În credința ta în Dumnezeu, trebuie să I te supui, să pui adevărul în practică și să-ți îndeplinești toate îndatoririle. În plus, trebuie să înțelegi lucrurile pe care ar trebui să le experimentezi. Dacă experimentezi doar emondarea, disciplinarea și judecarea, dacă doar te bucuri de Dumnezeu, dar ești incapabil să simți când El te disciplinează sau te emondează – lucrul acesta este inacceptabil. Poate în cazul acestei rafinări rămâi neclintit, dar tot nu este suficient; tot trebuie să înaintezi în continuare. Lecția iubirii de Dumnezeu este nesfârșită; nu se va încheia niciodată. Oamenii consideră credința în Dumnezeu ca pe ceva extrem de simplu, dar, odată ce o trăiesc efectiv, își dau seama că a crede în Dumnezeu nu este un lucru atât de simplu pe cât își imaginează. Când Dumnezeu lucrează pentru a-l rafina pe om, omul suferă. Cu cât este mai intensă rafinarea unei persoane, cu atât va fi mai mare inima sa iubitoare de Dumnezeu și cu atât se va dezvălui mai mult în ea marea putere a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, cu cât un om trece prin mai puțină rafinare, cu atât mai mică va fi inima sa iubitoare de Dumnezeu și cu atât mai puțin se va dezvălui în acesta marea putere a lui Dumnezeu. Cu cât sunt mai mari rafinarea și durerea unei persoane și cu cât îndură mai multe chinuri, cu atât mai mult va crește dragostea sa pentru Dumnezeu, cu atât mai autentică va deveni credința sa în El și cu atât mai profundă va fi cunoașterea sa de Dumnezeu. În experiențele tale, vei vedea că acei oameni care sunt supuși unei mari rafinări și suferințe, care sunt emondați și disciplinați mult au o dragoste adâncă pentru Dumnezeu și o cunoaștere mai profundă și mai temeinică a Lui. Cei care nu au trecut prin experiența emondării au doar o cunoaștere superficială. Ei pot să spună numai atât: „Dumnezeu este atât de bun, le dă oamenilor har, astfel ca ei să se poată bucura de El”. Dacă au avut experiența emondării și disciplinării, atunci sunt capabili să vorbească despre adevărata cunoaștere de Dumnezeu. Așadar, cu cât este mai minunată lucrarea lui Dumnezeu asupra omului, cu atât este mai valoroasă și mai semnificativă. Cu cât este mai de nepătruns pentru tine și cu cât este mai neconformă cu noțiunile tale, cu atât mai mult poate lucrarea lui Dumnezeu să te cucerească, să te câștige și să te desăvârșească. Ce măreață e semnificația lucrării lui Dumnezeu! Dacă Dumnezeu nu l-ar rafina pe om astfel, dacă El nu ar lucra potrivit acestei metode, atunci lucrarea Lui ar fi lipsită de efect și de însemnătate. În aceasta constă semnificația extraordinară a celor menționate în trecut – faptul că Dumnezeu avea să selecteze și să câștige acest grup și să-l facă complet în zilele de pe urmă. Cu cât mai măreață este lucrarea pe care o săvârșește El asupra voastră, cu atât mai profundă și mai pură e iubirea voastră de Dumnezeu. Cu cât mai măreață e lucrarea lui Dumnezeu, cu atât mai capabil e omul să priceapă ceva din înțelepciunea Sa și cu atât mai profund Îl cunoaște omul. În timpul zilelor de pe urmă, cei 6000 de ani din planul de gestionare al lui Dumnezeu vor ajunge la final. Chiar se poate încheia cu ușurință? Se va sfârși lucrarea Sa odată ce El va cuceri omenirea? Poate fi atât de simplu? Oamenii își imaginează că este atât de simplu, dar ceea ce face Dumnezeu nu este atât de simplu. Fiecare parte a lucrării pe care Dumnezeu o săvârșește este de nepătruns pentru om. Dacă ai fi în stare s-o pătrunzi, atunci lucrarea lui Dumnezeu ar fi lipsită de însemnătate sau valoare. Lucrarea săvârșită de Dumnezeu este de nepătruns; este prea neconformă cu noțiunile tale și, cu cât este mai neconformă cu noțiunile tale, cu atât se dovedește că lucrarea lui Dumnezeu este mai plină de sens; dacă ar fi conformă cu noțiunile tale, atunci ar fi lipsită de sens. Astăzi, simți că lucrarea lui Dumnezeu este atât de minunată și, cu cât mai minunată simți că este, cu atât mai mult simți că Dumnezeu este de nepătruns și vezi cât de mărețe sunt faptele Sale. Dacă ar face doar o lucrare superficială, de mântuială, pentru a-l cuceri pe om și apoi nu ar mai face nimic, atunci omul nu ar fi în stare să vadă însemnătatea lucrării lui Dumnezeu. Deși acum treci prin puțină rafinare, aceasta este de mare folos creșterii tale în viață; așadar, este extrem de necesar ca voi să treceți printr-o asemenea suferință. Astăzi treci prin puțină rafinare, dar, apoi, vei fi cu adevărat capabil să vezi faptele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, vei spune: „Faptele lui Dumnezeu sunt atât de minunate!” Acestea vor fi cuvintele din inima ta. După ce au experimentat o vreme rafinarea de către Dumnezeu (încercarea prestatorilor de servicii și vremea mustrării), unii oameni au zis în cele din urmă: „Să crezi în Dumnezeu e cu adevărat dificil!” Faptul că au folosit cuvintele „cu adevărat dificil” arată că faptele lui Dumnezeu sunt de nepătruns, că lucrarea lui Dumnezeu are