutate. Toți erau soiul de vipere care înșelau și controlau oamenii și Îl sfidau pe Dumnezeu. Ei erau întocmai tipul de oameni care ar trebui abandonați. În timpul Epocii Harului, când Domnul Isus Își săvârșea lucrarea de răscumpărare, niciun preot de seamă, cărturar sau fariseu iudeu nu a venit vreodată înaintea Domnului Isus pentru a se căi. Nici nu au fost prea mulți farisei care să chibzuiască cu adevărat și să-și regrete propriile faptele rele după ce Domnul Isus a fost răstignit și Și-a dus la bun sfârșit lucrarea de răscumpărare. Dacă erau, erau doar câțiva. Aceste fapte sunt suficiente pentru a dovedi că preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii din cercurile religioase erau toți demoni care urau adevărul și Îl sfidau pe Dumnezeu. Oricât de mult rău au înfăptuit, până și răstignirea Domnului Isus, nu și-au regretat niciodată acțiunile păcătoase. Această chestiune dă într-adevăr de gândit. Aici nu este greu de văzut că majoritatea conducătorilor din cercurile religioase sunt pastori falși, care Îl slujesc pe Dumnezeu și totuși Îl sfidează. Ei sunt cu adevărat demoni antihriști – întruchiparea Satanei. Cu toate acestea, mulți oameni care cred în Dumnezeu încă îi venerează și îi urmează. Asta este suficient pentru a arăta că oamenii sunt total corupți și că au fost deja înșelați de minciuni și de păcat. Satana le-a orbit ochii. Deși au fost ruinați de către demoni, ei încă refuză cu încăpățânare să se schimbe, de parcă ar fi deja morți. Astfel, putem vedea cât de grea este lucrarea lui Dumnezeu de a îi mântui pe acești oameni profund corupți! Acesta este un aspect esențial la care toți oamenii corupți ar trebui să chibzuiască și pe care ar trebui să îl înțeleagă.

[…]

Biblia consemnează multe exemple de preoți de seamă, cărturari și farisei iudei care Îl sfidează și Îl condamnă pe Domnul Isus. Aici, oamenii pot vedea că acești preoți de seamă, cărturari și farisei iudei s-au concentrat doar pe a înfăptui ritualurile religioase și a-i învăța pe oameni să urmeze regulile și să pună legile în aplicare. Asta e suficient pentru a demonstra că ei nu au practicat niciun adevăr când au crezut în Dumnezeu și nu au avut deloc realitate. Erau cu toții buni cunoscători ai Bibliei și studiau legea, dar nu Îl cunoșteau deloc pe Dumnezeu. Lucrul cel mai odios este că au fost în stare chiar să-i omoare pe profeți și pe oamenii drepți. Nu numai că nu L-au acceptat și nu I s-au supus lui Hristos, care Se întrupase și exprimase adevăruri, ci în schimb L-au condamnat, L-au capturat, L-au prins în capcană și L-au omorât, făcându-se dușmani ai lui Dumnezeu. Astfel, ura lui Dumnezeu pentru ei era profund înrădăcinată și El i-a demascat, i-a cercetat temeinic și i-a condamnat. Cu atât mai mult asta dezvăluie că Dumnezeu este un Dumnezeu drept și sfânt. Îi plac cei care săvârșesc dreptatea și îi urăște pe cei care fac răul. Dumnezeu nu i-a lăudat niciodată pe preoții de seamă, pe cărturarii și fariseii din cercurile religioase iudaice. Dumnezeu doar i-a demascat, judecat și blestemat. Acesta este un fapt adevărat, recunoscut de toți cei care cred în Domnul Isus. Dacă oamenii înțeleg cu adevărat Biblia, de ce nu pot folosi cuvintele Domnului Isus pentru a recunoaște adevărata față ipocrită și potrivnică lui Dumnezeu a pastorilor și prezbiterilor contemporani din cercurile religioase? De ce nu pot sta oamenii de partea Domnului Isus pentru a distinge și a abandona acest soi de vipere nerecunoscătoare care Îl slujesc pe Dumnezeu, dar, totuși, Îl sfidează? Dacă oamenii ar înțelege cu adevărat Biblia, atunci ar trebui să fie capabili să vadă faptul și mai înspăimântător că majoritatea conducătorilor și pastorilor din cercurile religioase de astăzi joacă același rol avut de preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii care L-au sfidat pe Domnul nostru Isus în timpul Epocii Harului. Ei încă Îl sfidează pe Dumnezeu Atotputernic, Cel care a fost întrupat în zilele de pe urmă, iar păcatele lor sunt chiar mai mari decât cele ale preoților de seamă, cărturarilor și fariseilor care L-au sfidat pe Domnul Isus. Ei urăsc adevărul până la extrem și se tem profund de faptul că vor fi înstrăinați atunci când poporul ales al lui Dumnezeu acceptă calea adevărată, se supune lucrării lui Dumnezeu și este câștigat de Dumnezeu. Prin urmare, ei nu ezită să fabrice minciuni și zvonuri pentru a înșela oamenii și chiar să sucească adevărul, să distorsioneze faptele, să însceneze și să prindă în capcană, să defăimeze și să condamne și, fără rușine, să interpreteze Biblia greșit cu bună știință pentru a-L condamna pe Hristos și a blasfemia lucrarea Duhului Sfânt și cuvântările lui Dumnezeu. Pentru a-și salva propriile poziții și mijloace de trai, ei folosesc tot felul de metode demne de dispreț pentru a-L judeca pe Dumnezeu, a blasfemia împotriva lui Dumnezeu și a-L sfida. Acțiunile lor sunt totuna cu diferitele trucuri satanice folosite de preoții de seamă, cărturarii și fariseii iudei pentru a-L sfida pe Domnul Isus. Toți merg pe calea antihristului de împotrivire față de Dumnezeu. Observând diferitele forme de a-L sluji aparent pe Dumnezeu și, în același timp, de a I se împotrivi lăuntric, practicate de majoritatea conducătorilor și pastorilor cercurilor religioase, putem vedea că există în principal șapte acțiuni rele care au stârnit demult mânia lui Dumnezeu. Și, cu siguranță, acestea vor fi pedepsite. Cele șapte acțiuni rele înfăptuite de majoritatea pastorilor și conducătorilor din cercurile religioase sunt enumerate aici:

