Există mulți oameni care cred în Dumnezeu, dar puțini sunt cei care urmăresc adevărul. Cum puteți discerne dacă cineva urmărește adevărul? Cum puteți evalua dacă cineva este o persoană care urmărește adevărul? Să presupunem că există o persoană care a crezut în Dumnezeu timp de șapte sau opt ani. Ea poate rosti multe cuvinte de doctrină, are un vocabular spiritual, îi ajută adesea pe alții, pare foarte entuziastă, este capabilă să se lepede de lucruri și își îndeplinește îndatoririle cu multă vigoare. Cu toate acestea, nu se poate vedea că pune în practică mare parte din adevăr, nici că este capabilă să discute despre experiențe reale de intrare în viață, cu atât mai puțin se poate percepe o schimbare în viața-firea sa. Se poate spune cu certitudine că o astfel de persoană nu urmărește adevărul. Dacă cineva iubește în mod real adevărul, după o perioadă de timp, va fi capabil să vorbească despre înțelegerea sa și va putea, cel puțin, să acționeze conform principiilor; va avea o anumită experiență de intrare în viață și va arăta, măcar, unele schimbări în comportament. Cei care urmăresc adevărul au o stare spirituală care se îmbunătățește constant, credința lor în Dumnezeu crește treptat, au o oarecare înțelegere a ceea ce dezvăluie și a firilor lor corupte și au o experiență personală și o înțelegere autentică a modului în care Dumnezeu lucrează pentru a-i salva pe oameni. Toate aceste lucruri se înalță treptat în ei. Dacă vedeți aceste manifestări într-o persoană, puteți ști cu certitudine că aceasta este o persoană care urmărește adevărul. Oamenii sunt destul de entuziaști atunci când ajung pentru prima dată să creadă în Dumnezeu, dar nu știu nimic despre credința în El. Consideră că să crezi în Dumnezeu înseamnă să fii o persoană bună și să mergi pe calea cea dreaptă. Ulterior, prin mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu și prin ascultarea predicilor și a părtășiei, ei sunt capabili să discearnă diverse aspecte. Își dau seama că oamenii au firi corupte, că ar trebui să caute adevărul pentru a le rezolva, că ar trebui să accepte mântuirea din partea lui Dumnezeu și înțeleg ce înseamnă să creadă în El. Dobândesc, treptat, o oarecare înțelegere a lucrării lui Dumnezeu și a intenției Lui de a mântui omenirea. Acest lucru se acumulează puțin câte puțin, iar ei pornesc, gradual, pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Înțelegerea și experiența lor cu privire la adevărurile-realități se înalță treptat, iar ei nu rămân blocați în interpretări literale sau în cuvintele doctrinei. Dacă o persoană a crezut în Dumnezeu timp de câțiva ani și continuă să rostească unele cuvintele de doctrină, spunând adesea câteva fraze de efect despre credința în Dumnezeu și se pare că aceasta merge destul de bine, dar nu poate vorbi despre experiența de viață sau despre cunoașterea de sine și nu este capabilă să discearnă non-credincioșii și oamenii răi, dacă aceste probleme există în ea, înseamnă că nu cunoaște lucrarea lui Dumnezeu și se poate stabili că nu a urmărit adevărul în cei câțiva ani în care a crezut în Dumnezeu. Acesta este un semn foarte clar.

Pentru a măsura dacă un conducător sau un lucrător deține adevărul-realitate, priviți mai întâi dacă părtășia lui conține mărturie adevărată și lumină nouă. Atunci când nu ați văzut unele persoane de câțiva ani, părtășia lor poate părea nouă și proaspătă inițial, deoarece pot vorbi cu o lumină nouă după ce au auzit o predică. Totuși, după ce petreceți două sau trei zile cu ele, încep să vorbească din nou despre experiențe mărunte și mărturii din trecutul lor, despre cum i-a salvat Dumnezeu și cum le-a acordat har și binecuvântări. În mai puțin de o săptămână, repetă acele experiențe superficiale și cunoștințe despre care au vorbit anterior. Este acesta un progres? Dintr-o singură privire, poți vedea că nu este un progres. După ce au crezut în Dumnezeu timp de mai mulți ani, sunt înzestrați cu o mulțime de cuvinte de doctrină și pot spune unele lucruri corecte, dar când li se întâmplă lucruri, tot sunt confuzi și nu le pot gestiona. Nu pot găsi adevărurile-principii, nici nu pot discerne oamenii. Este acesta un progres? (Nu.) Acesta nu este un progres. Deși și-au realizat îndatoririle timp de mai mulți ani, dacă îi întrebați dacă au ajuns să aibă loialitate față de Dumnezeu, nici ei nu înțeleg. În orice caz, sunt punctuali la fiecare adunare și par să-și îndeplinească îndatoririle în mod normal. Dar dacă îi întrebați dacă au suferit vreo transformare autentică, nu pot oferi un răspuns clar. Aceasta este o problemă. Arată că nu înțeleg adevărul. Dacă ar înțelege adevărul, ar putea să vadă clar aceste probleme. Unii oameni obțin câteva rezultate în îndatoririle lor, dar dacă îi întrebați de ce își îndeplinesc îndatoririle, ei pot spune doar că ființele create ar trebui să îndeplinească îndatoriri, dar detaliile nu le sunt clare. Dacă îi întrebi dacă dețin principii de practică în îndeplinirea îndatoririlor lor, nu pot aprecia acest lucru. Ai spune că își pot realiza îndatoririle în mod adecvat? (Nu, nu pot.) Acesta nu este un progres. Nu este deranjant să nu faci niciun progres? Dacă îi întrebi cum abordează faptul de a fi emondați în timp ce își îndeplinesc îndatoririle, spun că aud, sunt ascultători și nu se împotrivesc. Aveau acest principiu cu mai mulți ani în urmă, îl au și acum și nu s-a schimbat. În orice caz, fac doar ceea ce li se spune. În cazul în care îi întrebi dacă au înțeles ceva din faptul că au fost emondați, dacă și-au descoperit propria stare de răzvrătire și propria natură coruptă sau dacă a devenit mai profundă cunoașterea lor de sine, ei nu știu sau nu înțeleg nimic din toate acestea. În orice caz, se țin de o regulă: atunci când se confruntă cu emondarea, trebuie să asculte, să-și ajusteze mentalitatea, să nu se împotrivească sau să se justifice și trebuie să îndure și să asculte supuși. Aceasta a fost perspectiva lor înainte și este mai abitir acum. Este aceasta o manifestare a dobândirii adevărului? (Nu.) În procesul de a crede în Dumnezeu, acești oameni nu au intrat în realitatea niciunui aspect al adevărului și nu au stăpânit principiile niciunui aspect al adevărului. Chiar dacă li se spune: „Când ți se întâmplă ceva, trebuie să practici adevărul, să stăpânești adevărurile-principii și să nu te abați de la acest obiectiv”, ei tot nu știu cum să caute adevărurile-principii când li se întâmplă ceva, nu sunt meticuloși și se descurcă așa. Pare că se țin de direcția generală, că sunt ascultători și atenți, că fac bine lucrarea pe care o au la îndemână, nu superficial, și că pot proteja interesele bisericii, dar înțeleg ei detaliile fiecărui aspect al adevărului? Le pot pune în practică? Acest lucru depinde de măsura în care oamenii au o cunoaștere și o experiență adevărată despre fiecare aspect al adevărului. Ei nu cunosc relația dintre aspectele adevărului sau care aspecte ale adevărului și care stare sunt implicate în mod specific când se întâmplă ceva sau care fire a cauzat acea stare. Dacă doi oameni spun același lucru, ei nu cunosc diferențele dintre naturile celor doi oameni și nici nu știu cum să-i trateze. Reprezintă asta înțelegerea adevărului? Aceasta nu este înțelegerea adevărului. Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de trei până la cinci ani, dar nu cunoști partea practică a acestor adevăruri și dacă ai crezut în Dumnezeu timp de opt sau zece ani și tot nu o cunoști, atunci nu ai dobândit adevărul. Ce vă lipsește acum? Majoritatea oamenilor cred în Dumnezeu ca și cum s-ar ține de o linie de front, crezând că, atât timp cât se țin de cuvintele „credință în Dumnezeu” până la sfârșit, vor reuși. Cu toate acestea, ei nu iau inițiativa de a căuta sau de a accepta adevărul; nu reușesc să-și îndeplinească bine îndatoririle, să rămână fermi în mărturia lor și să-l învingă pe dușman, Satana, și nu au dobândit adevărul și viața. Ce greșeală gravă! Atât de jalnic este să ai credință în Dumnezeu timp de mulți ani, fără experiențe de viață. Când oamenii pică într-o astfel de stare, ei doar se țin ocupați zilnic, la suprafață, respectă unele regulamente, nu încalcă decretele administrative din acest domeniu și termină lucrarea pe care o au la îndemână. În ochii oamenilor, acest lucru este considerat adecvat, iar dacă evaluezi această stare folosind adevărul, ei nu au comis o greșeală îngrozitoare. Ce credeți despre acest mod de a crede? (Lui Dumnezeu nu Îi place.) Acest răspuns este doar doctrină. Din perspectiva ta, acest tip de credință nu poate obține adevărul, pentru că nu faci progrese niciodată. Când, pentru o perioadă de timp, casa lui Dumnezeu vorbește despre adevărurile legate de cunoașterea lui Dumnezeu, tu te concentrezi asupra cunoașterii lui Dumnezeu; când vorbește despre schimbarea firii, te concentrezi asupra schimbării firii; când vorbește despre cunoașterea lui Dumnezeu întrupat, te concentrezi asupra cunoașterii lui Dumnezeu întrupat; când vorbește despre viziunile lucrării lui Dumnezeu, te concentrezi asupra adevărurilor legate de viziuni; când vorbește despre adevărurile ce țin de răspândirea Evangheliei, te concentrezi asupra acestui aspect al adevărului. Asculți și înțelegi orie spune casa lui Dumnezeu, așa că, atunci când nimeni nu va ține predici ca să te aprovizioneze, vei avea propria ta cale? Vei mai fi capabil să mergi înainte? Cum vei merge? De exemplu, când, la adunări, oamenii au părtășie despre ce este supunerea față de Dumnezeu, spui: „Nu am o experiență foarte profundă despre asta, simt doar că supunerea față de Dumnezeu este crucială.” Când oamenii te întreabă cum practici supunerea față de Dumnezeu, spui: „Să te supui lui Dumnezeu înseamnă să te gândești la ceea ce spune Dumnezeu atunci când ți se întâmplă ceva și să practici conform cuvintelor Lui.” Atunci când oamenii îți cer să ai părtășie despre mai multe detalii și ce trebuie să faci dacă nu te poți supune atunci când ți se întâmplă ceva sau ce trebuie să faci atunci când sunt în joc interesele personale, spui: „Nu am experimentat încă aceste lucruri.” Asta înseamnă că nu ai obținut pătrundere. Pentru o vreme, casa lui Dumnezeu vorbește despre adevăruri legate de cunoașterea lui Dumnezeu. Atunci când o persoană te întreabă dacă ai făcut progrese în cunoașterea lui Dumnezeu, tu spui: „Am făcut progrese. Cred că a-L cunoaște pe Dumnezeu este cel mai important lucru în credința în El. Dacă oamenii nu Îl cunosc pe Dumnezeu, Îi vor ofensa întotdeauna, iar dacă fac mereu acest lucru, vor cădea în întuneric, vor fi capabili doar să spună cuvinte superficiale și nu vor înțelege niciun adevăr, vor fi la fel ca necredincioșii – întotdeauna vor face lucruri care contravin adevărului și care se împotrivesc lui Dumnezeu.” Acea persoană întreabă din nou: „Deci, cum Îl cunoști pe Dumnezeu? Atunci când experimentezi lucrarea, suveranitatea și îndrumarea lui Dumnezeu în viața ta de zi cu zi, în ce lucruri Îl recunoști pe Dumnezeu care te călăuzește și în ce lucruri poți simți clar suveranitatea lui Dumnezeu? Cum înțelegi suveranitatea lui Dumnezeu? În viața reală, pe baza a ceea ce simți și sesizezi, ce aspect al firii lui Dumnezeu vezi în suveranitatea Sa?” Dacă nu ești capabil să spui nimic, asta dovedește că nu ai experiență. Dacă spui: „Există un singur lucru în care simt îndrumarea lui Dumnezeu”, aceasta este doar o senzație și nu înseamnă că ai cunoaștere despre Dumnezeu. De fapt, în viața reală, totul este condus, rânduit și predestinat de Dumnezeu. Dacă oamenii au experimentat multe, pot simți că nimic nu este simplu și că totul se întâmplă pentru ca aceștia să tragă învățăminte, să vadă suveranitatea și atotputernicia lui Dumnezeu și, în cele din urmă, să ajungă să cunoască firea lui Dumnezeu. Doar când vei obține acest rezultat, vei ști cum să te supui lui Dumnezeu conform voii Sale, atunci vei avea pe deplin o cale de urmat în practica ta. Cu acest nivel de experiență, nu devine tot mai puternică doar credința unei persoane, dar, cel mai important lucru este că are o înțelegere a firii lui Dumnezeu și știe cum să I se supună. Asta înseamnă să dobândești adevărul.

Unii oameni au întotdeauna abateri în urmărirea adevărului; ca să se laude, ei se concentrează mereu asupra unor discuții lipsite de conținut, despre unele doctrine spirituale și teorii deșarte. Ce părere aveți despre acest tip de urmărire? Indiferent dacă voi credeți că sunteți persoane care urmăresc sau nu adevărul, întrebarea cea mai importantă, în acest moment, este dacă ați dobândit unele lucruri practice și anume, cunoștințe practice? (Am câștigat ceva.) Ce ați câștigat? Puteți să apreciați? (Am dobândit o oarecare înțelegere și informații asupra modului în care oamenii sunt corupți de Satana și asupra acestei lumi rele). Ați dobândit ceva cunoștințe. Deci, pot aceste cunoștințe să îți schimbe direcția în viață, scopul și principiile de comportament în viața reală? Indiferent de grupul de oameni în mijlocul cărora trăiești, pot această cunoaștere și adevărurile pe care le-ai înțeles să-ți influențeze viața și scopul tău în viață? Dacă nu te pot schimba complet, trebuie, măcar, să existe unele schimbări și o oarecare înfrânare în ceea ce spui și ce faci. În acest moment, nu cumva cei mai mulți dintre voi sunt încă blocați la acest nivel în ceea ce privește statura? (Ba da.) Acest lucru necesită creștere. Dacă înțelegerea ta cu privire la adevăr este prea superficială, nu este bine, și nici nu este bine să poți să exprimi puțină doctrină și să fii puțin înfrânat. Trebuie să înțelegi adevărul pentru a avea o cale de a-l practica și pentru a fi capabil să îți schimbi scopul în viață. Dacă toate adevărurile pe care le-ai înțeles și predicile pe care le-ai ascultat au fost deja acceptate în inima ta și îți pot influența viața, pot schimba direcția și scopul comportamentului tău și principiile acestuia, nu este acest lucru puțin mai bun decât efectele obținute prin acceptarea unei oarecare rețineri? În momentul de față, voi sunteți blocați în acceptarea înfrânărilor și în respectarea regulilor – este aceasta calea pentru a practica și a intra activ? Categoric nu. Dacă rămâneți blocați pentru totdeauna în acceptarea înfrânărilor sau în respectarea regulilor, care vor fi consecințele? Veți putea să intrați în adevărul-realitate? Veți fi capabili să treceți printr-o schimbare reală? În plus, în timp ce sunteți înfrânați și urmați reguli, ați obținut vreun rezultat în practicarea adevărului? Niciunul. Prin urmare, concentrarea asupra înțelegerii adevărului rămâne cel mai important lucru. Dacă sunteți înfrânați și respectați regulile nu înseamnă că înțelegeți adevărul, cu atât mai puțin că îl practicați. A fi înfrânat și a respecta regulile o viață întreagă nu va avea ca efect înțelegerea și practicarea adevărului. Este inutil! Prin urmare, oricâtă suferință îndură cineva din cauza faptului că este înfrânat și urmează regulile, nu are nici cea mai mică valoare sau semnificație.