o mare însemnătate și valoare și că lucrarea Sa este foarte demnă de a fi prețuită de om. Dacă, după ce am lucrat atât de mult, nu ai avea nici cea mai vagă cunoaștere, atunci ar mai putea lucrarea Mea să aibă valoare? Te va face să spui: „A-L sluji pe Dumnezeu e foarte dificil, faptele Sale sunt atât de minunate, iar Dumnezeu este cu adevărat înțelept! Dumnezeu este atât de încântător!” Dacă, după ce treci printr-o perioadă de experiență, ești capabil să spui astfel de cuvinte, atunci acest lucru dovedește că ai câștigat lucrarea lui Dumnezeu asupra ta. Într-o zi, când vei predica în străinătate și cineva te va întreba: „Cum merge credința ta în Dumnezeu?”, vei fi capabil să spui: „Faptele lui Dumnezeu sunt atât de minunate!” El va simți că ale tale cuvinte vorbesc despre experiențe practice. Aceasta este o mărturie adevărată. Vei spune că lucrarea lui Dumnezeu este plină de înțelepciune, că lucrarea Sa asupra ta chiar te-a convins și ți-a cucerit inima și că Îl vei iubi mereu, deoarece El este mai mult decât vrednic de iubirea omenirii! Dacă poți vorbi despre aceste lucruri, atunci poți impresiona inimile oamenilor. Toate acestea reprezintă o mărturie. Dacă ești capabil să aduci această mărturie în mod răsunător, impresionându-i pe oameni până la lacrimi, asta arată că ești cineva care Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu, căci ești capabil să aduci mărturia iubirii de Dumnezeu și, prin tine, faptele lui Dumnezeu pot fi confirmate prin mărturie. Dacă mărturia ta le permite altora să caute lucrarea lui Dumnezeu, să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și să rămână fermi în orice mediu pe care îl experimentează, acesta este singurul fel de mărturie care este o mărturie adevărată și exact acest lucru ți se cere acum. Ar trebui să vezi că lucrarea lui Dumnezeu este extrem de valoroasă și demnă de a fi prețuită de oameni, că Dumnezeu este atât de prețios și de plin de bogăție; El poate nu doar să vorbească, ci și să-i judece pe oameni, să le rafineze inimile, să le aducă bucurie, să-i câștige, să-i cucerească și să-i desăvârșească. Din experiența ta, vei vedea că Dumnezeu este foarte încântător. Așadar, cât de mult Îl iubești acum pe Dumnezeu? Poți, cu adevărat, să spui aceste lucruri din inimă? Când vei putea să rostești aceste cuvinte din adâncul inimii tale, atunci vei avea mărturie. Odată ce experiența ta a atins acest nivel, vei putea să aduci mărturie pentru Dumnezeu și vei fi calificat să faci acest lucru. Dacă nu atingi acest nivel în experiența ta, atunci vei fi tot prea departe. Este normal ca oamenii să dea dovadă de slăbiciune în timpul procesului de rafinare, dar, după rafinare, ar trebui să poți spune: „Dumnezeu este atât de înțelept în lucrarea Sa!” Dacă ești într-adevăr capabil să dobândești o înțelegere practică a acestor cuvinte, acest lucru va fi prețios, iar experiența ta va avea valoare.

Ce ar trebui să urmărești acum? Dacă ești sau nu capabil să aduci mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu, dacă ești sau nu în stare să devii o mărturie pentru Dumnezeu și o manifestare a Lui și dacă ești sau nu potrivit pentru a fi folosit de El – acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le urmărești. Cât de mult a lucrat cu adevărat Dumnezeu asupra ta? Cât de mult ai văzut, cât de mult ai priceput? Cât de mult ai experimentat și gustat? Indiferent dacă Dumnezeu te-a încercat, emondat sau disciplinat, faptele și lucrarea Sa au fost săvârșite asupra ta. Dar, în calitate de credincios în Dumnezeu și ca om care este dispus să urmărească să fie desăvârșit de El, ești capabil să aduci mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu în baza experienței tale practice? Poți să trăiești cuvântul lui Dumnezeu prin experiența ta practică? Poți să îi aprovizionezi pe alții prin propria-ți experiență practică și să te consumi întreaga viață ca să aduci mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu? Ca să aduci mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să te bazezi pe experiența și cunoașterea ta și pe prețul pe care l-ai plătit. Doar astfel poți să-I satisfaci intențiile. Ești cineva care aduce mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu? Ai această hotărâre? Dacă ești capabil să aduci mărturie pentru numele Său și, chiar mai mult, pentru lucrarea Sa, și dacă poți trăi imaginea oamenilor Săi pe care El o cere, atunci ești un martor pentru Dumnezeu. Cum anume aduci tu mărturie pentru Dumnezeu? Dacă tu urmărești și tânjești să trăiești cuvântul Său și să dai mărturie cu gura ta, astfel încât oamenii să poată ajunge să-I cunoască lucrarea și să-I vadă faptele – dacă într-adevăr urmărești aceste lucruri, atunci Dumnezeu te va desăvârși. Dacă nu urmărești decât să fii desăvârșit de Dumnezeu și să fii binecuvântat în final, atunci perspectiva credinței tale în El nu este pură. Ar trebui să urmărești cum să vezi faptele lui Dumnezeu în viața