1. Ei se implică numai în ritualuri religioase, mențin și rostesc doctrinele și moștenirea omenirii, dar abandonează poruncile lui Dumnezeu. Ei nu îi învață niciodată pe oameni să se supună lui Dumnezeu, să-L cunoască sau să asculte cuvintele Lui. Ei nu vorbesc deloc despre realitatea adevărului și nu folosesc niciodată cuvintele lui Dumnezeu pentru a dezvălui întunericul din cercurile religioase și a le permite oamenilor să afle despre epoca răului.

2. Ei nu Îl respectă deloc pe Dumnezeu. Ei nu au un loc pentru Dumnezeu în inima lor și chiar iau cu lăcomie și pe furiș din ofrandele aduse lui Dumnezeu. Ei nu Îl pot sluji cu adevărat pe Dumnezeu, ci consideră ofrandele aduse lui Dumnezeu drept mijloacele lor de trai și adesea îi solicită pe oameni și îi silesc să doneze, astfel încât ei să poată trăi mai luxos, preschimbându-se în adevărați vampiri și paraziți.

3. Ei străbat pământul și mările pentru a ademeni oamenii în biserica lor, iar odată ce o fac, oamenii sunt înșelați și ținuți sub control pentru a le deveni sclavi. Ei nu le dau oamenilor dreptul de a alege calea adevărată în mod liber și nu le permit oamenilor să cerceteze calea adevărată sau să caute arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, reducându-i la a fi copiii iadului. Sunt orbii care îi conduc pe orbi și cu toții vor cădea în groapă.

4. În propovăduirea lor, adesea fură slava lui Dumnezeu pentru a se făli și sunt martori pentru ei înșiși, astfel ca toți să îi imite, să îi admire și să îi urmeze, făcând oamenii să îi idolatrizeze pentru a-i prinde în capcană și a-i controla. Ei nu sunt niciodată, în mod cinstit și adevărat, martori ai lui Dumnezeu și nu Îl onorează pe Dumnezeu ca fiind măreț, ca oamenii să I se supună și să I se închine lui Dumnezeu.

