Omul trăiește în mijlocul luminii, însă nu este conștient de prețiozitatea luminii. El nu cunoaște esența și sursa luminii și, mai mult, cui îi aparține lumina. Când acord omului lumina, Eu examinez imediat condițiile printre oameni: datorită luminii, toți oamenii se schimbă și cresc și au părăsit întunericul. Eu privesc la fiecare colț al universului și văd că munții sunt înconjurați de ceață, că apele au înghețat în frig și că, datorită venirii luminii, oamenii privesc spre Răsărit pentru a putea descoperi ceva mai prețios – totuși, omul rămâne incapabil să distingă, prin pâclă, o direcție clară. Deoarece întreaga lume este acoperită de ceață, când Eu privesc dintre nori, niciun om nu-Mi descoperă existența. Omul caută ceva pe pământ; pare să caute hrană; intenționează, se pare, să aștepte sosirea Mea – totuși, el nu cunoaște ziua Mea și poate doar să privească deseori la strălucirea luminii în Răsărit. Între toate popoarele, Eu le caut pe acelea care sunt, cu adevărat, în acord cu intențiile Mele. Eu umblu printre toate popoarele și trăiesc printre ele, dar omul este teafăr și nevătămat pe pământ și, astfel, nu există niciunul care să fie cu adevărat în acord cu intențiile Mele. Oamenii nu știu cum să arate considerație față de intențiile Mele, ei nu pot vedea acțiunile Mele și nu se pot mișca prin lumină și să primească strălucirea luminii asupra lor. Deși omul Mi-a prețuit cândva cuvintele, el este incapabil să vadă prin tertipurile Satanei; deoarece statura omului este prea mică, el nu poate face așa cum îi dorește inima. Omul nu M-a iubit niciodată cu sinceritate. Când Eu îl înalț, el se simte nevrednic, dar aceasta nu-l face să încerce să Mă mulțumească. El deține numai, în mâinile sale, „poziția” pe care Eu i-am dat-o și o cercetează; insensibil la frumusețea Mea, el, în schimb, persistă în a se umfla cu beneficiile poziției sale. Nu este acesta neajunsul omului? Când munții se mișcă, ar putea ei face un ocol de dragul poziției voastre? Când apele curg, ar putea ele să se oprească înaintea poziției omului? Ar putea fi inversate cerurile și pământul de poziția omului? Cândva, Eu am fost milostiv față de om, de nenumărate ori – dar nimănui nu-i pasă sau nu prețuiește aceasta. Ei doar ascultă aceasta ca pe o poveste sau o citesc ca pe un roman. Oare, cu adevărat, cuvintele Mele nu ating inima omului? Cuvântările Mele nu au niciun efect? Ar putea fi faptul că nimeni nu crede în existența Mea? Omul nu se iubește pe sine; în schimb, el se unește cu Satana ca să Mă atace și îl folosește pe Satana ca pe un „bun” cu care să Mă slujească. Eu voi pătrunde în toate tertipurile Satanei și voi opri oamenii de pe pământ să accepte să fie induși în eroare de el, astfel încât ei să nu Mi se opună din cauza existenței sale.

În Împărăție, Eu sunt Împărat – dar, în loc să Mă trateze pe Mine ca Împăratul acesteia, omul Mă tratează ca pe Mântuitorul care a coborât din cer. Ca urmare, el tânjește după Mine să-i dau pomană și nu urmărește cunoașterea Mea. Atât de mulți au implorat înaintea Mea ca niște cerșetori; atât de mulți și-au deschis „sacii” înaintea Mea și M-au implorat să le dau mâncare pentru a supraviețui; atât de mulți M-au fixat cu ochi lacomi, ca lupii flămânzi, dorindu-și să Mă poată înfuleca și să-și umple burțile; atât de mulți și-au plecat capetele, în tăcere, din cauza fărădelegilor lor și s-au simțit rușinați, rugându-se pentru îndurarea Mea sau acceptând, de bunăvoie, mustrarea Mea. Când Îmi emit cuvântările, diferitele nebunii ale omului par absurde, iar adevărata lui formă este dezvăluită în lumină; iar, în lumina strălucitoare, omul nu este capabil să se ierte pe el însuși. Astfel, el se grăbește înaintea Mea să se închine și să-și mărturisească păcatele. Din pricina „onestității” omului, Eu îl trag, încă o dată, în carul mântuirii și, prin urmare, el Îmi este recunoscător și-Mi aruncă o privire iubitoare. Cu toate acestea, tot nu este dornic să se refugieze cu adevărat în Mine și nu Mi-a dat, pe deplin, inima lui. El numai se laudă cu Mine, dar nu Mă iubește cu adevărat, pentru că nu și-a întors mintea la Mine; trupul său este înaintea Mea, dar inima lui este în spatele Meu. Deoarece înțelegerea regulilor de către om este prea superficială, iar el nu are niciun interes să vină înaintea Mea, Eu îi furnizez sprijinul adecvat, astfel încât el să se poată întoarce spre Mine din mijlocul ignoranței sale încăpățânate. Aceasta este tocmai mila pe care o dau omului și metoda prin care Mă străduiesc să îl mântuiesc.