reală, cum să-L mulțumești când El face să se manifeste intențiile Sale în fața ta și să urmărești cum s-ar cuveni să aduci mărturie pentru minunăția și înțelepciunea Sa și cum să aduci mărturie despre modul în care te disciplinează și te emondează. Toate acestea sunt lucruri la care ar trebui să cugeți acum. Dacă inima ta iubitoare de Dumnezeu este așa doar ca să poți dobândi glorie cu El după ce te desăvârșește, atunci tot nu este suficient și nu poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Trebuie să fii capabil să aduci mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu, să-I satisfaci cerințele și să experimentezi într-un mod practic lucrarea pe care El o face asupra oamenilor. Fie că e vorba de durere, de lacrimi sau de suferință, trebuie să experimentezi toate aceste lucruri în mod practic. Acestea sunt menite să te desăvârșească drept martor al lui Dumnezeu. Ce anume te obligă acum să suferi și să urmărești să fii desăvârșit? Suferința ta actuală este într-adevăr de dragul de a-L iubi pe Dumnezeu și de a aduce mărturie pentru El? Sau este de dragul binecuvântărilor trupului, pentru perspectivele tale de viitor și destinul tău? Toate intențiile, motivațiile și țelurile pe care le urmărești trebuie să fie îndreptate și nu pot fi călăuzite de propria-ți voință. Dacă o persoană urmărește să fie desăvârșită pentru a primi binecuvântări și pentru a exercita puterea ca rege, în timp ce o alta urmărește să fie desăvârșită pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, pentru a aduce mărturie în mod practic pentru lucrarea Sa, pe care dintre cele două metode de căutare ai alege-o? Dacă ar fi să o alegi pe prima, atunci tot ai fi prea departe de standardele lui Dumnezeu. Cândva, am spus că faptele Mele vor fi făcute publice în întregul univers și că voi exercita puterea ca Rege în univers. Pe de altă parte, ceea ce vi s-a încredințat este să aduceți mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu, nu să deveniți regi și să vă arătați întregului univers. A lăsa faptele lui Dumnezeu să umple cosmosul și firmamentul, a-i lăsa pe toți să le vadă și să le recunoască – aceste cuvinte sunt rostite în legătură cu Dumnezeu Însuși, iar ceea ce ar trebui să facă ființele umane este să aducă mărturie pentru Dumnezeu. Cât de mult înțelegi despre Dumnezeu? Pentru cât din Dumnezeu poți aduce mărturie? Care este scopul desăvârșirii omului de către Dumnezeu? Odată ce înțelegi intențiile Lui, cum ar trebui să arăți considerație față de ele? Dacă ești dispus să fii desăvârșit și să fii martor pentru lucrarea lui Dumnezeu prin ceea ce trăiești, dacă ai această forță care te impulsionează, atunci nimic nu este prea dificil. De credință au acum nevoie oamenii. Dacă ai această forță care te impulsionează, atunci este ușor să renunți la orice negativitate, pasivitate, lene, noțiuni ale trupului, filosofii pentru interacțiuni lumești, fire răzvrătită, sentimente și așa mai departe.

În timp ce sunt supuși încercărilor, este normal ca oamenii să fie slabi, să fie negativi în interior, să nu înțeleagă intențiile lui Dumnezeu sau să fie lipsiți de claritate în ceea ce privește calea de practică. Dar, în orice caz, trebuie să ai credință în lucrarea lui Dumnezeu și, întocmai ca Iov, să nu-L tăgăduiești. Deși Iov a fost slab și a blestemat ziua în care s-a născut, nu a negat că toate lucrurile pe care le dețin oamenii după ce se nasc sunt dăruite de Iahve și că tot El este și Cel care le ia înapoi. Indiferent la ce încercări a fost supus, și-a păstrat această credință. În cadrul experiențelor tale, indiferent de rafinarea prin care treci prin cuvintele lui Dumnezeu, ce dorește El, în esență, sunt credința și inima ta iubitoare de Dumnezeu. Credința, iubirea și hotărârea oamenilor sunt ceea ce desăvârșește El lucrând în acest fel. Dumnezeu face lucrarea de desăvârșire asupra oamenilor, iar ei nu pot să o vadă, nu pot să o atingă; în astfel de împrejurări, ți se cere să ai credință. Credința e necesară atunci când ceva nu poate fi văzut cu ochiul liber. Credința e necesară când nu poți renunța la propriile noțiuni. Când lucrarea lui Dumnezeu nu îți este clară, ceea ce ți se cere este să ai credință, să iei o poziție neclintită și să rămâi ferm în mărturia ta. Când Iov a ajuns în acest punct, Dumnezeu i S-a arătat și i-a vorbit. Adică, doar când vei avea credință, vei putea să-L vezi pe Dumnezeu. Când vei avea credință, Dumnezeu te va desăvârși și, dacă nu ai credință, El nu poate să facă asta. Dumnezeu îți va dărui orice speri să dobândești. Dacă nu ai credință, atunci nu poți fi desăvârșit și nu vei fi în stare să vezi faptele lui Dumnezeu, cu atât mai puțin atotputernicia Sa. Când ai, în experiențele tale reale, credința pentru a-I vedea faptele, Dumnezeu ți Se va arăta și te va lumina și călăuzi dinlăuntrul tău. Fără acea credință, Dumnezeu nu va putea să facă asta. Dacă ți-ai pierdut speranța în Dumnezeu, cum vei fi în stare să-I