5. Ei urăsc adevărul și sunt deosebit de geloși pe oamenii care urmăresc și înțeleg adevărul: îi suprimă, îi resping și îi condamnă. Ei permit doar ca oamenii să li se închine și să îi urmeze pe ei, totuși îi restricționează și îi împiedică să-L accepte pe Hristos și izolează bisericile pentru că se tem de oamenii care mărturisesc lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.

6. Pentru a-și salva propriile poziții și mijloace de trai, ei chiar inventează tot felul de zvonuri și minciuni pentru a-L defăima, condamna și blasfemia pe Hristos al zilelor de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic. Ei umplu totul cu întuneric și ar prefera chiar o luptă pe viață și pe moarte împotriva lui Dumnezeu, până la sfârșit. Este evident că nu pe Dumnezeu Îl slujesc pe, ci mai degrabă propriile poziții și mijloace de trai.

7. Ei nu recunosc realitatea întrupării lui Dumnezeu și nici nu cred în cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu întrupat din zilele de pe urmă. Asta este îndeajuns pentru a dovedi că toți au natura și esența antihriștilor care urăsc adevărul și că merg pe calea antihristului de a-L sluji pe Dumnezeu, dar de a-L sfida și de a I se împotrivi.

Aceste șapte acțiuni rele ale forțelor antihriste din cercurile religioase care Îl sfidează pe Dumnezeu sunt fapte recunoscute în mod deschis de toți credincioșii în Dumnezeu. Aceste șapte acțiuni rele comise în cercurile religioase de astăzi au exact aceeași esență ca și a celor șapte „vaiuri” prin care Domnul Isus i-a demascat și i-a judecat pe farisei. Acest lucru este îndeajuns pentru a dovedi că, de multă vreme, părea că liderii religioși Îl slujesc pe Dumnezeu, dar, de fapt, Îl sfidau și mergeau pe calea antihristului. Aceste fapte au scos la iveală, de asemenea, faptul că toți au natura și esența satanică de a urî adevărul și de a-L sfida pe Dumnezeu. Prin urmare, ei pot deveni forțe ostile lui Hristos al zilelor de pe urmă și conduc cercurile religioase spre întuneric și rău. Acest lucru îndeplinește complet profeția din cartea Bibliei, Apocalipsa, că cercurile religioase sunt „marea preacurvie” și „marele Babilon”. Acum, unii oameni care Îl iubesc pe Dumnezeu și tânjesc după apariția Lui au văzut deja dincolo de natura și esența antihristă a acestor farisei moderni și au început să părăsească cercurile religioase pentru a căuta urmele lucrării lui Dumnezeu. Chiar dacă acești „farisei” ai cercurilor religioase sunt pe deplin conștienți de faptul că toate cuvintele exprimate de Hristos al zilelor de pe urmă sunt adevăruri și că sunt judecăți și mustrări adresate oamenilor corupți, ei aleg totuși să adopte o atitudine de sfidare, judecare, condamnare și împotrivire față de Dumnezeu din cauza urii lor pentru adevăr. Lucrul cel mai important este că ei au comis și păcatul atroce al blasfemiei împotriva Duhului Sfânt și a lucrării lui Dumnezeu. Principalele trei manifestări ale acestui păcat sunt enumerate după cum urmează:

1. Ei inventează minciuni pentru a defăima trupul lui Dumnezeu. Aceasta este o blasfemie gravă împotriva lui Dumnezeu.

2. Ei tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe cuvinte omenești și spun că există duhuri rele în cuvintele lui Dumnezeu care vrăjesc oamenii când le citesc. Aceasta este o blasfemie gravă împotriva lui Dumnezeu.

3. Ei descriu lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă ca pe o lucrare a duhurilor rele, ceea ce este ca și cum ar spune că lucrarea Duhului Sfânt este lucrarea duhurilor rele. Aceasta este o blasfemie împotriva Duhului Sfânt.

