Răspuns:

Majoritatea credincioșilor cred că, la întoarcere, Domnul li Se va arăta în trupul Său duhovnicesc, adică, în trupul duhovnicesc al Domnului Isus în care S-a arătat El omului timp de 40 de zile după învierea Sa. Noi, credincioșii, suntem lămuriți în acest sens. În aparență, trupul duhovnicesc al Domnului Isus de după înviere se arată în același chip cu întruparea Lui, dar trupul duhovnicesc nu este constrâns de lumea materială, de spațiu și de loc. Poate să apară și să dispară în voie, spre uimirea omului, șocându-l. Astfel de relatări sunt consemnate în Biblie. Înainte să fie răstignit Domnul Isus, El vorbise și lucrase în umanitatea normală a trupului. Fie că exprima adevărul, interacționa cu oamenii sau făcea minuni, oamenii simțeau că era normal din toate privințele. Oamenii au văzut acest trup care lucra cu adevărat, suferea cu adevărat și trăgea ponoasele. În cele din urmă, acest trup a fost țintuit pe cruce drept jertfă de păcat pentru om, completând astfel lucrarea lui Dumnezeu de răscumpărare. Acesta este un fapt binecunoscut. Gândiți-vă puțin: dacă trupul duhovnicesc al Domnului Isus făcea lucrarea, putea El să Se asocieze și să poarte discuții normale cu oamenii? Putea El cu adevărat să treacă prin chinuri și să tragă ponoasele? Putea El să fie țintuit pe cruce? Nu putea face nimic dintre toate acestea. Dacă trupul Lui duhovnicesc făcea lucrarea, puteam noi, oamenii, să interacționăm ușor cu El? Ne-am trăda noi firea noastră coruptă? Ne-am forma noi concepții despre El? Am cuteza să ne răzvrătim și să-L judecăm pe Dumnezeu după bunul plac? Ar fi imposibil! Oamenii sunt curprinși de umanitate normală, cu toții sunt supuși constrângerilor lumii materiale, spațiului și locului. Procesul de gândire al omului este și el normal. Dacă ar fi ca oamenii să intre în contact cu lucrarea trupului duhovnicesc, s-ar speria și ar intra în panică. Gândurile lor ar deveni nebunești și maniace. În fața unei astfel de situații, Dumnezeu ar fi presat să ducă la bun sfârșit lucrarea Sa de mântuire a omenirii. Așadar, rezultatul obținut prin lucrarea în cadrul umanității normale îl depășește pe cel din trupul duhovnicesc. De-a lungul veacurilor, aleșii lui Dumnezeu nu au trecut niciodată prin lucrarea trupului duhovnicesc al lui Dumnezeu. Cu siguranță, ar fi nepotrivit pentru trupul duhovnicesc să exprime direct adevărul, să interacționeze cu oamenii și să păstorească bisericile.

Lucrarea de judecată pe care o săvârșește a doua venire a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă folosește exprimarea cuvântului pentru a-l purifica, mântui și desăvârși pe om, iar scopul său este și de a-i expune și îndepărta pe oameni, analizându-i pe fiecare după propria seminție, iar apoi recompensându-i pe cei drepți și pedepsindu-i pe cei păcătoși. Dacă ar fi ca Dumnezeu să Se arate omului în forma trupului Său duhovnicesc, toți oamenii, buni sau răi, s-ar prosterna în fața Lui, iar atunci cum i-ar mai separa El pe cei buni de cei răi? De asemenea, dacă ar fi ca Dumnezeu să Se arate în trupul său duhovnicesc, omul ar intra în panică și s-ar instaura haosul în toată lumea. În acest caz, cum S-ar mai ocupa Dumnezeu în mod normal de lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă? De asemenea, cum ar mai putea Dumnezeu să-Și ducă la îndeplinire planul de a forma un grup de oameni care să corespundă voinței lui Dumnezeu, înaintea urgiilor? Așadar, în zilele de pe urmă, Dumnezeu tot trebuie să Se întrupeze în Fiul omului cu umanitate normală. Doar în acest fel poate să lucreze și să trăiască în lumea oamenilor și doar în acest fel poate să exprime adevărul și poate să judece și să purifice omul într-un mod practic, astfel încât acesta să fie scos de sub influența Satanei, să fie mântuit de Dumnezeu și să devină omul lui Dumnezeu. Domnul Isus întrupat a lucrat în umanitate normală pentru a înfăptui răscumpărarea omenirii. Trupul duhovnicesc înviat al Domnului Isus s-a arătat omului doar pentru a dovedi că Domnul Isus era întruparea lui Dumnezeu. Acest lucru s-a săvârșit pentru a întări credința omului. Așadar, trupul duhovnicesc al lui Dumnezeu avea rolul doar de a i se arăta omului, nu de a lucra. Întruparea lui Dumnezeu trebuie să aibă umanitate normală pentru a putea lucra printre oameni și pentru a înfăptui răscumpărarea și mântuirea omenirii. Așadar, dacă Dumnezeu vrea să mântuiască în totalitate omenirea în lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă, El trebuie să fie întrupat și să-Și facă lucrarea în umanitate normală pentru a obține cel mai bun rezultat. Cu siguranță nu Se va arăta omului în trupul duhovnicesc al Domnului Isus ca să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Noi, credincioșii, trebuie să înțelegem cu toții acest lucru.

