Am invitat odată omul ca oaspete în casa Mea, totuși, el a fugit încoace și încolo din cauza chemărilor Mele – ca și cum, în loc să-l invit ca oaspete, l-aș fi adus la locul de execuție. Astfel, casa Mea a rămas goală, pentru că omul întotdeauna M-a ocolit și s-a ferit de Mine. Acest lucru M-a lăsat fără mijloace prin care să-Mi îndeplinesc o parte din lucrare, adică, am renunțat la ospățul pe care l-am pregătit pentru el, deoarece omul nu era doritor să se bucure de acest ospăț, așadar, nu l-am forțat să o facă. Totuși, dintr-o dată, omul se găsește copleșit de foame, așa că, vine să bată la ușa Mea, cerându-Mi ajutorul – văzându-l într-o astfel de situație disperată, cum să nu-l salvez? De aceea, întind din nou o masă pentru om, ca să se bucure de ea; și numai atunci simte cât sunt de admirabil și, astfel, ajunge să depindă de Mine. Treptat, datorită atitudinii Mele față de el, ajunge să Mă iubească „fără rezerve” și nu mai suspectează că îl voi trimite în „tărâmul pucioasei”, căci nu aceasta este intenția Mea. Și, astfel, doar după ce Îmi vede inima, omul depinde de Mine cu adevărat, ceea ce arată cât este de „prudent”. Totuși, nu sunt neîncrezător față de om din cauza înșelăciunii sale, ci mai degrabă mișc inimile oamenilor prin îmbrățișarea Mea caldă. Nu asta fac în prezent? Nu se manifestă acest lucru în oameni în etapa actuală? De ce sunt capabili de astfel de lucruri? De ce sunt cuprinși de un astfel de sentiment? Oare pentru că Mă cunosc cu adevărat? Oare pentru că au o iubire nețărmuită pentru Mine? Nu forțez pe nimeni să Mă iubească, ci pur și simplu le ofer libertatea să aleagă singuri; nu intervin și nici nu îi ajut să facă alegeri cu privire la soarta lor. Oamenii au venit cu deciziile înaintea Mea, le-au adus înaintea Mea ca să le verific, și când am deschis punga care conținea „deciziile omului”, am văzut lucruri înăuntru care, deși amestecate, erau totuși destul de „bogate”. Oamenii M-au privit cu ochi mari, foarte temători că le voi smulge hotărârile. Însă, din pricina slăbiciunii omului, nu am judecat chiar de la început. În schimb, am închis punga și am continuat să fac lucrarea pe care trebuie să o fac. Totuși, omul nu se alătură îndrumării Mele la începutul lucrării Mele, ci continuă să se îngrijoreze dacă decizia lui este lăudată de Mine. Am lucrat atât de mult și am rostit atât de multe cuvinte, însă până la această dată, omul rămâne incapabil să-Mi priceapă intențiile. De aceea, fiecare acțiune derutantă a sa Mă face să amețesc. De ce este în permanență incapabil să-Mi priceapă intențiile și face lucrurile în pripă, după cum îi place? A suferit creierul lui vreun șoc? Este posibil să nu înțeleagă cuvintele pe care le spun? De ce acționează întotdeauna cu privirea înainte, dar e incapabil să bătătorească o cale și să dea un exemplu pentru oamenii din viitor? A existat vreunul care să fie un exemplu înainte de Petru? Nu sub îndrumarea Mea a reușit Petru să supraviețuiască? De ce oamenii din ziua de azi sunt incapabili de acest lucru? De ce, având un model de urmat, sunt încă incapabili să Îmi satisfacă intențiile? Asta arată că, în continuare, omul nu are încredere în Mine, ceea ce a condus la circumstanțele mizerabile din zilele noastre.

