Gestionarea omului a fost întotdeauna datoria Mea. Cucerirea omului este cu atât mai mult ceva ce am poruncit de mult, când am creat lumea. Oamenii nu știu că îl voi cuceri complet pe om în zilele de pe urmă sau cum cucerirea răzvrătiților din rândul omenirii este dovada înfrângerii Satanei de către Mine. Dar, când dușmanul Meu s-a alăturat luptei cu Mine, i-am spus deja că îi voi cuceri pe cei pe care Satana i-a luat captivi și i-a făcut copiii lui, i-a făcut slujitorii loiali care îi supravegheau casa. Semnificația inițială a cuceririi este aceea de a înfrânge, de a supune umilirii; în limba israeliților, înseamnă a înfrânge complet, a distruge și a face pe cineva incapabil de a Mi se împotrivi în continuare. Dar astăzi, când este folosit printre voi, sensul cuvântului este cucerire. Ar trebui să știți că intenția Mea a fost întotdeauna să-i nimicesc complet și să-i pun pe fugă pe cei răi din rândurile omenirii, ca să nu Mă mai poată trăda, cu atât mai puțin să aibă energia necesară să-Mi tulbure sau să-Mi perturbe lucrarea. Astfel, în ceea ce-l privește pe om, acest cuvânt a ajuns să însemne cucerire. Oricare ar fi conotațiile termenului, lucrarea Mea este să înfrâng oamenii. Căci, deși este adevărat că omenirea este doar un adaos al gestionării Mele, ca să fiu mai exact, oamenii nu sunt nimic altceva decât vrăjmașii Mei. Oamenii sunt cei răi care Mi se opun și se răzvrătesc împotriva Mea. Oamenii nu sunt nimic altceva decât progenitura celui rău care a fost blestemat de Mine. Oamenii nu sunt nimic altceva decât descendenții arhanghelului care M-a trădat. Oamenii nu sunt altceva decât moștenirea diavolului cel rău, pe care de multă vreme l-am disprețuit și l-am respins și care Îmi e dușman direct. Pentru că cerul de deasupra întregii omeniri este închis și întunecat, fără nicio urmă de claritate, iar lumea omenească e aruncată în întunericul beznă, astfel încât cineva care trăiește în ea să nu poată să-și vadă nici măcar mâna întinsă înaintea feței sau soarele când își ridică privirea. Drumul de sub picioarele sale, noroios și plin de gropi, face meandre șerpuitoare; întreg pământul este plin de cadavre. Colțurile întunecate sunt pline de rămășițele morților, iar în colțurile răcoroase și umbrite sălășluiesc mulțimi de demoni. La fiecare pas, demonii vin și pleacă în hoarde printre oameni. Progeniturile a tot felul de bestii, pline de murdărie, sunt prinse într-o luptă înverșunată, al cărei sunet lovește cu teroare în inimă. În astfel de momente, într-o astfel de lume, într-un astfel de „paradis pământesc”, unde merge cineva să-și caute fericirile vieții? Unde s-ar putea duce pentru a-și găsi destinația vieții? Omenirea, călcată de multă vreme în picioare de Satana, e o artistă care ia chipul Satanei – mai mult decât atât, omenirea este întruchiparea Satanei și servește ca dovadă care aduce „o mărturie răsunătoare” pentru Satana. Cum poate o astfel de rasă umană, o asemenea grămadă de deșeuri degenerate, un astfel de urmaș al unei familii omenești corupte, să aducă mărturie pentru Dumnezeu? De unde vine slava Mea? Există vreo mărturie pentru Mine demnă de pomenit? Căci vrăjmașul care Mi se împotrivește și care a corupt omenirea a luat deja omenirea – omenirea pe care am creat-o cu mult timp în urmă și care a fost plină de slava Mea și de trăirea Mea – și a spurcat-o. Mi-a smuls slava și a impregnat omul numai cu o otravă profund îmbibată cu urâciunea Satanei și cu zeamă din fructul pomului cunoașterii binelui și răului. La început am creat omenirea; adică l-am creat pe strămoșul omenirii, pe Adam. El era înzestrat cu formă și chip, plin de vitalitate, plin de vigoare și, mai mult decât atât, era însoțit de slava Mea. Aceea a fost ziua slăvită când Eu am creat omul. După aceea, Eva a fost făcută din trupul lui Adam și a fost