experimentezi lucrarea? Așadar, doar când ai credință și nu nutrești îndoieli față de Dumnezeu, doar când ai credință adevărată în El indiferent ce face, El te va lumina și ilumina prin experiențele tale și numai atunci vei putea să-I vezi faptele. Toate aceste lucruri se dobândesc prin credință. Credința vine doar prin rafinare și, în absența rafinării, credința nu se poate dezvolta. La ce se referă credința? Credința este încrederea adevărată și inima sinceră pe care ar trebui să le aibă oamenii când nu pot să vadă sau să atingă ceva, când lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază noțiunilor umane și este de neatins pentru oameni. Aceasta este credința despre care vorbesc. Oamenii trebuie să aibă credință în momente de suferință și de rafinare și când au credință, sunt supuși rafinării – rafinarea și credința nu pot fi separate. Dacă, indiferent cum lucrează Dumnezeu și indiferent de mediul tău, ești capabil să urmărești viața și să cauți adevărul, să urmărești cunoașterea lucrării lui Dumnezeu și să cauți să-I cunoști faptele și ești capabil să acționezi potrivit adevărului, asta înseamnă că ai credință adevărată și arată că nu ți-ai pierdut credința în Dumnezeu. Dacă, în timpul rafinării, poți să stărui în urmărirea adevărului, să-L iubești cu adevărat pe Dumnezeu și să nu începi să ai îndoieli în ceea ce-L privește și dacă, indiferent ce face El, tu tot practici adevărul pentru a-L mulțumi și poți să-I cauți intențiile în adâncul sufletului și să fii atent la acestea, asta înseamnă să ai credință adevărată în Dumnezeu. În trecut, când Dumnezeu a spus că vei exercita puterea ca rege, L-ai iubit, iar când ți S-a arătat fățiș, L-ai urmărit. Dar acum, Dumnezeu este ascuns, tu nu poți să-L vezi, iar asupra ta s-au abătut greutăți – în acest moment, îți pierzi nădejdea în Dumnezeu? Deci, trebuie să urmărești viața și să cauți să satisfaci intențiile lui Dumnezeu tot timpul. Asta se numește credință adevărată și este cel mai sincer și cel mai frumos tip de iubire.

În trecut, toți oamenii veneau înaintea lui Dumnezeu ca să ia hotărâri și spuneau: „Chiar dacă nimeni altcineva nu-L iubește pe Dumnezeu, eu trebuie să-L iubesc.” Dar, acum, rafinarea vine asupra ta și, de vreme ce nu se aliniază la noțiunile tale, îți pierzi credința în Dumnezeu. Este aceasta iubire adevărată? Ai citit de multe ori despre faptele lui Iov – le-ai uitat? Dragostea adevărată poate să se materializeze doar din credință. Să dobândești o dragoste adevărată pentru Dumnezeu prin rafinările la care ești supus și, în experiențele tale concrete, să fii atent la intențiile Sale cu credință și să te răzvrătești împotriva propriului trup și să urmărești viața cu credință – asta este ceea ce ar trebui să facă oamenii. Dacă faci acest lucru, vei putea să vezi faptele lui Dumnezeu, dar, dacă ești lipsit de credință, nu vei fi în stare să-I vezi faptele sau să-I experimentezi lucrarea. Dacă vrei să fii folosit și desăvârșit de Dumnezeu, atunci trebuie să deții fiecare aspect al adevărului: hotărârea de a suferi, credință, rezistență, supunere și capacitatea de a căuta adevărul și de a înțelege intențiile lui Dumnezeu, capacitatea de a fi atent la mâhnirea Sa și intențiile Sale minuțioase și așa mai departe. Desăvârșirea unei persoane nu este ușoară și fiecare rafinare prin care treci necesită credința și iubirea ta. Dacă vrei să fii desăvârșit de Dumnezeu, nu este suficient doar să alergi de colo-colo, și nici doar să te consumi pentru El. Trebuie să ai multe lucruri ca să devii o persoană care e desăvârșită de Dumnezeu. Când te confrunți cu suferința, trebuie să fii capabil să lași deoparte atenția pentru trup și să nu te plângi de Dumnezeu. Când Dumnezeu Se ascunde de tine, trebuie să poți avea credința de a-L urma, de a-ți păstra iubirea de dinainte fără să o lași să se schimbe sau să se risipească. Indiferent ce face Dumnezeu, trebuie să Îl lași să te orchestreze cum vrea El și să preferi să-ți blestemi trupul, mai degrabă decât să te plângi de El. Când te confrunți cu încercări, trebuie să preferi să înduri durerea de a renunța la ce iubești și să plângi amarnic, mai degrabă decât să nu reușești să-L mulțumești pe Dumnezeu. Doar aceasta este adevărata iubire și adevărata credință. Indiferent care este statura ta reală, mai întâi trebuie să ai această hotărâre de a suferi și credință adevărată. De asemenea, trebuie să ai hotărârea de a te răzvrăti împotriva trupului; trebuie să preferi să suferi și să experimentezi pierderi în privința intereselor tale personale, în loc să nu reușești să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Trebuie, de asemenea, să fii capabil să simți remușcare în inima ta: în trecut, nu ai putut să-L mulțumești pe Dumnezeu și, acum, poți să ai remușcări. Nu trebuie să îți lipsească niciunul dintre aceste lucruri – prin acestea te va desăvârși Dumnezeu. Dacă nu poți să îndeplinești aceste condiții, atunci nu poți fi desăvârșit.