După ce ați ascultat predici și ați înțeles adevărul, ați experimentat vreo schimbare reală? De exemplu, gândindu-vă că urmărirea precedentă a cunoștințelor și a teoriilor iluzorii, precum și urmărirea faimei, câștigului și statutului nu reprezintă credința în Dumnezeu, ci aparține, mai degrabă, credinței religioase și că, să urmăriți faima, câștigul și statutul este josnic și că, dacă trăiți și vă comportați astfel, veți deveni în întregime demoni care ar trebui să meargă în iad și că este prea dureros să trăiți astfel. Aveți această experiență și aceste cunoștințe? Ce experiență personală ai? Aceea că urmărirea cunoașterii, a prestigiului, a profitului și a statutului este atât de obositoare! Simți că există prea multe dispute, că sunt prea multe necazuri și că viața este obositoare și prea dureroasă dacă o trăiești printre necredincioși. Spui: „Nu pot trăi așa. Dacă trăiesc ca ei, voi suferi la fel de mult ca ei. Trebuie să mă despart de modul lor de viață.” Este aceasta experiența ta directă? Ai experimentat profund faptul că omenirea coruptă nu acceptă câtuși de puțin adevărul, că toți se luptă, uneltesc și încearcă să se înșele unii pe alții, că se subminează reciproc în secret și că se bat până la vărsare de sânge pentru un mic profit. Ai experimentat cum niciunul dintre ei nu vrea să meargă pe calea corectă a vieții și că, în schimb, se bazează pe șmecherii și scheme pentru a face lucruri. Ce simți cel mai mult atunci când trăiești într-un astfel de mediu? Simți că nu există corectitudine sau dreptate în acea lume, că este prea ticăloasă și prea întunecată și că, acolo, oamenii trăiesc ca niște demoni. Crezi că, dacă ai încerca să fii o persoană bună, nu ar fi ușor și nu ai putea reuși. Simți că, dacă ai dori să te adaptezi la acea lume, ar trebui să devii și tu un demon și să trăiești ca unul, pentru a te putea integra în grupurile de demoni și a te alătura tendințelor sociale; ca să lupți pentru o bucată de mâncare, pentru propriile mijloace de trai și propria supraviețuire, ar trebui să te lupți cu ei și să spui și să faci lucruri care sunt împotriva voinței tale. Să trăiești astfel, în fiecare zi, ar fi atât de obositor, dar dacă nu ai trăi așa, oamenii te-ar exclude și nu ai avea cum să trăiești. În acest fel de mediu de viață, ce ai experimentat? Durere, chin și neputință. Ai experimentat ticăloșia, cruzimea și întunericul care există între oameni și nu poți vedea lumina vieții umane. Când ai ajuns să crezi în Dumnezeu și te-ai concentrat asupra citirii cuvintelor Lui, ce ai experimentat? (Am înțeles adevărul în inima mea, am simțit că este mai bine să cred în Dumnezeu și am simțit mângâiere în inimă). Cât trăiești în casa lui Dumnezeu, te simțiți fericit, ai parte de binecuvântările lui Dumnezeu și poți înțelege multe adevăruri; atunci când ești cu frații și surorile tale, vă puteți ajuta și sprijini reciproc, vă puteți trata în mod egal și puteți trăi în armonie. În fiecare zi, te simți în largul tău în inima ta, liber și descătușat. Nu trebuie să te îngrijorezi că vei fi înșelat și nu mai ești asuprit și tratat greșit de alții. Răufăcătorii sunt, treptat, dezvăluiți și alungați, iar ei devin din ce în ce mai puțini. Casa lui Dumnezeu este stăpânită de adevăr și de Dumnezeu. Aleșii lui Dumnezeu pot vorbi liber, fără restricții; ei au dreptul de a alege și dreptul de a da în vileag persoanele rele. Cei care nu acceptă adevărul și care, în plus, sunt capabili să facă rău sunt, treptat, îndepărtați. Nu există fenomene cu oameni chinuiți sau reprimați în casa lui Dumnezeu. Dacă există o problemă, toată lumea o discută. Dacă există o problemă, conducătorii și lucrătorii au părtășie despre adevăr pentru a o rezolva. Oamenii ajung, treptat, să înțeleagă adevărul și apar din ce în ce mai puține dintre acele lucruri nelegiuite. Aleșii lui Dumnezeu pot să accepte cu toții adevărul, pot fi înfrânați de adevăr și pot face unele schimbări în ceea ce privește cuvintele și faptele lor. Dacă cineva face rău, toată lumea îl poate vedea clar și îl poate raporta. Prin urmare, sunt din ce în ce mai puțini oameni răi în casa lui Dumnezeu. Acum, simți din ce în ce mai mult că mediul din casa lui Dumnezeu este cu adevărat bun – frații și surorile se iubesc unii pe alții și oricine are dificultăți sau abateri poate obține ajutor; oricine are greutăți le poate rezolva, iar dacă există probleme care nu pot fi rezolvate, oamenii pot privi la Dumnezeu, se pot baza pe El și le pot rezolva conform cuvintelor Sale. Viața în casa lui Dumnezeu te face să te simți fericit și plin de speranță, poți vedea lumina și te poți bucura pe deplin de dragostea și de mântuirea din partea lui Dumnezeu. Acest mediu este foarte benefic pentru progresul oamenilor în viață. Trăind în biserică, în acest mediu care deține adevărul, poți înțelege, treptat, adevărul, inima îți devine, gradual, mai luminoasă și vei simți libertate și eliberare. Acestea sunt rezultate obținute prin înțelegerea adevărului. Există o caracteristică evidentă a oamenilor care au dobândit adevărul: sunt relativ liberi și descătușați. Ei nu au nevoie să fie înfrânați, adevărul le va influența cuvintele și faptele și le va schimba modul de viață și direcția. Când vei ajunge să ai o inimă cu frică de Dumnezeu și când vei avea o inimă care se teme de îndrumarea lui Dumnezeu, natura lucrurilor pe care le faci va fi complet diferită de ceea ce făceai înainte, când adoptai autocontrolul și înfrânarea. În aceste circumstanțe, dacă ți s-ar da un statut și ai avea ocazia și condițiile potrivite pentru a-i chinui pe alții, ai mai face-o? (Nu.) De ce nu? Din cauză că nu ai în plan să chinui oamenii sau pentru că nu ai capacitatea de a-i chinui? (Pentru că firea mea se va fi schimbat.) Așa este, vei avea o inimă cu frică de Dumnezeu și vei avea principii și o referință în acțiunile tale. În acest moment, indiferent de ispitele cu care te vei confrunta, vei putea spune din inimă: „Lui Dumnezeu nu-I place să fac acest lucru și nu pot face lucruri care Îl ofensează pe Dumnezeu.” Statura ta va ajunge în mod natural la acest nivel și vei fi capabili să spui astfel de cuvinte. Chiar acum, poți să ajungi în mod firesc la acest nivel? (Nu încă.) Acest lucru dovedește că adevărul nu a dat încă rezultate în tine; el doar îți înfrânează comportamentul, dar nu poate să îți înfrâneze ferm inima sau să îți schimbe direcția vieții, nici principiile și scopul comportamentului tău.