Oamenii din cercurile religioase răspândesc blasfemii grave împotriva lui Dumnezeu din aceste trei puncte de vedere. Dacă ar fi cu adevărat oameni care Îl venerează pe Dumnezeu, nu ar îndrăzni defel să spună astfel de lucruri. Gândindu-ne la zilele predicării Domnului nostru Isus, pe vremea aceea existau oameni religioși care spuneau că Domnul Isus l-a folosit pe Beelzebut, regele demonilor, pentru a alunga demoni. Asta a înseamnat cu adevărat a săvârși păcatul de a blasfemia împotriva Duhului Sfânt. Domnul Isus a spus: „Că orice păcat și blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată” (Matei 12:31). În cercurile religioase de astăzi, cei mai mulți conducători și pastori umblă răspândind zvonuri și calomnii ce Îl blasfemiază pe Duhul Sfânt. Oricare ar fi intențiile și scopurile lor, au comis deja păcatul blasfemiei împotriva Duhului Sfânt. Cei care Îl respectă cu adevărat pe Dumnezeu nu ar îndrăzni niciodată să vorbească atât de neglijent fără a întreprinde o cercetare detaliată privind adevărata cale, totuși au emis în mod arbitrar judecata că Fulgerul de la Răsărit este lucrarea duhurilor rele și că oamenii sunt înșelați în momentul în care aud mesajul său. Acest lucru este absolut ridicol! […] Majoritatea pastorilor și conducătorilor din cercurile religioase au fost deja demascați ca fiind tocmai ei cei care merg pe calea antihristului. Pentru a-și păstra propriul statut și mijloacele de trai, ei se luptă cu disperare împotriva lui Hristos până la sfârșit. Inimile lor sunt împietrite, nu se căiesc deloc și cred că Dumnezeu va ajunge în cele din urmă la un compromis cu ei, dezvăluindu-Se și chemându-i la ceruri, la fel cum a făcut Domnul Isus cu Pavel în timpul Epocii Harului. A-L răstigni pe cruce pe Dumnezeu și apoi a dori să primească mila lui Dumnezeu e ceva complet lipsit de nerușinare. Ei sunt nesăbuiți și neînduplecați până la moarte, afișând atitudinile „eroice neclintite” tipice „spiritului eroic” al dinastiilor religioase. Aceasta îndeplinește profeția din cartea Evrei din Biblie: „Dacă noi păcătuim în mod intenționat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat, ci numai o așteptare înfricoșată a judecății și a focului cumplit care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu” (Evrei 10:26-27).

[…] Aceasta este o perioadă esențială pentru răspândirea Evangheliei Împărăției. Mulți oameni, atunci când cercetează adevărata cale, se lasă amăgiți și înșelați de minciunile și zvonurile demonilor antihriși din cercurile religioase. Ei sunt înșelați de sofismele și ereziile marelui balaur roșu, deci nu îndrăznesc să accepte calea adevărată. Mulți alții, atunci când cercetează adevărata cale, sunt împiedicați și înșelați de lideri și pastori din cercurile religioase, așadar nu pot veni înaintea lui Dumnezeu. Acesta este modul în care viețile lor sunt distruse și sufocate de lideri religioși, de pastori și de marele balaur roșu. Faptul că pastorii și conducătorii din cercurile religioase se luptă cu Dumnezeu pentru aleșii Lui înseamnă depravare până în punctul de a fi dușmani ai lui Dumnezeu. Nici pe departe nu acordă aleșilor lui Dumnezeu dreptul de a cerceta calea adevărată sau de a alege liber. Acest lucru rău lămurește suficient că ei, ca și marele balaur roșu, sunt demoni care calcă în picioare și înghit cu totul vieți și suflete omenești. Ei au comis deja acest păcat atroce de a-L jigni pe Dumnezeu – faptul că pot să îi împiedice pe oameni cu atâta înverșunare să accepte calea adevărată și să se întoarcă la Dumnezeu nu îi demască drept complici și aliați ai Satanei? Datoria de sânge pe care o au față de omenire trebuie plătită integral. Dumnezeu îi va răsplăti pe baza acțiunilor individuale și acesta este motivul esențial pentru care Dumnezeu nu Se dezvăluie și nu lucrează în cercurile religioase în întruparea Sa din zilele de pe urmă. Felul în care Domnul Isus i-a urât, i-a demascat și judecat pe preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii din cercurile religioase este felul în care Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă îi urăște, îi demască, îi judecă și îi condamnă pe pastorii și prezbiterii cercurilor religioase moderne care pășesc pe calea antihristului. Puteți vedea că, atunci când Dumnezeu S-a arătat în trup pentru a lucra din nou, deși numele Lui s-a schimbat, firea și esența Lui nu s-au schimbat. Dumnezeu este întotdeauna Dumnezeu, oamenii sunt întotdeauna oameni și Satana este întotdeauna dușmanul lui Dumnezeu. Acestea sunt fapte ce nu pot fi schimbate. Oamenii trebuie să vadă limpede esența și adevărul cercurilor religioase care Îl slujesc pe Dumnezeu și totuși Îl sfidează, pentru a putea să accepte calea adevărată, să se conformeze lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să dobândească mântuirea lui Dumnezeu. Aceasta este o chestiune de maximă urgență și nu poate fi amânată, deoarece ziua lui Dumnezeu se apropie. După cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Ceea ce trebuie să înțelegeți este aceasta: lucrarea lui Dumnezeu nu-i așteaptă niciodată pe cei care nu pot ține pasul cu El, iar firea dreaptă a lui Dumnezeu nu arată milă niciunui om” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