Cineva care Îl slujește pe Dumnezeu nu ar trebui să știe doar să sufere pentru El; mai mult decât atât, ar trebui să înțeleagă că scopul credinței în Dumnezeu este de a urmări să-L iubească pe Dumnezeu. Dumnezeu te folosește nu doar ca să te rafineze și să te facă să suferi, ci, mai degrabă, te folosește astfel încât să poți să-I cunoști faptele, să cunoști adevărata însemnătate a vieții umane și, cu atât mai mult, ca să știi că a-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină ușoară. Experimentarea lucrării lui Dumnezeu nu înseamnă să te bucuri de har; în schimb, înseamnă mai mult să suferi de dragul iubirii pentru Dumnezeu. De vreme ce te bucuri de harul lui Dumnezeu, trebuie să te bucuri și de mustrarea Lui; trebuie să experimentezi toate aceste lucruri. Dacă poți experimenta cum Dumnezeu te luminează și poți, de asemenea, experimenta cum te emondează și te judecă, experiența ta va fi cuprinzătoare. Dumnezeu Și-a săvârșit lucrarea de judecată asupra ta și Și-a săvârșit și lucrarea de mustrare asupra ta. Cuvântul lui Dumnezeu te-a emondat, dar te-a și luminat și iluminat. Atunci când ești negativ și slab, Dumnezeu încă Își face griji pentru tine. Toată această lucrare te învață că tot ceea ce ține de om se află în orchestrările lui Dumnezeu. S-ar putea să consideri că a crede în Dumnezeu înseamnă doar să suferi sau să faci multe lucruri pentru El sau ca trupul tău să poată fi în pace sau ca tot în viața ta să decurgă fără probleme și ca tu să te poți simți confortabil și în largul tău din toate punctele de vedere. Niciunele dintre acestea nu sunt scopuri pe care oamenii să le aibă în credința lor în Dumnezeu. Dacă pentru aceste scopuri crezi tu, atunci perspectiva ta este incorectă, iar ție îți este pur și simplu imposibil să fii desăvârșit. Faptele lui Dumnezeu, firea Sa dreaptă, înțelepciunea Lui, cuvintele Sale și minunăția și caracterul de nepătruns pe care Le are sunt toate lucruri pe care oamenii s-ar cuveni să le înțeleagă. Prin această înțelegere, ar trebui să ajungi să-ți descotorosești inima de cerințele, speranțele și noțiunile tale personale. Numai prin eliminarea acestor lucruri poți să îndeplinești condițiile cerute de Dumnezeu. Numai prin asta poți să ai viață și să-L mulțumești pe Dumnezeu. Scopul credinței în Dumnezeu este de a-L mulțumi și de a trăi firea pe care El o cere, astfel încât faptele și slava Lui să se poată manifesta prin acest grup de oameni nevrednici. Acesta este punctul de vedere corect asupra credinței în Dumnezeu și, de asemenea, acesta este țelul pe care ar trebui să-l urmărești. Punctul tău de vedere asupra credinței în Dumnezeu trebuie să fie îndreptat și ar trebui să cauți să dobândești cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să poți trăi adevărul și, în special, trebuie să poți să-I vezi faptele practice, faptele Sale minunate din întregul univers, precum și lucrarea practică pe care o săvârșește în trup. Prin experiențele lor concrete, oamenii ar trebui să aprecieze exact cum Își face Dumnezeu lucrarea asupra lor și care sunt intențiile Lui față de ei. Scopul tuturor acestor lucruri este ca ei să se poată elibera de firile lor corupte satanice. Eliberându-te de toată necurăția și nedreptatea din tine și eliberându-te de intențiile tale greșite, vei dobândi o credință adevărată în Dumnezeu. Numai cu credință adevărată Îl poți iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Poți să-L iubești în mod autentic pe Dumnezeu doar pe temelia credinței tale în El. Poți obține iubire față de Dumnezeu fără să crezi în El? Din moment ce tu crezi în Dumnezeu, nu poți fi confuz în privința aceasta. Unii oameni devin motivați de îndată ce văd cum credința în Dumnezeu le va aduce binecuvântări, dar apoi își pierd toată motivația imediat ce văd că trebuie să fie supuși rafinărilor. Înseamnă asta a crede în Dumnezeu? În cele din urmă, în credința ta, trebuie să dobândești supunerea deplină și absolută înaintea lui Dumnezeu. Crezi în Dumnezeu, dar dacă totuși ai pretenții de la El, ai multe noțiuni religioase de care nu poți să te lepezi, interese personale la care nu poți să renunți și tot urmărești binecuvântările trupului și-ți dorești ca Dumnezeu să-ți mântuiască trupul, să-ți mântuiască sufletul, atunci manifești comportamentul cuiva cu perspectiva greșită. Deși oamenii cu convingeri religioase au credință în Dumnezeu, ei nu caută să-și schimbe firile și nu urmăresc să-L cunoască pe Dumnezeu, ci mai degrabă urmăresc doar interesele trupului lor. Mulți dintre voi au credințe care fac parte din categoria convingerilor religioase; aceasta nu este adevărata credință în Dumnezeu. Pentru a crede în Dumnezeu, oamenii trebuie să aibă o inimă pregătită să sufere pentru El și hotărârea de a renunța la ei înșiși. Dacă oamenii nu îndeplinesc aceste două condiții, credința lor în Dumnezeu nu este valabilă, iar ei nu vor putea să obțină o schimbare în firile lor. Doar oamenii care urmăresc sincer adevărul, cunoașterea lui Dumnezeu și viața sunt cei care într-adevăr cred în Dumnezeu.