Mă delectez privind păsărelele cum zboară pe cer. Chiar dacă ele nu și-au expus hotărârile înaintea Mea și nu au niciun fel de cuvinte pe care să Mi le „ofere”, se bucură de lumea pe care le-am oferit-o. Însă, omul este incapabil de acest lucru, iar fața sa este plină de melancolie – oare am o datorie la el ce nu poate fi plătită? De ce este fața lui tot timpul brăzdată de lacrimi? Admir crinii înfloriți de pe dealuri; florile și ierburile se întind peste coline, însă, înainte de apariția primăverii, crinii adaugă splendoare slavei Mele de pe pământ – poate omul să realizeze asemenea lucruri? Ar putea să Mă mărturisească pe pământ înainte de revenirea Mea? S-ar putea consacra pe sine însuși de dragul Numelui Meu în țara marelui balaur roșu? E ca și cum cuvântările Mele sunt pline de cerințe pentru om – el mă detestă din cauza acestor cerințe; se teme de cuvintele Mele pentru că trupul său este prea slab și pentru că este fundamental incapabil să realizeze ceea ce îi cer. Când deschid gura, văd cum oamenii de pe pământ fug în toate direcțiile, ca și cum ar încerca să scape de o foamete. Când Îmi acopăr fața și când Îmi întorc trupul, oamenii intră imediat în panică. Nu știu ce să facă, deoarece le este teamă de plecarea Mea; în noțiunile lor, ziua în care voi pleca are să fie ziua în care dezastrul va coborî din cer, în care va începe pedeapsa lor. Totuși, ce fac Eu este complet opusul noțiunile omului. Nu am acționat niciodată conform noțiunilor oamenilor și niciodată nu am permis noțiunilor omului să rezoneze cu Mine. Momentul în care Eu acționez este exact momentul în care omul este revelat. Cu alte cuvinte, acțiunile Mele nu pot fi măsurate potrivit noțiunilor omului. Din momentul Creației și până azi, nimeni nu a descoperit un „continent nou” în ceea ce fac; nimeni nu a înțeles vreodată legile după care Eu acționez și nimeni nu a deschis o nouă cale de ieșire. De aceea, oamenii continuă astăzi să fie incapabili să meargă pe drumul cel bun – asta este exact ceea ce le lipsește și unde trebuie să ajungă. Din momentul Creației și până azi, nu am mai întreprins un asemenea lucru, ci doar am adăugat câteva elemente noi lucrării Mele din zilele de pe urmă. Și chiar în astfel de circumstanțe evidente, oamenii sunt în continuare incapabili să-Mi priceapă intențiile – nu este acesta exact lucrul de care ei duc lipsă?

După ce intru în noua lucrare, voi avea noi cerințe pentru om. Pentru om e ca și cum cerințele din trecut nu au avut niciun efect, motiv pentru care uită de ele. Care sunt noile modalități prin care lucrez? Ce cer de la om? Oamenii înșiși sunt capabili să măsoare dacă ceea ce au făcut în trecut a fost în concordanță cu intențiile Mele și dacă acțiunile lor s-au încadrat în limitele a ceea ce am cerut. Nu e nevoie ca Eu să verific totul în mod individual; ei își înțeleg propriile staturi și, astfel, le este clar în minte cât de departe pot să acționeze, și nu e nevoie ca Eu să le spun în mod explicit. Poate că atunci când vorbesc, unii oameni se vor poticni; de aceea, am evitat să rostesc această parte a cuvintelor Mele, pentru a evita ca oamenii să devină slabi din cauza lor. Nu-i este acest lucru de mai mare ajutor omului în căutările lui? Nu este mai benefic pentru progresul omului? Cine nu dorește să-și uite trecutul și să se străduiască să meargă înainte? Datorită „nepăsării” Mele, nu știu dacă oamenii înțeleg că mijloacele prin care vorbesc au intrat într-un tărâm nou. Mai mult, pentru că lucrarea Mea Mă ține atât de „ocupat”, nu am avut timp să Mă interesez dacă oamenii înțeleg