Există un fapt pe care îl putem vedea în Biblie: în timpul Epocii Harului, nu numai că Domnul Isus nu a apelat la preoții cei de seamă, cărturarii și fariseii din cercurile religioase, ci, dimpotrivă, i-a demascat și i-a judecat. Cu precădere, toți cei implicați în răstignirea Domnului Isus au fost aspru pedepsiți și toți au pătimit destine îngrozitoare. Acesta este un fapt recunoscut de toți. Ar putea Dumnezeu Atotputernic, ce vine în Epoca Împărăției, să fie milostiv și iertător cu forțele antihriste din cercurile religioase? Sub nicio formă – asta deoarece Dumnezeu este drept și sfânt și nu permite nimănui să-I jignească firea. Dumnezeu Atotputernic le-a hotărât deja sfârșitul și a dezvăluit fățiș păcatul multor pastori și conducători din cercurile religioase de astăzi de a I se împotrivi lui Dumnezeu. Să vedem ce spune Dumnezeu Atotputernic: „Doriți să cunoașteți motivul pentru care fariseii I se împotriveau lui Isus? Vreți să cunoașteți natura fariseilor? Ei erau plini de fantezii cu privire la Mesia. Mai mult decât atât, ei credeau numai că Mesia va veni și, cu toate acestea, nu au căutat adevărul vieții. Și astfel, chiar și astăzi ei încă Îl mai așteaptă pe Mesia, pentru că nu au nicio cunoaștere despre calea vieții, și nu știu care este calea adevărului. Cum, spuneți voi, ar putea asemenea oameni nesăbuiți, încăpățânați și ignoranți să câștige binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I s-au împotrivit lui Isus pentru că nu cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru că nu cunoșteau calea adevărului rostită de Isus și, mai mult decât atât, pentru că nu L-au înțeles pe Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe Mesia și nu fuseseră niciodată în compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a se agăța în zadar de numele lui Mesia, în timp ce se opuneau naturii lui Mesia, prin orice mijloace. Acești farisei erau încăpățânați și aroganți din fire și nu se supuneau adevărului. Principiul credinței lor în Dumnezeu este: indiferent cât de profundă e predicarea Ta, indiferent cât de înaltă e autoritatea Ta, Tu nu ești Hristos decât dacă ești numit Mesia. Nu sunt aceste păreri absurde și ridicole? Vă întreb din nou: nu este extrem de ușor pentru voi să săvârșiți greșelile celor dintâi farisei, dat fiind faptul că voi nu aveți cea mai mică înțelegere a lui Isus? Ești capabil să discerni calea adevărului? Poți să garantezi, cu adevărat, că nu I te vei împotrivi lui Hristos? Ești capabil să urmezi lucrarea Duhului Sfânt? Dacă nu știi dacă I te vei împotrivi lui Hristos, atunci, Eu zic că deja ești cu un picior în groapă. Cei care nu L-au cunoscut pe Mesia au fost cu toții în stare să I se împotrivească lui Isus, să Îl respingă pe Isus și să-L defăimeze. Oamenii care nu Îl înțeleg pe Isus sunt cu toții în stare să Îl nege și să Îl vorbească de rău. Mai mult, ei sunt în stare să vadă întoarcerea lui Isus ca pe înșelăciunea lui Satana și mai mulți oameni Îl vor condamna pe Isus întors în trup. Nu vă fac toate aceste lucruri să vă fie teamă? Lucrul cu care vă veți confrunta va fi blasfemie împotriva Duhului Sfânt, stricarea cuvintelor Duhului Sfânt către Biserici și respingerea a tot ceea ce este exprimat de Isus. Ce puteți câștiga de la Isus dacă voi sunteți atât de confuzi? Cum puteți înțelege lucrarea lui Isus atunci când El revine la trup pe un nor alb, dacă refuzați cu încăpățânare să vă conștientizați greșelile? Vă spun aceasta: oamenii care nu acceptă adevărul și, totuși, așteaptă orbește sosirea lui Isus pe nori albi, vor blasfemia, cu siguranță, împotriva Duhului Sfânt și ei sunt categoria care va fi distrusă. Voi doriți doar harul lui Isus și vreți doar să vă bucurați de tărâmul binecuvântat al cerului, dar nu ați ascultat niciodată cuvintele rostite de Isus și nu ați primit niciodată adevărul exprimat de Isus când Se întoarce la trup. Ce veți da în schimbul faptului că Isus Se întoarce pe un nor alb? Sinceritatea cu care săvârșiți păcate în mod repetat și apoi le mărturisiți, la nesfârșit? Ce veți oferi ca sacrificiu lui Isus care Se întoarce pe un nor alb? Anii de muncă cu care vă înălțați pe voi înșivă? Ce veți arăta pentru a-L face pe Isus Cel reîntors să aibă încredere în voi? Natura voastră arogantă care nu ascultă de niciun adevăr?” („Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” din Cuvântul Se arată în trup).