Acum ați început cu toții să vă concentrați asupra urmăririi adevărului în credința voastră în Dumnezeu, deci pe ce vă întemeiați comportamentul? Pe conștiință, pe valorile de referință pentru conduita umană și pe moralitate. Cât de departe sunt aceste lucruri de adevăr? Conștiința, valorile de referință pentru conduita umană și moralitatea sunt legate de adevăr? Nici pe departe. În cel mai bun caz, să te comporți pe baza conștiinței te poate face o persoană bună, dar nu corespunde cerinței lui Dumnezeu. Cerința lui Dumnezeu este ca oamenii să se comporte pe baza adevărului și să trăiască după cuvintele Sale. Când o persoană care crede în Dumnezeu poate pricepe adevărul, îl înțelege și îl pune în practică și se înfrânează în conformitate cu principiile adevărului, atunci aceasta se va fi maturizat. Dacă nu urmărește adevărul, nu se va maturiza niciodată. Unii oameni au început să urmărească adevărul și au luat o hotărâre, spunând: „Trebuie să fac tot posibilul să mă îndrept spre adevăr și să depun eforturi ca să practic potrivit cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului, să fac lucrurile conform regulilor, să acționez cu principii și limite și să mă abțin de la a face lucruri care ofensează firea lui Dumnezeu sau care sunt păcate în fața Lui, fără a avea nevoie de nimeni care să mă gestioneze, să mă înfrâneze sau să mă supravegheze pentru a face acest lucru. Deși nu mă supraveghează nimeni, dacă fac ceva care va ofensa firea lui Dumnezeu, nu va fi cu o inimă cu frică de Dumnezeu și Îl va jigni, nu voi face acel lucru sub nicio formă. Chiar dacă am această idee în inima mea, mă pot înfrâna – nu trebuie să o duc la îndeplinire”. Această stare este activă și pozitivă. De exemplu, să zicem că în casa lui Dumnezeu i se cere cuiva să protejeze un obiect prețios și doar câteva persoane știu despre acest lucru. Atunci când alți oameni știu despre această chestiune, acea persoană este capabilă să aibă grijă de acel obiect, să fie preocupată de el și să împiedice pierderea, deteriorarea, furtul sau distrugerea lui. În același timp, ea este, de asemenea, capabilă să se înfrâneze de la a fi lacomă și posesivă, iar în inima ei, sfințește cu desăvârșire acest obiect. Nu este aceasta o persoană bună? Din perspectiva actuală, se poate spune că este o persoană bună pentru că nu are vreo idee sau vreun gând de a-și însuși în mod necorespunzător obiectul. Mergând mai departe, este capabilă să protejeze acest obiect cu o loialitate totală față de postul său și își asumă această responsabilitate din toată inima și cât mai bine posibil și se poate spune că îi dedică toată inima și că își face bine treaba. Însă, într-o zi, lucrurile se schimbă. Unele dintre persoanele care știau despre această chestiune sunt arestate și încarcerate, iar altele sunt transferate în diferite locuri. Acea persoană este singura care a rămas și care știe despre acest obiect. În aceste circumstanțe, oare mediul ei nu s-a schimbat? Da, mediul i s-a schimbat, iar încercarea a sosit. Inițial, inima îi rămâne neclintită și continuă să protejeze obiectul cu seriozitate și responsabilitate, fără alte gânduri. Ulterior, aude că persoanele care știau despre acesta au dispărut. Chiar și atunci, continuă să se gândească: „Nu pot concepe niciun plan legat de acest obiect; trebuie să continui să îl protejez bine. Chiar dacă oamenii nu știu despre el, Dumnezeu știe!” Nu este aceasta o persoană bună? (În prezent, încă pare a fi o persoană bună.) De ce? Pentru că, atunci când ne luam după standardele unei persoane bune, dacă cineva poate atinge acest nivel, este deja foarte bun. Dar, într-o zi, apare o criză majoră în familia ei, are nevoie urgentă de bani și nu are suficienți la îndemână. Mediul i s-a schimbat din nou, iar când mediul se schimbă, vine iarăși timpul pentru a fi testată. La început, încă ia în considerare împrumutul de bani, dar după două sau trei încercări nereușite, inima începe să i se agite: „Nu dețin eu un obiect prețios? Nu este absurd să împrumut bani, când am ceva chiar în fața mea? Nimeni nu știe că eu protejez acest obiect. În plus, acest obiect doar strânge praf aici. Nu este pur și simplu corect să îl folosesc? Aș putea la fel de bine s-o fac!” Apoi are un gând mai bun, logic: „Nu a fost acest lucru pregătit pentru mine de Dumnezeu? Dumnezeu îmi arată harul Său, slavă Ție, Dumnezeule!” Cu cât se gândește mai mult, cu atât simte că acesta este lucrul potrivit de făcut. După două sau trei zile de contemplare, se simte liniștită în inima ei și conștiința nu o mustră. În final, decide: „Pur și simplu voi folosi acești bani!” Ce s-a întâmplat? (A început să se producă o schimbare în gândirea ei.) Cum a apărut această schimbare în gândirea ei? (A fost provocată de mediul înconjurător.) Deci, există o problemă cu mediul? Mediul a schimbat-o? (Nu.) Atunci cum putem descrie acest lucru în mod precis? Când mediul i s-a schimbat de două ori anterior, de ce inima ei nu a ezitat atunci? (Încă nu era o vreme a sărăciei extreme și a frustrării.) Înainte de a ajunge în acest punct, gândurile lăuntrice reale și firile adevărate ale unei persoane nu vor fi expuse. În acel moment, putem spune că această persoană Îi este loială lui Dumnezeu? Sau că iubește adevărul? Am putea spune că da, pentru că atunci când a protejat jertfa, a putut să o facă din toată inima și cu toată puterea, fără alte idei sau gânduri active. Nu a conceput niciodată planuri despre acel obiect – ce persoană minunată! Totuși, când mediul ei de trai s-a schimbat și s-a simțit prinsă în capcană, fără o cale de scăpare, gândurile active au apărut, iar ea a început să conceapă planuri despre jertfă. De fapt, nu este vorba că nu avea aceste gânduri anterior, ci le ascundea în inima ei. Când a dat de un mediu propice, gândurile ei au ieșit natural la suprafață, ca apa de izvor. În final, chiar a găsit „motive” pentru acest lucru, spunând că a fost pregătit pentru ea de către Dumnezeu. Când s-au găsit aceste „motive”, nu a fost oare dată în vileag natura ei ticăloasă? Unde s-au dus loialitatea, bunătatea și simțul dreptății ei? (Au dispărut.) Așadar, manifestările ei anterioare au fost doar teatru? Nu au fost teatru; au fost, de asemenea, dezvăluiri firești, dar nu au fost adânci. Au fost cele mai superficiale dezvăluiri, fenomene de suprafață. Există unele iluzii printre fenomenele de suprafață ale umanității și, uneori, oamenii nu-și pot da seama de ele și sunt ușor induși în eroare. De exemplu, unii oameni par să-și îndeplinească îndatoririle foarte bine timp de șase luni sau un an, dar după un an, devin negativi. După doi ani, s-ar putea să plece și să se întoarcă în lumea profană; unii pentru a face bani, iar alții pentru a-și trăi propria viață. Prin urmare, ar fi greșit să stabilești că sunt persoane care se sacrifică sincer pentru Dumnezeu, bazându-te pe performanța lor pe parcursul a șase luni sau a unui an. Comportamentul lor din acele șase luni sau un an este, de fapt, o iluzie, un entuziasm temporar. Când se confruntă cu anumite medii și ispite, adevărata lor față și impuritățile din intențiile care stau la baza credinței lor în Dumnezeu sunt date în vileag. Nu este așa? Nu s-au schimbat deloc. Ce anume Își dorește Dumnezeu să schimbe în oameni? Ce probleme Își dorește Dumnezeu să rezolve prin faptul că îi face pe oameni să accepte adevărul? (Aspectele din natura umană.) Exact, aspectele din natura umană trebuie rezolvate. Când nu li s-a întâmplat nimic, oamenii au o referință morală fundamentală și nu profită de alții. Mai ales cei în vârstă spun adesea: „Nu râvni la bunurile altora și nu te despărți de ale tale”. Adică, să nu dai ușor bunurile proprii și să nu devii lacom sau să nu ai gânduri avide față de bunurile altora. Acest lucru este doar ceea ce ar trebui să aibă umanitatea normală și nu se încadrează în adevăr. Deci, pot oamenii să realizeze acest lucru? (Nu pot.) Oamenii nici măcar nu pot realiza acest lucru și, totuși, spun să nu ai gânduri avide. Să acapareze bunurile altora fără ca măcar să aștepte ca gândurile avide să apară în el – acesta este rezultatul dominării din partea naturii omului. Atât timp cât mediul permite, oamenii nici măcar nu trebuie să se gândească la asta, ei își vor dezvălui natura ticăloasă dinlăuntrul lor și firile vicioase, lacome și înșelătoare. În ceea ce privește persoana care și-a însușit jertfa în exemplul pe care tocmai l-am menționat, care dintre ideile și manifestările ei au fost înșelătoare? (Și-a însușit jertfa lui Dumnezeu, pretinzând că Dumnezeu a pregătit acest lucru și că i-a arătat o cale de scăpare.) Acesta este un lucru înșelător, înseamnă să te înșeli atât pe tine, cât și pe alții. S-a păcălit pe ea însăși și a încercat să-L păcălească și pe Dumnezeu. A folosit aceste cuvinte plăcute auzului pentru a se amăgi și pentru a-și liniști conștiința, astfel încât să poată evita acuzațiile acesteia. Mai mult, și-a născocit o minciună frumoasă și a vrut să folosească această minciună pentru a-L înșela și păcăli pe Dumnezeu. Nu este acesta un lucru înșelător? (Ba da.) Este înșelător. Când te confrunți cu astfel de medii și natura ta dă naștere la gânduri și te face să vrei să faci ceva, în primul rând, conștiința ta își va face efectul înlăuntrul tău, iar apoi adevărurile pe care le înțelegi își vor face, de asemenea, efectul, făcându-te să-ți dai seama că a gândi în acest fel nu te va duce nicăieri, că este un lucru detestabil și ticălos și că lucrurile pe care le gândești și ceea ce crezi nu sunt adevărul. Deși, momentan, ai impulsul de a face acest lucru, după ce te rogi lui Dumnezeu, te gândești: „Nu pot face asta, L-ar ofensa pe Dumnezeu. Este o ticăloșie! Să fac acest lucru este incompatibil cu adevărul și nu ar însemna, oare, să-L înșel pe Dumnezeu? Nu pot face niciodată acest lucru. Acesta este un lucru sfințit, Îi aparține lui Dumnezeu și nu trebuie atins sub nicio formă. Deși nimeni nu știe despre acest lucru și doar Dumnezeu știe despre el, tocmai pentru că doar El știe, eu nu pot să-l ating în niciun caz.” Dacă cineva poate gândi în acest mod, atunci are cu adevărat statură. Dacă s-ar baza pe bunele intenții și pe referința morală, ar putea să se înfrâneze? Ar putea garanta că nu ar fura jertfa? (Nu ar putea.) Ce trebuie să dețină o persoană pentru a realiza acest lucru? (Trebuie să aibă frică de Dumnezeu în inima sa.) Doar adevărurile pe care le înțelegi, cunoașterea ta despre Dumnezeu și frica de El din inima ta pot să îți înfrâneze inima și acțiunile și să determine ce cale alegi și cum te porți, în conformitate cu voia lui Dumnezeu. În afară de adevăr și de cuvintele lui Dumnezeu, mai există și alt lucru ce-i poate ajuta pe oameni să realizeze asta? Nu, nu există. Aceasta este singura cale; te poate face să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău. Indiferent de tipul de medii pe care le întâlnești, fie că sunt încercări sau ispite, acestea nu îți pot schimba loialitatea și supunerea față de Dumnezeu. Odată ce ți-ai întărit hotărârea, aceasta nu se va schimba niciodată. Indiferent de cât de dificil este mediul pe care îl întâlnești, chiar dacă este o ispită deosebit de mare pentru tine, hotărârea ta și principiile tale de acțiune vor rămâne neschimbate. În felul acesta, vei fi ferm în mărturia ta și vei dobândi adevărul. Dumnezeu nu te va încerca din nou în legătură cu această chestiune. Vei fi depășit-o și vei fi rămas ferm. În acest moment, pot majoritatea oamenilor atinge această statură? (Nu pot.) Încă nu o pot atinge, ceea ce dovedește că adevărul nu a devenit viața lor. Atunci, ce lucruri reprezintă viața lor acum? Filosofiile Satanei despre interacțiunile lumești, otrăvurile Satanei și anumite instincte umane, adică de a respecta referința moralității și a comportamentului uman, precum și unele doctrine și expresii spirituale pe care le-au dobândit după ce au ajuns să creadă în Dumnezeu. După ce au priceput aceste lucruri, oamenii gândesc mereu: „Am dobândit adevărul. Am înțeles atât de multe în credința mea în Dumnezeu. M-am schimbat și am câștigat ceva”. Ce au câștigat de fapt? Sunt doar lucruri de suprafață. Înseamnă doar că au o oarecare înfrânare în comportamentul lor și că acesta este, oarecum, mai controlat. În plus, pot să reflecteze într-un mod pozitiv în mintea și în inima lor și să se gândească mai mult la lucruri pozitive. Datorită influenței mediului lor, a faptului că ascultă des predici, precum și a celui că-și îndeplinesc bine îndatoririle și sunt în contact cu lucruri pozitive din ce în ce mai frecvent, sunt influențați în moduri pozitive. Acestea sunt beneficiile și schimbările pe care mediul din biserică le aduce oamenilor. Însă cât de mari și cât de numeroase sunt schimbările pe care adevărul le aduce oamenilor? Acest lucru depinde de ce urmăresc. Dacă tu chiar ești o persoană care urmărește adevărul, atunci vei avea întotdeauna ceva de câștigat în ceea ce privește aspectele practice ale adevărului și vei câștiga puțin și vei înțelege puțin în fiecare etapă. În inimile lor, oamenii înțeleg și simt dacă au câștigat ceva sau nu. Ce simt majoritatea oamenilor acum? Că, pe baza bunelor lor intenții fac adesea, cu sârguință și în mod deliberat, unele fapte bune, lucruri despre care oamenii cred că sunt făcute conform conștiinței și rațiunii și lucruri care nu îi vor face să fie acuzați sau criticați de alții. Deși sunt fapte bune, nu se poate spune că acestea reprezintă practicarea adevărului. Nu este așa? (Ba da.) Majoritatea oamenilor au un principiu fundamental pentru acțiunile lor, și anume să acționeze conform conștiinței lor. Simt că adevărul este prea profund, prea abstract și că pare prea departe de oameni. Oamenii nu înțeleg bine adevărul și nu-l pot explica clar, astfel încât acționează- pur și simplu- conform conștiinței lor și se descurcă de la o zi la alta. Unii oameni nici măcar nu își dau seama de conștiință și nu acționează conform standardelor conștiinței. Unii își îndeplinesc îndatoririle fără să obțină niciun rezultat; ei doar trăiesc pe seama altora și se bucură de harul lui Dumnezeu, fără să dea nimic în schimb, fără nicio vină în inima lor. Au acești oameni conștiință și rațiune? Dacă îi întrebi: „Ce părere ai despre felul în care trăiești?”, ei spun: „Voia lui Dumnezeu este măreață, nu pot să o ating. Oricum, sunt o persoană care crede sincer în Dumnezeu și nu am făcut rău. Sunt împăcat în inima mea”. Oare astfel de oameni practică adevărul? Deși își îndeplinesc îndatoririle, oare se sacrifică ei sincer pentru Dumnezeu? Din perspectiva omului, pare că își îndeplinesc îndatoririle, dar nu obțin niciun rezultat din ele. Poate Dumnezeu să-i aprobe? Ei ar putea spune: „Îmi îndeplinesc îndatoririle conform conștiinței mele, nu sunt inactiv, nu sunt leneș și plătesc un preț”. Însă oare acest standard al conștiinței reprezintă practicarea adevărului? Când aveți timp, ar trebui să reflectați, să găsiți un subiect despre care să aveți părtășie împreună și să vedeți cum ar trebui să acționați pentru a practica adevărul. Nu vă opriți doar la standardul conștiinței sau la standardele faptului de a fi o persoană bună și de a avea un comportament bun. Nu vă mulțumiți să fiți persoane care caută să le facă pe plac oamenilor. Trebuie să urmăriți și să ajungeți la înălțimea adevărului. Doar în acest mod puteți să vă îngrijiți de voia lui Dumnezeu și să intrați în adevărul-realitate. Dacă tu cauți întotdeauna să îți mulțumești conștiința și crezi că te descurci bine atât timp cât nu încalci referința morală, atunci vei rămâne mereu în acest cadru atunci când faci ceva și nu îl vei depăși, ceea ce înseamnă că adevărul nu va avea niciodată nimic de-a face cu tine. Dacă acțiunile și cuvintele tale nu au niciodată nimic de-a face cu adevărul, mai poți să dobândești adevărul? Îți va fi dificil să dobândești adevărul.

În antichitate, savanții studiau adesea cărțile „Învățăturile lui Confucius-Analectele”, „Tao Te Ching” și „Clasicul celor Trei Caractere”. Dădeau din cap toată ziua, ca și cum ar fi psalmodiat scripturile, având mereu pe buze zicale clasice. După ce citeau câteva cărți și memorau câteva poezii Tang și Song, se considerau cunoscători și își petreceau zilele ținându-le altora prelegeri, considerându-se foarte impresionanți. În toată viața lor, nu au fost capabili să realizeze nimic corect și s-au ghidat doar după acele câteva cărți ale înțelepților, pe care le citiseră. Nu înțelegeau și nu puteau să deducă nimic. Treceau pur și simplu prin viață, fără să realizeze ceva. Și totuși, se simțeau mulțumiți de sine în inimile lor, gândind că au înțeles multe și că sunt superiori tuturor celorlalți. Există o expresie care spune „a fi mai sfânt decât sfinții” – este foarte corectă, iar voi nu trebuie să trăiți sub nicio formă într-o astfel de stare. Unii oameni simt mereu că au în inimile lor cunoaștere, bunăvoință și dreptate. Prin urmare, se simt mai sfinți decât sfinții și cred că sunt pe deplin îndreptățiți să fie numiți oameni buni și gentilomi. Unii oameni prețuiesc în mod special loialitatea și ar încasa un glonț pentru prietenii lor. Unii oameni prețuiesc în mod deosebit conștiința și sunt capabili de a împlini cuvintele: „Bunătatea unei picături de apă ar trebui răsplătită cu un izvor care țâșnește”. Unii oameni nu se căsătoresc, își cultivă mintea și trupul prin auto-reflecție și urmăresc nemurirea. Unii oameni se dedică pe deplin studierii cărților înțelepților și nu acordă atenție problemelor exterioare. Acești așa-ziși oameni buni sunt cu adevărat oameni buni? Ei trăiesc prin cunoștințele lor, vorbesc și acționează cu puțină conștiință, deci se poate considera că acești oameni dețin adevărul-realitate? Se poate garanta că nu vor face rău? Unii oameni au intenții bune față de alții și fac în mod frecvent acte de caritate și oferă ajutor, așa că se consideră mari filantropi. Dar este corect să judeci dacă o persoană este bună sau rea bazându-te întotdeauna pe afirmațiile culturii tradiționale? Să folosești mereu standarde morale pentru a-i evalua pe alții și să te dai mare înseamnă să fii mai sfânt decât sfinții. Dețin acești oameni „mai sfinți decât sfinții” adevărul? Pot ei să accepte și să se supună adevărului? Cu siguranță că nu. Dacă ar dobândi putere și statut, ar putea ei să se opună lui Dumnezeu și să-i persecute în mod crud pe cei care cred în El? Sunt mai mult decât capabili să facă acest lucru, ceea ce arată că încă au răutate în natura lor și că natura lor este aceea a Satanei. Pe baza acestui fapt, se poate determina că aceia care trăiesc mereu prin cunoaștere și cultură tradițională sunt toți ipocriți, care pot face rău și I se pot împotrivi lui Dumnezeu. Unii oameni cred în Dumnezeu de mai mulți ani și totuși, surprinzător, nu au niciun discernământ cu privire la cultura și la cunoștințele tradiționale. Nu pot să înțeleagă în profunzime că, în esență, aceste lucruri sunt filosofii, logici și legi satanice și că sunt cunoștințe și o cultură care dăunează oamenilor. Dețin acești oameni adevărul-realitate? Oamenii care nu pot să vadă cultura și cunoștințele tradiționale așa cum sunt cu adevărat și nu au discernământ în ceea ce le privește, sunt oameni care nu înțeleg deloc adevărul și care nu posedă nici cea mai mică fărâmă de adevăr-realitate. Există oameni care cred că anumite tipuri de cunoștințe îi pot ajuta, de asemenea, pe oameni să fie buni și că aceste tipuri de cunoștințe îi învață pe oameni să facă fapte bune. Acest lucru este foarte greșit. Cunoștințele nu reprezintă viața; sunt un fel de reguli, sunt în opoziție cu adevărul și sunt o aberație. Indiferent de cât de înalte sau de profunde sunt cunoștințele unei persoane, ea nu poate să vadă cum este cu adevărat esența coruptă a omenirii sau propria natură sau cât de coruptă este omenirea. Atunci, la ce îi folosesc cunoștințele? Nu este aceasta cea mai superficială și înșelătoare doctrină? Ca teoria confucianistă și „Tao Te Ching” – cuvintele din aceste așa-zise cărți clasice ale înțelepților chinezi sunt înșelătoare, sunt minciuni care induc oamenii în eroare, sunt erezii și aberații ipocrite, sunt otrăvuri și logici satanice. Unii oameni venerează aceste lucruri ca fiind adevărul – mai sunt ei credincioși în Dumnezeu? Dacă tu crezi în Dumnezeu în inima ta, asculți predici și citești cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi, de ce nu poți înțelege adevărul? De ce nu poți face din adevăr scopul urmăririi tale? Acești oameni sunt cei mai nesăbuiți și întru totul ignoranți oameni, sunt fiare în haine omenești și sunt inumani.

