De-a lungul a câteva mii de ani de corupție, oamenii au devenit cu toții amorțiți și grei de cap; au devenit cu toții demoni răi care I se opun lui Dumnezeu, până într-acolo încât răzvrătirea lor împotriva lui Dumnezeu a fost documentată în consemnări istorice și chiar oamenii înșiși sunt incapabili să ofere o relatare completă a comportamentului lor răzvrătit – căci au fost profund corupți de Satana și au fost conduși pe o cale greșită de Satana, astfel încât nu știu încotro să se îndrepte. Chiar și astăzi, oamenii Îl trădează în continuare pe Dumnezeu. Când Îl văd pe Dumnezeu, Îl trădează, iar când nu-L pot vedea pe Dumnezeu, Îl trădează de asemenea. Există chiar și unii care, deși au fost martori la blestemele lui Dumnezeu și la mânia lui Dumnezeu, tot Îl trădează. Și astfel Eu spun că rațiunea omului și-a pierdut funcția inițială și că și conștiința omului și-a pierdut funcția inițială. În ochii Mei, oamenii sunt cu toții fiare în haine de om și șerpi veninoși. Indiferent cât de demni de milă încearcă să pară în fața ochilor Mei, nu voi fi niciodată milos față de ei, căci nu au absolut nicio pricepere a diferenței dintre alb și negru și niciunul dintre ei nu înțelege diferența dintre adevăr și neadevăr. Rațiunea lor este atât de amorțită, dar totuși doresc să câștige binecuvântări; umanitatea lor este atât de josnică, dar totuși doresc să dețină puterea ca regi. Peste cine ar putea fi ei regi, cu o rațiune ca aceea? Cum ar putea ei, cu o asemenea umanitate, să șadă pe tronuri? Oamenii sunt cu adevărat nerușinați! Sunt niște nenorociți care se supraestimează! Vă sugerez vouă, celor care doriți să câștigați binecuvântări, să găsiți mai întâi o oglindă și să vă priviți propria reflexie urâtă. Ai tu ceea ce trebuie pentru a fi rege? Ai tu trăsăturile faciale ale unuia care ar putea primi binecuvântări? Nu a existat nici cea mai mică schimbare în firea ta și nu ai fost capabil să pui în practică nimic din adevăr, dar totuși îți dorești un mâine minunat. Aceasta este o pură amăgire! Omul, care s-a născut pe un pământ atât de murdar, a fost contaminat de societate într-o măsură gravă, a fost condiționat de etici feudale și a primit educația „instituțiilor de învățământ superior”. Gândirea înapoiată, moralitatea coruptă, perspectiva degradată asupra vieții, filosofia detestabilă pentru interacțiuni lumești, existența total lipsită de valoare, obiceiurile josnice și viața josnică de zi cu zi – toate aceste lucruri au invadat profund inima omului și i-au vătămat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul se tot îndepărtează de Dumnezeu și I se opune tot mai mult. Firea omului devine mai nemiloasă pe zi ce trece și nu există nicio singură persoană care să renunțe de bunăvoie la ceva pentru Dumnezeu, nicio singură persoană care să I se supună de bunăvoie lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, o singură persoană care să caute de bunăvoie arătarea lui Dumnezeu. În schimb, omul urmărește plăcerea după pofta inimii, sub controlul Satanei și își corupe trupul în mocirlă fără nicio reținere. Chiar și atunci când aud adevărul, cei care trăiesc în întuneric nu au nicio dorință de a-l pune în practică și nu sunt înclinați să caute nici măcar când văd că Dumnezeu S-a arătat deja. Cum ar putea o asemenea omenire depravată să aibă vreun pic de loc pentru mântuire? Cum ar putea o asemenea omenire decăzută să trăiască în lumină?

