Prin marea năpastă, am cules mari beneficii

octombrie 10, 2019

de Rongguang, provincia Henan

Dumnezeu a spus: „Pe baza diferitelor funcții și mărturii, biruitorii din împărăție vor servi ca preoți sau discipoli, iar toți aceia care ies victorioși din încercări vor forma tagma preoților din împărăție. […] În tagma preoților vor fi marii preoți și preoți, iar ceilalți vor fi fiii și oamenii lui Dumnezeu. Toate acestea sunt stabilite prin mărturiile lor în fața lui Dumnezeu în timpul încercărilor; acestea nu sunt titluri care se dau la întâmplare(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”). „Vremea necazului nu va fi prea îndelungată; de fapt, va dura mai puțin de un an. Dacă ar dura un an, următorul pas al lucrării ar fi întârziat, iar statura oamenilor ar fi inadecvată. Dacă ar fi prea lung, atunci oamenii nu ar fi capabili să-i facă față. La urma urmei, statura oamenilor are limitele ei(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să parcurgi porțiunea finală a căii”). Când am citit aceste cuvinte, m-am gândit: „Poziția în Împărăție va fi determinată pe baza a ceea ce oamenii vor mărturisi în timpul năpastei; aceste mărturii pot influența soarta cuiva. Când năpasta se abate asupra mea, va trebui să strâng din dinți și să dau dovadă de suficientă energie și, cu siguranță, voi oferi o frumoasă mărturie. Astfel, voi putea obține mari binecuvântări; în plus, năpasta nu va dura prea mult – va dura mai puțin de un an. Nu contează ce se întâmplă, voi putea îndura această perioadă de greutăți.” Fiind dominată de gândurile obținerii binecuvântărilor, m-am hotărât să mă pregătesc pentru năpastă; m-am gândit că bazându-mă pe propria mea „credință” și pe propria mea „voință”, voi fi capabilă să fiu o biruitoare în năpastă.

Cu toate acestea, lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor este atât de minunată și atât de înțeleaptă că este într-adevăr de nepătruns pentru om. În 1996, am intrat cu toții în marea năpastă prin aranjamentul lui Dumnezeu. Dar când năpasta a venit asupra noastră, nimeni nu a fost conștient de ea; totul s-a întâmplat atât de natural, adevărata mea față și situația rușinoasă de a fi o oportunistă a ieșit la lumină în timpul încercării marii năpaste.

În iunie și iulie 1996, eram în altă parte a țării, îndeplinindu-mi datoria. Într-o zi, conducătorii bisericii locale au venit și ne-au spus că situația de ultimă oră nu a fost foarte bună și că Sora cutare a fost arestată de poliția Partidului Comunist Chinez. Când am auzit asta, am vrut să ne rugăm pentru această soră și nu ne-am gândit la altceva, deoarece cu toții știam că este o întâmplare obișnuită ca oamenii să fie arestați pentru credința lor în Dumnezeu în China, o țară care Îl persecuta astfel pe Dumnezeu. Dar nu au trecut multe zile până să auzim că alți câțiva frați și surori au fost arestați. După alte câteva zile, am auzit că o duzină sau cam așa au fost arestați și mulți credincioși bine cunoscuți și mulți conducători ai bisericilor fuseseră, în secret, trecuți pe liste ca persoane căutate. Erau de asemenea unii pentru a căror arestare existau și recompense. Conducătorii locali erau, de asemenea, pe lista neagră a guvernului PCC pentru a fi arestați. Am simțit că lucrurile nu erau bune: părea că guvernul PCC încerca să distrugă credincioșii dintr-o singură lovitură. Un soi de teroare în atmosferă ne-a cuprins; nu știam ce să facem în acest gen de situație; voiam să contactăm conducătorii de la nivelele superioare și să îi întrebăm cum să procedăm, dar nu i-am putut contacta. Mai târziu, am aflat că năpasta începuse cu o lună mai devreme. Dar în acel moment aveam spiritele amorțite și nu îndrăzneam să facem presupuneri și să definim lucrarea lui Dumnezeu. Drept urmare, nu știam că aceasta era marea năpastă. Tot ce puteam simți era mâna întunecată a guvernului PCC făcând presiuni aproape de noi, iar lucrarea bisericii nu putea avansa din această cauză. În înfruntarea acestui tip de obstacol, am început să devenim vag conștienți că Dumnezeu permitea ca lucrarea să fie obstrucționată; Dumnezeu ne îndruma să oprim lucrarea și să ne ascundem fără să mai pierdem timpul, întorcându-ne în orașele noastre natale. Astfel, am fi fost mai în siguranță. Drept urmare, am fost forțați să ne împrăștiem și să ne întoarcem în orașele noastre natale.

