de Zhuanbian, oraşul Shanghai

Deşi Îl urmam de mulţi ani pe Dumnezeu, nu am făcut aproape niciun progres în ce priveşte intrarea mea în viaţă şi asta m-a făcut să mă simt foarte neliniştit. În special atunci când am ascultat o înregistrare a unei predici despre intrarea în viaţă şi am auzit fratele cel de mai sus vorbind fraţilor şi surorilor, m-am simţit plin de nelinişte auzindu-l spunând un astfel de lucru: „Acum crezi în Dumnezeu şi ai gustat dulceaţa căutării adevărului. Ai început să păşeşti pe calea cea dreaptă şi eşti plin de credinţă în căutarea ta a mântuirii”. M-am gândit: „Acești oameni cred în Dumnezeu de atât de puțin timp şi, cu toate astea, au intrat deja în viaţă şi sunt atât de plini de credinţă că vor fi mântuiţi. Şi, totuși, iată-mă crezând până acum în Dumnezeu fără să obțin încă adevărul, firea mea în viaţă n-a suferit nicio schimbare și nici vorbă să pășesc pe calea cea dreaptă. Să fii mântuit e mai uşor de zis decât de făcut!” Mă gândeam cum cei sus-menționați au avut părtăşie că adevărul poate rezolva toată corupţia omului, dar nu experimentasem niciodată acest lucru. Am simţit chiar că adevărul poate rezolva corupția altor persoane, dar nu şi pe a mea, astfel că mi-am pierdut credinţa în căutarea mea a adevărului şi a mântuirii. Deşi eram conştient că propria mea natură nu era cea dreaptă, nu era nicio modalitate să scap de ea, aşa că puteam doar să mă vait la Dumnezeu să mă ajute. Mai apoi, cuvintele Lui m-au luminat, făcându-mă să-mi dau seama de motivele pentru care crezusem în Dumnezeu pentru atât de mult timp şi totuşi nu progresasem în viaţă şi de ce firea mea nu suferise nicio schimbare. Dumnezeu, de asemenea, m-a pus pe calea practicării şi a intrării în adevăr.

Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Creșterea în viața omului și schimbările în firea sa sunt toate obținute prin pătrunderea în realitate și, mai mult, prin pătrunderea în experiențe detaliate” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului”). „Dacă te concentrezi doar pe cunoașterea teoretică și trăiești doar în mijlocul ceremoniilor religioase, fără să aprofundezi realitatea, fără să pătrunzi adânc în realitate, fără să intri în viața reală, atunci nu vei intra niciodată în realitate, nu te vei cunoaște niciodată pe tine însuți, nici adevărul, nici pe Dumnezeu și vei fi veșnic orb și neștiutor” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Discuție despre viața bisericească și viața reală”). Doar prin luminarea cuvintelor lui Dumnezeu am realizat că firea mea nu suferise nicio schimbare, în ciuda faptului că mulţi ani de zile am crezut în El şi asta a fost în principal pentru că, atunci când citeam cuvintele lui Dumnezeu, eram concentrat doar pe înţelegerea literală, pe semnificaţia teoretică şi aveam doar o înţelegere a gândirii. Nu eram concentrat pe punerea în practică a adevărului sau pe intrarea în realitate şi nici nu mă concentram pe cunoaşterea cuvintelor lui Dumnezeu printr-o experienţă practică. Gândindu-mă retrospectiv la aceşti ani de credinţă în Dumnezeu, indiferent de latura adevărului, nu am căutat niciodată să am o înţelegere mai profundă a lui sau să ating un nivel de înţelegere a esenţei adevărului, şi cu atât mai puţin să intenţionez să păşesc într-o practică detaliată prin care aş fi putut obţine o latură a adevărului. În schimb, m-am gândit că era îndeajuns să am doar o cunoaştere şi înţelegere teroretică. De exemplu, în viaţa reală întotdeauna m-am zbătut pentru faimă şi câștig, întotdeauna doream să-i fac pe ceilalţi să mă asculte, să mă respecte şi să mă aprobe. După dezvăluirea acestor corupţii, am cugetat o vreme şi m-am rugat înaintea lui Dumnezeu, realizând propria mea corupție şi ştiind că era o expresie a aroganţei şi nimic mai mult. Rezultatul a fost că, indiferent de câte ori am avut remuşcări sau indiferent de câte ori mi-am mărturisit păcatele înaintea lui Dumnezeu, eram condamnat să repet aceleaşi vechi greşeli. În cadrul mediului pregătit de Dumnezeu, prin rugăciune şi căutare am ajuns să realizez că Dumnezeu a folosit acest mediu pentru a-mi trata corupţia. După ce am ajuns la această înțelegere, totuși, am conştientizat doar că toate încercările şi perfecţionările, toată tratarea şi emondarea Lui au fost mântuirea și iubirea Lui, căci inima lui Dumenzeu este etern bună. Dar nu am acordat niciodată atenție practicării adevărului pentru a-mi rezolva propria corupție. Rezultatul a fost că, deşi am trecut prin nişte dificultăţi, nu am suferit nicio schimbare. După ce am auzit predica, am simţit că aceste părtăşii erau într-adevăr ce aveam eu nevoie, că îmi permiseseră să înţeleg adevărul pe care anterior nu-l înţelesesem. Dar tot ce am făcut a fost doar să-mi amintesc conţinutul părtăşiilor şi apoi să nu le mai acord atenţie, iar ca rezultat, acea puţină înţelegere a dispărut după o vreme, iar eu nu am obţinut nimic.