și ea strămoșul omului. Astfel, oamenii pe care i-am creat au fost umpluți de suflul Meu și plini de slava Mea. Adam „s-a născut” inițial din mâna Mea și a fost reprezentarea chipului Meu. Astfel, semnificația inițială a lui „Adam” a fost o ființă creată de Mine, impregnată cu energia Mea vitală, care a fost impregnată de slava Mea, având formă și chip, având un duh și suflare. El a fost singura ființă creată care a avut duh, capabilă să Mă reprezinte și să-Mi poarte chipul și care a primit suflul Meu. La început, Eva era cel de-al doilea om înzestrat cu suflu a cărui creație am poruncit-o, prin urmare, semnificația inițială a „Evei” era o ființă creată care să continue slava Mea, plină de vitalitatea Mea și, cu atât mai mult, înzestrată cu slava Mea. Eva a venit din Adam, așa că și ea Mi-a purtat chipul, căci ea a fost cea de-a doua ființă umană care a fost creată după chipul Meu. Semnificația inițială a „Evei” a fost o ființă umană vie cu un duh, carne și oase. Ea a fost a doua mărturie a Mea, precum și al doilea chip al Meu în mijlocul omenirii. Ei au fost strămoșii omenirii, cei prețioși și curați ai omenirii, și au fost inițial ființe vii înzestrate cu duhuri. Cu toate acestea, cel rău i-a călcat în picioare și i-a luat prizonieri pe progeniturile strămoșilor omenirii, scufundând lumea omenească în întuneric complet și făcând în așa fel încât progeniturile să nu mai creadă în existența Mea. Chiar mai abominabil este faptul că, în timp ce i-a corupt pe oameni și i-a călcat în picioare, cel rău Mi-a smuls cu cruzime slava, mărturia, vitalitatea pe care le-am dăruit-o, suflarea și viața pe care le-am suflat în ei, toată slava Mea în lumea umană și tot sângele inimii pe care l-am sacrificat pentru omenire. Omenirea nu mai este în lumină, oamenii au pierdut tot ce le-am dat și au aruncat slava pe care le-am oferit-o. Cum pot să recunoască ei faptul că Eu sunt Domnul întregii creații? Cum pot ei să creadă în existența Mea în ceruri? Cum pot descoperi ei manifestările slavei Mele pe pământ? Cum pot acești nepoți și nepoate să-L considere pe Dumnezeul de care se temeau proprii lor strămoși ca Domnul care i-a creat? Acești nepoți și aceste nepoate vrednici de milă chiar i-au „prezentat” cu mare generozitate celui rău slava, chipul și mărturia pe care le-am dăruit lui Adam și Evei, precum și viața pe care i-am dăruit-o omenirii și de care aceasta depinde pentru a exista; și nu îi deranjează deloc prezența celui rău și îi dau toată slava Mea. Nu este aceasta însăși sursa expresiei „scursură degenerată”? Cum poate o astfel de omenire, cum pot astfel de demoni răi, astfel de cadavre umblătoare, astfel de satane, astfel de dușmani ai Mei să aibă slava Mea? Îmi voi lua înapoi slava, Îmi voi lua înapoi mărturia printre oameni și tot ceea ce Mi-a aparținut inițial și am dăruit omenirii cu mult timp în urmă – voi cuceri complet omenirea. Totuși, ar trebui să știi că oamenii pe care i-am creat erau oameni curați care purtau chipul Meu și slava Mea. Ei nu au aparținut Satanei, nici nu au fost supuși călcării sale în picioare, ci au fost pur și simplu o manifestare a Mea, fără urmă de otrăvurile Satanei. Și astfel, fac cunoscut omenirii: îi vreau doar pe cei curați care au fost creați de mâna Mea și care sunt iubiți de Mine și nu aparțin niciunei alte entități, și mă voi bucura de ei și îi voi considera ca fiind slava Mea; totuși, ceea ce vreau nu este omenirea care a fost coruptă de Satana, care îi aparține Satanei astăzi și care nu mai este creația Mea inițială. Pentru că intenționez să iau înapoi slava Mea din lumea omenească, îi voi cuceri pe deplin pe supraviețuitorii din omenire ca o dovadă a slavei Mele în înfrângerea Satanei. Eu iau numai mărturia Mea drept cristalizare a Mea, ca obiect al bucuriei Mele. Aceasta este intenția Mea.