Eram acasă de doar o săptămână, când a venit o soră și mi-a dat o scrisoare care spunea că un frate din biserica noastră a fost arestat și că trebuia să îmi părăsesc imediat casa. În acel moment, eram exact ca o căprioară în bătaia farurilor; nu aveam nicio credință și aveam doar un gând în inimă: „Să mă ascund repede și să nu las poliția să mă captureze, deoarece PCC este prea deplorabil și crud, iar metodele rele pe care le folosește pentru a distruge credincioșii sunt de o sălbăticie fără egal. Dacă ajung în mâinile demonului, consecințele ar fi de neimaginat.” După aceea, o soră m-a recomandat la munte, pentru a le găti minerilor. Eram acolo cu două surori și profitam de momentele când nu era nimeni în preajmă pentrua citi cuvintele lui Dumnezeu, a părtăși despre adevăr și a cânta imnuri pentru a-L slăvi pe Dumnezeu. Deoarece aveam o provizie din cuvintele lui Dumnezeu, fiecare zi ne îmbogățea foarte mult. Totuși, în mai puțin de o lună, poliția PCC a venit să ne verifice și nu am avut altă posibilitate decât să plec în grabă. După aceea, am ajuns să lucrez la un restaurant. Toți cei cu care veneam în contact erau necredincioși și nu aveam niciun limbaj comun cu ei; mai mult decât atât, nu aveam cuvântul lui Dumnezeu și nici predicile în acest tip de mediu, până la punctul în care era dificil chiar să ofer o rugăciune corespunzătoare. Mă simțeam singură și deznădăjduită, iar inima mea nu se putea abține să înceapă să se plângă. Am început chiar să am dorința de a-L trăda pe Dumnezeu și mi-am spus în sinea mea: „Într-adevăr, nu este ușor să crezi în Dumnezeu și sunt la limită toată ziua; rătăcesc într-o lume căreia îi lipsește justiția; când se vor sfârși aceste zile? Dacă nu aș crede în Dumnezeu, trăind într-un stil de viață lejer și stabil precum necredincioșii, nu ar fi minunat?” Chiar dacă inima mea gândea în felul acesta, nu am îndrăznit să Îl părăsesc pe Dumnezeu; am simțit, de asemenea, că nu puteam să Îl părăsesc pe Dumnezeu, gândul de a-L părăsi pe Dumnezeu îmi producea durere. Dar din moment ce nu mi-a plăcut să citesc cuvintele lui Dumnezeu în trecut, nu am căutat adevărul și nu mi-am amintit multe din cuvintele lui Dumnezeu, prin urmare, din momentul în care am lăsat cărțile cu cuvântul lui Dumnezeu, nu am putut să-mi amintesc un rând din ele. Fără cuvintele vieții ale lui Dumnezeu care să mă sprijine, eram exact ca o neghioabă. Nu știam ce să fac cu mine și ce să caut. Mă chinuiam doar să trec peste fiecare zi. Care era voia lui Dumnezeu? De ce aranjase El asta pentru mine? Cum aș putea practica și mulțumi pe Dumnezeu? Nu aveam înclinație să chibzuiesc la asta. Chiar mai rău, credința mea în omnipotența și înțelepciunea lui Dumnezeu și în dominația universală a lui Dumnezeu era pierdută, nu mă gândeam decât la greutățile mele. A ajuns la punctul în care, când o soră a venit și mi-a cerut să mergem să vizităm niște frați și surori, am refuzat deoarece eram prea lașă și mi-era teamă să nu fiu arestată. Mă bazam pe mintea și pe gândurile mele, gândindu-mă că această situație nu se va îmbunătăți. În această perioadă, guvernul PCC îi va suprima și aresta frenetic pe toți aceia care cred sincer în Dumnezeu. Trebuie să mă protejez bine. În cele două luni și jumătate cât am lucrat la restaurant, inima mea s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de Dumnezeu, aproape până la punctul în care recunoșteam numele lui Dumnezeu, dar nu Îl aveam pe Dumnezeu în inimă. Inima mea era deseori atrasă de placeri senzuale; voiam să fug de mâna lui Dumnezeu și să trăiesc viața necredincioșilor. Nu știam de ce, dar în următoarele câteva zile mi-au lipsit în mod special Dumnezeu, frații și surorile; îmi lipsea viața mea de dinainte de la biserică. Când eram singură, nu puteam niciodată să mă abțin să plâng. Inima mea era mâhnită: „O, Dumnezeule, toată ziua sunt cu necredincioșii; dacă nu lucrez, atunci mănânc sau port o conversație plictisitoare. Mă simt departe de Tine. Doar tu știi golul și durerea din inima mea. O, Dumnezeule, când va trece această lungă noapte? Când vom fi liberi să credem în Dumnezeu, să ne adunăm laolaltă, să ne îndeplinim îndatoririle și să Îți citim cuvintele normal?” În acel moment, inima îmi era chinuită ca și cum ar fi fost năpădită de buruieni și nu mai puteam sta. Când s-a apropiat Festivalul Primăverii, am profitat de oportunitate ca să-mi părăsesc serviciul și m-am întors repede la frații și surorile mele. După aceea, am aflat că nu doar eu am avut aceste gânduri; erau mulți frați și surori care evitaseră să fie arestați de guvernul PCC fugind în alte zone și care au experimentat același lucru. S-au întors cu toții acasă pentru că s-au gândit la același lucru. Aceasta a fost o călăuzire miraculoasă a Duhului Sfânt.

