A înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu, efectul pe care lucrarea Lui îl obține în om și care anume sunt intențiile Lui pentru om: asta e ceea ce ar trebui să realizeze fiecare persoană care Îl urmează pe Dumnezeu. În zilele noastre, cunoașterea lucrării lui Dumnezeu este tocmai ceea ce le lipsește tuturor oamenilor. Faptele pe care Dumnezeu le-a lucrat asupra omului, întregimea lucrării lui Dumnezeu și care anume sunt intențiile lui Dumnezeu pentru om, de la crearea lumii până în momentul prezent – acestea sunt lucruri pe care omul nici nu le știe, nici nu le înțelege. Nu numai că această inadecvare este întâlnită în lumea religioasă, ci și în toți cei ce cred în Dumnezeu. Când vine ziua în care Îl vezi cu adevărat pe Dumnezeu, când Îi constați cu adevărat înțelepciunea; când vezi toate faptele pe care le-a lucrat Dumnezeu, când recunoști ceea ce este Dumnezeu și ce are El – când I-ai văzut îmbelșugarea, înțelepciunea, minunăția și tot ce a lucrat El asupra oamenilor – atunci vei fi dobândit succesul în credința ta în Dumnezeu. Când se spune despre Dumnezeu că este atotcuprinzător și plin de belșug, în ce fel anume este El atotcuprinzător și în ce fel anume este plin de belșug? Dacă nu înțelegi asta, nu se poate considera că tu crezi în Dumnezeu. De ce spun că cei din lumea religioasă nu sunt credincioși în Dumnezeu, ci sunt răufăcători, de același soi ca diavolii? Atunci când spun că sunt răufăcători, e pentru că ei nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu și sunt incapabili să-I vadă înțelepciunea. Dumnezeu nu le revelează nicicând lucrarea Lui. Ei sunt orbi; nu pot vedea faptele lui Dumnezeu, au fost părăsiți de Dumnezeu și le lipsește complet grija și protecția lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de lucrarea Duhului Sfânt. Aceia fără lucrarea lui Dumnezeu sunt răufăcători și rivalii lui Dumnezeu. Rivalii lui Dumnezeu despre care vorbesc se referă la aceia care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, aceia care Îl recunosc cu vorba, dar cu toate acestea, nu Îl cunosc, aceia care Îl urmează pe Dumnezeu și cu toate acestea, nu I se supun și aceia care se desfată în harul lui Dumnezeu și cu toate acestea, sunt incapabili să mărturisească ferm pentru El. Fără o înțelegere a scopului lucrării lui Dumnezeu ori o înțelegere a lucrării pe care Dumnezeu o face în om, acesta nu poate fi în acord cu intențiile lui Dumnezeu, nici nu poate mărturisească ferm pentru Dumnezeu. Motivul pentru care omul se împotrivește lui Dumnezeu își are originea, pe de o parte, în firea lui stricată și, pe de altă parte, în ignoranța față de Dumnezeu și lipsa de înțelegere a principiilor după care Dumnezeu lucrează și a intențiilor Lui pentru om. Aceste două aspecte, luate laolaltă, constituie o istorie a împotrivirii oamenilor față de Dumnezeu. Cei începători în credință se împotrivesc lui Dumnezeu pentru că o astfel de împotrivire este în natura lor, în timp ce împotrivirea față de Dumnezeu a celor cu mulți ani în credință rezultă din ignoranța lor față de El, pe lângă firea lor coruptă. În vremea dinainte ca Dumnezeu să devină trup, măsura împotrivirii unui om față de Dumnezeu se baza pe respectarea legilor lăsate de Dumnezeu din cer. De exemplu, în Epoca Legii, oricine nu ținea legile lui Iahve era privit ca cineva care se împotrivea lui Dumnezeu; oricine fura jertfele lui Iahve sau oricine se opunea celor plăcuți lui Iahve, era privit ca cineva care se împotrivea lui Dumnezeu și era ucis cu pietre; oricine nu își respecta tatăl și mama și oricine lovea sau blestema pe cineva era privit ca cineva care nu păzea legile. Și toți aceia care nu păzeau legile lui Iahve erau priviți ca împotrivindu-I-se. Nu a mai fost la fel în Epoca Harului, când oricine se împotrivea lui Isus era privit ca cineva care se împotrivea lui Dumnezeu, iar oricine nu se supunea cuvintelor rostite de Isus erau privit ca cineva care se împotrivea lui Dumnezeu. În vremea aceasta, felul în care era definită împotrivirea față de Dumnezeu a devenit mai precis și mai practic. Pe vremea când Dumnezeu încă nu Se