În faţa faptelor, am realizat că nu căutasem deloc adevărul. Crezusem în Dumnezeu timp de mulţi ani, dar nu depusesem niciun efort în practicarea adevărului sau în intrarea în realitate, într-o asemenea măsură încât până acum nu obținusem adevărul şi nici firea mea nu suferise vreo schimbare. Aceasta a fost în întregime revelaţia firii drepte a lui Dumnezeu, aşa cum spusese El cu mult timp în urmă: „Trebuie să depui efort pentru a trăi după cuvintele lui Dumnezeu și pentru a le putea pune în practică. Dacă ai numai cunoștințe doctrinare, atunci credința ta în Dumnezeu nu va da roade. Numai dacă după aceea, de asemenea, vei practica și vei trăi după cuvântul Lui, credința ta poate fi considerată desăvârșită și după voia lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să trăiești pentru adevăr întrucât crezi în Dumnezeu”). Dumnezeu este drept. Dumnezeu nu a tratat niciodată pe nimeni în mod nedrept şi nu a dăruit nimic fără motiv omului, cu atât mai puţin nu a dăruit nimic omului necondiţionat. Nu practic adevărul, nu am depus niciun efort să-I trăiesc cuvintele, astfel încât astăzi trebuie să culeg ce am semănat. În momentul de faţă nu pot decât să simt o căinţă amarnică, regretând profund că, deşi am experimentat lucrarea lui Dumnezeu, mi-a lipsit propria intrare, astfel că acum credința mea nu are niciun rezultat şi realmente nu m-am ridicat la înălţimea mântuirii lui Dumnezeu. Totuşi, nu voiam să continui să degenerez într-un asemenea mod, ci în schimb îmi doream să o iau de la început, să fac un efort în practicarea mea şi să aplic asupra mea cuvintele lui Dumnezeu.

Pe urmă, am început să mă instruiesc în practicarea adevărului şi în intrarea în realitate. Nu mai eram aşa cum mă ştiam, când îi făceam pe alţii să mă asculte, să mă respecte şi să mă aprobe, doar rugându-mă şi confesându-mă lui Dumnezeu. În schimb, am venit înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta adevărul, căutând să beau şi să mănânc cuvintele lui Dumnezeu ce erau legate exact de această problemă şi să accept judecata şi mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, rezolvându-mi în acest fel propria corupţie. Când am practicat şi intrat astfel, Dumnezeu mi-a arătat un har special ce mi-a dat posibilitatea să realizez că mă luptam cu Dumnezeu pentru poziţia Lui, făcând oamenii să mi se închine ca şi cum aş fi fost strămoşul lor sau să mi se închine ca şi cum aş fi fost Dumnezeu. Mi-am dat seama că am fost diavolul Satana cu o fire şi esență similare acelora ale marelui balaur roşu, iar dezgustul şi aversiunea pentru propria mea fire a crescut fără să-mi dau seama. După aceea, m-am înzestrat cu adevărul pentru a-L ridica pe Dumnezeu, pentru a fi martorul lui Dumnezeu şi, de fapt, m-am pregătit pentru intrare. Prin această practică, am văzut şi mai clar urâţenia şi caracterul meu dezgustător, lăudându-mă şi spunându-le oamenilor ce şi cum. M-am detestat şi blestemat şi mai mult şi am devenit dispus să mă lepăd de trup şi să practic adevărul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. După ce m-am instruit astfel o perioadă de timp, am descoperit că manifestările firii mele arogante s-au redus foarte mult.