La nu mai mult de câteva zile de când mă întorsesem acasă, o soră a venit să mă anunțe cu privire la o întrunire la biserică. Când am auzit-o pe soră spunând că năpasta s-a terminat și că totul a revenit la normal, și că mă puteam duce să-mi îndeplinesc îndatorirea dinainte, mi-a luat o clipă înainte să realizez: „Ce? Năpasta s-a terminat? Aceasta a fost năpasta? Cum ar putea năpasta să se termine? Nu este lucrul la care m-am așteptat! Tot timpul aceste lucruri pe care le-am experimentat au fost năpasta, acum sunt gata! Ce am dovedit în timpul năpastei? În afară de a fi lașă și înfricoșată, m-am plâns, am evadat și am trădat. Nu am avut nicio componentă a credinței, ca să nu mai menționez loialitate și iubire. De data aceasta, Dumnezeu mi-a testat lucrarea, iar eu am eșuat complet.” Am lăsat capul în jos în disperare cu tot soiul de sentimente în inima mea. De această dată am putut înțelege ce a spus Dumnezeu înainte ca năpasta să înceapă: „După ce lucrarea Mea se va finaliza, următorul pas va fi ca oamenii să meargă pe calea pe care ar trebui să meargă. Fiecare trebuie să înțeleagă pe ce cale ar trebui să meargă – este o cale și un proces de suferință și este, de asemenea, o cale de a-ți rafina voința de a-L iubi pe Dumnezeu. În ce adevăruri trebuie să intri, ce adevăruri ar trebui să suplimentezi, cum ar trebui să experimentezi și din ce privință ar trebui să pătrunzi – trebuie să înțelegi toate aceste lucruri. Trebuie să te echipezi acum. Când necazul va veni asupra ta, va fi prea târziu(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să parcurgi porțiunea finală a căii”). Mă uram cu adevărat: Dumnezeu ne spusese deja cu răbdare aceste lucruri, de ce nu le-am crezut, de ce nu le-am luat în serios? Nu există cale de întoarcere; nu există altă opțiune decât aceea de a căuta cu tenacitate adevărul pe calea înainte.