întrupase, măsura împotrivirii omului față de Dumnezeu se stabilea în funcție de faptul dacă omul se închina și privea la Dumnezeul invizibil din ceruri. Felul în care era definită împotrivirea față de Dumnezeu la acea vreme nu era deloc practic, pentru că omul nu Îl putea vedea pe Dumnezeu, nici nu știa cum era chipul lui Dumnezeu sau cum lucra și vorbea El. Omul nu avea niciun fel de noțiuni despre Dumnezeu și credea în Dumnezeu în mod nedeslușit, pentru că Dumnezeu încă nu Se arătase oamenilor. Prin urmare, indiferent cum credea omul în Dumnezeu în imaginația sa, Dumnezeu nu l-a condamnat pe om și nici nu i-a impus cerințe excesiv de mari, pentru că omul era complet incapabil să-L vadă pe Dumnezeu. Când Dumnezeu devine trup și vine să lucreze printre oameni, toți Îl văd și Îi aud cuvintele și toți văd faptele pe care Dumnezeu le lucrează dinăuntrul corpului Său trupesc. În acel moment, toate noțiunile omului se transformă în spumă. Cât despre cei care L-au văzut pe Dumnezeu arătându-Se în trup, nu vor fi condamnați dacă sunt dornici să I se supună, pe când cei care I se împotrivesc dinadins vor fi considerați adversari ai lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt antihriști, dușmani care se împotrivesc intenționat lui Dumnezeu. Cei care nutresc noțiuni cu privire la Dumnezeu, dar tot sunt pregătiți și dornici să I se supună, nu vor fi condamnați. Dumnezeu condamnă omul pe baza intențiilor și acțiunilor lui, niciodată pentru gândurile și ideile lui. Dac-ar fi ca El să condamne omul pe baza gândurilor și ideilor acestuia, atunci nicio persoană nu ar putea scăpa din mâinile mânioase ale lui Dumnezeu. Aceia care se împotrivesc cu bună știință Dumnezeului întrupat vor fi pedepsiți pentru lipsa lor de supunere. În privința acestor oameni care se împotrivesc lui Dumnezeu cu bună știință, împotrivirea lor ia naștere din faptul că nutresc noțiuni despre Dumnezeu, lucru ce duce, la rândul său, la acțiuni care perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Acești oameni opun rezistență și distrug intenționat lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu doar că au noțiuni despre Dumnezeu, dar se și implică în activități care Îi perturbă lucrarea, iar din acest motiv, oamenii de acest fel vor fi condamnați. Aceia care nu perturbă cu bună știință lucrarea lui Dumnezeu nu vor fi condamnați ca și păcătoși, pentru că ei sunt capabili să se supună de bunăvoie și să nu se implice în activități care cauzează perturbare și tulburare. Oamenii ca aceștia nu vor fi condamnați. Cu toate acestea, când oamenii au experimentat lucrarea lui Dumnezeu mulți ani, dacă ei continuă să nutrească noțiuni despre Dumnezeu și rămân incapabili să cunoască lucrarea Dumnezeului întrupat și dacă, oricât de mulți ani au experimentat lucrarea Lui, ei continuă să fie plini de noțiuni despre Dumnezeu și încă sunt incapabili să ajungă să-L cunoască, atunci, chiar dacă nu se angajează în activități perturbatoare, inimile lor tot sunt pline de nenumărate noțiuni despre Dumnezeu și, chiar dacă astfel de noțiuni nu devin evidente, oameni ca aceștia nu sunt nicicum de folos lucrării lui Dumnezeu. Ei nu sunt capabili să predice Evanghelia pentru Dumnezeu sau să mărturisească ferm pentru El. Oameni ca aceștia nu sunt buni de nimic și sunt imbecili. Pentru că nu Îl cunosc pe Dumnezeu și, în plus, sunt întru totul incapabili să se lepede de noțiunile lor despre El, ei sunt, prin urmare, condamnați. Se poate spune astfel: e normal ca începătorii în credință să dețină noțiuni despre Dumnezeu sau să nu știe nimic despre El, dar pentru cineva care a crezut în Dumnezeu mulți ani și a experimentat o bună parte din lucrarea Lui, nu ar fi normal ca o astfel de persoană să continue să dețină noțiuni și ar fi și mai puțin normal ca aceasta să nu aibă nicio cunoaștere de Dumnezeu. Din pricina faptului că aceasta nu e o stare normală, ei sunt condamnați. Acești oameni anormali sunt cu toții gunoaie; ei cei ce I se împotrivesc cel mai mult lui Dumnezeu și care s-au bucurat de harul lui Dumnezeu degeaba. Toți oamenii de acest fel vor fi eliminați la sfârșit!