Ce este adevărul? În primul rând, trebuie stabilit că filosofiile chestiunilor lumești nu sunt, în niciun caz, adevărul, iar motto-urile celebrităților și ale marilor personalități nu sunt adevărul. Zicalele din Confucianism și Taoism, comportamentele și acțiunile bune care sunt moștenite și recunoscute în mod obișnuit de omenirea coruptă, lucrurile și teoriile care ghidează mințile oamenilor și așa mai departe – niciunul dintre aceste lucruri nu este adevărul. Este plăcerea de a-i ajuta pe alții adevărul? (Nu.) Să obții plăcere din a-i ajuta pe alții și din a face acte de caritate sunt fapte bune și o persoană cu inimă mare este cel puțin blândă și capabilă să fie milostivă față de alții – de ce acest lucru nu este conform cu adevărul? (Nu există principii în modul în care îi ajută pe oameni.) Să-i ajuți pe oamenii fără principii înseamnă să fii o persoană bună? Asta înseamnă să fii o persoană care caută să facă pe plac oamenilor și care încearcă să se înțeleagă bine cu toți. Să arăți pietate filială față de părinți este adevărul? (Nu, nu este.) Să fii filial față de părinți este un lucru corect și pozitiv, dar de ce spunem că nu este adevărul? (Pentru că oamenii nu arată pietate filială față de părinții lor pe baza principiilor și nu sunt capabili să discearnă ce fel de persoane sunt, cu adevărat, părinții lor.) Felul în care o persoană ar trebui să-și trateze părinții are legătură cu adevărul. Dacă părinții tăi cred în Dumnezeu și te tratează bine, ar trebui să fii filial? (Da.) Cum ești filial? Îi tratezi diferit față de frați și surori. Faci tot ce îți spun și, dacă sunt în vârstă, trebuie să le fii alături pentru a avea grijă de ei, ceea ce te împiedică să ieși să îți îndeplinești datoria. Este corect să faci asta? (Nu.) Ce ar trebui să faci în astfel de momente? Acest lucru depinde de circumstanțe. Dacă poți să ai grijă de ei cât îți îndeplinești datoria în apropierea casei, iar părinții tăi nu se opun credinței tale în Dumnezeu, atunci ar trebui să îți îndeplinești responsabilitatea de fiu sau fiică și să îți ajuți părinții la unele treburi. Dacă sunt bolnavi, ai grijă de ei; dacă îi necăjește ceva , consolează-i; dacă situația ta financiară permite, cumpără-le suplimentele nutritive care se încadrează în bugetul tău. Totuși, ce ar trebui să alegi să faci dacă ești ocupat cu datoria ta, nu există nimeni care să aibă grijă de părinții tăi și ei, de asemenea, cred în Dumnezeu? Ce adevăr ar trebui să practici? Întrucât a fi filial față de părinți nu reprezintă adevărul, ci doar o responsabilitate și o obligație umană, atunci ce ar trebui să faci în cazul în care obligația intră în conflict cu datoria ta? (Să acord prioritate datoriei mele; s-o pun pe primul loc.) O obligație nu reprezintă neapărat datoria unei persoane. A alege să-ți îndeplinești datoria înseamnă a practica adevărul, în timp ce îndeplinirea unei obligații, nu. Dacă ești în această situație, îți poți îndeplini această responsabilitate sau obligație, dar dacă mediul actual nu ți-o permite, ce ar trebui să faci? Ar trebui să spui: „Trebuie să-mi fac datoria – asta este practicarea adevărului. A fi filial cu părinții mei înseamnă să trăiesc după conștiința mea și nu se ridică la nivelul practicării adevărului.” Prin urmare, ar trebui să acorzi prioritate datoriei tale și să o susții. Dacă nu ai nicio datorie acum, nu lucrezi departe de casă și locuiești aproape de părinții tăi, atunci găsește modalități pentru a avea grijă de ei. Fă tot posibilul pentru a-i ajuta să trăiască puțin mai bine și a le ușura suferința. Dar asta depinde și de ce fel de oameni sunt părinții tăi. Ce ar trebui să faci dacă părinții tăi au o umanitate slabă, dacă te împiedică în mod constant să crezi în Dumnezeu și dacă ei continuă să te îndepărteze de credința în Dumnezeu și de îndeplinirea datoriei? Care este adevărul pe care ar trebui să-l practici? (Respingerea.) În acest punct, trebuie să-i respingi. Ți-ai îndeplinit obligația. Părinții tăi nu cred în Dumnezeu, așa că nu ai nicio obligație să le arăți respect filial. Dacă ei cred în Dumnezeu, atunci sunt familie, sunt părinții tăi. Dacă nu o fac, atunci voi mergeți pe căi diferite: ei cred în Satana și-l venerează pe diavolul-rege și merg pe calea Satanei; sunt oameni care merg pe căi diferite de cele ale oamenilor care cred în Dumnezeu. Nu mai sunteți o familie. Ei îi consideră pe credincioșii în Dumnezeu drept adversarii și dușmanii lor, așa că nu mai ai nicio obligație să ai grijă de ei și trebuie să rupi orice legătură cu ei. Care este adevărul: să fii filial față de părinți sau să-ți îndeplinești datoria? Desigur, îndeplinirea datoriei reprezintă adevărul. A-ți îndeplini datoria în casa lui Dumnezeu nu înseamnă doar a-ți îndeplini obligația și a face ceea ce se cuvine să faci. Este vorba despre îndeplinirea datoriei unei ființe create. Implică însărcinarea dată de Dumnezeu; este obligația și responsabilitatea ta. Aceasta este o adevărată responsabilitate, și anume să-ți îndeplinești responsabilitatea și obligația înaintea Creatorului. Aceasta este cerința Creatorului de la oameni și lucrul de mare importanță al vieții. Însă a le arăta părinților respect filial reprezintă doar responsabilitatea și obligația unui fiu sau ale unei fiice. Cu siguranță, nu este însărcinată de Dumnezeu și cu atât mai puțin este conform cerinței Lui. Prin urmare, între a arăta respect filial părinților și îndeplinirea datoriei nu există nicio îndoială că a-ți îndeplini datoria, și numai asta, înseamnă a practica adevărul. A-ți îndeplini datoria de ființă creată reprezintă adevărul și este o datorie de legământ. A arăta respect filial părinților înseamnă a fi filial cu oamenii. Nu înseamnă că o persoană își îndeplinește datoria și nici că practică adevărul. După ce am avut părtășie despre aceste lucruri în acest mod, ar trebui să puteți să le deosebiți singuri și să știți care este adevărul și care nu este adevărul. Gândiți-vă acum la ce alte lucruri apreciază oamenii și care sunt considerate ca fiind adevărul? (Termenul „energie pozitivă” este adesea folosit în societate; acesta este, de asemenea, un lucru negativ și nu este adevărul.) Majoritatea termenilor despre care vorbesc necredincioșii sunt lucruri diavolești. Din ce context a apărut termenul „energie pozitivă”? Aceste zicale populare, teorii ciudate sau cuvinte la modă care apar în societate au toate un context. Cunoașteți contextul din care a apărut acest cuvânt la modă? În China, climatul social devine din ce în ce mai ticălos, iar oamenii promovează ticăloșia. Indiferent de ce spun sau de ce fac diavolii, oamenii îi urmează. Deși unii nu suportă acest lucru și îl discută, nu ajută la nimic și nimeni nu răspunde. În China, ticăloșia a devenit un curent și niciun grup de oameni nu poate opri acest curent ticălos. Toată lumea simte că moralitatea țării scade tot mai mult, cu fiecare zi care trece. Demonii răi dețin toată puterea și controlează complet țara și pe oamenii ei. Diavolii fac orice vor și nimeni nu-i poate opri. Pentru a păcăli publicul, cei de la putere au făcut multe lucruri mincinoase pentru a-i induce în eroare și a-i înșela pe oameni, susținând până și că toate aceste acțiuni aparțin energiei pozitive. Acesta este contextul din care a apărut „energia pozitivă”. Ce înțeleg necredincioșii prin „energie pozitivă”? Este ceea ce ei numesc neprihănire sau un fel de comportament bun. În realitate, poate această energie pozitivă să aibă un efect în societate? Poate rezolva avalanșa de curente ticăloase? Poate opri tendința de dezvoltare a curentelor ticăloase? Nu poate; nu poate schimba nimic. De ce nu poate schimba nimic? Expresia „energie pozitivă” pare foarte puternică, atunci de ce nu poate schimba nimic sau rezolva probleme? Nu poate schimba sau rezolva nici măcar problema copiilor care sunt toată ziua dependenți de internet. În trecut, mai exista puțină afecțiune și puțină conștiință și rațiune între oameni și exista încă puțină corectitudine între vecini, dar acum lucrurile stau altfel. Relațiile umane au devenit nestatornice și inconsecvente, iar oamenii sunt, cu toții, ca niște străini unii față de alții. Oamenilor nici măcar nu le pasă când văd că vecinii lor au avut un accident și nici nu îndrăznesc să se implice când văd că cineva cere ajutor. Care este problema aici? Oare oamenii devin așa pentru că nu există energie pozitivă? Oare, înainte, exista energie pozitivă în societate? Nu, a fost la fel. „Energia pozitivă” este doar o expresie care sună plăcut, nu are nimic practic în ea. Este o teorie goală, complet ineficientă.