Când am teminat întâlnirea, am auzit o soră dezvăluind niște informații interne ale PCC. Guvernul continuă încă agresiv să aresteze credincioși și devine chiar mai intens. Când am auzit acest lucru, inima mea cu puțină credință a șoptit din nou: „Atmosfera este atât de tensionată, iar frații și surorile își îndeplinesc toți datoriile. Este în regulă?” Dar acest fapt mi-a permis să văd acest lucru: chiar dacă situația este tensionată, noi nu suntem la fel de temători cum eram în timpul năpastei; când ne îndeplinim datoriile, inimile noastre sunt în mod deosebit neclintite și în pace, ca și cum toată lumea a uitat despre acea informație pe care ne-a spus-o sora. Duhul Sfânt face, de asemenea, o mare lucrare în biserică; nu va dura mult până la mareața ocazie când Evanghelia se va răspândi în fiecare regiune. Toți frații și toate surorile își îndeplinesc datoriile cu tot ce le stă în putință în pozițiile lor corespunzătoare și fiecare tip de lucrare decurge fără piedici. Scena se desfășoară cu avânt chiar sub nasul guvernului PCC, dar cu lucrarea crescând atât de viguros, nu au mai avut loc arestări ca acelea din toiul marii năpaste. Aceste fapte mi-au permis să văd limpede un adevăr: PCC lucrează întotdeauna pentru a se împotrivi lui Dumnezeu, pentru a-L persecuta pe Dumnezeu și a-I suprima oamenii aleși; nu s-a oprit niciodată și vrea să Îl asasineze pe Dumnezeu și pe oamenii Lui aleși. Uneori, cuțitul măcelarului din mâna lui nu se abate peste noi, iar Acesta este Dumnezeu care ne veghează și ne protejează. Alteori nici nu îi simțim intenția de a ucide, iar aceasta deoarece Dumnezeu Își folosește marea putere pentru a ne adăposti, nu pentru că PCC și-a lăsat jos cuțitul de măcelar și a oprit persecuția. PCC nu a lăsat niciodată jos cuțitul de măcelar, nu îl va lăsa niciodată jos; dorește să I se împotrivească lui Dumnezeu până la sfârșit și, cu cât se apropie de sfârșit, cu atât devine mai frenetic, deoarece PCC este Satana, duhul rău. Știe că glorioasa zi în care Dumnezeu Își finalizează lucrarea de mântuire este ultima lui zi. Așadar, cu cât moartea se apropie mai mult, cu atât se luptă mai tare. Totuși, indiferent de ce se întâmplă, PCC servește întotdeauna drept contrast pentru lucrarea lui Dumnezeu, este un obiect ce servește în mâinile lui Dumnezeu, este o unealtă de testare a oamenilor aleși ai lui Dumnezeu. Cruzimea sa nu poate bloca lucrarea lui Dumnezeu, iar fără permisiunea lui Dumnezeu, nu are nicio putere asupra oamenilor aleși ai lui Dumnezeu. Când Dumnezeu nu îi permite să vâneze, oamenii aleși ai lui Dumnezeu vor fi sub nasul său și nu va fi capabil să îi prindă. Nu are altă opțiune decât aceea de a fi la mila lui Dumnezeu. Cum spune cuvântul lui Dumnezeu: „Când Îmi încep oficial lucrarea, toți oamenii se mișcă odată cu Mine, astfel încât oamenii din tot universul au grijă să fie în pas cu Mine, este «jubilare» peste tot în univers, iar omul este îndemnat înainte de Mine. În consecință, însuși marele balaur roșu este împins de către Mine într-o stare de frenezie și năuceală, servește lucrarea Mea și, chiar dacă se împotrivește, nu-și poate urma propriile dorințe, neavând de ales și supunându-se controlului Meu(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 29). Această mare năpastă s-a abătut asupra noastră cu permisiunea lui Dumnezeu, deoarece El dorește să folosească persecuția PCC în beneficiul oamenilor Lui aleși pentru ca ei să se desăvârșească, astfel încât să putem vedea limpede esența rezistenței PCC împotriva lui Dumnezeu. Dacă nu am suferit un pic de persecuție, atunci nu am crede cu adevărat cuvintele pe care Dumnezeu le-a dezvăluit despre esența stricată a PCC. Am fi încă păcăliți și înșelați de acesta; l-am crede în continuare când spune „libertatea religiei” și „drepturile și interesele legitime ale cetățenilor”; nu am fi conștienți de credincioșia lui Dumnezeu. Astăzi, eu am experimentat personal persecuția și urmărirea PCC-ului, am văzut cu ochii mei chipul atroce al PCC-ului rănindu-i pe oamenii aleși ai lui Dumnezeu. Și știu acum că libertatea și democrația pe care o proclamă sunt în întregime un vicleșug pentru a amăgi și păcăli oamenii. Acum văd limpede reaua și jalnica esență demonică a PCC: este într-adevăr dușmanul lui Dumnezeu, este un demon rău ce rănește oamenii și le devorează spiritele. Inima mea îl disprețuiește cu adevărat; m-am hotărât să îl trădez și să Îl urmez pe Dumnezeu până la sfârșit.