Oricine nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu e cineva care I se împotrivește, iar cineva care a ajuns să înțeleagă scopul lucrării lui Dumnezeu, dar încă nu caută să-L mulțumească pe Dumnezeu, va fi cu atât mai mult socotit un adversar al lui Dumnezeu. Există cei care citesc Biblia în bisericile grandioase și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei I se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat îi perturbă pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă „o constituție zdravănă”, dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane? Aceia care se stimează nespus în prezența lui Dumnezeu sunt cei mai abjecți dintre oameni, în timp ce aceia care se cred modești sunt cei mai onorați. Și aceia care cred că ei cunosc lucrarea lui Dumnezeu și care, mai mult, sunt în stare să proclame altora lucrarea lui Dumnezeu în sunet de fanfară chiar în timp ce se uită direct la El – aceștia sunt cei mai ignoranți oameni. Astfel de oameni sunt fără mărturia lui Dumnezeu, aroganți și plini de îngâmfare. Aceia care cred că au prea puțină cunoaștere de Dumnezeu, în ciuda faptului că au experiență reală și cunoștințe practice despre El, sunt cei mai iubiți de El. Doar astfel de oameni au o mărturie adevărată și sunt cu adevărat capabili să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Aceia care nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care înțeleg intențiile lui Dumnezeu și totuși, nu practică adevărul, sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și totuși, merg împotriva esenței cuvintelor lui Dumnezeu, sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care au noțiuni despre Dumnezeul întrupat și, în plus, le trece prin minte să se dedea răzvrătirii sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care Îl supun judecății pe Dumnezeu sunt adversarii lui Dumnezeu; și oricine e incapabil să Îl cunoască pe Dumnezeu sau să fie martor pentru El, este un adversar al lui Dumnezeu. Așa că vă îndemn: dacă aveți într-adevăr credința că puteți să umblați pe această cărare, atunci continuați să o urmați. Dar dacă nu vă puteți abține de la a vă împotrivi lui Dumnezeu, atunci ar fi mai bine să plecați până nu e prea târziu. Altfel, șansa ca lucrurile să ia o întorsătură rea pentru voi sunt extrem de mari, pentru că natura voastră e pur și simplu prea stricată. Din loialitate sau supunere sau o inimă care însetează după dreptate și adevăr, nu aveți niciun strop și nicio iotă. Se poate spune că situația voastră înaintea lui Dumnezeu este într-o totală dezordine. Nu puteți să respectați ceea ce se cuvine să respectați și sunteți incapabili să spuneți ce se cuvine să fie spus. Ceea ce se cuvine să puneți în practică, ați eșuat să puneți în practică; iar funcția pe care se cuvine să o îndepliniți, ați fost incapabili să o îndepliniți. Nu aveți loialitatea, conștiința, supunerea sau fermitatea care se cuvin. Nu ați îndurat suferința pe care se cade să o îndurați și nu aveți credința care se cuvine. Mai simplu spus, sunteți lipsiți total de orice merit: nu vă e rușine să continuați să trăiți? Lăsați-mă să vă conving că ar fi mai bine pentru voi să închideți ochii pentru odihna veșnică, scutindu-L astfel pe Dumnezeu să-Și facă griji din cauza voastră și să sufere de dragul vostru. Credeți în Dumnezeu și totuși, nu Îi cunoașteți intențiile; mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu și totuși, nu sunteți capabili să respectați ceea ce Dumnezeu cere de la om. Credeți în Dumnezeu și totuși, nu Îl cunoașteți și rămâneți în viață fără un scop la care să năzuiți, fără nicio valoare, fără nicio semnificație. Trăiți ca ființe umane și totuși, nu aveți nicio conștiință, integritate sau credibilitate în cea mai mică măsură – vă mai puteți numi ființe umane? Credeți în Dumnezeu și totuși, Îl înșelați; mai mult, luați banii lui Dumnezeu și mâncați din jertfele care Îi sunt făcute Lui. Și totuși, la sfârșit, tot nu reușiți să arătați nici considerația cea mai mică pentru sentimentele lui Dumnezeu sau cea mai palidă conștiință față de El. Nu puteți îndeplini nici cea mai neînsemnată dintre poruncile lui Dumnezeu. Vă mai puteți numi ființe umane? Mâncați mâncarea cu care vă aprovizionează Dumnezeu și respirați oxigenul pe care El vi-l dă, vă bucurați de harul Său, totuși, la final, nu aveți nici minima cunoaștere de Dumnezeu. Dimpotrivă, ați devenit niște neisprăviți care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Nu vă face asta niște dobitoace chiar mai prejos decât un câine? Printre animale, există vreunele care sunt mai malițioase decât voi?