Spuneți-Mi, care dintre ei sunt mai răi: oamenii din trecut sau cei de astăzi? (Oamenii sunt mai răi acum.) Cum evaluați asta? Punctul vostru de vedere este că oamenii din ziua de azi au inima împietrită și sunt lipsiți de dragoste familială și de prietenii autentice, că nimănui nu-i pasă de loialitate sau de conștiință și că oamenii spun mereu: „Cât valorează conștiința?”, „Ce conștiință? Să faci bani este pe primul loc!” Credeți că oamenii și-au pierdut conștiința și că acum este normal să-i păgubească pe alții când vând bunuri și să câștige bani murdari și că toată lumea se escrochează și se înșală reciproc. În schimb, credeți că negustorii iscusiți din vremurile străvechi aveau principii în vânzarea de bunuri, că își vindeau bunurile la prețuri fixe, că erau sinceri cu toți clienții lor, atât tineri cât și bătrâni și că nu înșelau pe nimeni. Prin urmare, credeți că oamenii din trecut erau mult mai buni decât sunt oamenii de acum. Deci, la ce se referă acest „mai buni”? De fapt, se bazează pe conștiință și pe comportamentele pe care le manifestă. Dacă voi evaluați oamenii pe baza acestui criteriu, oamenii din trecut erau mai buni decât sunt cei de acum. Oamenii din trecut erau mai simpli și mai neprihăniți și aveau un simț al conștiinței și al rușinii. Aveau o referință pentru comportamentul lor și, cel puțin, nu făceau nimic prea lipsit de conștiință, nici nu făceau ceva care să-i facă pe oameni să-i critice pe la spate sau care să le dea un renume rău. Oamenilor de astăzi nu le pasă de aceste lucruri; ei nu au un simț al rușinii. Vor doar să facă bani și un renume pentru ei. De aceea se spune că oamenii de astăzi sunt în întregime răi. Deci, cum au ajuns oamenii complet răi de astăzi să fie așa? Nu s-au înmulțit din generație în generație, de la vremurile străvechi până în prezent? Oamenii de astăzi nu sunt diferiți de oamenii din vremurile străvechi. ADN-ul lor nu s-a schimbat și nici înfățișarea lor. Doar că, în zilele noastre, condițiile de viață sunt mai bune decât în vremurile străvechi. Astăzi, oamenii învață lucruri mai complexe și sunt competenți în mai multe domenii, cunoștințele lor sunt mai avansate decât cele ale oamenilor din vremurile străvechi, posedă mai multe abilități decât oamenii din vremurile străvechi și au capitalul aroganței. Dacă privim lucrurile din această perspectivă, este corect să spunem că oamenii de astăzi sunt mai răi decât oamenii din trecut? Cum putem evalua dacă această afirmație este exactă și în conformitate cu adevărul? Să explicăm astfel: dacă vă uitați la drame istorice, fie că sunt despre curtea imperială, Jianghu^[a] sau despre viețile oamenilor obișnuiți, intrigile vor fi pline de conflicte. Aceasta este adevărata față a umanității. Oamenii se luptă între ei, pe viață și pe moarte, pentru putere și pentru propriile dorințe. În acest context, natura umană este expusă foarte detaliat și viu și este exact ca Satana. Deci, este adevărat că toate aceste lucruri, pe care le vezi întâmplându-se acum, au avut loc doar într-o singură perioadă de timp? Oamenii se luptă atât de aprig în anumite locuri de pe pământ, pentru că acolo este un feng shui rău și pentru că acolo mișună demoni necurați? Sau se întâmplă pentru că acei oameni au gene rele, ceea ce îi face agresivi din fire? (Nici una, nici alta). Atunci cum apar aceste conflicte? Toate sunt purtate de dragul puterii, al statutului și al interesului propriu. Indiferent de stratul social, de la cel mai înalt la cel mai de jos, oamenii s-au luptat și au concurat mereu, luptând până la epuizare și concurând până la limita vieții lor. Ce putem vedea din aceste fenomene? Judecând după aceste microcosmosuri ale dezvoltării întregii istorii umane și din perspectiva faptelor istorice, natura omenirii nu s-a schimbat niciodată. Atât timp cât oamenii trăiesc sub puterea Satanei, conținutul vieții care se desfășoară în fiecare epocă și în fiecare etapă rămâne același, la fel ca și esența sa. Acest lucru se datorează faptului că scopurile, cauzele și rădăcinile conflictelor umane sunt întotdeauna aceleași – toate se duc de dragul puterii, al statutului și, în cele din urmă, al interesului propriu. Toate mijloacele de conflict provin dintr-o singură sursă – natura și firea Satanei. De ce au rămas neschimbate mijloacele și metodele conflictului uman? Acest lucru se datorează în întregime naturii umane. Oamenii își storc creierii și caută orice mijloc de a se lupta și de a se răni reciproc, fraudându-se, înșelându-se și păcălindu-se unii pe alții – ei folosesc tot felul de mijloace înșelătoare. Fie că este vorba de lupte politice majore sau de conflicte între familii umile, ei luptă întotdeauna pentru propriile interese. Aceasta este adevărata față a umanității, adevărata natură a omenirii. Omenirea care s-a dezvoltat până în prezent este tot aceeași omenire și tot același Satana corupe omenirea. Chiar dacă mediul extern se schimbă treptat, acest lucru nu înseamnă că natura umană s-a schimbat. Deși metodele și mijloacele conflictelor umane s-au schimbat ușor, natura luptătoare a omului și punctul de plecare al acestor conflicte nu s-au schimbat deloc. Omul are, în continuare, o singură natură și încă există un singur scop și o singură sursă a acestor conflicte – aceste lucruri nu s-au schimbat deloc. Ați spus că oamenii din trecut erau mai buni. În ce fel erau mai buni? Erau puțin înfrânați de cultura tradițională, așa că erau mai mult sau mai puțin capabili să facă unele fapte bune. Acum, omenirea s-a dezvoltat până în ziua de azi și, oricât de înaltă este calitatea vieții, oricât de multe cunoștințe și educație dobândesc oamenii sau oricare este amploarea experienței lor, natura umană nu s-a schimbat. Mai mult, odată cu dezvoltarea societății, dezvăluirile naturii umane devin din ce în ce mai ticăloase, mai evidente și mai lipsite de scrupule. Nu contează câte cuvinte rostește Dumnezeu sau câte adevăruri exprimă, oamenii le ignoră. Oamenii nu iubesc deloc adevărul, în schimb sunt și mai scârbiți de adevăr și simt și mai multă ură față de el. Mai există acum oameni care fac lucruri bune în societate? (Da, dar mai puțini decât înainte.) Atunci, poți spune că acești oameni sunt buni și că nu au devenit răi? (Nu.) Cu siguranță că nu trăiesc într-un vid? Ce fel de lucruri bune fac ei? Sunt doar comportamente și intenții bune. Dacă le vorbești despre chestiuni legate de credința în Dumnezeu, cum ar fi să crezi în Dumnezeu pentru a fi o persoană bună și pentru a te închina lui Dumnezeu, observă-le reacțiile. Dacă aud că oamenii vor sfârși prin a fi persecutați de guvern în cazul în care cred în Dumnezeu, te vor trata ca pe un dușman și te vor ridiculiza. Dacă ești urmărit și persecutat și încerci să te ascunzi pentru puțin timp la ei acasă, te vor denunța și te vor da pe mâna guvernului. Vor duce o victimă a unui accident de mașină la spital pentru a-i salva viața, dar, cu toate acestea, vor trimite o persoană bună, care crede în Dumnezeu, în mâinile demonilor răi, pentru a fi abuzată sau chiar persecutată până la moarte. Cum îți explici acest lucru? Care comportament reflectă natura lor? Acesta din urmă este natura lor. Ei îi salvează pe alți oameni, dar îi și pun pe alții în situații mortale. Astfel de persoane sunt oameni sau demoni? Dacă există doar o singură zi în care o persoană nu se eliberează de natura sa satanică, va fi capabilă să facă rău și să se împotrivească lui Dumnezeu. Atât timp cât se poate împotrivi lui Dumnezeu, nu este o persoană bună. Este corectă această afirmație? (Da.) Ce este corect în ea? (Ceea ce practică nu este adevărul. Indiferent de cât de bune sunt acțiunile și comportamentul său exterior, natura sa este încă ostilă lui Dumnezeu). Natura sa este ostilă lui Dumnezeu. Această afirmație este adevărată. Cum explicăm această afirmație? De ce spunem că cineva care este ostil lui Dumnezeu nu este o persoană bună? (Dumnezeu este un simbol al tuturor lucrurilor pozitive. Dacă cineva poate fi ostil lui Dumnezeu, atunci ceea ce este în interiorul lui este în întregime negativ). În teorie, așa stau lucrurile, iar această afirmație este adevărată. Oricât de bun sau de pios poate părea cineva în exterior, oricât de multă plăcere găsește în a-i ajuta pe ceilalți sau oricât de bun este cu ceilalți, dacă simte aversiune și antipatie atunci când aude lucruri pozitive și dacă nu poate accepta adevărul atunci când îl aude și este scârbit de el, atunci ce fel de persoană este? Nu este o persoană bună. Oamenii care sunt dușmani ai lucrurilor pozitive și ai adevărului nu sunt oameni buni. În general, se poate spune asta. Desigur, există multe detalii în cadrul acestei afirmații. Permiteți-Mi să vă dau un exemplu, iar apoi veți înțelege de ce această afirmație este adevărul. De exemplu, unii oameni își abandonează familiile pentru că ei cred în Dumnezeu și își îndeplinesc îndatoririle. Devin faimoși din această cauză, iar guvernul le percheziționează frecvent casa, le hărțuiește părinții și chiar îi amenință pe aceștia ca să îi predea. Toți vecinii lor vorbesc despre ei, spunând: „Această persoană nu are conștiință. Nu are grijă de părinții ei în vârstă. Nu numai că nu se comportă într-un mod filial, dar le mai și cauzează atâtea necazuri părinților lor. Este un copil fără sentimente filiale!” Este vreunul dintre aceste cuvinte în concordanță cu adevărul? (Nu.) Dar nu sunt toate aceste cuvinte considerate corecte în ochii necredincioșilor? Necredincioșii cred că acesta este cel mai legitim și mai rezonabil mod de a privi lucrurile și că este în conformitate cu etica omenească și cu standardele de conduită umană. Oricât de mult conținut este inclus în aceste standarde, cum ar fi cum să arăți respect filial față de părinți, cum să ai grijă de ei la bătrânețe și să le aranjezi înmormântările sau cât de mult să îi răsplătești și indiferent dacă aceste standarde sunt sau nu în concordanță cu adevărul, în ochii necredincioșilor, acestea sunt lucruri pozitive, sunt energie pozitivă, sunt corecte și sunt considerate ireproșabile în cadrul tuturor grupurilor de oameni. În rândul necredincioșilor, acestea sunt standardele după care trebuie să trăiască oamenii, iar tu trebuie să faci aceste lucruri pentru a fi o persoană suficient de bună în inimile lor. Înainte de a crede în Dumnezeu și de a înțelege adevărul, nu credeai și tu cu tărie că o astfel de conduită înseamnă să fii o persoană bună? (Ba da.) Mai mult, ai folosit aceste lucruri pentru a te evalua și a te înfrâna și ți-ai impus să fii acest tip de persoană. Dacă voiai să fii o persoană bună, trebuie să fi inclus cu siguranță aceste lucruri în standardele tale de conduită: cum să fii filial față de părinții tăi, cum să-i faci să se simtă mai puțin îngrijorați, cum să le aduci cinste și recunoaștere și cum să aduci glorie strămoșilor tăi. Acestea erau standardele de conduită din inima ta și direcția conduitei tale. Cu toate acestea, după ce ai ascultat cuvintele lui Dumnezeu și predicile Sale, punctul tău de vedere a început să se schimbe și ai înțeles că trebuie să te lepezi de tot pentru a-ți îndeplini datoria de ființă creată și că Dumnezeu le cere oamenilor să se comporte în acest fel. Înainte de a fi sigur că îndeplinirea datoriei de ființă creată este adevărul, credeai că trebuie să fii filial față de părinții tăi, dar simțeai, de asemenea, că trebuie să-ți îndeplinești datoria de ființă creată și aveai un conflict lăuntric. Prin udarea și păstorirea continuă a cuvintelor lui Dumnezeu, ai ajuns treptat să înțelegi adevărul și atunci ți-ai dat seama că îndeplinirea datoriei de ființă creată este perfect naturală și justificată. Până în ziua de azi, mulți oameni au fost capabili să accepte adevărul și să renunțe complet la standardele de conduită din noțiunile și închipuirile tradiționale ale omului. Atunci când ai renunțat complet la aceste lucruri, nu mai ești constrâns de cuvintele de judecată și de condamnare din partea necredincioșilor atunci când Îl urmezi pe Dumnezeu și îți îndeplinești datoria de ființă creată și ai putut să te eliberezi de ele cu ușurință. Așadar, de ce au dispărut acele noțiuni vechi, tradiționale, din inima ta? Să fie oare din cauză că ai devenit rău? Ți s-a împietrit inima și ți-a dispărut conștiința? (Nu.) De fapt, conștiința ta nu s-a schimbat, ești aceeași persoană, iar personalitatea ta, preferințele și standardele tale de conștiință și morală nu s-au schimbat. Așadar, de ce nu te simți trist sau îndurerat când necredincioșii spun acele cuvinte de judecată și condamnare, ci simți, în schimb, pace și bucurie în inima ta? Aceasta este o adevărată transformare, cum ai devenit așa? (Prin mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu și ajungând să înțeleg unele adevăruri, am dobândit standardele corecte de evaluare și am putut discerne că vorbele lor sunt doar aberații.) Necredincioșii răspândesc zvonuri despre noi, spunând: „După ce acești oameni încep să creadă în Dumnezeu, nu au grijă de familiile lor, nu au dragoste pentru familiile lor și sunt deosebit de reci – devin asemenea animalelor cu sânge rece”. Poate părea așa în exterior, dar nu este așa în realitate. Există aici o problemă esențială pe care orbii nu au cum să o vadă. Este oare posibil ca adevărul să-i facă pe oameni să aibă inima rece după ce încep să creadă în Dumnezeu? (Nu.) Deci, ce se întâmplă cu adevărat? (Perspectivele acelor credincioși asupra lucrurilor s-au schimbat; ei au înțeles adevărul și au dobândit discernământ.) Acesta este un rezultat obținut prin mâncatul și prin băutul cuvintelor lui Dumnezeu. Cum se obține acest rezultat? Ce a schimbat perspectiva ta asupra lucrurilor? Când a început să se schimbe? Cuvintele lui Dumnezeu sunt cele care schimbă perspectiva oamenilor, modificând toate perspectivele lor asupra vieții și asupra diverselor chestiuni, făcându-le diferite de cele ale necredincioșilor.

În trecut, oamenii acționau întotdeauna în funcție de conștiința lor și o foloseau pentru a-i evalua pe alții. Ei trebuiau să treacă în mod constant testul conștiinței, credeau mereu că bârfele erau ceva înfricoșător și se temeau să nu se râdă de ei sau să dobândească o reputație proastă sau să fie numiți „lipsiți de conștiință, persoane rele”. Așadar, erau nevoiți să spună și să facă în silă unele lucruri, doar pentru a face față mediului. Cum ar trebui evaluate acum aceste lucruri? (După adevărurile-principii.) Cum stăteau lucrurile în trecut, când viețile oamenilor erau legate de noțiunile și aberațiile necredincioșilor? De exemplu, de când erai mic, părinții tăi te-au tot îndoctrinat cu vorbe precum: „Când vei crește, trebuie să ne faci mândri; trebuie să aduci onoare familiei noastre!” Ce au reprezentat aceste cuvinte pentru tine? O încurajare sau o restricție? O influență pozitivă sau un soi de control negativ? Cert este că ele reprezintă un fel de control. Părinții tăi ți-au stabilit un obiectiv pe baza unei afirmații sau teorii pe care oamenii o consideră corectă și bună, făcându-te să-ți trăiești viața în slujba acelui scop, iar tu ajungi să-ți pierzi libertatea. De ce ajungi să-ți pierzi libertatea și să cazi sub controlul ei? Pentru că oamenii cred că a aduce onoare familiei lor este un lucru bun care ar trebui făcut. Dacă nu împărtășești acel gând sau nu aspiri să faci lucruri care aduc onoare familiei tale, ești văzut ca făcând umbră pământului degeaba, un ratat bun de nimic, iar oamenii te vor privi cu dispreț. Pentru a avea succes, trebuie să studiezi din greu, să dobândești tot mai multe abilități și să aduci onoare numelui familiei. În acest fel, oamenii nu te vor intimida pe viitor. Oare toate lucrurile pe care le faci de dragul acestui scop nu sunt, de fapt, cătușe care te leagă? (Ba da.) Întrucât urmărirea succesului și onorarea familiei reprezintă ceea ce-ți cer părinții tăi și de vreme ce aceștia acționează în interesul tău, astfel încât să trăiești o viață bună și să-ți faci familia mândră, este firesc să aspiri la un astfel de stil de viață. Însă aceste lucruri sunt, în esență, necazuri și cătușe într-un fel. Când oamenii nu înțeleg adevărul, ei cred că aceste lucruri sunt pozitive, că reprezintă adevărul, calea corectă și, prin urmare, le iau de bune și le respectă sau ascultă de ele și se conformează întru totul acestor cuvinte și cerințe din partea părinților lor. Dacă trăiești după aceste cuvinte, trudind și dedicându-ți tinerețea și întreaga viață și, în sfârșit, ajungi în vârf, trăiești o viață bună și-ți faci mândră familia, s-ar putea să fii sclipitor pentru alți oameni, dar, în lăuntrul tău, ești din ce în ce mai pustiit. Nu știi care este scopul vieții sau ce destinație îți rezervă viitorul sau ce fel de cale ar trebui să urmeze oamenii în viață. Nu ai înțeles și nu ai dobândit absolut nimic cu privire la acele taine ale vieții după ale căror răspunsuri tânjești, pe care vrei să le știi și să le înțelegi. Oare nu ai fost efectiv distrus de bunele intenții ale părinților tăi? Oare n-au fost tinerețea și întreaga ta viață distruse de cerințele părinților tăi, care, după spusele lor, sunt „în interesul tău”? (Ba da.) Așadar, e corect sau greșit ca părinții tăi să facă cereri care sunt „în interesul tău”? Este posibil ca părinții tăi să creadă cu adevărat că acționează în interesul tău, dar sunt ei oameni care înțeleg adevărul? Dețin ei adevărul? (Nu.) Mulți oameni își petrec toată viața agățându-se de cuvintele părinților: „Trebuie să ne faci mândri, trebuie să aduci onoare familiei” – cuvinte care îi inspiră și care îi influențează de-a lungul vieții. Când părinții spun: „Este în interesul tău”, acesta devine impulsul din spatele vieții unei persoane, oferind o direcție și un obiectiv pentru care să lucreze. Prin urmare, oricât de plină de farmec este viața acelei persoane, oricât de demnă și de plină de succes este, aceasta e, de fapt, distrusă. Nu-i așa? (Ba da.) Înseamnă acest lucru că dacă o persoană trăiește conform cerințelor părinților, nu este distrusă? Nu; are și aceasta un scop propriu. Care este scopul? Este, în continuare, același, și anume să „trăiască o viață bună și să-și facă părinții mândri”, nu pentru că i-au spus părinții, ci pentru că a acceptat de altundeva acest scop. Tot vrea să trăiască după aceste cuvinte și să-și facă familia mândră, să ajungă în vârf și să devină o persoană onorabilă și demnă. Scopul ei nu s-a schimbat; tot își dedică întreaga viață și încearcă toată viața să obțină aceste lucruri. Așadar, atunci când oamenii nu înțeleg adevărul și acceptă multe doctrine, afirmații și perspective așa-zis corecte care predomină în societate, transformă acele lucruri corecte în direcția, baza și motivația pentru eforturile propriilor vieți. În cele din urmă, oamenii trăiesc fără compromisuri și fără rezerve de dragul acestor obiective, zbătându-se toată viața, până la moarte, moment în care, unii tot nu sunt dispuși să vadă adevărul. Ce vieți jalnice duc oamenii! Cu toate acestea, odată ce înțelegi adevărul, nu lași treptat în urmă aceste lucruri, învățături și afirmații așa-zis corecte, precum și așteptările părinților tăi de la tine? Odată ce lași treptat în urmă aceste lucruri așa-zis corecte, iar standardul după care măsori lucrurile nu se mai bazează pe afirmațiile culturii tradiționale, nu-i așa că nu mai ești legat de acele afirmații? Și dacă nu ești legat de aceste lucruri, trăiești liber? S-ar putea să nu fii complet liber atunci, dar cel puțin cătușele vor fi fost slăbite. În credința lor în Dumnezeu, oamenii au, în continuare, o mulțime de noțiuni, închipuiri, intenții și impurități, precum și filosofiile lor de abordare a lumii, gânduri înșelătoare, naturi corupte și așa mai departe. Când aceste lucruri vor fi rezolvate, iar oamenii vor fi capabili să trăiască, în întregime, conform adevărului, vor trăi în fața lui Dumnezeu și vor fi, în mod real, eliberați și liberi.