Când încercările vor veni asupra ta, cum vei aborda acele încercări în lumina lucrării lui Dumnezeu? Vei fi negativ sau vei încerca să înțelegi încercarea și rafinarea omului de către Dumnezeu dintr-o perspectivă pozitivă? Ce vei câștiga din încercările și rafinările lui Dumnezeu? Va crește dragostea ta pentru Dumnezeu? Când vei fi supus rafinării, vei putea să abordezi cu seriozitate, în lumina încercărilor lui Iov, lucrarea pe care o face Dumnezeu asupra ta? Prin încercările lui Iov, poți să vezi cum îl încearcă Dumnezeu pe om? Ce fel de inspirație pot să-ți aducă încercările lui Iov? Vei fi dispus să rămâi ferm în mărturia ta pentru Dumnezeu în toiul rafinărilor tale sau îți vei dori să satisfaci trupul într-un mediu confortabil? Care este cu adevărat perspectiva ta asupra credinței în Dumnezeu? Este cu adevărat pentru El, și nu pentru trup? Chiar ai un scop în urmărirea ta? Ești dispus să te supui rafinărilor pentru a putea fi desăvârșit de Dumnezeu sau ai prefera să fii mustrat și blestemat de El? Care este cu adevărat părerea ta despre a aduce mărturie pentru Dumnezeu? Ce ar trebui să facă oamenii în anumite medii ca să aducă mărturie adevărată pentru Dumnezeu? Întrucât Dumnezeul practic a dezvăluit atât de mult din lucrarea Sa practică prin tine, de ce te gândești mereu să pleci? Este credința ta în Dumnezeu pentru Dumnezeu? Cei mai mulți dintre voi se gândesc la ei înșiși și-și urmăresc beneficiul personal. Foarte puțini oameni cred în Dumnezeu pentru Dumnezeu; nu este aceasta răzvrătire?

Scopul lucrării de rafinare este, în principal, de a desăvârși credința oamenilor. În cele din urmă, ceea ce se obține este că vrei să pleci, dar nu poți, că unii oameni sunt în continuare capabili să aibă credință chiar și când sunt lipsiți de orice fărâmă de speranță și că oamenii nu mai au pic de speranță privind propriile perspective. Numai în acest moment se va încheia rafinarea lui Dumnezeu. Dacă oamenii tot nu au ajuns încă în etapa în care plutesc între viață și moarte și nu au gustat moartea, atunci rafinarea lor nu se va fi încheiat. Nici măcar cei care au ajuns în etapa prestatorilor de servicii nu au fost rafinați în măsura maximă posibilă. Iov a fost supus rafinării în măsura maximă posibilă și nu a avut pe ce să se bazeze. Oamenii trebuie să fie rafinați până în același punct – în care nu mai au nicio fărâmă de speranță și absolut nimic pe care să se bazeze. Doar aceasta e adevărata rafinare. Dacă în vremea prestatorilor de servicii inima ta a fost întotdeauna liniștită înaintea lui Dumnezeu și dacă, indiferent ce a făcut El și care au fost intențiile Lui pentru tine, te-ai supus mereu rânduirilor Sale, atunci, la capătul drumului, vei înțelege tot ce a făcut Dumnezeu. Când ești supus încercărilor lui Iov, ești, în același timp, supus încercărilor lui Petru. Când Iov a fost încercat, el a rămas ferm în mărturia sa, iar în final, Iahve i S-a arătat. El a fost demn de a vedea chipul lui Dumnezeu numai după ce a rămas ferm în mărturia sa. De ce se spune: „Mă ascund de țara spurcăciunii, dar Mă arăt Împărăției sfinte”? Asta înseamnă că numai atunci când ești sfințit și rămâi ferm în mărturia ta ești vrednic de a vedea chipul lui Dumnezeu. Dacă nu poți să rămâi ferm în mărturia ta, nu ești vrednic de a vedea chipul Său. Dacă în fața rafinărilor dai înapoi sau te plângi de Dumnezeu, nereușind astfel să rămâi ferm în mărturia ta și devenind obiectul batjocurii Satanei, atunci nu vei câștiga arătarea lui Dumnezeu. Dacă ești ca Iov, care în toiul încercărilor și-a blestemat propriul trup, dar nu s-a plâns de Dumnezeu și a fost în stare să-și urască trupul fără să se plângă sau să păcătuiască prin cuvintele sale, atunci vei rămâne ferm în mărturia ta. Când ești supus rafinărilor până într-un anumit punct și poți să fii ca Iov, pe deplin supus înaintea lui Dumnezeu, fără să ai alte cerințe de la El sau noțiuni proprii, atunci Dumnezeu ți Se va arăta. Acum, Dumnezeu nu ți Se arată pentru că ai atât de multe noțiuni, prejudecăți personale, gânduri egoiste, cerințe individuale și interese trupești și nu ești demn de a-I vedea chipul. Dacă L-ai vedea pe Dumnezeu, L-ai măsura cu propriile noțiuni și, făcând acest lucru, El ar fi pironit pe cruce de către tine. Dacă asupra ta se abat multe lucruri care nu se aliniază la noțiunile tale, dar, totuși, ești în stare să renunți la ele și să ajungi să cunoști faptele lui Dumnezeu din aceste lucruri și dacă în toiul rafinărilor îți dezvălui inima iubitoare de Dumnezeu, atunci asta înseamnă să rămâi ferm în mărturia ta. Dacă ai un cămin liniștit, te bucuri de mângâierile trupului, nimeni nu te persecută, iar frații și surorile tale din Biserică te ascultă, poate fi dezvăluită inima ta iubitoare de Dumnezeu? Poate această situație să te rafineze? Numai prin rafinare poți să-ți arăți inima iubitoare de Dumnezeu și numai prin lucrurile care se întâmplă și care nu se aliniază la noțiunile tale poți fi desăvârșit. Prin slujirea multor lucruri negative și folosind tot felul de manifestări ale Satanei – acțiunile, acuzațiile, tulburările lui și inducerea în eroare – Dumnezeu îți arată clar chipul hidos al Satanei și, astfel, îți dă abilitatea de a-l discerne pe Satana, astfel încât să poți să-l urăști și să te răzvrătești împotriva lui.