Schimbarea firii omului ar trebui să înceapă cu cunoașterea esenței sale și prin schimbări în gândirea, natura și perspectiva sa mentală – prin schimbări fundamentale. Doar în acest fel se vor obține schimbări adevărate în firea omului. Cauza fundamentală a firilor corupte care apar în om este inducerea în eroare, corupția și otrăvirea de către Satana. Omul a fost legat și controlat de Satana și gândirea, moralitatea, discernământul și rațiunea sa au fost toate profund deteriorate de Satana. Tocmai pentru că aspectele fundamentale ale omului au fost corupte de Satana și sunt complet diferite de cum le-a creat Dumnezeu la început, omul I se împotrivește lui Dumnezeu și nu poate accepta adevărul. Astfel, pentru a exista schimbări în firea omului, trebuie mai întâi să i se schimbe cunoașterea despre Dumnezeu și cunoașterea despre adevăr în ceea ce privește gândirea, discernământul și rațiunea sa. Cei care s-au născut în cel mai profund corupt dintre toate ținuturile sunt și mai ignoranți cu privire la ce este Dumnezeu sau ce înseamnă să crezi în Dumnezeu. Cu cât oamenii sunt mai corupți, cu atât mai puțin cunosc existența lui Dumnezeu și cu atât mai slabe sunt rațiunea și discernământul lor. Cauza fundamentală a împotrivirii și răzvrătirii omului față de Dumnezeu este coruperea sa de către Satana. Din cauza corupției Satanei, conștiința omului a amorțit, el este corupt moral, gândurile sale sunt degenerate și are o mentalitate înapoiată. Înainte de a fi corupt de Satana, omul I se supunea inițial lui Dumnezeu și se supunea cuvintelor Sale după ce le auzea. El avea inițial o rațiune și o conștiință sănătoase și o umanitate normală. După ce omul a fost corupt de Satana, rațiunea, conștiința și umanitatea lui inițiale au amorțit toate și au fost stricate de Satana. Astfel, el și-a pierdut supunerea și iubirea față de Dumnezeu. Rațiunea omului a devenit anormală, firea sa a devenit la fel ca aceea a unei fiare, iar răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu sporește mereu și se agravează. Cu toate acestea, omul tot nu știe și nu înțelege acest lucru și doar se împotrivește și se răzvrătește cu persistență. Dezvăluirile firii omului sunt exprimările rațiunii, discernământului și conștiinței sale. Deoarece rațiunea și discernământul său sunt nesănătoase, iar conștiința sa a ajuns extrem de amorțită, firea sa este răzvrătită împotriva lui Dumnezeu. Dacă rațiunea și discernământul omului nu se pot schimba, atunci schimbările în firea sa sunt excluse, la fel și acordul cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă rațiunea omului este nesănătoasă, atunci el nu-L poate sluji pe Dumnezeu și este nepotrivit pentru a fi folosit de Dumnezeu. „Rațiunea normală” se referă la a se supune și a fi loial lui Dumnezeu, la a tânji după Dumnezeu, la a fi absolut față de Dumnezeu și la a avea o conștiință față de Dumnezeu. Se referă la unitatea deplină a inimii și a minții față de Dumnezeu și la a nu I se opune în mod deliberat lui Dumnezeu. A avea o rațiune anormală, nu arată așa. După ce a fost corupt de Satana, omul a ajuns să aibă noțiuni despre Dumnezeu și nu are nicio loialitate față de Dumnezeu sau tânjire după El, ca să nu mai vorbim de o conștiință față de Dumnezeu. Omul I se împotrivește în mod deliberat lui Dumnezeu și emite judecăți despre El și, mai mult decât atât, Îi aruncă invective pe la spate. Omul Îl judecă pe Dumnezeu pe la spate, știind foarte bine că El este Dumnezeu; omul nu are absolut nicio intenție de a se supune lui Dumnezeu, ci doar continuă să-I adreseze cereri și solicitări. Astfel de oameni – oameni care au o rațiune anormală – sunt totuși incapabili să-și cunoască propriul comportament detestabil sau să-și regrete actele de răzvrătire. Dacă oamenii sunt capabili să se cunoască pe ei înșiși, atunci și-au recăpătat puțin din rațiune; cu cât oamenii sunt mai răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și totuși nu se cunosc pe ei înșiși, cu atât mai nesănătoasă este rațiunea lor.