Care este prioritatea atunci când vine vorba de urmărirea și de obținerea adevărului acum? Este ca, mai întâi, să diseci falsitățile și afirmațiile mincinoase pe care le credeai corecte înainte și care aparțin noțiunilor tradiționale și să le respingi, odată ce le-ai înțeles bine esența. Aceste lucruri reprezintă primul strat de cătușe care îi leagă pe oameni. Acum, câte dintre aceste lucruri mai păstrați în inimile voastre? V-ați eliberat complet de ele? (Nu complet.) Este ușor să vă eliberați de aceste lucruri? De exemplu, unii oameni vor să își îndeplinească îndatoririle, dar simt și că trebuie să își cinstească părinții, ceea ce implică sentimente. Dacă tu continui doar să-ți emondezi sentimentele, spunându-ți să nu te gândești la părinți și la familia ta și să te gândești doar la Dumnezeu și să te concentrezi asupra adevărului, dar tot nu te poți abține să nu te gândești la părinții tăi, acest lucru nu poate rezolva problema fundamentală. Pentru a rezolva această problemă, trebuie să diseci lucrurile pe care le credeai corecte, împreună cu zicalele, cunoștințele și teoriile pe care le-ai moștenit și care sunt în concordanță cu noțiunile umane. În plus, atunci când ai de-a face cu părinții tăi, dacă îți îndeplinești sau nu obligațiile de copil, de a avea grijă de ei, trebuie să se bazeze, în întregime, pe condițiile tale și pe orchestrările lui Dumnezeu. Nu explică perfect acest lucru problema? Atunci când unii oameni își părăsesc părinții, simt că le datorează multe acestora și că nu fac nimic pentru ei. Însă apoi, atunci când locuiesc împreună, nu sunt deloc filiali față de părinții lor și nu își îndeplinesc niciuna dintre obligații. Este aceasta o persoană cu adevărat filială? Asta înseamnă să spui vorbe goale. Nu contează ce faci, ce gândești sau ce plănuiești, aceste lucruri nu sunt importante. Ceea ce este important este dacă poți înțelege și crede cu adevărat că toate ființele create sunt în mâinile lui Dumnezeu. Unii părinți au acea binecuvântare și acel destin de a se putea bucura de bunăstare în casă și de fericirea unei familii numeroase și prospere. Aceasta este suveranitatea lui Dumnezeu și o binecuvântare pe care El le-o dăruiește. Unii părinți nu au acest destin, Dumnezeu nu a rânduit acest lucru pentru ei. Nu sunt binecuvântați să se bucure de o familie fericită sau să se bucure de faptul că pruncii le rămân alături. Aceasta este orchestrarea lui Dumnezeu și oamenii nu pot forța acest lucru. Indiferent ce se întâmplă, în cele din urmă, când vine vorba de pietatea filială, oamenii trebuie să aibă măcar o mentalitate de supunere. Dacă mediul permite acest lucru și dacă ai mijloacele de a face asta, atunci poți să le arăți părinților pietate filială. Dacă mediul nu permite și nu ai mijloacele necesare, atunci nu încerca să forțezi lucrurile – cum se numește acest lucru? (Supunere.) Aceasta se numește supunere. Cum se produce această supunere? Care este baza supunerii? Ea se bazează pe faptul că toate aceste lucruri sunt rânduite și guvernate de Dumnezeu. Deși oamenii ar putea dori să aleagă, nu pot, nu au dreptul de a alege și ar trebui să se supună. Atunci când simți că oamenii ar trebui să se supună și că totul este orchestrat de Dumnezeu, nu te simți mai liniștit în inima ta? (Ba da.) Atunci conștiința ta se va mai simți mustrată? Nu se va mai simți mustrată în mod constant, iar ideea de a nu fi fost filial față de părinții tăi nu va mai pune stăpânire pe tine. Din când în când, s-ar putea să te mai gândești la asta, deoarece acestea sunt gânduri sau instincte normale în rândul umanității și nimeni nu le poate evita. De exemplu, văzând că mama lor este bolnavă, oamenii normali se simt neliniștiți și își doresc să poată suferi în locul ei. Unii oameni spun: „Numai de-ar putea fi vindecată mama mea, chiar dacă asta ar însemna să mi se scurteze viața cu câțiva ani!” Aceasta este latura pozitivă a umanității; este instinctul uman. Așadar, atunci când vezi că mama ta este bolnavă și te simți tulburat, este acest sentiment de suferință o problemă? Nu, nu este o problemă, pentru că acesta este un lucru pe care umanitatea normală ar trebui să îl aibă. Sentimentul de suferință din inima ta este un lucru bun; dovedește că ai o inimă și că ai umanitate. În această lume, mama ta este persoana de care Dumnezeu a rânduit ca tu să fii cel mai apropiat. Dacă ea este bolnavă și suferă, iar tu ești indiferent, atunci mai ești uman? Dacă spui: „Nu am niciun sentiment pentru ea și nu am niciun sentiment în legătură cu durerea ei, simt durere doar atunci când Dumnezeu simte durere!” Este adevărată această afirmație? Nu este adevărată, este falsă. Mama te-a născut, te-a crescut atâția ani, este cea mai apropiată persoană de tine și te iubește cel mai mult. Atunci când ea este bolnavă și suferă, dacă tu nu simți nicio tulburare în inima ta, atunci înseamnă că inima ta este împietrită! Acest lucru nu este normal, nu te strădui să fii acest tip de persoană. Este foarte normal să te simți tulburat din această cauză, dar dacă nu-ți mai faci datoria din cauza acestui sentiment de tulburare și te plângi în legătură cu Dumnezeu, este normal? (Nu, nu este normal.) De ce nu este normal? Deoarece gândirea ta nu este în concordanță cu adevărul și nu este ceea ce ar trebui să aibă umanitatea normală, nu este normal. Oamenii au natura Satanei, trăiesc după firile lor corupte, așa că pot încălca adevărul și își pot pierde conștiința și rațiunea, ca și cum ar deveni brusc bolnavi mintal. Nu este normal, deci cum se ajunge la acest lucru? Este cauzat de firile corupte ale oamenilor. Odată ce firile lor corupte sunt dezvăluite, ei se pot împotrivi lui Dumnezeu oricând și oriunde și pot da naștere unor gânduri care nu sunt în concordanță cu adevărul și care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu pentru un capriciu, oricând și oriunde. Așa stau lucrurile.

Ființele umane corupte au, cu toatele, sentimente și sunt adesea constrânse de acestea, ceea ce le face incapabile să se supună lui Dumnezeu sau să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii. Pentru a ajunge la supunerea față de Dumnezeu, trebuie rezolvată problema sentimentelor. Ce fel de sentimente îi împiedică cel mai mult pe oameni să practice adevărul și trebuie alungate? Ce fel de sentimente fac parte din ceea ce ar trebui să aibă umanitatea normală și nu reprezintă o problemă? Ce fel de sentimente aparțin unei firi corupte? Aceste lucruri trebuie să fie clar deslușite. De exemplu, să zicem că odrasla ta este hărțuită și, în calitate de mamă, o protejezi și te duci să cauți familia care ți-a hărțuit copilul pentru a discuta cu ei – este acest lucru normal? Este vorba de copilul tău, așa că este corect și normal ca tu să îl protejezi. Însă, dacă odrasla ta îi hărțuiește pe alți copii, dacă agresează chiar și copii bine crescuți, iar tu vezi acest lucru, dar nu-ți pasă și crezi că odrasla ta este grozavă și chiar o înveți, în secret, să-i lovească pe alți oameni, iar când alții vin să discute cu tine, tu continui să îți aperi copilul, este acest comportament corect? Nu, nu este. Care este problema cu acest comportament? Este condus de sentimente. De ce spun că este condus de sentimente? Crezi că este inacceptabil ca alții să îți agreseze copilul, iar dacă acesta suferă un pic, mergi imediat să rezolvi problema și să ceri explicații, deci de ce nu vezi cum copilul tău îi hărțuiește pe copiii altora? Ba chiar îți încurajezi copilul să îi lovească pe ceilalți, nu este acesta o faptă răuvoitoare? Oamenii care fac acest lucru sunt răuvoitori sub aspectul firii lor. Cum poate fi explicat acest lucru prin prisma sentimentelor? Prin ce se caracterizează sentimentele? Cu siguranță, prin nimic pozitiv. Este un accent pe relațiile fizice și satisfacerea predilecțiilor trupului. Favoritismul, apărarea neajunsurilor celorlalți, adorația, răsfățul și îngăduința, toate se încadrează în categoria sentimentelor. Unii oameni investesc mult în sentimente, reacționează la orice li se întâmplă pe baza sentimentelor lor; în inimile lor, ei știu foarte bine că acest lucru este greșit și totuși sunt încă incapabili să fie obiectivi, cu atât mai puțin să acționeze conform principiilor. Când oamenii sunt întotdeauna constrânși de sentimente, sunt ei capabili să practice adevărul? Acest lucru este extrem de dificil! Incapacitatea multor oameni de a practica adevărul se reduce la sentimente; ei le consideră ca fiind deosebit de importante, le pun pe primul loc. Sunt oameni care iubesc adevărul? Cu siguranță nu. Ce sunt sentimentele, în esență? Sunt un fel de fire coruptă. Manifestările sentimentelor pot fi descrise folosind mai multe cuvinte: favoritism, protejarea neprincipială a altora, menținere a relațiilor fizice și părtinire; asta reprezintă sentimentele. Care sunt consecințele probabile ale faptului că oamenii au sentimente și trăiesc după ele? De ce detestă Dumnezeu cel mai mult sentimentele oamenilor? Unii oameni sunt mereu constrânși de sentimentele lor, nu pot pune adevărul în practică și, deși doresc să se supună lui Dumnezeu, nu pot, așa că se simt chinuiți de sentimentele lor. Există sunt mulți oameni care înțeleg adevărul, dar nu îl pot pune în practică și acest lucru se întâmplă tot pentru că sunt constrânși de sentimente. De exemplu, unii oameni pleacă de acasă pentru a-și îndeplinii îndatoririle, dar se gândesc mereu la familia lor, zi și noapte, și nu-și pot îndeplini bine îndatoririle. Nu este aceasta o problemă? Unii oameni au pasiuni secrete, iar în inima lor nu există loc decât pentru acea persoană, ceea ce le afectează îndeplinirea îndatoririlor lor. Nu este aceasta o problemă? Unii oameni îi admiră și îi idolatrizează pe alții, ei nu vor asculta de nimeni în afară de acele persoane, până într-acolo încât nu ascultă nici măcar ceea ce spune Dumnezeu. Chiar dacă altcineva are părtășie despre adevăr cu ei, aceștia nu-l vor accepta; ei ascultă doar cuvintele acelei persoane, cuvintele idolului lor. Unii oameni au un idol în inimile lor și nu permit altora să vorbească despre idolul lor sau să se atingă de el. Dacă cineva vorbește despre problemele idolului lor, ei se înfurie și trebuie să-și apere idolul și să răstălmăcească ce zice acea persoană. Nu vor permite ca idolul lor să sufere o nedreptate fără să-l apere și fac tot ce le stă în putință pentru a proteja reputația idolului lor; prin cuvintele lor, nedreptățile idolului lor devin drepte și nu-i lasă pe oameni să rostească cuvinte adevărate sau să îl dea în vileag. Acest lucru nu înseamnă dreptate, acestea se numesc sentimente. Sunt sentimentele îndreptate doar către familia cuiva? (Nu.) Sentimentele sunt destul de ample; ele sunt un fel de fire coruptă, nu se referă doar la relațiile dintre membrii familiei, nu se limitează la acest cadru. Ele pot viza, de asemenea, pe superiorul tău, pe cineva care ți-a făcut favoruri sau te-a ajutat, pe cineva care are cea mai apropiată relație cu tine, care se înțelege bine cu tine, pe un consătean, pe un prieten de-ai tăi sau chiar pe cineva pe care îl admiri – acest lucru nu este bătut în cuie. În acel caz, alungarea sentimentelor este la fel de simplă ca și faptul de a nu te gândi la părinții sau la familia ta? (Nu.) Este oare atât de ușor să te eliberezi de sentimente? Când majoritatea oamenilor ajung la 30 de ani și pot trăi independent, nu le mai este atât de dor de casă, iar la 40 de ani, acest lucru devine complet normal. Când oamenii nu au ajuns încă la vârsta adultă, le este foarte dor de casă și nu-și pot părăsi părinții pentru că nu au încă abilitatea de a supraviețui independent. Este normal să le fie dor de familie și de părinți. Nu este o chestiune de sentimente. Când atitudinea și punctul de vedere despre cum să faci lucrurile sunt alterate de sentimente, atunci devine o chestiune legată de sentimente. Pentru că există o legătură de sânge între tine și părinții tăi la nivel trupesc și ați trăit împreună atâția ani, este normal să-ți fie dor de părinți. Unii oameni spun că nu le este deloc dor de părinți, dar poate că au plecat de curând de acasă și oriunde privesc este proaspăt și nou, au scăpat în sfârșit de cicăleala părinților și nimeni nu încearcă să-i controleze, așa că se simt fericiți. Însă faptul că se simt fericiți înseamnă că nu au sentimente? Nu, nu înseamnă asta. Unii oameni spun: „Cred în Dumnezeu de câțiva ani și am ajuns să înțeleg unele adevăruri. Îmi îndeplinesc datoria fără a fi constrâns deloc de sentimente și nu mai am niciun fel de sentimente”. Este această afirmație practică? Acestea sunt, în mod clar, cuvintele cuiva care nu înțelege adevărul. Atunci când oamenii ascultă multe predici, înțeleg unele cuvinte și doctrine și pot vorbi despre câteva teorii spirituale, se gândesc: „Am crescut în statură și am înțeles multe adevăruri. Dacă voi fi arestat, nu voi fi o iudă. Cel puțin, am această credință și hotărâre. Nu este oare acest lucru statură? Când mă gândesc la entuziasmul meu din momentul în care am ajuns să cred în Dumnezeu, eram dispus să-mi dedic întreaga viață lui Dumnezeu. Acest entuziasm și acest jurământ nu s-au schimbat și nu s-au estompat câtuși de puțin. Nu este acesta un progres?” Este acesta un fenomen superficial? (Da.) Toate acestea sunt fenomene superficiale. Dacă oamenii vor să facă un progres real, trebuie să înțeleagă adevărul. A fi capabil să vorbești despre doctrine și teorii spirituale poate să realizeze o schimbare reală? (Nu, nu poate.) Dacă nu poți nici măcar să-ți rezolvi propriile probleme și nu poți pune în practică nimic din adevăr, poți fi de folos altora? Simpla ascultare a predicilor și înțelegerea doctrinelor sunt inutile; trebuie să pui în practică și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu. Când înțelegi adevărul, trebuie să îl pui în practică. Numai atunci vei deține realitatea. Nu poți înțelege mai profund adevărul decât practicându-l, nu poți dobândi adevărul decât atunci când îl înțelegi cu adevărat și nu poți crește decât dobândind adevărul.