„Câți caută adevărul și urmează dreptatea? Toți sunt animale, la fel ca porcii și câinii, conducând un nor de muște urât mirositoare într-o grămadă de bălegar, ca să dea din capete și să stârnească dezordine.^[1] Ei cred că regele lor, care este regele iadului, este cel mai înalt dintre regi, fără să-și dea seama că nu sunt decât muște peste un putregai. Nu numai că ei fac remarci calomnioase împotriva existenței lui Dumnezeu, bazându-se pe porcii și pe câinii lor de părinți. Musculița crede că părinții ei sunt la fel de mari ca o balenă cu dinți.^[2] Prea puțin știu ei că, în timp ce ei înșiși sunt minusculi, părinții lor sunt porci și câini necurați de sute de milioane de ori mai mari decât ei. Inconștienți de propria lor umilință, ei aleargă haotic pe baza mirosului împuțit al acelor porci și câini și au ideea înșelătoare de a procrea generații viitoare. Acest fapt este absolut lipsit de rușine! Cu aripi verzi pe spate (asta se referă la faptul că pretind a avea încredere în Dumnezeu), ei încep să fie încrezuți și să se laude pretutindeni cu frumusețea și farmecul lor, aruncându-și în secret necurățenia asupra omului. Și sunt și mulțumiți de sine, ca și cum o pereche de aripi de culoarea curcubeului ar putea să le ascundă necurățenia și, prin aceste mijloace, aduc persecuția asupra existenței adevăratului Dumnezeu (aceasta se referă la povestea interioară a lumii religioase). Puțin bănuiește omul că, deși aripile muștei sunt frumoase și încântătoare, la urma urmelor nu este decât o muscă minusculă, plină de murdărie și acoperită de germeni. Prin forța părinților lor, niște porci și câini, ei aleargă înnebuniți de furie de-a curmezișul țării (acest lucru se referă la oficialii religioși care-L persecută pe Dumnezeu pe baza unui sprijin puternic din partea țării, trădând adevărul și pe adevăratul Dumnezeu) cu o ferocitate copleșitoare. E ca și cum fantomele fariseilor evrei s-au întors, împreună cu Dumnezeu, la națiunea marelui balaur roșu, în vechiul lor cuib. Ei au început o nouă rundă de persecuții, continuându-și lucrarea din urmă cu câteva mii de ani. În cele din urmă, acest grup de degenerați cu siguranță va pieri de pe pământ! Se pare că, după câteva milenii, duhurile necurate au devenit chiar mai viclene și șirete. Ele se gândesc în mod constant la modalități de a submina în mod secret lucrarea lui Dumnezeu. Sunt îndemânatici și dibaci și doresc să reia în patria lor tragedia de acum câteva mii de ani. Acest lucru aproape Îl îndeamnă pe Dumnezeu să scoată un strigăt puternic și cu greu poate El să Se rețină de la a Se reîntoarce la al treilea cer pentru a-i nimici” („Lucrarea și intrarea (7)” din Cuvântul Se arată în trup).