Dezvăluirea firii corupte a omului își are originea în nimic altceva decât în conștiința amorțită a omului, în natura sa răuvoitoare și în rațiunea sa nesănătoasă; dacă rațiunea și conștiința omului sunt capabile să devină din nou normale, atunci el va deveni cineva potrivit pentru a fi folosit înaintea lui Dumnezeu. Pur și simplu pentru că a fost mereu amorțită conștiința omului și pentru că rațiunea omului nu a fost niciodată sănătoasă și devine din ce în ce mai amorțită, actele de răzvrătire ale omului împotriva lui Dumnezeu se înmulțesc, astfel încât el chiar L-a pironit pe Isus pe cruce și își închide ușa în fața trupului întrupat al lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, condamnă trupul lui Dumnezeu și consideră trupul lui Dumnezeu ca fiind umil. Dacă omul ar avea măcar puțină umanitate, nu ar fi atât de crud în tratamentul său față de trupul întrupat al lui Dumnezeu; dacă ar avea măcar puțină rațiune, nu ar fi atât de feroce în tratamentul său față de trupul întrupat al lui Dumnezeu; dacă ar avea măcar puțină conștiință, nu I-ar „mulțumi” Dumnezeului întrupat în acest fel. Omul trăiește în epoca în care Dumnezeu a devenit trup, totuși nu-I mulțumește lui Dumnezeu pentru că i-a oferit o oportunitate atât de bună și, în schimb, blestemă venirea lui Dumnezeu sau ignoră complet faptul întrupării lui Dumnezeu, părând a fi împotriva lui și scârbit de el. Indiferent de modul în care omul tratează venirea lui Dumnezeu, Dumnezeu Și-a făcut mereu lucrarea, fără să Se plictisească vreodată de ea – chiar dacă omul nu a fost câtuși de puțin primitor față de El și continuă să-I adreseze cereri. Firea omului a devenit extrem de răuvoitoare, rațiunea sa a devenit extrem de amorțită, iar conștiința sa a fost complet călcată în picioare de cel rău și a încetat de mult să mai fie conștiința inițială a omului. Omul nu numai că Îi este nerecunoscător Dumnezeului întrupat pentru că a revărsat atâta viață și atâta har asupra omenirii, dar are chiar ură față de Dumnezeu din cauza adevărului pe care El i-l dăruiește; deoarece omul este dezinteresat de adevăr, el are ură față de Dumnezeu. Nu numai că omul este incapabil să-și dea viața pentru Dumnezeul întrupat, dar încearcă în schimb să obțină favoruri de la El și cere o răsplată de zeci de ori mai mare decât ceea ce I-a dat omul lui Dumnezeu. Așa sunt conștiința și rațiunea omului, totuși el încă mai crede că aceasta nu este o problemă mare, crezând în continuare că s-a consumat prea mult pentru Dumnezeu și că Dumnezeu i-a dăruit prea puțin. Există oameni care, după ce Mi-au dat un bol cu apă, întind mâinile și cer să-i plătesc pentru două boluri cu lapte sau, după ce Mi-au oferit o cameră pentru o noapte, cer să le plătesc taxe de cazare de multe ori mai mari. Cu o asemenea umanitate și o asemenea conștiință, cum ați mai putea dori să câștigați viața? Ce nenorociți vrednici de dispreț sunteți! Acest tip de umanitate în om și acest tip de conștiință în om sunt cele care Îl fac pe Dumnezeul întrupat să rătăcească prin ținut, fără niciun loc unde să găsească adăpost. Ca să nu mai vorbim de faptul că Dumnezeul întrupat a făcut atât de multă lucrare, chiar dacă nu ar face absolut nicio lucrare, cei care posedă cu adevărat conștiință și umanitate ar trebui să I se închine și să-L slujească din toată inima. Acesta este lucrul care ar trebui făcut de cei care au o rațiune sănătoasă și este datoria omului. Majoritatea oamenilor vorbesc chiar de condiții pentru slujirea lor față de Dumnezeu. Nu le pasă dacă El este Dumnezeu sau om și vorbesc doar de condițiile lor și caută doar să-și satisfacă propriile