Ce înțelegeți acum, după ce am avut părtășie cu voi și v-am ajutat să distingeți care este adevărul și care sunt cuvintele corecte? (Că trebuie să privim lucrurile pe baza adevărurilor-principii și că nu putem considera comportamentele bune exterioare, obișnuite sau doctrinele spirituale ca fiind adevărul.) Comportamentele bune și zicalele corecte nu pot schimba o persoană. Oricât de adevărate ar fi, nu numai că nu sunt adevărul, dar nu au nimic de-a face cu adevărul. Dacă te agăți mereu de ele și le consideri ca fiind adevărul, atunci nu vei înțelege niciodată adevărul și nu-l vei dobândi niciodată. Acesta este un aspect. Există un alt aspect și anume: pot doctrinele spirituale permite unei persoane să înțeleagă adevărul? (Nu, nu pot.) De ce? Deși doctrinele spirituale pot fi toate considerate a fi cuvinte corecte, ele nu pot obține schimbarea firilor corupte ale unei persoane. Deci, pe ce anume ne butem baza pentru a schimba firile corupte ale unei persoane? Unii oameni spun să ne bazăm pe adevăr, alții spun să ne bazăm pe înțelegerea și pe acceptarea adevărului, iar alții spun să ne bazăm pe practicarea adevărului. Sunt corecte aceste cuvinte? Dintr-o perspectivă literală, există o latură corectă în toate acestea, dar toate sunt cele mai superficiale doctrine; aceste doctrine nu te pot salva și nici nu îți pot rezolva dificultățile. Când te vei confrunta cu o situație și oamenii îți vor spune că trebuie să accepți adevărul, vei spune: „Cum aș putea să-l accept? Am dificultăți și nu pot renunța!” Pot deveni aceste doctrine calea ta pentru a practica adevărul? (Nu, nu pot.) Unii oameni spun că, atunci când te confrunți cu o situație, ar trebui să mănânci și să bei mai mult din cuvintele lui Dumnezeu. Ai auzit acest lucru de multe ori, dar pe care dintre dificultățile tale a rezolvat-o? Este corect să mănânci și să bei mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, dar din ce aspect al cuvintelor lui Dumnezeu ar trebui să mănânci și să bei? Cum ar trebui să le corelezi cu dificultățile tale? După ce le corelezi cu dificultățile tale, cum le rezolvi? Care este calea de practică? Ce aspect al adevărului ar trebui să folosești pentru a-ți rezolva dificultățile? Nu sunt acestea probleme reale? (Ba da.) Acestea sunt problemele reale. Prin urmare, doctrinele corecte nu pot rezolva dificultățile practice ale oamenilor, iar cu atât mai puțin firile corupte ale oamenilor. Ce anume poate rezolva firile corupte ale oamenilor? Toată lumea știe că numai adevărul poate rezolva problema firilor corupte ale oamenilor, dar dacă oamenii nu înțeleg ce este adevărul sau dacă nu caută sau nu acceptă adevărul, pot fi rezolvate firile lor corupte? (Nu.) Prin urmare, pentru a rezolva firile corupte ale cuiva, trebuie să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu. Altfel spus, numai prin experimentarea judecății și a mustrării lui Dumnezeu, pot fi purificate firile corupte ale cuiva. Este nevoie ca oamenii să urmărească adevărul și să coopereze cu lucrarea lui Dumnezeu pentru a obține rezultate. Dacă nu urmărești adevărul și te concentrezi doar asupra înțelegerii doctrinelor spirituale, fără să știi măcar dacă sunt sau nu adevărul, dar acceptându-le ca fiind adevărul, poate acest lucru să rezolve firile tale corupte? În plus, dacă nu înțelegi adevărul, atunci când dezvălui o fire coruptă, poți discerne acest lucru? Poți să îl verifici comparându-l cu spusele lui Dumnezeu? În proporție de sută la sută, nu poți. Ai putea aplica orbește regulile, ceea ce este și mai puțin posibil să-ți rezolve firile corupte. Care este cel mai important lucru în rezolvarea firilor corupte? Cel mai important lucru este că oamenii trebuie să înțeleagă adevărul. În acest moment, majoritatea oamenilor consideră doctrinele ca fiind adevărul și nu înțeleg ce este adevărul. La fel ca în exemplul sentimentelor pe care tocmai l-am menționat, prima abordare a mamei a fost aceea de a-și proteja copilul de hărțuire, ceea ce este corect. Din punctul vostru de vedere: „Acestea sunt sentimente; nu poți face asta. Acest tip de comportament trebuie criticat și condamnat”. Voi definiți lucrurile care nu implică adevărul, care nu au legătură cu adevărul și, de fapt, unele lucruri pe care oamenii ar trebui să le facă instinctiv, ca fiind lucruri care încalcă adevărul, iar apoi respingeți acele lucruri. Credeți că aderarea la acest principiu înseamnă practicarea adevărului. Iar în ceea ce privește cea de-a doua abordare, a mamei care aprobă hărțuirea copiilor altora de către copilul ei, atunci când este vorba, cu adevărat, de dezvăluirea unei firi corupte și de practicarea adevărului, tu crezi: „Atât timp cât nu face rău, nu este o problemă atât de mare”. De ce ai astfel de gânduri și o astfel de înțelegere? (Pentru că nu înțelegem adevărul.) Aici se află problema! Așadar, pentru că nu înțeleg adevărul, de multe ori, oamenii aleg o abordare pe care o consideră corectă și cred că practică adevărul. Deseori, pentru că nu înțeleg adevărul, oamenii nu pot decât să aplice și să respecte reguli, iar atunci când se confruntă cu probleme, nu știu cum să le rezolve, așa că ei consideră respectarea regulilor ca fiind practicarea adevărului. Pot oamenii care cred în Dumnezeu în acest fel să realizeze progrese în viață? Pot ei să ajungă la o înțelegere a adevărului și să pătrundă în realitate? Mulți oameni cred că să fii capabil să vorbești despre cuvinte și doctrine înseamnă să înțelegi adevărul și să fii un credincios așa cum trebuie în Dumnezeu. Atunci, de ce continuă să dezvăluie firi corupte în multe chestiuni? De ce nu pot rezolva problemele practice pe care le întâlnesc? Acest lucru dovedește că să fii capabil să vorbești despre cuvinte și doctrine nu înseamnă deloc să înțelegi adevărul. Indiferent despre câte doctrine poți vorbi, asta nu dovedește că ai obținut adevărul. Trebuie să fii capabil să rezolvi probleme practice și să găsești principiile de practică. Numai așa înțelegi, în mod real, adevărul. Mulți oameni cred că, atât timp cât își pot îndeplini îndatoririle, suferă și plătesc prețul, indiferent de firile corupte pe care le dezvăluie, nu este o mare problemă. Ei cred că, atât timp cât își îndeplinesc îndatoririle, cât pot suferi și nu se plâng de Dumnezeu, Îl iubesc și dau dovadă de loialitate. Sunt multe momente în care, pentru că oamenii nu înțeleg adevărul, dau dovadă de unele intenții bune, dar, de fapt, perturbă și tulbură lucrarea bisericii și, totuși, cred că protejează interesele lui Dumnezeu și ale casei Lui. Ce se întâmplă? Acest lucru se datorează faptului că oamenii nu înțeleg adevărul și nu au cunoștințe practice despre adevăr, ceea ce îi determină să facă în mod constant lucruri care sunt contrare adevărului. Între timp, ei cred că fac ceea ce trebuie, că au practicat adevărul și că au mulțumit voia lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare dificultate a lor. Deși este o dificultate, există întotdeauna o cale de a o rezolva. Singura cale este ca, ori de câte ori întâlnești o problemă și dezvălui o fire coruptă, trebuie să reflectezi asupra ta și să cauți adevărul pentru a-l înțelege. Atât timp cât în tine există firi corupte, atunci vor apărea multe tipuri de stări în lăuntrul tău. Atunci când oamenii trăiesc în medii și stări diferite, ei vor dezvălui anumite gânduri, perspective și intenții – acestea sunt adevăratele lor stări lăuntrice. Observând gândurile, perspectivele și intențiile oamenilor, le poți vedea firile și poți ști care le este natura. Reflectând asupra ta și deslușindu-i pe ceilalți în acest mod, este ușor să obții rezultate. Doar cunoscându-ți propriile firi corupte și înțelegând în profunzime esența lor poți obține pe deplin rezultate în cunoașterea de sine. Atunci vei avea, în mod natural, o cale pentru felul în care ar trebui să cauți adevărul pentru a-ți rezolva firile corupte. Atât timp cât oamenii pot accepta adevărul, firile lor corupte pot fi purificate, iar problema corupției lor poate fi rezolvată cu ușurință. Dacă oamenii nu pot accepta adevărul, atunci ei nu vor obține niciodată o schimbare în propria viață-fire. Acum, voi sunteți cu toții dispuși să urmăriți adevărul, așa că trebuie să vă concentrați asupra adevărului.

Pentru a rezolva natura oamenilor, trebuie să o excavăm, mai degrabă, de la rădăcină și din firile oamenilor, decât din modul în care aceștia fac lucrurile. De asemenea, nu trebuie să punem accent pe motive și pe condiții obiective, în schimb, trebuie să le comparăm cu adevărul. Adevărul exprimat în cuvintele lui Dumnezeu vizează firile corupte ale oamenilor. Să luăm exemplul sentimentelor menționat mai devreme: oamenii cred că, uneori, dorul de părinți sau dorul de casă sunt sentimente. Sunt oare ele același lucru cu ceea ce Dumnezeu numește sentimente? (Nu.) Atunci, nu se poate vorbi despre sentimentele pe care le înțelegi în același fel cu acelea despre care vorbește Dumnezeu. Sentimentele despre care vorbești tu aparțin unor stări umane normale, nu aparțin unei firi corupte. Dacă îți tratezi rudele de sânge ca pe niște idoli, iar acest lucru te determină să nu-L urmezi sau să nu I te supui lui Dumnezeu, atunci sentimentele tale sunt prea puternice, iar acest lucru aparține unei firi corupte. Prin urmare, se referă la chestiunea de a avea sau nu o înțelegere pură a adevărului. Atunci când consideri ceea ce crezi că este dorul de casă sau faptul de a fi un pic mai amabil cu părinții tăi ca fiind sentimente, nu este aceasta o înțelegere distorsionată a adevărului? De fapt, ceea ce înțelegi nu este adevărul și nu este în concordanță cu adevărul, este doar un fenomen exterior. Care sunt sentimentele despre care vorbește Dumnezeu? Ele sunt a doua abordare, modul în care mama și-a tratat copilul, menționat mai devreme, care este o stare de favoritism și de acordare a unei protecții neprincipiale cuiva. Acestea sunt sentimentele pe care le expune Dumnezeu – dezvăluirea unei firi corupte a mamei în această chestiune. Nu sunt aceste două abordări total diferite? Prima abordare este un fenomen normal și nu este nevoie să-l emondăm, nici să săpăm adânc, să-l disecăm și, cu atât mai puțin, să-l confruntăm cu adevărul sau să practicăm un anumit aspect al adevărului sau să renunțăm la ceva. Atunci, este această abordare potrivită? Este necesar să acționăm în acest mod? Nu este necesar, nu există corect sau greșit în această abordare. Cea de-a doua abordare se referă la o fire. Ce fel de manifestări ale sentimentelor au de-a face cu firile corupte? (Favoritismul, protecția neprincipială a altora, menținerea unor relații trupești și lipsa de dreptate). Acestea sunt lucrurile cuprinse în cuvântul „sentimente” despre care vorbește Dumnezeu. Dacă poți să înțelegi atât de mult și să legi cu adevărat aceste lucruri de tine, atunci ar trebui să depui eforturi pentru a rezolva aceste firi corupte. Doar atunci când nu vei mai fi constrâns de aceste sentimente, acțiunile tale vor fi toate de practicare a adevărului. Atunci stările pe care înțelegi că le cuprind sentimentele vor corespunde în totalitate cuvântului „sentimente”, așa cum a grăit Dumnezeu. Acesta este adevărul pe care îl vei înțelege. Dacă ți s-ar cere să ai părtășie despre ce sunt sentimentele, iar tu ai vorbi despre prima abordare a mamei, aceasta este o manifestare a faptului că nu înțelegi adevărul. Dacă ai părtășie despre cea de-a doua abordare a mamei și îi diseci firea coruptă, atunci înțelegi adevărul. Dacă lucrurile despre care ai părtășie, pe care le experimentezi și pe care le înțelegi sunt în concordanță cu adevărul cuvintelor lui Dumnezeu și nu există contradicții sau inconsecvențe, acest lucru dovedește că înțelegi cuvintele lui Dumnezeu, că le-ai priceput sensul, că le-ai înțeles și că le poți practica și aplica. Atunci vei fi obținut adevărul și viața, iar semnificația acestui lucru este că vei fi pătruns deja în adevărul-realitate. În acel moment, când vei vedea din nou acest tip de lucruri, vei fi capabil să le discerni și vei ști ce fel de dezvăluiri sunt normale și ce fel de dezvăluiri sunt cele ale unei firi corupte, iar în inima ta, acest lucru va fi foarte clar. În acest fel, nu vor fi oare acțiunile tale precise? Nu vor fi acțiunile tale conforme cu adevărul? Nu vei avea adevărul-realitate? Dacă acționezi cu precizie și înțelegi adevărul, atunci înțelegerea și experiențele despre care ai părtășie nu vor putea să-i ajute pe alții și să le rezolve dificultățile? (Ba da.) Aceasta este latura practică a adevărului.