tonul cu care vorbesc. De aceea, cer doar ca oamenii să fie mai înțelegători cu Mine. Din cauză că lucrarea Mea Mă ține atât de „ocupat”, nu pot să vizitez personal bazele lucrării Mele pentru a-i îndruma pe oameni, de aceea îi „înțeleg puțin”. Pe scurt, fără a ține cont de orice altceva, am început să-l conduc pe om pentru a păși oficial într-un nou început și într-o nouă metodă. Oamenii au văzut că în toate cuvântările Mele există ceva nostim, umor, și un ton deosebit de ridiculizare în ceea ce spun. De aceea, armonia dintre Mine și om este perturbată în mod neintenționat, provocând o perdea densă de nori să vină pe fețele oamenilor. Totuși, Eu nu sunt constrâns de aceasta, ci Îmi continui lucrarea, căci tot ceea ce spun și fac este o parte necesară a planului Meu; tot ceea ce este rostit de gura Mea ajută omul și nimic din ceea ce fac nu este lipsit de importanță; tot ceea ce fac este edificator pentru toți oamenii. Pentru că omul are lipsuri, de aceea o las mai lejer și continui să vorbesc. Poate că unii oameni așteaptă cu disperare să am noi cerințe pentru ei. Dacă este așa, am să le satisfac nevoile. Dar este un lucru pe care trebuie să vi-l reamintesc: atunci când Eu vorbesc, sper ca oamenii să capete o mai bună înțelegere. Sper să ajungă să discearnă mai bine, astfel încât să câștige mai mult de pe urma cuvintelor Mele, îndeplinind în acest fel cerințele Mele. Înainte, oamenii erau atenți la acceptarea faptului de a fi emondați și frânți. A mânca și a bea cuvintele Mele reprezintă lucruri care s-au făcut pe baza înțelegerii scopurilor și sursei lor – azi însă e altfel decât în trecut și oamenii sunt absolut incapabili să înțeleagă sursa cuvântărilor Mele și, de aceea, nu au nicio șansă să fie emondați și frânți de Mine, pentru că ei și-au consumat toată energia doar ca să-Mi mănânce și să-Mi bea cuvintele. Dar, chiar și în aceste circumstanțe, ei continuă să fie incapabili să-Mi îndeplinească cerințele, așadar, le dau noi cerințe: le cer să intre în încercări împreună cu Mine, să intre în mustrare. Însă, aș vrea să vă reamintesc un lucru: aceasta nu înseamnă a-l trimite pe om la moarte, ci, mai degrabă, este ceea ce cere lucrarea Mea, căci, în etapa actuală, cuvintele Mele sunt prea de neînțeles pentru om, iar omul este incapabil de a coopera cu Mine – nu e nimic de făcut! Nu pot decât să-l fac pe om să intre împreună cu Mine în noua metodă. Ce altceva se poate face? Din cauza defectelor omului și Eu trebuie să intru în cursul în care intră omul – nu sunt Eu Cel care îi va desăvârși pe oameni? Nu sunt Eu Cel care a conceput acest plan? Chiar dacă cealaltă cerință nu este dificilă, ea nu este secundară primei. Lucrarea Mea în mijlocul grupului de oameni din zilele de pe urmă este o acțiune fără precedent și, de aceea, toți oamenii trebuie să îndure ultima dificultate pentru Mine, astfel încât gloria Mea să umple întregul cosmos. Înțelegeți intenția Mea? Acesta este ultimul lucru pe care i-l cer omului, adică, sper ca toți oamenii să-Mi poată fi mărturie puternică și răsunătoare în fața marelui balaur roșu, să se poată da pe ei înșiși pentru Mine pentru o ultimă oară și să-Mi îndeplinească cerințele într-o ultimă dată. Puteți face voi cu adevărat acest lucru? În trecut, ați fost incapabili să-Mi mulțumiți inima – puteți rupe acest tipar la final? Le ofer oamenilor șansa să reflecteze, îi las să chibzuiască bine înainte să-Mi dea un răspuns – este greșit să fac acest lucru? Aștept răspunsul omului, aștept „scrisoarea de răspuns” – aveți credința să Îmi îndepliniți cerințele?

20 aprilie 1992