dorințe. Când gătiți pentru Mine, cereți o plată pentru acest serviciu, când alergați pentru Mine, cereți o plată pentru alergare, când lucrați pentru Mine, cereți o plată pentru lucru, când Îmi spălați hainele, cereți o plată pentru spălătorie, când contribuiți cu ceva la bunăstarea bisericii, cereți să vă fie menajate trupul și sănătatea, când vorbiți, cereți plata unui vorbitor, când distribuiți cărți, cereți o plată pentru distribuție, când scrieți, cereți o plată pentru cele scrise. Cei pe care i-am emondat Îmi cer chiar și recompense, în timp ce aceia care au fost trimiși acasă cer daune pentru pătarea numelui lor; cei necăsătoriți cer zestre sau o compensație pentru tinerețea lor pierdută, cei care taie o găină cer plata unui măcelar, cei care prăjesc mâncarea cer o plată pentru prăjit, iar cei care fac o supă cer și ei o plată pentru aceasta… Aceasta este măreața și minunata voastră umanitate și acestea sunt acțiunile pe care le dictează conștiința voastră iubitoare. Unde vă este rațiunea? Unde vă este umanitatea? Să vă spun Eu! Dacă veți continua în felul acesta, nu voi mai lucra în mijlocul vostru. Nu voi mai lucra în mijlocul unei haite de fiare îmbrăcate în haine de oameni, nu voi suferi așa pentru un astfel de grup de oameni ale căror fețe frumoase ascund inimi sălbatice, nu voi îndura pentru o astfel de haită de animale care nu au nici cea mai mică posibilitate să fie mântuite. Ziua în care Mă voi întoarce cu spatele la voi este ziua în care veți muri, este ziua în care întunericul va veni peste voi și ziua în care lumina vă va părăsi. Vă spun! Nu voi fi niciodată binevoitor față de un grup ca al vostru, care este mai jos chiar decât animalele! Există limite pentru cuvintele și acțiunile Mele, iar în condițiile în care umanitatea și conștiința voastră sunt așa cum sunt, Eu nu voi mai face nicio lucrare, căci sunteți prea lipsiți de conștiință, Mi-ați provocat prea multă durere și comportamentul vostru detestabil Mă dezgustă prea mult. Asemenea oameni, cărora le lipsesc umanitatea și conștiința, nu vor avea niciodată o șansă la mântuire; nu aș mântui niciodată niște oameni atât de nerecunoscători și de lipsiți de suflet. Când va veni ziua Mea, Îmi voi trimite ca o ploaie pentru toată veșnicia flăcările pârjolitoare peste fiii răzvrătirii care Mi-au trezit mânia îndârjită, Îmi voi impune pedeapsa veșnică peste acele animale care cândva aruncau invective asupra Mea și care s-au lepădat de Mine, voi mistui pentru totdeauna cu flăcările furiei Mele pe fiii răzvrătirii care odată au mâncat și au trăit împreună cu Mine, dar care nu au crezut în Mine, ci M-au insultat și M-au trădat. Voi supune pedepsei pe toți cei care Mi-au provocat furia, Îmi voi revărsa toată furia peste acele fiare care doreau odată să-Mi stea alături, ca egali, dar care nu Mi s-au închinat și nu Mi s-au supus niciodată; toiagul cu care lovesc omul va cădea peste animalele care s-au bucurat cândva de grija Mea și de tainele pe care le rosteam și care au încercat odată să obțină plăceri materiale de la Mine. Nu voi fi iertător cu niciunul dintre cei care încearcă să Îmi ia locul; nu voi cruța pe niciunul dintre cei care încearcă să smulgă mâncare și haine de la Mine. Deocamdată, rămâneți în siguranță și nevătămați și continuați să exagerați cu cererile pe care Mi le adresați. Când va veni ziua furiei, nu Îmi veți mai adresa cereri; atunci, vă voi lăsa să vă „bucurați” din toată inima, vă voi pune cu fața la pământ și nu veți mai putea să vă ridicați vreodată! Mai devreme sau mai târziu, vă voi „plăti” această datorie – și sper să așteptați cu răbdare sosirea acestei zile.