Năpasta vine de la Dumnezeu și momentul sfârșitului ei este cu siguranță în mâinile lui Dumnezeu. Când lucrarea lui Dumnezeu produce rezultate, Dumnezeu cu siguranță nu va amâna momentul. Cum spun cuvintele lui Dumnezeu: „Vremea necazului nu va fi prea îndelungată; de fapt, va dura mai puțin de un an. Dacă ar dura un an, următorul pas al lucrării ar fi întârziat, iar statura oamenilor ar fi inadecvată. Dacă ar fi prea lung, atunci oamenii nu ar fi capabili să-i facă față. La urma urmei, statura oamenilor are limitele ei.” Dumnezeu are o înțelegere completă a noastră, ne știe staturile, ne știe stările și nu este dispus să permită ca viețile noastre să aibă pierderi. Așadar, Dumnezeu nu va amâna nici măcar cu o secundă și noi suntem capabil să îndurăm tot. Dumnezeu a făcut planuri precise pentru noi în lucrarea Sa, El S-a gândit la viețile noastre în toate felurile. Totuși, în năpasta mea, nu m-am gândit decât la propria siguranță și la trupul meu; nu m-am gândit deloc la cum s-a simțit inima lui Dumnezeu. Am fost cu adevărat egoistă și deplorabilă; nu am avut conștiință și rațiune și nu am fost demnă de a trăi în prezența lui Dumnezeu. În năpasta mea, Dumnezeu a dezvăluit adevărata mea statură, ceea ce m-a făcut să am o înțelegere realistă asupra mea. Am văzut cât de nevoiașă, jalnică și oarbă eram; nu am înțeles adevărul, nu am avut credință sau iubire de Dumnezeu, ci am avut doar rebeliune și rezistență până la punctul în care puteam să trădez în orice moment și în orice loc. Doar atunci am putut să fiu conștientă de pericolul meu. Am simțit importanța de a fi înzestrat cu adevăr. La acea vreme, când am citit din nou cuvintele pe care Dumnezeu le-a dezvăluit despre firea coruptă a omului, am simțit că tot ce a fost dezvăluit de cuvintele lui Dumnezeu este cu adevărat starea adevărată a lucrurilor. Cuvântul lui Dumnezeu s-a trezit la viață în mine ca o sabie cu două tăișuri străpungându-mi articulațiile și măduva și dezvăluind murdăria și nedreptatea din adâncurile inimii mele. Acest lucru m-a făcut să văd că eram deplorabilă și urâtă și să văd că eram profund stricată de Satana. Am început să mă disprețuiesc și să am dorința să mă schimb; eram însetată să trăiesc asemănarea cu o persoană adevărată. Am simțit că lucrarea judecății și mustrării lui Dumnezeu curățau cu adevărat oamenii și, atât timp cât sincer caut adevărul, voi fi cu siguranță curățată și mântuită. Prima dată când am simțit cât de prețioase sunt cuvintele lui Dumnezeu și importanța adevărului, inima mea s-a bucurat înăuntrul meu: am intrat, în sfârșit, în credința mea în Dumnezeu, mă îndrept cu pași mari spre un nou început și pot vedea speranța obținerii mântuirii. Drept urmare, am luat o hotărâre: indiferent de cât de accidentată este calea dinaintea mea, întotdeauna voi fi neclintită și neabătută în a-L urma pe Dumnezeu și a merge pe calea corectă a vieții.