În cadrul relaţiilor normale interpersonale, în trecut ştiam că trebuie să practic toleranţă, răbdare, să folosesc înţelepciunea, să am principii şi să fiu o persoană onestă. Dar, în realitate, nu am pătruns niciodată în aceste cinci aspecte. Ca urmare, când mă înţelegeam bine cu fraţii şi surorile, adesea răsăreau în mine prejudecăţi la adresa lor datorită unor chestiuni mărunte sau când dădeau la iveală vreo corupţie, în aşa măsură încât nu exista nicio cale de a mă înţelege bine cu ei. Acum, îmi aduc înţelegerea din trecut în viaţa reală pentru a mă instrui şi a practica. Când mă iau de alţii cu aprime datorită manifestărilor lor de corupţie, mă rog la Dumnezeu şi caut adevărul, întrebând cum pot înţelege această problemă ce mi-a apărut în cale şi cum trebuie să practic şi să intru în cuvintele lui Dumnezeu. Sub îndrumarea lui Dumnezeu, mi se părea că fiecare e acum într-un proces de căutare a schimbării, deci vor exista cu certitudine manifestări de corupţie, că poate cutare nu este conştient de corupţia pe care o relevă, sau poate că este dominat involuntar de propria sa natură şi nu acţionează în mod intenţionat în acest fel faţă de mine. A fost exact la fel ca atunci când firea mea arogantă obișnuită a fost dezgustătoare pentru ceilalţi şi, cu toate astea, eu însumi eram inconştient. Toate astea reprezintă răul făcut omului de către Satana. Satana este cel care trebuie urât şi nimeni nu trebuie să-și formeze păreri la adresa fraţilor şi surorilor. Când gândeam în acest fel, resentimentele şi ranchiuna ţinute în mine dispăreau pe loc şi erau înlocuite de ura faţă de Satana şi de înțelegere şi iertare pentru fraţii şi surorile mele, dorind chiar să găsesc ocazii potrivite pentru a-i ajuta pe alţii. Atunci când am încercat voluntar să ajut alți oameni, am realizat că relaţia mea cu ei a devenit mult mai prietenoasă şi am gustat fericiriea care vine din a-i ajuta pe alţii.

Când mă instruiam pentru a intra în cuvintele lui Dumnezeu şi pentru a practica adevărul, nu doar că am obţinut o anumită experienţă practică şi intrare în toate aspectele adevărului, ci am văzut și lucrările minunate ale lui Dumnezeu. Am simţit conducerea şi îndrumarea lui Dumnezeu şi am gustat certitudinea, pacea şi bucuria oferite inimii mele prin practicarea adevărului. Am simţit că nimic nu era pustiu în viaţă, că era o lecţie de învăţat în fiecare zi, că erau noi perspective şi înţelegeri în fiecare zi, că eram capabil să înţeleg că Dumnezeu mă mântuieşte în fiecare zi, simţind că era plină de înţeles căutarea adevărului şi că el, adevărul, poate cu adevărat să mântuie şi să schimbe oamenii!

Odată ce am avut această fărâmă de experienţă personală şi înţelegere, am simţit că propriul meu drum înspre credinţa în Dumnezeu a luat o turnură pozitivă, fără să mai simt vreodată că mântuirea mea îmi era inaccesibilă. Am convingerea că, atâta vreme cât lucrez cu Dumnezeu, cât timp mă înzestrez permanent cu adevărul şi practic şi intru în adevăr, cu certitudine voi obţine o schimbare a firii mele corupte. Am convingerea că lucrarea lui Dumnezeu este capabilă să mântuie omul, iar cuvintele lui Dumnezeu pot schimba omul: am această credinţă întrucât deja am gustat-o. De azi încolo, îmi doresc să caut adevărul şi să practic adevărul având picioarele ferm ancorate pe pământ. Îmi doresc ca Dumnezeu să continue să mă călăuzească, să mă facă să obţin curând o schimbare a firii mele, să trăiesc precum o persoană adevărată pentru a fi martorul lui Dumnezeu, să fiu martorul lucrării lui Dumnezeu pentru mântuirea mea, să fiu martorul puterii lui Dumnezeu de a mântui omul şi pentru a fi martorul faptelor minunate ale lui Dumnezeu!