Se poate spune că numeroasele tale experiențe de nereușită, de slăbiciune, numeroasele tale perioade de negativitate sunt, toate, încercările lui Dumnezeu. Acest lucru se datorează faptului că totul vine de la Dumnezeu și toate lucrurile și evenimentele sunt în mâinile Sale. Fie că eșuezi sau ești slab și te împiedici, totul depinde de Dumnezeu și se află în stăpânirea Lui. Din perspectiva lui Dumnezeu, aceasta este o încercare a ta și, dacă nu poți recunoaște acest lucru, va deveni o ispită. Există două tipuri de stări pe care oamenii ar trebui să le recunoască: una vine de la Duhul Sfânt și sursa probabilă a celeilalte este Satana. Una este o stare în care Duhul Sfânt te iluminează și îți permite să te cunoști pe tine însuți, să te urăști și să ai remușcări în ceea ce te privește, să poți avea o dragoste autentică pentru Dumnezeu și să iei hotărârea de a-L mulțumi. Cealaltă este o stare în care te cunoști pe tine însuți, dar ești negativ și slab. S-ar putea spune că aceasta este rafinarea lui Dumnezeu și, de asemenea, că este ispita Satanei. Dacă recunoști că aceasta este mântuirea ta de către Dumnezeu și simți că acum Îi ești profund îndatorat – și că, de acum înainte, ar trebui să încerci să-ți repari greșelile, să încetezi să mai trăiești într-o astfel de depravare și să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu în mod corespunzător – și dacă întotdeauna consideri că nu ești bun de nimic și ai o inimă care tânjește, atunci aceasta este încercarea lui Dumnezeu. După ce suferința s-a încheiat și vei înainta din nou, Dumnezeu tot te va conduce, te va ilumina, te va lumina și te va hrăni. Dar dacă nu poți să recunoști acest lucru și devii negativ, lăsându-te pur și simplu pradă disperării, dacă gândești astfel, atunci înseamnă că ispita Satanei a venit asupra ta. Când Iov a fost supus încercărilor, Dumnezeu și Satana făceau un rămășag unul cu celălalt, iar Dumnezeu i-a permis Satanei să-l năpăstuiască pe Iov. Chiar dacă Dumnezeu era Cel care îl încerca pe Iov, de fapt, Satana a fost cel care a venit asupra lui. Satana considera că-l ispitea pe Iov, dar Iov a rămas de partea lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi stat lucrurile așa, Iov ar fi căzut în ispită. Odată ce oamenii cad în ispită, ei cad în pericol. Se poate spune că trecerea prin rafinare este o încercare de la Dumnezeu, dar, dacă nu ești într-o stare bună, se poate spune că este o ispită din partea Satanei. Dacă viziunile nu îți sunt clare, Satana te va acuza și îți va întuneca percepția viziunilor. Înainte să-ți dai seama, vei cădea în ispită.

Dacă nu experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, atunci nu vei putea fi desăvârșit niciodată. În experiența ta, trebuie să intri și în detalii. De exemplu, ce lucruri te fac să capeți noțiuni și multe motive și ce fel de practici adecvate ai ca să rezolvi aceste probleme? Dacă poți să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, înseamnă că ai statură. Dacă doar la suprafață ai vigoare, nu înseamnă că ai statură adevărată și categoric nu vei putea să rămâi ferm. Doar când sunteți capabili să experimentați lucrarea lui Dumnezeu și sunteți capabili să o experimentați și să cugetați la aceasta în orice moment și în orice loc, când sunteți în stare să-i părăsiți pe păstori și să trăiți independent, bizuindu-vă pe Dumnezeu, și puteți să vedeți faptele practice ale lui Dumnezeu – numai atunci veți fi la înălțimea intențiilor Sale. În momentul de față, majoritatea oamenilor nu știu cum să experimenteze, iar atunci când întâmpină o problemă, nu știu să se ocupe de aceasta; ei sunt incapabili să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și nu pot duce o viață spirituală. Trebuie să iei cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu în viața ta reală.