Minunatele aranjamente ale lui Dumnezeu ne-au permis să intrăm fără să știm în năpastă și să ieșim fără să știm din năpastă. Recolta pe care am cules-o din asta a fost limpede și ușor de văzut. Prin năpastă, pot vedea că Dumnezeu este atotputernic și înțelept, iar PCC este incapabil și nesăbuit. Deși fără frâu și sălbatic, va fi mereu înfrânt în mâinile lui Dumnezeu; poate fi doar folosit de Dumnezeu și poate fi doar ceva ce îi face servicii lucrării lui Dumnezeu și care funcționează ca un contrast pentru lucrarea lui Dumnezeu. PCC încearcă zadarnic să îi sperie pe oamenii aleși ai lui Dumnezeu prin persecuții crude și să tulbure și să dărâme lucrarea lui Dumnezeu. Nu și-a imaginat că Dumnezeu Se folosește de asta pentru a ne desăvârși. Chiar dacă, din afară, pare că persecuția PCC s-a abătut asupra noastră, în realitate, totul este aranjat de Dumnezeu. El împrăștie oamenii și adună oamenii, El conduce oamenii în năpastă și conduce oamenii în afara năpastei; Dumnezeu i-a sprijinit mereu pe oameni prin virtutea puterii Sale, a condus oamenii de mână și a făcut ca oamenii să nu poată pleca. Prin aceste minunate aranjamente ale lui Dumnezeu, pot să văd clar adevărata față a PCC și să o disprețuiesc cu adevărat din adâncul inimii mele. Pot, de asemenea, să experimentez iubirea, atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu. Sunt mai neclintită și mai neabătută în a-L urma pe Dumnezeu și îmi pot vedea adevărata statură și adevăratele deficiențe; inima mea are o mai mare sete de Dumnezeu și de adevăr. Este atât de multă semnificație în ridicarea marii năpaste de către Dumnezeu; este atât de multă înțelepciune în lucrarea lui Dumnezeu. Nimeni nu o poate pătrunde. Am putut să experimentez marea năpastă aranjată de Dumnezeu; a fost cu adevărat slăvirea lui Dumnezeu și iubirea Sa îmbelșugată și onoarea mea în această viață. De fiecare dată când reflectez la asta, voi fi copleșită de emoție și voi da mulțumirile mele din inimă și Îl voi slăvi pe Dumnezeu. Dacă nu experimentam năpasta, aș fi urmat orbește și, în final, aș fi căzut și aș fi pierit pentru că nu aș fi dobândit adevărul și nu aș fi avut firea mea stricată schimbată. Dacă nu experimentam năpasta, nu aș fi avut credință adevarată în Dumnezeu și nu aș fi înțeles dificultatea lucrării lui Dumnezeu și că nu a fost ușor să mântuiască oamenii. Dacă nu experimentam năpasta, nu aș fi putut să văd adevărata față a PCC-ului și încă aș fi avut iluzii cu privire la această scoietate întunecată, aș fi avut încă afecțiune față de această lume și nu aș fi putut să mă hotărăsc să-L urmez pe Dumnezeu. Lucrarea minunată și înțeleaptă a lui Dumnezeu a fost cea care m-a cucerit; omnipotența lui Dumnezeu și marea Lui iubire sunt cele ce m-au dus unde sunt astăzi! De acum înainte, indiferent de ce încercări și năpaste înfrunt, mă voi baza pe credința și iubirea mea pentru Dumnezeu pentru a mărturisi ferm pentru Dumnezeu și a-I alina inimalui Dumnezeu.

Anterior: După minciuni

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Încercările unui mediu dificil

de Junior, AfricaDe când eram mic, am fost mereu influențat de societate. Îmi plăcea să îi urmez pe ceilalți în tot ce făceam – oamenii din...

Acum pot să vorbesc din inimă

de Matthew, Franța Când îmi făceam datorie alături de un frate sau o soră, dacă observam vreun defect personal sau că făceau ceva ce nu era...