Acei pastori și prezbiteri care stau la amvon învățându-i pe alții sunt adversarii lui Dumnezeu și aliații Satanei; aceia dintre voi care nu stați la amvon învățându-i pe alții nu ar fi adversari și mai mari ai lui Dumnezeu? Nu sunteți voi, chiar mai mult decât ei, în cârdășie cu Satana? Aceia care nu înțeleg scopul lucrării lui Dumnezeu nu știu cum să fie în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Desigur, nu poate fi adevărat că aceia care chiar înțeleg scopul lucrării Lui nu ar ști cum să se conformeze intențiilor lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu nu e greșită niciodată; mai degrabă, căutarea omului e cea defectuoasă. Nu cumva acei degenerați, care se împotrivesc voit lui Dumnezeu, sunt și mai cumpliți și mai răuvoitori decât acei pastori și prezbiteri? Mulți sunt cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu, dar în rândul lor, există și diferite moduri în care se împotrivesc Dumnezeu. La fel cum există tot felul de credincioși, la fel există și tot felul de potrivnici față de Dumnezeu, fiecare diferit de celălalt. Nici măcar unul singur din aceia care nu reușesc să recunoască clar scopul lucrării lui Dumnezeu nu poate fi mântuit. Indiferent de modul în care omul poate să se fi împotrivit lui Dumnezeu în trecut, atunci când omul ajunge să înțeleagă scopul lucrării lui Dumnezeu și își dedică eforturile pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, Dumnezeu îi va fi șterge complet toate păcatele de dinainte. Atâta timp cât omul caută adevărul și practică adevărul, Dumnezeu nu va ține minte ce a făcut acesta. Mai mult, tocmai pe baza practicării adevărului de către om, Dumnezeu îl justifică. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Înainte ca omul să-L fi văzut pe Dumnezeu sau să fi experimentat lucrarea Lui, indiferent de cum acționează omul față de Dumnezeu, El nu Își aduce aminte. Cu toate acestea, odată ce omul L-a văzut pe Dumnezeu și a experimentat lucrarea Lui, toate faptele și acțiunile omului vor fi înscrise de către Dumnezeu în „cronici”, pentru că omul L-a văzut pe Dumnezeu și a trăit în lucrarea Lui.

Când omul a văzut cu adevărat ce are Dumnezeu și ce este El, când a văzut supremația Lui, când a ajuns să cunoască cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu și, mai mult, atunci când vechea fire a omului e schimbată, atunci omul își va fi înlăturat complet firea răzvrătită care se împotrivește lui Dumnezeu. Se poate spune că toată lumea s-a împotrivit la un moment dat lui Dumnezeu și toată lumea s-a răzvrătit la un moment dat împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, dacă te supui de bunăvoie Dumnezeului întrupat și, din acest moment, mulțumești inima lui Dumnezeu cu loialitatea ta, practici adevărul care se cuvine, îți îndeplinești datoria așa cum se cuvine și să păzești regulile care se cuvin, atunci ești unul care e dispus să își dea la o parte răzvrătirea pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și unul care poate fi desăvârșit de Dumnezeu. Dacă ar fi să refuzi cu încăpățânare să-ți vezi greșelile și nu ai nicio intenție de a te pocăi, dacă persiști în purtarea ta răzvrătită, fără cea mai mică intenție de a coopera cu Dumnezeu și a-L mulțumi, atunci o persoană așa de îndărătnică și incorigibilă ca tine va fi pedepsită cu siguranță și cu siguranță nu va fi niciodată cineva desăvârșit de Dumnezeu. Așa stând lucrurile, tu ești dușmanul lui Dumnezeu astăzi, iar mâine vei fi tot dușmanul lui Dumnezeu, și la fel vei rămâne dușmanul lui Dumnezeu în ziua ce vine; vei fi veșnic un adversar al lui Dumnezeu și dușmanul lui Dumnezeu. În acest caz, cum oare ar putea Dumnezeu să te achite? Este în natura omului să se împotrivească lui Dumnezeu, dar omul nu trebuie să caute intenționat „secretul” împotrivirii față de Dumnezeu doar pentru că a-și schimba natura este o sarcină de nedepășit. Dacă aceasta ar fi situația, ar fi mai bine să te îndepărtezi până să nu fie prea târziu, ca mustrarea să nu devină tot mai aspră în viitor și ca natura ta sălbatică să nu izbucnească și să devină de nestăpânit, până când trupul tău de carne ar fi eliminat de Dumnezeu, la final. Crezi în Dumnezeu pentru a primi binecuvântări; dar dacă la final, doar nenorocirea s-ar abate asupra ta, nu ar fi asta o rușine? Vă îndemn, ar fi mai bine să vă faceți un alt plan. Orice ați putea să faceți, ar fi mai bine decât să credeți în Dumnezeu: cu siguranță nu poate să existe doar această cărare. Nu ați supraviețui în continuare dacă nu ați căuta adevărul? De ce trebuie fiți în contradicție cu Dumnezeu în acest fel?