Există deja zeci de mii de ani de istorie a dezvoltării omenirii până în ziua de azi. Și totuși, omenirea pe care am creat-o la început s-a scufundat de mult în degenerare, iar omenirea nu mai este omenirea pe care o doresc și, astfel, în ochii Mei, oamenii au încetat de mult să mai fie cunoscuți ca omenire. Ei sunt, mai degrabă, scursura degenerată a omenirii pe care Satana a luat-o prizonieră, cadavrele umblătoare putrede care sunt locuite de Satana și cu care Satana se îmbracă. Oamenii nu au absolut nicio încredere în existența Mea, nici nu-Mi întâmpină cu bucurie venirea. Omenirea se ocupă doar cu reticență de cerințele Mele într-un mod superficial, acceptându-le temporar, și nu împărtășește cu sinceritate bucuriile și necazurile Mele. Deoarece oamenii Mă văd ca fiind insondabil, ei Îmi oferă zâmbete forțate, dezvăluind o atitudine de a se pune bine cu cel aflat la putere, căci oamenii nu Îmi cunosc deloc lucrarea, cu atât mai puțin intențiile Mele în prezent. Voi fi sincer cu voi: când va veni ziua, suferința oricui Mi se închină va fi mai ușor de îndurat decât a voastră. Măsura credinței voastre în Mine nu o depășește, în realitate, pe cea a lui Iov – până și credința fariseilor iudei o depășește pe a voastră – și astfel, dacă ziua focului coboară, zilele voastre vor fi mai rele decât dojana pe care au primit-o fariseii de la Isus, decât suferința îndurată de cei 250 de conducători care i s-au opus lui Moise și decât arderea focurilor la care a fost supusă Sodoma în timpul distrugerii sale. Când Moise a lovit stânca și apa dată de Iahve a izvorât, aceasta s-a datorat credinței sale. Când David a cântat la harpă și liră laude pentru Mine, Iahve – cu inima plină de bucurie –, a fost datorită credinței lui. Când Iov și-a pierdut animalele care umpleau munții și nenumăratele bogății, iar trupul său a fost acoperit de bube dureroase, asta a fost datorită credinței lui. Când a putut să audă glasul Meu, al lui Iahve, și să vadă slava Mea, a lui Iahve, a fost datorită credinței sale. Faptul că Petru a putut să-L urmeze pe Isus Hristos a fost pe baza credinței lui. Faptul că a putut fi pironit pe cruce de dragul Meu și că a dat mărturie slăvită, a fost tot pe baza credinței lui. Când Ioan a văzut chipul slăvit al Fiului Omului, a fost pe baza credinței sale. Când a avut viziunea zilelor de pe urmă, a fost cu atât mai mult datorită credinței lui. Motivul pentru care așa-numitele mulțimi ale națiunilor păgânilor au primit revelația Mea și au ajuns să știe că M-am întors în trup pentru a-Mi face lucrarea între oameni este tot credința lor. Toți aceia care sunt loviți de cuvintele Mele dure și totuși li se aduce consolare de către ele și sunt mântuiți – nu s-a întâmplat asta datorită credinței lor? Cei care cred în Mine, dar care totuși suferă greutăți, nu au fost, de asemenea, respinși de lume? Cei care trăiesc în afara cuvântului Meu și fug de suferința încercării, nu rătăcesc cu toții prin lume? Ei sunt asemănători frunzelor toamnei care flutură ici și colo, fără niciun loc de odihnă, cu atât mai puțin cuvintele Mele de consolare. Cu toate că mustrarea și rafinarea Mea nu îi urmează, nu sunt ei cerșetori care umblă dintr-un loc în altul, rătăcind pe străzile din afara Împărăției Cerurilor? Este lumea într-adevăr locul tău de odihnă? Poți tu cu adevărat, evitând mustrarea Mea, să obții cel mai slab zâmbet de mulțumire de la lume? Poți tu să-ți folosești cu adevărat bucuria efemeră pentru a-ți acoperi goliciunea inimii, goliciunea care nu poate fi ascunsă? S-ar putea să fii capabil să-i înșeli pe toți din familia ta, dar pe Mine nu Mă poți înșela niciodată. Deoarece credința ta este prea slabă, nici în ziua de azi nu poți să găsești încă bucuria de a trăi. Acesta este îndemnul Meu pentru tine: în loc să-ți petreci întreaga viață în mediocritate de dragul trupului, îndurând toată suferința pe care o persoană abia poate să o suporte, ar fi mai bine să-ți petreci jumătate din viață consumându-te cu sinceritate pentru Mine. Cu ce scop te prețuiești atât de mult pe tine însuți și fugi de mustrarea Mea? Cu ce scop te ascunzi de mustrarea Mea de moment, doar pentru a culege o veșnicie de rușine, o eternitate de mustrare? Eu nu-i impun omului cu forța cerințele Mele. Dacă cineva este sincer dispus să se supună tuturor rânduielilor Mele, nu îl voi trata rău. Dar cer ca toți oamenii să creadă în Mine, așa cum a crezut Iov în Mine, în Iahve. Dacă credința voastră o depășește pe cea a lui Toma, atunci credința voastră va primi aprobarea Mea, loialitatea voastră Mă va mulțumi, iar voi veți găsi, cu siguranță, slava Mea în zilele voastre. Cu toate acestea, oamenii care cred în lume și care cred în diavolul cel rău au inimile împietrite, la fel ca masele din orașul Sodoma, cu nisip bătut de vânt în ochii lor și ofrande de la diavolul cel rău în gura lor, ale căror minți întunecate au fost de mult timp posedate de cel rău care a uzurpat lumea. Gândurile lor au căzut aproape în întregime prizoniere diavolului cel rău din vechime. Și astfel, credința omenirii s-a risipit în vânt și ei nu pot nici măcar să acorde atenție lucrării Mele. Tot ce sunt în stare să facă este o încercare slabă de a-Mi trata lucrarea cu superficialitate sau de a o analiza foarte grosolan, pentru că ei au fost mult timp posedați de otrava Satanei.