Oamenii din tot universul sărbătoresc venirea zilei Mele, iar îngerii umblă printre toți oamenii Mei. Când Satana provoacă perturbări, îngerii, datorită slujirii lor în cer, îl ajută mereu pe poporul Meu. Ei nu sunt induși în eroare de diavoli din cauza slăbiciunii umane, ci din cauza atacului forțelor întunericului, el se străduiește, cu atât mai mult, să experimenteze, prin ceață, viața omului. Toți oamenii Mei se oferă sub numele Meu și, niciodată, nimeni nu se ridică să Mi se opună în mod deschis. Datorită lucrării îngerilor, omul acceptă numele Meu și toți sunt în mijlocul curentului lucrării Mele. Lumea se prăbușește! Babilonul este paralizat! O! Oare cum ar putea lumea religioasă să nu fie distrusă de autoritatea Mea pe pământ? Cine îndrăznește încă să se răzvrătească împotriva Mea și să Mi se opună? Cărturarii? Toți oficialii religioși? Conducătorii și autoritățile de pe pământ? Îngerii? Cine nu celebrează perfecțiunea și plinătatea corpului Meu? Printre toate popoarele, care nu-Mi cântă, fără încetare, laude, care nu este, în mod constant, fericit? Locuiesc în țara unde este bârlogul marelui balaur roșu, dar aceasta nu Mă face să tremur de frică sau să fug, căci toți oamenii lui au început deja să-l deteste. Niciodată nimic nu și-a făcut „datoria” înaintea balaurului, de dragul său; în schimb, toate lucrurile acționează după cum cred de cuviință și toate merg pe drumul lor. Cum ar putea să nu piară țările de pe pământ? Cum ar putea ele să nu cadă? Cum ar putea poporul Meu să nu se înveselească? Cum ar putea ei să nu cânte de bucurie? Este aceasta lucrarea omului? Este ea fapta mâinilor omului? Eu i-am dat omului rădăcina existenței sale și i-am furnizat lucruri materiale, totuși, el este nemulțumit de condițiile sale actuale și cere să intre în Împărăția Mea. Dar cum ar putea el să intre în Împărăția Mea atât de ușor, fără să fi plătit un preț, fără să dorească să-și ofere devotamentul său altruist? În loc să pretind ceva de la om, îi stabilesc cerințe, astfel încât Împărăția Mea pe pământ să poată fi umplută de slavă. Omul a fost călăuzit de către Mine în epoca actuală, el există în această condiție și trăiește în mijlocul îndrumării luminii Mele. Dacă nu ar fi astfel, care dintre oamenii de pe pământ și-ar cunoaște perspectivele? Cine Mi-ar înțelege intențiile? Eu adaug prevederile Mele la cerințele omului; nu este acest lucru în concordanță cu legile naturii?

Ieri, voi ați trăit în mijlocul vântului și al ploii; astăzi ați intrat în Împărăția Mea și ați devenit poporul ei; iar mâine, vă veți bucura de binecuvântările Mele. Cine și-a imaginat vreodată astfel de lucruri? Știți voi cât de multe necazuri și greutăți veți experimenta în viața voastră? Eu avansez în mijlocul vântului și al ploii și am petrecut an după an în rândul oamenilor și am ajuns, în timp, până în ziua de astăzi. Nu sunt întocmai aceștia pașii planului Meu de gestionare? Cine a sporit vreodată planul Meu? Cine poate să se desprindă de pașii planului Meu? Eu locuiesc în inimile a sute de milioane de oameni, sunt Împărat printre sute de milioane de oameni și am fost respins și ponegrit de sute de milioane de oameni. Chipul Meu nu este, cu adevărat, în inima omului. Omul percepe doar vag, în cuvintele Mele, înfățișarea Mea slăvită, dar, din cauza perturbării gândurilor sale, el nu are încredere în propriile sale sentimente; în inima lui există doar un Eu nedeslușit, dar Acesta nu rămâne acolo mult timp. Și deci, dragostea lui față de Mine este, de asemenea, astfel: dragostea lui înaintea Mea se arată, în mod sporadic, ca și când fiecare om M-ar iubi conform propriului temperament, ca și cum dragostea lui ar apărea și dispărea din vedere sub lumina neclară a lunii. Astăzi, doar datorită dragostei Mele, omul rămâne și are norocul să supraviețuiască. Dacă nu ar fi astfel, care dintre oameni nu ar fi tăiat de laser ca urmare a corpului său descărnat? Omul încă nu se cunoaște pe el însuși. El se dă mare în fața Mea și se laudă în spatele Meu, dar nimeni nu îndrăznește, înaintea Mea, să Mi se opună. Cu toate acestea, omul nu cunoaște înțelesul opoziției despre care Eu vorbesc; în schimb, el continuă să Mă păcălească și continuă să se înalțe pe el însuși – prin aceasta, nu Mi se opune el în mod deschis? Eu tolerez slăbiciunea omului, dar nu Mă simt câtuși de puțin îngăduitor față de opoziția realizată de el. Deși îi cunoaște înțelesul, el nu dorește să acționeze potrivit cu acest înțeles și doar acționează în conformitate cu propriile lui preferințe, înșelându-Mă. Eu, în permanență, Îmi fac clar înțeleasă firea în cuvintele Mele, dar omul nu este împăcat cu înfrângerea – în același timp, el își dezvăluie firea. În mijlocul judecății Mele, omul va fi cu totul convins, iar în mijlocul mustrării Mele, el va trăi, în cele din urmă, chipul Meu și va deveni o manifestarea Mea pe pământ!

22 martie 1992