Am început să-Mi îndeplinesc lucrarea printre oameni, îngăduindu-le să trăiască în același curent ca Mine. Când Îmi voi finaliza lucrarea, voi rămâne în continuare printre oameni, pentru că ei sunt cei gestionați pe parcursul întregului Meu plan de gestionare, și este a Mea dorință ca ei să devină stăpâni peste toate lucrurile. Din acest motiv, Eu umblu în continuare printre oameni. Pe măsură ce omenirea și cu Mine intrăm în era actuală, Mă simt destul de ușurat, deoarece ritmul lucrării Mele s-a întețit. Cum pot oamenii să țină pasul? Am făcut multă lucrare asupra unor oameni amorțiți și grei de cap, însă ei nu au câștigat aproape nimic, pentru că nu Mă prețuiesc. Am trăit în rândul tuturor oamenilor și le-am observat fiecare mișcare, oriunde ar fi, atât deasupra pământului, cât și dedesubt. Toți cei clasificați ca „oameni” Mi se împotrivesc, de parcă „a Mi se împotrivi” ar fi lucrarea oamenilor, de parcă, nefăcând această lucrare, ar ajunge orfani rătăcitori, neadoptați de nimeni. Cu toate acestea, Eu nu îi condamn pe oameni la întâmplare, pe baza acțiunilor și comportamentului lor. Mai degrabă, îi susțin și îi aprovizionez în conformitate cu statura lor. Deoarece oamenii sunt personajele centrale ale întregului Meu plan de gestionare, Eu ofer mai multă îndrumare celor cărora li s-a acordat rolul de „om”, astfel încât să poată juca acest rol din toată inima și la maximul capacității lor și ca piesa pe care o regizez să fie un succes răsunător. Acesta este apelul Meu către omenire. Dacă nu M-aș ruga Eu pentru omenire, oare oamenii ar fi incapabili să-și joace rolul? Nu cumva ar fi adevărat, atunci, că Eu pot îndeplini ceea ce oamenii cer de la Mine, dar ei nu pot îndeplini ceea ce Eu cer de la ei? Se poate spune că nu-Mi folosesc puterea pentru a asupri omenirea. Dimpotrivă, aceasta este cererea Mea finală, pentru care o implor cu toată seriozitatea și sinceritatea. Chiar nu este capabilă să facă ce-i cer? De mulți ani, Eu le dau oamenilor și, totuși, nu am primit nimic în schimb. Cine Mi-a dat vreodată ceva? Oare sângele, sudoarea și lacrimile Mele vor fi ca ceața de munte? Le-am oferit oamenilor „vaccinări” de multe ori și le-am spus că cerințele Mele de la ei nu erau exigente. Atunci, de ce oamenii Mă evită în permanență? Oare pentru că îi voi trata ca pe puii de găină, pentru a fi uciși imediat ce sunt prinși? Sunt într-adevăr atât de brutal și inuman? Oamenii Mă măsoară întotdeauna cu propriile lor noțiuni. Sunt Eu, așa cum sunt în noțiunile lor, la fel cum sunt în ceruri? Nu consider că noțiunile oamenilor sunt obiecte pentru plăcerea Mea. Mai degrabă, văd inimile lor ca pe lucruri care trebuie apreciate. Cu toate acestea, Mă simt destul de scârbit de conștiințele lor, pentru că, potrivit lor, Eu Însumi nu am una. Prin urmare, am mai multe opinii despre conștiințele lor. Cu toate acestea, refuz să le critic conștiințele direct; mai degrabă, continuu să îi călăuzesc cu răbdare și sistematic. La urma urmei, oamenii sunt slabi și incapabili să facă vreo lucrare.

Astăzi, pășesc oficial pe tărâmul mustrării nemărginite, de care Mă bucur alături de omenire. Cu mâna Mea, dau și comenzi, iar sub comanda Mea, omenirea se comportă bine; nimeni nu îndrăznește să Mi se împotrivească. Toți sunt sub îndrumarea Mea, îndeplinind lucrarea pe care le-am atribuit-o, pentru că aceasta este „lucrarea” lor. Dintre toate lucrurile din ceruri și de sub ceruri, cine nu se supune planurilor Mele? Cine nu este în puterea Mea? Cine nu rostește laude și preamăriri pentru cuvintele Mele și pentru lucrarea Mea? Oamenii Îmi admiră faptele și acțiunile și astfel, datorită fiecărei mișcări ale Mele, ei se revarsă în curentul lucrării Mele. Cine se poate sustrage? Cine poate scăpa de lucrarea pe care am rânduit-o? Prin decretul Meu administrativ, oamenii sunt obligați să rămână; fără el, toți s-ar fi strecurat înapoi de pe „linia frontului” și ar fi devenit „dezertori”. Cine nu se teme de moarte? Oare oamenii își pot pune cu adevărat viața la bătaie? Nu Mă impun asupra nimănui, pentru că am dobândit o înțelegere minuțioasă a naturii umane cu mult timp în urmă. Astfel, am întreprins întotdeauna proiecte pe care oamenii nu le-au făcut niciodată înainte. Deoarece nimeni nu Mi-ar putea îndeplini lucrarea, am pus personal piciorul pe terenul de luptă pentru a Mă angaja într-o luptă pe viață și pe moarte cu Satana. În zilele noastre, Satana este extrem de năvalnic. De ce nu profit de această ocazie pentru a Mă lăuda cu punctul central al lucrării Mele și a-Mi dezvălui puterea? Așa cum am mai spus, Eu folosesc viclenia Satanei drept contrast al Meu; nu e aceasta cea mai bună ocazie? Abia acum dezvălui un zâmbet mulțumit, căci Mi-am atins scopul. Nu voi mai alerga întruna, cerând oamenilor „ajutor”. Am încetat să Mă agit încoace și încolo și nu mai trăiesc viața unui pribeag. De acum înainte, voi trăi în pace. Oamenii, de asemenea, vor fi teferi și nevătămați, căci ziua Mea a venit. Pe pământ, am dus viața ocupată a unui om, o viață în care se pare că au avut loc multe nedreptăți. În ochii oamenilor, le-am împărtășit bucuriile și întristările, precum și necazurile. La fel ca oamenii, și Eu am trăit pe pământ și sub ceruri. De aceea, M-au văzut întotdeauna ca pe o ființă creată. Deoarece oamenii nu M-au văzut așa cum sunt în ceruri, nu au depus niciodată mult efort în numele Meu. Totuși, având în vedere situația de astăzi, oamenii nu au de ales decât să admită că Eu sunt Suveranul sorții lor și vorbitorul care cuvântează din nori. Prin urmare, oamenii și-au plecat capetele la pământ înaintea Mea, în închinare. Nu este aceasta dovada întoarcerii Mele triumfătoare? Nu este aceasta o portretizare a victoriei Mele asupra tuturor forțelor ostile? Toți oamenii au avut premoniții că lumea se apropie de sfârșit, că umanitatea va fi supusă unei mari curățiri. Cu toate acestea, ei nu pot face cu adevărat, în mod conștient, ceea ce Eu le cer, așa că nu au de ales decât să plângă sub mustrarea Mea. Ce se poate face? Cine le-a spus oamenilor să fie neascultători? Cine le-a spus să intre în epoca finală? De ce s-au născut în lumea umană în zilele de pe urmă? Fiecare lucru în parte este rânduit și planificat de Mine personal. Cine poate să se plângă?

De la crearea lumii, am rătăcit printre oameni, ținându-le companie în existența lor pământească. Cu toate acestea, în generațiile anterioare, nici măcar o persoană nu a fost aleasă vreodată de Mine; toți au fost respinși de scrisoarea Mea tăcută. Asta deoarece oamenii din trecut nu M-au slujit doar pe Mine, așa că Eu, la rândul Meu, nu i-am iubit doar pe ei. Au luat „darurile” Satanei și apoi s-au întors și Mi le-au oferit Mie. Nu a fost aceasta o calomnie împotriva Mea? Iar în timp ce își ofereau jertfele, Eu nu Mi-am dezvăluit dezgustul; mai degrabă, le-am transformat uneltirile spre folosul Meu, adăugând aceste „daruri” la materialele gestionării Mele. Mai târziu, odată ce au fost prelucrate de mașini, voi arde zgura dinăuntru. În epoca actuală, oamenii nu Mi-au oferit multe „cadouri” și, totuși, nu le reproșez acest lucru. Acești oameni au fost întotdeauna sărmani și cu mâinile goale; astfel, observând realitatea situației lor, nu i-am supus niciodată vreunor cereri irezonabile de când am venit în lumea oamenilor. Dimpotrivă, după ce le-am oferit „materiale”, am căutat „produsul finit” pe care Mi-l doresc, deoarece aceasta este amploarea a ceea ce pot realiza oamenii. Înainte de a face o cerere adecvată, am petrecut foarte mulți ani în greutăți, învățând ce înseamnă să trăiești ca om. Dacă nu aș fi experimentat viața umană, cum aș fi putut înțelege problemele care oamenilor li se par greu de discutat? Cu toate acestea, oamenii nu văd lucrurile așa; ei spun că Eu sunt Însuși Dumnezeul omnipotent, supranatural. Nu este tocmai aceasta noțiunea pe care toți oamenii au nutrit-o de-a lungul istoriei, pe care o nutresc chiar și astăzi? Am spus că, pe pământ, nu există nimeni care să Mă cunoască cu adevărat și pe deplin. Această observație are implicațiile ei; nu e doar vorbărie goală. Am experimentat și am observat acest lucru Eu Însumi, așa că înțeleg detaliile. Dacă nu aș fi coborât în lumea umană, cine ar avea o șansă să Mă cunoască? Cine Mi-ar putea asculta cuvintele în persoană? Cine Mi-ar putea vedea chipul printre ei? De-a lungul veacurilor, am rămas întotdeauna ascuns în nori. Mai devreme, am făcut o predicție: „Voi coborî în lumea oamenilor în zilele de pe urmă pentru a le servi drept exemplar”. Iată de ce doar oamenii de astăzi au norocul de a-și putea lărgi orizonturile. Nu este aceasta o bunătate pe care am revărsat-o asupra lor? Ar putea ei să nu-Mi înțeleagă deloc harul? De ce sunt oamenii atât de amorțiți și grei de cap? Au ajuns până acum; de ce nu s-au trezit încă? Eu sunt în această lume de mulți ani, dar cine Mă cunoaște? Nu este de mirare că-i mustru pe oameni. Se pare că sunt obiectele asupra cărora să-Mi exercit autoritatea; se pare că sunt gloanțe în arma Mea, care, după ce au fost trase, vor „scăpa” toate. Asta își închipuie oamenii. Eu i-am respectat întotdeauna; nu i-am exploatat niciodată în mod arbitrar și nu i-am dat la schimb, ca pe sclavi. Acest lucru se întâmplă pentru că Eu nu-i pot părăsi pe ei, și nici ei nu Mă pot părăsi pe Mine. Astfel, între noi s-a format o legătură pe viață și pe moarte. Întotdeauna am prețuit omenirea. Deși oamenii nu M-au prețuit niciodată, ei au privit întotdeauna la Mine, motiv pentru care Eu depun în continuare eforturi pentru ei. Îi iubesc pe oameni ca pe propria Mea comoară, pentru că ei sunt „capitalul” gestionării Mele pe pământ; prin urmare, cu siguranță nu îi voi elimina. Intențiile Mele față de oameni nu se vor schimba niciodată. Pot ei să aibă cu adevărat încredere în jurământul Meu? Cum pot ei să Mă mulțumească, de dragul Meu? Aceasta e sarcina ce a fost stabilită pentru toți oamenii; este „tema pentru acasă” pe care le-am dat-o. Speranța Mea este că vor lucra din greu pentru a o finaliza.

23 aprilie 1992