Poți să iei firea exprimată de Dumnezeu în fiecare epocă și să o comunici într-un mod concret, printr-un limbaj ce este adecvat și poartă însemnătatea acelei epoci? Poți tu, cel care experimentezi lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, să iei firea dreaptă a lui Dumnezeu și să o descrii în detaliu? Poți tu oare să iei firea lui Dumnezeu și să aduci mărturie pentru ea cu claritate și precizie? Cum vei lua ceea ce-ai văzut și ceea ce-ai experimentat și le vei povesti acelor credincioși religioși demni de milă, săraci și pioși, care sunt înfometați și însetați după dreptate și care te așteaptă să îi păstorești? Ce fel de „oameni” sunt cei care te așteaptă să îi păstorești? Îți poți imagina? Povara de pe umerii tăi, însărcinarea și responsabilitatea ta – ești conștient de toate aceste lucruri? Unde-ți este simțul misiunii istorice? Cum vei sluji bine, ca un stăpân al epocii următoare? Ai un puternic simț al faptului de a fi stăpân? Cum ar trebui explicat stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul ființelor vii și al tuturor lucrurilor fizice din lume? Ce planuri ai pentru progresul următoarei etape a lucrării? Câți oameni trebuie să aștepte să îi păstorești? E sarcina ta una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și nu știu ce să facă, căzând în întuneric și tânguindu-se – unde este calea? Cât de mult tânjesc ei ca lumina, precum o stea căzătoare, să coboare deodată și să împrăștie forțele întunericului care i-au asuprit pe oameni de atât de mulți ani. Ei tânjesc cu disperare și se prăpădesc de dor zi și noapte – cine poate cunoaște pe deplin acest lucru, în întregime? Chiar și în ziua în care străfulgeră lumina, acești oameni care suferă profund rămân închiși într-o temniță întunecată, incapabili să obțină eliberarea; când vor înceta să mai plângă? Cât de cumplit este ca aceste spirite fragile, care nu au aflat niciodată odihna, să sufere o asemenea nenorocire! De multă vreme sunt ținute legate de lanțuri nemiloase și o istorie încremenită. Și cine a auzit sunetul tânguirii lor? Cine a văzut starea lor jalnică? Te-ai gândit vreodată oare cât de tristă și de neliniștită este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, omenirea este nefericita care a fost otrăvită. Și, cu toate că omenirea a supraviețuit până în ziua de azi, cine ar fi știut că de multă vreme e otrăvită de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu ești dispus să te străduiești să-i mântuiești pe toți acești supraviețuitori? Nu ești dispus să-ți dedici toată puterea ca să-L răsplătești pe Dumnezeu, care îl iubește pe om ca pe trupul și sângele Său? Cum anume înțelegi faptul de a fi folosit de Dumnezeu ca să-ți trăiești viața extraordinară? Ai cu adevărat hotărârea și credința de a trăi viața plină de sens a unei „persoane evlavioase, care Îl slujește pe Dumnezeu”?