Eu cuceresc omenirea deoarece oamenii au fost creați de Mine și, mai mult, s-au bucurat de toate bogățiile creației Mele, totuși M-au și respins, nu au niciun loc pentru Mine în inimile lor, Mă văd ca pe o povară în existența lor și, chiar și după ce M-au văzut clar, tot Mă resping și își frământă creierii, gândindu-se la orice modalitate posibilă de a Mă „învinge”. Oamenii nu Îmi permit să îi tratez în mod serios sau să am de la ei cerințe stricte, nici nu-Mi permit să-i judec sau să le mustru nedreptatea. Departe de a li se părea ceva nou, ei se simt scârbiți de acest lucru. Și astfel, lucrarea Mea este să iau omenirea care Mă mănâncă, Mă bea și se bucură de Mine, dar nu Mă cunoaște, și să o înving, făcând-o să-și lase armele și să fugă în dizgrație. Apoi, luându-Mi îngerii, luându-Mi slava, Mă voi întoarce în sălașul Meu. Acțiunile oamenilor Mi-au frânt de mult inima și Mi-au făcut țăndări lucrarea, așa că intenționez să iau înapoi slava pe care a luat-o cel rău, înainte să plec fericit lăsând omenirea să-și trăiască viața mai departe, să continue să „trăiască și să lucreze în pace și mulțumire”, să-și continue „cultivarea câmpurilor”, și nu voi mai interveni în viața lor. Dar acum intenționez să iau înapoi în întregime slava Mea din mâna celui rău, să iau înapoi întreaga slavă pe care am lucrat-o în om la crearea lumii. Nicicând nu o voi mai revărsa asupra rasei umane pe pământ. Căci oamenii nu numai că nu au reușit să mențină slava Mea, ci au schimbat-o pentru chipul Satanei. Oamenii nu prețuiesc venirea Mea, nici nu apreciază ziua slavei Mele. Ei nu sunt bucuroși să accepte mustrarea Mea, cu atât mai puțin sunt ei dispuși să-Mi înapoieze slava, nici nu sunt dispuși să arunce otrava celui rău. Omenirea continuă să Mă înșele în același vechi mod, oamenii încă poartă zâmbete strălucitoare și chipuri fericite în același vechi mod. Ei nu sunt conștienți de adâncimile întunericului care va coborî asupra omenirii după ce slava Mea îi va părăsi. În special, nu sunt conștienți că atunci când ziua Mea va veni asupra întregii omeniri, le va merge și mai greu decât oamenilor din vremea lui Noe, căci ei nu știu cât de întunecat a devenit Israelul când slava Mea a plecat de la el, pentru că omul uită în zori cât de dificil i-a fost să treacă prin bezna nopții. Când soarele se ascunde din nou și întunericul coboară asupra omului, el va plânge din nou și va scrâșni din dinți în întuneric. Ați uitat, când slava Mea s-a depărtat de Israel, cât de greu a fost pentru israeliți să îndure acele zile de suferință? Acum este momentul în care vedeți slava Mea și este și momentul când împărtășiți ziua slavei Mele. Omul va plânge în mijlocul întunericului când slava Mea va părăsi țara spurcată. Acum este ziua slavei când Îmi fac lucrarea și este și ziua în care scutesc omenirea de suferință, căci nu voi împărtăși cu ea vremurile de chin și suferință. Doar voi cuceri complet omenirea și îi voi învinge cu totul pe cei răi din rândul omenirii.