Unii oameni nu-și îndeplinesc bine îndatoririle din cauza calibrului lor slab, dar pretind întotdeauna că este din cauza lipsei de conștiință. Care este explicația corectă? (Că au un calibru slab.) Uneori, atunci când o persoană îndeplinește o datorie, este posibil să înțeleagă elementele de bază ale cunoștințelor profesionale respective, dar să nu înțeleagă aspectele mai avansate ale acestora, pentru că nu le-a învățat niciodată înainte. Conducătorul ei o etichetează ca fiind superficială, alunecoasă și leneșă, dar, de fapt, ei îi lipsesc doar cunoștințele profesionale și nu a învățat încă acele lucruri, dar face deja tot ce poate. Totuși, conducătorul ei spune că este superficială – acest lucru nu este în concordanță cu faptele. Aceasta este o utilizare fără discernământ a terminologiei și o etichetare generalizată. De ce folosesc oamenii terminologia și îi etichetează pe alții fără discernământ? Nu cumva pentru că nu înțeleg adevărul? Unii oameni vor spune, cu siguranță, că da, alții vor spune că este din cauză că au un calibru slab și sunt prea confuzi, iar alții vor spune că este din cauză că umanitatea lor este prea rea și au intenții greșite. Care explicație este cea corectă? De fapt, toate aceste trei stări există, iar judecata trebuie făcută în funcție de cazul specific. Dacă este cauzată de faptul că nu înțeleg adevărul, dar cineva spune că este din cauză că au un calibru slab și sunt prea confuzi, atunci aceste cuvinte nu sunt corecte. Dacă aceasta este cauzată în mod clar de umanitatea lor rea și de motivele lor ascunse, dar cineva spune că este din cauză că au un calibru slab și sunt prea confuzi, acest lucru denaturează faptele și este posibil să le permită oamenilor răi să scape printre degete. Există și alte cazuri care sunt cauzate de oamenii care nu înțeleg adevărul, dar alții spun că sunt cauzate de umanitatea rea a acelor oameni. Acest mod de a privi lucrurile nu este corect și este probabil ca ei să trateze oamenii buni ca pe oameni răi, ceea ce va avea consecințe nefaste. Sunt mulți oameni care nu pot discerne aceste lucruri și nu pot înțelege în profunzime esența problemei. Ei aplică orbește reguli și trag concluzii pe baza propriilor idei, iar apoi simt că au discernământ și că pot vedea lucrurile clar. Nu este oare aceasta aroganță și neprihănire de sine? Dacă cineva are o umanitate proastă și îi etichetează și condamnă pe oameni fără discernământ, pe baza propriilor motive ascunse, aceasta este natura unei persoane rele. Astfel de oameni sunt o minoritate; majoritatea oamenilor fac acest gen de lucruri pentru că nu înțeleg adevărul. Cei care nu înțeleg adevărul aplică reguli și folosesc termeni spirituali fără discernământ. De exemplu, unii oameni au, clar, o problemă cu umanitatea lor, caută mereu modalități de a lenevi și nu depun efort când își îndeplinesc îndatoririle, dar cei fără discernământ spun că acesta este un calibru slab. Unii oameni au, în mod evident, un simț al dreptății și, atunci când văd ceva care încalcă principiile, ei vor aduce în discuție și vor proteja interesele bisericii, dar sunt adesea etichetați de către oamenii care nu înțeleg adevărul ca fiind aroganți și neprihăniți de sine și chiar sunt tratați ca fiind oameni răi, ceea ce nu este drept față de oamenii buni. Unii oameni sunt, în mod clar, mici în statură și devin slabi pe moment, cât timp sunt constrânși de sentimentele lor, iar cei care nu înțeleg adevărul îi vor caracteriza ca oameni care au sentimente prea puternice și care nu au o inimă sinceră pentru Dumnezeu. Așa sunt persoanele cărora le lipsește adevărul – fără a lua în considerare contextul sau situația reală, ele continuă să aplice regulile fără discernământ, spunând un lucru într-un moment și altul în următorul. Pot astfel de persoane să folosească adevărul pentru a rezolva problemele? (Nu pot.) Atunci când oamenii care nu înțeleg adevărul încearcă să rezolve probleme, nu pot prescrie medicamentul potrivit. Este ca și cum ar încerca să trateze o persoană cu dureri de stomac tratându-i capul, nu pot găsi cauza problemei. Nu înțeleg unde este cauza problemei sau la ce se referă și ce spun cuvintele lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă să înțelegi adevărul. Acum înțelegeți mult sau puțin din adevăr? (Puțin.) De exemplu, să spunem că cineva întreabă: „De ce nu poți să te supui când ți se întâmplă această problemă?” Oamenii răspund adesea: „Pentru că nu-L cunosc pe Dumnezeu!” Este corectă această explicație? Uneori este corectă, alteori nu. De cele mai multe ori nu este corectă, iar aceasta este doar o etichetare fără discernământ. Oamenii pricep un pic de terminologie spirituală, pe care apoi o aplică și o folosesc fără discernământ, iar, ca urmare, apar multe probleme. Unele sunt interpretări greșite, altele sunt judecăți, iar acest lucru creează rezultate dăunătoare și chiar provoacă haos. Când cei care nu au înțelegere spirituală învață un lucru, îl aplică și îl folosesc fără discernământ. Ei sunt cei mai predispuși să facă greșeli și sunt înclinați să facă greșeli de principiu. Întrucât oamenii care au capacitatea de înțelegere pot face câteva greșeli, dar aceste greșeli nu sunt probleme de principiu și pot trage învățăminte din aceste greșeli. Dacă oamenii au o înțelegere absurdă, dacă interpretează greșit cuvintele lui Dumnezeu atunci când le citesc, dacă au abateri în comprehensiunea lor atunci când ascultă predici și dacă sunt predispuși să găsească nod în papură și să facă observații, acest lucru este foarte supărător. Nu numai că le este imposibil să intre în adevărul-realitate, dar, în timp, vor începe să acționeze cu nesăbuință și să provoace tulburări în lucrarea bisericii. Acesta este un final grav.

Acum, ar trebui să reflectați: sunt adevărate cuvintele, doctrinele și teoriile spirituale despre care vorbiți adesea? Înțelegeți adevărul sau doar doctrinele? Câte adevăruri-realități există în înțelegerea voastră ? Odată ce veți înțelege aceste lucruri, vă veți cunoaște cu adevărat și vă veți știi propria măsură. De exemplu, ați avut multă părtășie despre adevărurile despre cum să fiți persoane oneste, dar le-ați înțeles în mod real? Poate că sunteți capabili să aveți părtășie despre unele cuvinte și să vorbiți despre o oarecare înțelegere, dar în câte dintre aceste realități ați pătruns? Sunteți cu adevărat persoane oneste acum? Puteți vorbi clar despre acest lucru? Unii oameni spun: „A fi o persoană onestă înseamnă să nu spui minciuni, să spui tot ce ai în inimă, să nu ascunzi nimic și să nu te eschivezi de la nimic. Acesta este standardul pentru a fi o persoană onestă”. Ce părere aveți despre această afirmație? Este ea conformă cu adevărul? (Nu.) Poți vorbi despre cuvinte și doctrine, dar când vine vorba de detalii ale practicii sau de probleme specifice, ești în pană de cuvinte. Acest lucru nu înseamnă că înțelegi adevărul. Oamenii nu înțeleg adevărul, dar se gândesc mereu: „Eu înțeleg deja multe, dar Dumnezeu nu mă folosește. Dacă Dumnezeu m-ar folosi și aș deveni conducător de biserică, m-aș putea asigura că fiecare frate și soră ajunge să înțeleagă adevărul”. Nu sunt aceastea vorbe foarte mari? Ai cu adevărat această capacitate? Sunt oameni onești cei care se pot făli și lăuda? Acești oameni nu înțeleg adevărul, dar totuși se fălesc și se laudă – nu sunt ei jalnici? (Ba da, sunt jalnici.) Voi ascultați multe predici acum, dar dacă nu înțelegeți niciodată adevărul, mai devreme sau mai târziu veți merge pe aceeași cale ca și fariseii, iar apoi veți fi farisei ai zilelor noastre. Nu există oare acestă posibilitate? (Ba da.) Este mult prea probabil să se întâmple asta. Naturile satanice ale oamenilor sunt adânc înrădăcinate. Dacă dobândesc unele cunoștințe sau educație și pot predica unele teorii corecte și predici înalte, este foarte probabil că vor deveni farisei. Dacă nu vrei să devii un fariseu sau să mergi pe calea unui fariseu, singura modalitate de a evita acest lucru este să te străduiești să înțelegi adevărul, să pătrunzi în realitate și să transformi doctrinele pe care le înțelegi în adevăr-realitate. Deci, ce se consideră, în mod real, că este înțelegerea adevărului de a fi o persoană onestă? Ar trebui să meditați singuri la acest lucru și să aveți părtășie desprea această temă atunci când aveți timp liber. Ce este mai exact o persoană onestă? Care sunt standardele cerute în cuvintele lui Dumnezeu pentru oamenii onești despre care vorbește El? Care dintre aceste standarde cerute de Dumnezeu pot fi practicate de oameni? Cum arată persoana onestă despre care vorbește Dumnezeu? Ce aspect al firilor corupte ale oamenilor vizează faptul de a fi o persoană onestă? Nu merită să aprofundăm aceste întrebări? Cuvintele și adevărurile pe care Dumnezeu le cere oamenilor să le practice nu vizează modul de a face lucrurile sau comportamentul oamenilor. Ele vizează naturile și firile satanice ale oamenilor. De aceea se spune că aceste cuvinte sunt adevărul. Dacă singurul lor scop ar fi acela de a schimba comportamentul oamenilor și de a-i învăța cum să gândească, atunci ele nu ar fi adevărul, ci doar un fel de teorie. Se poate spune că orice educator poate avea o mică influență asupra oamenilor și le poate schimba puțin comportamentul, iar prin punerea în practică a acestor învățături și prin sintetizarea lor, comportamentul oamenilor poate fi, treptat, ajustat. Există o mulțime de cunoștințe de acest fel, dar aceste lucruri nu sunt adevărul, deoarece nu pot rezolva firile corupte ale oamenilor și nici problema cauzelor păcatelor lor. Doar cuvintele lui Dumnezeu pot purifica și rezolva corupția oamenilor, doar cuvintele lui Dumnezeu pot rezolva în profunzime natura satanică a oamenilor și, prin urmare, doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Care este adevărata semnificație a adevărului din cuvintele lui Dumnezeu? Merită să medităm, să ne gândim și să avem părtășie despre acest lucru adesea, împreună. Nu uitați niciodată acest lucru: lucrurile care pot schimba doar comportamentul oamenilor nu sunt adevărul; ele sunt doar cunoștințe și legi. Adevărul nu poate schimba doar comportamentul oamenilor, ci poate schimba și firile lor corupte. Mai mult decât atât, poate schimba ideile și noțiunile lor și poate deveni viața unei persoane. Acesta este adevărul. Acum sunt prea puțini oameni care pot vedea clar această chestiune. Mulți oameni nu realizează niciodată că acele lucruri care ajustează comportamentul și le permit să trăiască o viață decentă în exterior nu sunt adevărul și că ele sunt toate cunoștințe, doctrine și filosofii satanice. Când oamenii acceptă aceste lucruri, deși comportamentul lor exterior devine din ce în ce mai nobil, mai demn și mai rafinat, inimile lor se umplu de perfidie și de ticăloșie și devin din ce în ce mai întunecate. Aceste lucruri sunt otrăvuri și teorii de-ale Satanei, lucruri pe care Satana le folosește pentru a-i induce în eroare și a-i corupe pe oameni. Ele nu sunt deloc adevărul și nu vin de la Dumnezeu. Doar lucrurile care le permit oamenilor să devină onești, descătușați și liberi, care le permit să-L cunoască pe Creator, să aibă inimi cu frică de Dumnezeu și să se supună orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu sunt adevărul. Indiferent de punctul de vedere pe care îl accepți și indiferent de calea pe care o urmezi, în cazul în care comportamentul tău se îmbunătățește și câștigi popularitate, dar ai o inimă cu prea puțină frică de Dumnezeu și prea puțină credință adevărată în Dumnezeu, iar relația ta cu Dumnezeu este foarte slabă și inima ta se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu, atunci lucrurile de care te agăți nu sunt pozitive și, cu siguranță, nu sunt adevărul. Dacă alegi o cale sau un mod de viață și accepți anumite lucruri, iar acestea te fac să devii real și onest, să iubești lucrurile pozitive și să urăști lucrurile ticăloase și negative, să ai o inimă cu frică de Dumnezeu și să accepți de bunăvoie suveranitatea și rânduielile Creatorului, atunci aceste lucruri sunt adevărul și ele vin, cu adevărat, de la Dumnezeu. Puteți evalua lucrurile după aceste standarde. Există unele doctrine pe care mulți oameni sunt capabili să le spună și pe care le rostesc de mulți ani. Cu toate acestea, după ce au spus aceste lucruri de multe ori, firile lăuntrice ale oamenilor nu s-au schimbat, stările lor nu s-au transformat câtuși de puțin, iar punctele de vedere, modurile de gândire, punctul de plecare și intențiile din spatele acțiunilor lor nu s-au schimbat în niciun fel. Așa că ar trebui să vă grăbiți să renunțați la acele lucruri și să nu vă mai agățați de ele. Cu siguranță, nu sunt adevărul. Când oamenii încep să practice pentru prima dată unele cuvinte, pare anevoios și dificil, iar ei nu reușesc să înțeleagă principiile. Cu toate acestea, după ce le experimentează și le practică pentru o perioadă de timp, simt că stările lor lăuntrice s-au îmbunătățit, că inimile lor s-au apropiat de Dumnezeu, că au o inimă cu frică și cu spaimă de Dumnezeu, că nu mai sunt atât de intransigenți sau rebeli atunci când li se întâmplă lucruri, că intențiile și dorințele lor personale nu mai sunt la fel de puternice și că pot să I se supună lui Dumnezeu. Această stare este pozitivă; aceste cuvinte sunt adevărul și reprezintă calea cea dreaptă. Puteți discerne lucrurile pe baza acestor principii. Nu va fi ușor să definiți adevărul într-o singură propoziție. Dacă l-aș defini într-o propoziție, iar voi ați putea înțelege adevărul după ce l-ați auzit, atunci ar fi bine. Însă dacă l-ați trata ca pe o regulă și ca pe o doctrină pe care să o urmați, ar fi problematic – asta înseamnă să nu aveți înțelegere spirituală. Așadar, v-am dat aceste principii, iar voi ar trebui să faceți comparații, să experimentați, să practicați și să dobândiți cunoștințe bazate pe experiență, în conformitate cu aceste principii. Nu trebuie doar să acționați și să vă comportați conform acestor principii, ci ar trebui, de asemenea, să priviți oamenii și lucrurile și să-i evaluați în conformitate cu aceste principii. Experimentând și practicând în acest fel, vei ști ce este adevărul. Dacă oamenii nu înțeleg ce este adevărul și dacă nu știu că adevărul este reprezentat de cuvintele lui Dumnezeu, atunci pot ei dobândi viața? Pot obține o schimbare a vieții-firi? Deși cerințele pe care Dumnezeu le prezintă oamenilor în cuvintele Sale nu sunt standarde atât de înalte și sunt destul de simple, dacă nu înțelegi care este sensul implicit al adevărului sau cât de mult conținut practic include adevărul și dacă tu înțelegi adevărul doar în termeni de cuvinte și doctrine, nu vei putea niciodată să pătrunzi în adevărurile-realități în care Dumnezeu le cere oamenilor să intre.

26 mai 2017

Note de subsol:

a. Jianghu este un termen chinezesc care se referă la lumea fantastică a artiștilor în arte marțiale și a criminalilor din China antică.