Fragment din părtășia celui de mai sus

Gândiți-vă la Epoca Harului, când omenirea profund coruptă L-a pironit pe cruce pe Domnul Isus. Care anume a fost natura acțiunii lor? Pentru a fi în stare să i-L predea regelui diavolilor pe Domnul Isus, care a predicat calea Împărăției cerurilor și, pe deasupra, să spună că Domnul Isus trebuie să fie pironit pe cruce și că mai degrabă ar elibera un tâlhar decât să nu Îl răstignească pe Domnul Isus – nu era demonică o asemenea omenire coruptă? Numai demonii puteau să Îl urască pe Dumnezeu atât de mult încât să se angajeze într-o dușmănie de moarte cu Dumnezeu. Preoții cei mai de seamă, cărturarii și atâția adepți au strigat la unison că Domnul Isus trebuie să fie răstignit; puteau să fi fost doar o mulțime de demoni care Îl urau pe Dumnezeu, nu-i așa? Acum, majoritatea pastorilor și liderilor din comunitatea religioasă, împreună cu mulți credincioși, nu Îl condamnă, deopotrivă, pe Dumnezeu Atotputernic într-un singur glas? Nu sunt aceștia demoni care I se împotrivesc lui Dumnezeu? Mai ales acum, când marele balaur roșu se împotrivește cu înverșunare lucrării lui Dumnezeu și o condamnă, comunitatea religioasă ia, de asemenea, partea marelui balaur roșu și chiar i se alătură pentru a I se împotrivi lui Dumnezeu, a-L condamna pe Dumnezeu și a-L blasfemia. Astfel, rasa umană este martora felului în care comunitatea religioasă și marele balaur roșu, împreună, alcătuiesc un front comun și se adună laolaltă în tabăra Satanei. Comunitatea religioasă a fost demult complice a Satanei, ceea ce dezvăluie pe deplin că esența rea și coruptă a slujirii lui Dumnezeu de către comunitatea religioasă este, de fapt, împotrivirea față de Dumnezeu. Acest lucru dovedește pe deplin că acele cuvinte pe care Domnul Isus le-a rostit și care i-au demascat și judecat pe fariseii evrei au dezvăluit exact aceeași esență coruptă și rea a comunității religioase de astăzi. Împotrivirea față de Dumnezeu a comunității religioase de astăzi o egalează sau o întrece pe cea a comunității religioase din Epoca Harului. Ei sunt un grup demonic de antihriști pe care Dumnezeu l-a respins și l-a condamnat și aparțin în întregime forțelor rele ale Satanei. Din asta, este evident că stricăciunea rasei umane a ajuns la o extremă în care ar putea efectiv să-L răstignească din nou pe Hristos, care în zilele de pe urmă oferă adevăr și săvârșește judecată. Acest lucru este suficient pentru a arăta că rasa umană a fost atât de coruptă de Satana încât s-a transformat în demoni. […] Judecata și mustrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă sunt lucrarea prin care se pune capăt destinului Satanei. Este oare plauzibil ca Dumnezeu să arate îngăduință acestor antihriști demonici ai comunității religioase, care sunt implicați într-o vrajbă de moarte cu adevăratul Dumnezeu întrupat al zilelor de pe urmă? Toată lumea poate să aștepte și să vadă ce priveliște va fi când națiunile și popoarele lumii vor fi martore ale arătării publice a lui Dumnezeu. De ce vor jeli popoarele? Atunci adevărul va fi adus la lumina zilei!

Fragment din părtășia celui de mai sus

Note de subsol:

1. „A provoca tulburare” se referă la modul în care oamenii care sunt demonici provoacă dezordine, împiedicând și opunându-se lucrării lui Dumnezeu.

2. „O balenă cu dinți” este folosit cu sens batjocoritor. Este o metaforă a felului în care muștele sunt atât de mici, încât porcii și câinii par la fel de mari ca balenele pentru acestea.