Dacă acești oameni josnici pot cu adevărat să-și lase deoparte dorințele extravagante și să se întoarcă la Dumnezeu, atunci ei mai au șansa la mântuire; dacă omul are cu adevărat o inimă care tânjește după Dumnezeu, atunci el nu va fi abandonat de Dumnezeu. Omul nu reușește să Îl câștige pe Dumnezeu, nu pentru că Dumnezeu are sentimente omenești sau pentru că Dumnezeu nu Își dorește să fie câștigat de om, ci pentru că omul nu dorește să Îl câștige pe Dumnezeu și pentru că nu are o inimă care Îl caută pe Dumnezeu cu ardoare. Cum ar putea unul dintre aceia care Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu să fie blestemat de El? Cum ar putea cineva cu o rațiune sănătoasă și cu o conștiință sensibilă să fie blestemat de Dumnezeu? Cum ar putea cineva care se închină lui Dumnezeu și Îi slujește Lui cu adevărat să fie mistuit de focul mâniei Lui? Cum ar putea cineva care este dispus să I se supună lui Dumnezeu să fie dat afară din casa Lui? Cum ar putea cineva care simte că nu-L poate iubi niciodată destul pe Dumnezeu să trăiască în pedeapsa lui Dumnezeu? Cum ar putea cineva care este dispus să se lepede de tot pentru Dumnezeu să fie lăsat fără nimic? Omul nu este dispus să Îl urmărească pe Dumnezeu, să își consume tot ce are pentru Dumnezeu sau să își dedice efortul de o viață pentru Dumnezeu; în schimb, spune că Dumnezeu a mers prea departe și că prea multe despre Dumnezeu sunt în contradicție cu noțiunile omului. Cu o astfel de umanitate, chiar dacă ați depune eforturi fără rezerve, tot nu ați putea să obțineți aprobarea lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim despre faptul că nu Îl căutați pe Dumnezeu. Nu știți că voi sunteți rebuturile omenirii? Nu știți că umanitatea nimănui nu este mai prejos decât a voastră? Nu știți cum vă spun alții ca să vă „onoreze”? Cei care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu vă numesc pe voi tată al lupului, mamă a lupului, fiu al lupului, nepot al lupului; sunteți urmașii lupului, poporul lupului, și ar trebui să vă cunoașteți propria identitate și să nu o uitați niciodată. Să nu vă gândiți că sunteți în vreun fel superiori: sunteți cel mai feroce grup de ființe neumane din omenire. Nu știți nimic din toate acestea? Știți cât de mult am riscat lucrând printre voi? Dacă rațiunea voastră nu poate deveni din nou normală și conștiința voastră nu poate funcționa normal, atunci nu vă veți elibera niciodată de numele de „lup”, nu veți scăpa niciodată de ziua blestemului și nu veți scăpa de ziua pedepsei voastre. V-ați născut inferiori, lucruri fără valoare. Sunteți prin natură o haită de lupi flămânzi, o grămadă de resturi și de gunoaie și, spre deosebire de voi, Eu nu lucrez asupra voastră de dragul câștigului personal, ci pentru nevoile lucrării. Dacă veți continua să fiți răzvrătiți în felul acesta, atunci Eu voi opri lucrarea Mea și nu voi mai lucra asupra voastră niciodată; dimpotrivă, Îmi voi muta lucrarea către un grup de care Îmi place și, astfel, vă voi părăsi pentru totdeauna, pentru că nu doresc să-i văd pe cei care sunt în vrăjmășie cu Mine. Așadar, vreți să fiți compatibili cu Mine sau în vrăjmășie cu Mine?