[…]

[…] În ciuda faptului că trupul duhovnicesc al Domnului Isus poate să li se arate oamenilor și să vină față în față cu ei, acesta pare încă imposibil de aprofundat, misterios și inabordabil oamenilor. Stârnește teamă și neliniște în inimile lor și îi face să stea la o distanță respectabilă. Deoarece trupul duhovnicesc al Domnului Isus nu poate interacționa normal cu omul și nu poate lucra și vorbi normal printre oameni, El este, așadar, incapabil să mântuiască omenirea. Totuși, Dumnezeu întrupat este diferit. El poate interacționa cu omul într-un mod practic și real. El poate să-l ude și să-l aprovizioneze pe om, așa cum Domnul Isus, în timp ce trăia printre oameni, a putut să exprime adevărul pentru a-l sprijini pe om oricând și oriunde. Ucenicii Lui stăteau adesea cu El, Îi ascultau învățăturile și purtau discuții deschise cu El. Erau udați și păstoriți direct de El. Indiferent ce probleme și greutăți aveau, Domnul Isus îi ajuta să le rezolve. Erau înzestrați cu o cantitate uriașă de provizii pentru viață. Îl considerau pe Dumnezeu prietenos și încântător. Din acest motiv, au putut să-L iubească și să-L asculte cu adevărat pe Dumnezeu. Abia după ce întruparea lui Dumnezeu vine pe tărâmul omului, avem și noi ocazia de a interacționa cu Dumnezeu, de a-L simți și de a-L cunoaște. Abia atunci putem să vedem cu ochii noștri caracterul minunat, înțelepciunea lui Dumnezeu și mântuirea concretă a omenirii. Acesta este un aspect al importanței și al valorii practice a lucrării lui Dumnezeu întrupat. Pur și simplu, trupul duhovnicesc nu poate obține acest rezultat.

Această părtășie ne-a lămurit un lucru. Doar dacă Se întrupează în Fiul omului și lucrează cu umanitate normală, poate Dumnezeu să judece, să cucerească și să purifice omul în mod practic. Trupul duhovnicesc al Domnului Isus n-ar putea obține nici pe departe același rezultat în lucrarea Sa. La început, când Dumnezeu Se întrupează în Fiul omului pentru a face lucrarea de judecată și de purificare printre oameni, noi, oamenii, Îl vom trata pe Dumnezeu ca pe un om obișnuit, deoarece noi încă mai trebuie să-L distingem pe Dumnezeu în întruparea Sa drept cine este El cu adevărat. Ba chiar ne vom forma noțiuni cu privire la cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu, Îl vom trata pe Hristos fără respect și vom refuza să-L ascultăm. Vom vorbi cu necredință ca să-L păcălim, Îl vom judeca și chiar ne vom împotrivi Lui și Îl vom osândi. Aroganța, răzvrătirea și împotrivirea noastră, a oamenilor, vor fi pe deplin evidente în fața lui Hristos. Așa cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Firea coruptă a omului și răzvrătirea și împotrivirea lui sunt expuse când Îl vede pe Hristos, iar răzvrătirea și împotrivirea expuse în acest moment sunt în mod absolut și complet expuse mai mult decât în oricare altul. Tocmai pentru că Hristos este Fiul Omului – un Fiu al Omului care posedă umanitate normală – omul nici nu Îl cinstește, nici nu Îl respectă. Tocmai pentru că Dumnezeu trăiește în trup răzvrătirea omului este adusă la lumină atât de amănunțit și cu detalii atât de vii. Așa că Eu spun că venirea lui Hristos a dezgropat toată răzvrătirea omenirii și a scos puternic în evidență natura omenirii. Acest lucru se numește «ademenirea unui tigru de pe munte» și «ademenirea unui lup afară din peștera lui»” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care sunt incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță potrivnici lui Dumnezeu”). Dumnezeu judecă, expune, taie și tratează omenirea în conformitate cu realitatea efectivă a răzvrătirii și împotrivirii ei. Lucrarea lui Dumnezeu este într-adevăr practică și îi dezvăluie cu adevărat pe oameni așa cum sunt ei. Când sunt puși în fața unor dovezi atât de reale, cei care sunt capabili să accepte adevărul vor fi convinși în totalitate și își vor recunoaște propria răzvrătire și împotrivire. De asemenea, ei vor deveni conștienți de firea sfântă, dreaptă și de neofensat a lui Dumnezeu și vor putea să accepte docili judecata și mustrarea lui Dumnezeu, astfel încât să poată fi cuceriți și mântuiți de lucrarea practică a lui Dumnezeu. Așa cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Dumnezeul întrupat este dușmanul tuturor celor care nu Îl cunosc. Prin judecarea noțiunilor omului și a opoziției față de El, El face cunoscută toată neascultarea omenirii. Efectele lucrării Sale în trup sunt mai evidente decât cele ale lucrării Duhului. Și astfel, judecata întregii omeniri nu este desfășurată direct de către Duh, ci este lucrarea Dumnezeului întrupat. Dumnezeu în trup poate fi văzut și atins de om, iar Dumnezeu în trup poate cuceri complet omul. În relația sa cu Dumnezeu în trup, omul progresează de la opoziție la ascultare, de la persecuție la acceptare, de la noțiune la cunoaștere și de la respingere la iubire – acestea sunt efectele lucrării Dumnezeului întrupat. Omul este doar mântuit prin acceptarea judecății Sale, omul doar treptat ajunge să Îl cunoască pe El prin cuvintele gurii Sale, este cucerit de El în timpul opoziției față de El și primește alimentarea cu viață de la El în timpul acceptării mustrării Sale. Toată lucrarea aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în trup, și nu lucrarea lui Dumnezeu în identitatea Sa ca Duh” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat”). Așadar, omul va fi purificat și mântuit în totalitate doar dacă întruparea lui Dumnezeu va face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă.

– Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției