Dacă oamenii pot într-adevăr să vadă clar calea cea bună a vieții umane, precum și scopul gestionării omenirii de către Dumnezeu, ei nu-și vor considera viitorul și destinul individual drept comoară în inima lor. Nu vor mai fi interesați să-și slujească părinții, care sunt mai răi decât porcii și câinii. Oare viitorul și destinul omului nu sunt exact așa-numiții „părinți” ai lui Petru? Sunt la fel ca trupul și sângele omului. Care vor fi destinația și viitorul trupului? De a-L vedea pe Dumnezeu în timp ce este încă viu, sau ca sufletul să-L întâlnească pe Dumnezeu după moarte? Va sfârși mâine trupul într-un imens cuptor al chinurilor sau într-un incendiu de mari proporții? Oare întrebări ca acestea, referitoare la ce va păți trupul omului – dacă va suferi nenorociri sau va îndura cele mai importante vești – nu îi preocupă cel mai mult pe toți din acest curent, care au creier și sunt rezonabili? (Aici, suferința se referă la primirea binecuvântărilor; înseamnă că încercările viitoare sunt benefice pentru destinația omului. Nefericirea se referă la imposibilitatea de a rămâne neclintit sau de a fi indus în eroaret; sau înseamnă că omul va întâmpina situații nefericite, își va pierde viața în toiul dezastrelor și că nu există o destinație potrivită pentru sufletul său.) Cu toate că oamenii au o rațiune sănătoasă, probabil gândurile lor nu corespund întru totul celor cu care ar trebui să fie înzestrată rațiunea lor. Asta se întâmplă deoarece ei sunt mai degrabă confuzi și urmează lucrurile orbește. Ei toți ar trebui să înțeleagă pe deplin în ce ar trebui să intre și, îndeosebi, ar trebui să aleagă în ce ar trebui să intre în timpul necazului (adică în timpul rafinării în cuptor), cât și cu ce ar trebui să fie echipați în încercările focului. Nu îți servi întotdeauna părinții (adică trupul) care sunt ca porcii și câinii și care sunt și mai răi decât furnicile și gândacii. Ce rost are să agonizezi din cauza asta, gândindu-te atât de intens și storcându-ți creierii? Trupul nu îți aparține, ci este în mâinile lui Dumnezeu, care nu numai că te controlează, dar îi și poruncește Satanei. (Asta înseamnă că, inițial, trupul îi aparține Satanei. Fiindcă și Satana este în mâinile lui Dumnezeu, lucrul acesta poate fi spus doar astfel. Asta pentru că este mai convingător să o spui așa; sugerează că oamenii nu sunt în întregime sub puterea Satanei, ci sunt în mâinile lui Dumnezeu.) Tu trăiești sub chinul trupului, dar oare trupul îți aparține? Este sub controlul tău? De ce să te deranjezi storcându-ți creierul din cauza asta? De ce să te deranjezi obsesiv să te rogi lui Dumnezeu de dragul trupului tău putred, care de mult timp a fost condamnat, blestemat și întinat de spirite necurate? Ce nevoie ai să-i ții mereu pe tovarășii Satanei aproape de inima ta? Nu-ți faci griji că trupul ar putea să îți distrugă viitorul concret, speranțele minunate și adevărata destinație a vieții tale?

Calea de astăzi nu este ușor de parcurs. S-ar putea spune că este destul de greu de urmat și că, de-a lungul veacurilor, a fost extrem de rară. Cu toate acestea, cine ar fi crezut că doar trupul omului va fi suficient pentru a-l distruge? Lucrarea de astăzi este cu siguranță la fel de prețioasă ca ploaia de primăvară și la fel de valoroasă ca bunătatea lui Dumnezeu față de om. Totuși, dacă omul nu cunoaște scopul lucrării Sale curente sau dacă nu înțelege esența omenirii, cum se poate vorbi despre valoarea și caracterul de preț al acesteia? Trupul nu aparține oamenilor, așa că nimeni nu poate vedea clar care va fi destinația sa. Cu toate acestea, ar trebui să știi bine că Domnul creației va întoarce omenirea, care a fost creată, la poziția inițială, și-i va reda imaginea inițială din momentul creării sale. El va lua înapoi cu totul suflarea pe care a suflat-o în om, reintrând în posesia trupului și oaselor sale și înapoind totul Domnului creației. Va transforma complet omenirea și o va reînnoi și va lua înapoi de la om întreaga moștenire a lui Dumnezeu care nu aparține omenirii, ci Lui, și nu i-o va mai da niciodată, căci niciunul dintre acele lucruri nu a aparținut omenirii de la bun început. El le va lua pe toate înapoi – nu este un jaf nedrept; mai degrabă, este un fapt menit să readucă cerul și pământul la starea lor inițială și să transforme și să reînnoiască omul. Aceasta este destinația rezonabilă pentru om, deși poate nu va fi o înapoiere a trupului după ce a fost mustrat, așa cum își imaginează oamenii. Dumnezeu nu vrea scheletul trupului după distrugerea sa; El vrea elementele originale din om care I-au aparținut lui Dumnezeu la început. Prin urmare, El nu va anihila omenirea și nu va eradica trupul omului, căci acesta nu este proprietatea privată a omului. Mai degrabă, este adjunctul lui Dumnezeu, care gestionează omenirea. Cum ar putea să anihileze carnea omului pentru „plăcerea” Sa? Ai renunțat cu adevărat, până acum, la întregul tău trup care nu merită nici măcar un singur ban? Dacă ai putea să înțelegi treizeci la sută din lucrarea zilelor de pe urmă (acești treizeci la sută înseamnă să înțelegi lucrarea Duhului Sfânt astăzi, precum și lucrarea cuvântului lui Dumnezeu în zilele de pe urmă), nu ai continua să „servești” sau să fii „filial” trupului tău – un trup care este corupt de mulți ani – așa cum faci astăzi. Se cuvine să înțelegi clar că oamenii au avansat acum la o stare fără precedent și nu vor mai continua să înainteze ca roțile istoriei. Trupul tău mucegăit este de mult timp acoperit de muște, așadar, cum să aibă puterea de a întoarce roțile istoriei, cărora Dumnezeu le-a permis să se miște până în ziua de azi? Cum poate să facă să ticăie din nou ceasul zilelor de pe urmă, care ticăie în tăcere, și să-și miște limbile în sensul acelor de ceasornic? Cum poate să retransforme lumea care pare învăluită într-o ceață densă? Poate trupul tău să reînsuflețească munții și râurile? Poate trupul tău, care are doar o funcție măruntă, să refacă într-adevăr tipul de lume umană pe care ți-ai dorit-o? Poți să-ți educi cu adevărat descendenții să devină „ființe umane”? Înțelegi acum? Cui anume îi aparține trupul tău? Intenția inițială a lui Dumnezeu de a-l mântui, desăvârși și transforma pe om nu a fost să-ți ofere o frumoasă patrie sau să aducă odihnă liniștitoare pentru trupul omului; a fost de dragul gloriei și mărturiei Sale, pentru ca omenirea să se bucure mai mult în viitor și ca, în curând, să poată să se odihnească. Totuși, nu a fost pentru trupul tău, căci omul este capitalul gestionării lui Dumnezeu, iar trupul omului este doar un adjunct. (Omul este un obiect cu spirit și corp, în timp ce trupul este numai un element care putrezește. Asta înseamnă că trupul este un instrument folosit în planul de gestionare.) Ar trebui să știi că desăvârșirea, completarea și câștigarea oamenilor de către Dumnezeu nu aduc decât săbii și lovituri asupra trupului lor, cât și suferințe nesfârșite, arderea focului, judecată nemiloasă, mustrare și blesteme, precum și încercări infinite. Aceasta este povestea lăuntrică și acesta e adevărul lucrării de gestionare a omului. Totuși, toate aceste lucruri sunt îndreptate spre trupul omului și toate săgețile ostilității sunt nemilos țintite spre trupul omului (căci omul este nevinovat). Toate acestea sunt pentru slava și mărturia Sa și pentru gestionarea Sa. Acest lucru se datorează faptului că lucrarea Lui nu este numai pentru binele omenirii, ci și pentru întregul plan și pentru a-Și împlini intenția inițială de când a creat omenirea. Prin urmare, probabil nouăzeci la sută din ceea ce experimentează omul implică suferințe și încercări de foc, dar zilele dulci și fericite după care a tânjit trupul omului sunt foarte puține sau chiar deloc. Cu atât mai puțin e omul în stare să se bucure de clipele fericite în trup, petrecând momente frumoase cu Dumnezeu. Trupul este murdar, așadar, ceea ce vede trupul omului sau de ce se bucură nu este altceva decât mustrarea lui Dumnezeu, pe care omul o consideră nepăsătoare, de parcă ar fi lipsită de rațiune normală. Acest lucru se datorează faptului că El Își va manifesta firea dreaptă, care este „nepăsătoare față de om”, nu tolerează ofensele omului și îi detestă pe vrășmași. Dumnezeu Își dezvăluie fățiș întreaga fire prin toate mijloacele necesare, încheind astfel lucrarea luptei Sale de șase mii de ani cu Satana – lucrarea de mântuire a întregii omeniri și de distrugere a Satanei de demult!