Uneori, Dumnezeu îți oferă un anumit tip de sentiment, unul care te determină să-ți pierzi bucuria interioară și să pierzi prezența lui Dumnezeu, astfel încât ești cufundat în întuneric. Acesta este un tip de rafinare. Ori de câte ori faci ceva, întotdeauna merge prost sau te lovești de un zid. Aceasta este disciplinarea de către Dumnezeu. Uneori, atunci când faci un lucru plin de răzvrătire și de împotrivire față de Dumnezeu, e posibil ca nimeni altcineva să nu știe despre asta – dar Dumnezeu știe. El nu te va lăsa să scapi și te va disciplina. Lucrarea Duhului Sfânt este foarte amănunțită. El scrutează cu mare claritate toate cuvintele și acțiunile oamenilor, toate actele și mișcările lor și toate gândurile și ideile lor, oferindu-le conștientizare interioară. Faci ceva o dată și eșuezi, faci ceva din nou și tot eșuezi și, treptat, vei ajunge să înțelegi lucrarea Duhului Sfânt. În urma multor disciplinări, vei ști ce să faci pentru a fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și ce nu este în concordanță cu intențiile Sale. La final, vei avea răspunsuri exacte pentru îndrumarea lăuntrică pe care ți-o oferă Duhul Sfânt. Uneori, vei fi răzvrătit și Dumnezeu te va dojeni lăuntric. Totul provine din disciplinarea de către Dumnezeu. Dacă nu prețuiești cuvântul lui Dumnezeu, dacă Îi nesocotești lucrarea, atunci El nu-ți va acorda atenție. Cu cât iei mai în serios cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult El te va lumina. Chiar acum, există în biserică unii oameni care sunt confuzi și dezorientați în credința lor în Dumnezeu și fac o mulțime de lucruri care depășesc o limită fără a fi disciplinați, și astfel lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi văzută clar în ei. Pentru a câștiga bani, unii oameni își abandonează însărcinarea și se duc să conducă o afacere și nu sunt disciplinați pentru acest lucru; acel tip de persoană este într-un pericol și mai mare. Nu numai că în prezent nu au lucrarea Duhului Sfânt, dar, în viitor, vor fi greu de desăvârșit. Există mulți oameni în care lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi văzută și în care disciplinarea de către Dumnezeu nu poate fi văzută. Ei sunt cei cărora nu le sunt clare intențiile lui Dumnezeu și care nu cunosc lucrarea Sa. Dacă, în mijlocul rafinărilor, oamenii pot rămâne neclintiți, Îl pot urma pe Dumnezeu indiferent ce face El, pot cel puțin să nu plece și să realizeze 0,1% din ceea ce a realizat Petru, atunci este suficient. Totuși, astfel de oameni nu au nicio valoare în ceea ce privește folosirea lor de către Dumnezeu. Mulți oameni înțeleg repede lucrurile, au dragoste adevărată pentru Dumnezeu și pot depăși nivelul lui Petru, iar Dumnezeu săvârșește asupra lor lucrarea de desăvârșire. Disciplinarea și luminarea ajung la astfel de oameni și dacă în ei este ceva ce nu este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, se pot elibera de îndată de acel lucru. Astfel de oameni sunt aur, argint și pietre prețioase – valoarea lor este cea mai mare! Dacă Dumnezeu a săvârșit multă lucrare, dar tu încă ești ca nisipul sau piatra, atunci ești lipsit de valoare!

Lucrarea lui Dumnezeu în țara marelui balaur roșu este minunată și de nepătruns. El va desăvârși un grup de oameni și îi va elimina pe alții, pentru că în biserică există tot felul de oameni – sunt cei care iubesc adevărul și cei care nu-l iubesc; cei care experimentează lucrarea lui Dumnezeu și cei care nu fac asta; cei care își fac datoria și cei care nu și-o fac; cei care aduc mărturie pentru Dumnezeu și cei care nu o fac – și o parte din ei sunt neîncrezători și oameni răi, iar ei cu siguranță vor fi eliminați. Dacă nu cunoști cu claritate lucrarea lui Dumnezeu, atunci vei fi negativ; asta se datorează faptului că lucrarea lui Dumnezeu se poate vedea doar la un număr mic de oameni. În acest moment, se va dezvălui cine Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu și cine nu. Aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu au lucrarea Duhului Sfânt, iar aceia care nu Îl iubesc cu adevărat vor fi dezvăluiți cu fiecare etapă a lucrării Sale. Ei vor deveni cei care sunt eliminați. Acești oameni vor fi dezvăluiți pe parcursul lucrării de cucerire și sunt persoane care nu au nicio valoare pentru a fi desăvârșite. Cei care au fost desăvârșiți au fost câștigați pe deplin de Dumnezeu și sunt capabili să-L iubească așa cum a făcut-o Petru. Iubirea celor care au fost cuceriți nu este spontană, ci doar pasivă, iar ei sunt nevoiți să-L iubească pe Dumnezeu. Iubirea spontană se dezvoltă prin înțelegerea dobândită din experiența practică. Această dragoste ocupă inima unei persoane, ceea ce îi permite acesteia să Îi fie în mod voluntar loială lui Dumnezeu, să ia cuvintele lui Dumnezeu drept temelia sa și să sufere pentru Dumnezeu. Desigur, acestea sunt lucruri pe care le are un om care a fost desăvârșit de Dumnezeu. Dacă tu cauți doar să fii cucerit, atunci nu poți să aduci mărturie pentru Dumnezeu; dacă Dumnezeu Își atinge scopul mântuirii doar prin cucerirea oamenilor, atunci etapa prestatorilor de servicii ar fi încheiat sarcina. Cu toate acestea, scopul final al lui Dumnezeu nu este de a-i cuceri pe oameni, ci de a-i desăvârși. Așadar, decât să spui că această etapă este lucrarea de cucerire, spune că este lucrarea de desăvârșire și eliminare. Unii oameni nu au fost pe deplin cuceriți, iar în cursul cuceririi lor, un grup de oameni va fi desăvârșit. Aceste două lucrări sunt săvârșite concomitent. Oamenii nu au plecat nici măcar într-o perioadă atât de îndelungată de lucrare, iar acest lucru arată că obiectivul cuceririi a fost atins – aceasta este o dovadă a faptului că au fost cuceriți. Rafinările nu sunt de dragul de a fi cuceriți, ci de a fi desăvârșiți. Fără rafinări, oamenii nu ar putea fi desăvârșiți. Așadar, rafinările sunt cu adevărat valoroase! Astăzi, un grup de oameni este desăvârșit și câștigat. Toate cele zece binecuvântări menționate anterior sunt destinate celor care au fost desăvârșiți. Aspectul schimbării formei pe pământ se adresează celor care au fost desăvârșiți. Cei care nu au fost desăvârșiți nu sunt calificați să moștenească făgăduințele lui Dumnezeu.