de Xiaolu, China

În noiembrie 2018, Li Juan, un lider superior, a venit în biserica noastră să ne supravegheze lucrarea. Pe atunci, un membru al bisericii răspândea prejudecăți față de lideri și forma o clică pentru a perturba biserica. Am avut părtășie cu el de multe ori, dar nu s-a căit. Nu eram siguri dacă să-l definim drept un antihrist, așa că am întrebat-o pe Li Juan. Li Juan a folosit adevăruri despre discernerea antihriștilor, ca să aibă părtășie cu noi despre felul în care să stabilim asta, oferindu-ne o cale de urmat. Din discuțiile noastre, am aflat și că atunci când Li Juan era o proaspătă conducătoare, s-a ocupat din haosul din biserică în doar două săptămâni, lucru pe care alții nu l-au rezolvat în două luni. Acum, ca lider superior, urmărise lucrarea mai multor biserici și rezolvase multe dintre problemele lor. Fără să-mi dau seama, am început s-o admir. Ulterior, eu și partenera mea am întâmpinat niște probleme pe care nu le-am înțeles, așa că am așteptat ca Li Juan să ne îndrume. O lună mai târziu, ea s-a întors în sfârșit în biserica noastră. I-am spus imediat despre problemele și dificultățile noastre, iar ea, imediat, a îndreptat iar lucrurile. Chiar o admiram pe Li Juan după câteva întâlniri cu ea. Consideram că merita să fie lider superior, că înțelegea adevărul și avea discernământ. Îi era ușor să se ocupe de problemele pe care eu pur și simplu nu le puteam rezolva. Speram că putea veni să ne îndrume mai des. Spre surprinderea mea, Li Juan a fost demisă două luni mai târziu. Era arogantă și despotică în lucrarea ei și nu voia să accepte adevărul. Perturba lucrarea bisericii. Demiterea ei era de neconceput pentru mine, dar consideram și că putea fi un lucru bun pentru ea. Dacă putea să se cunoască și să se schimbe, atunci putea prelua iar lucrări importante. Așadar, deși fusese demisă, locul pe care îl ocupa în inima mea nu s-a schimbat deloc.

Câteva luni mai târziu, biserica ne-a desemnat, pe Li Juan și pe mine, să fim responsabile de lucrarea de curățenie. Am fost încântată! Voiam să profit de șansa de a învăța mai multe de la ea. Ulterior, când discutam chestiunile, a fost mereu capabilă să găsească principii relevante pentru părtășie și soluții. În plus, a vorbit mult despre cum a devenit lider la scurt timp după ce a început să creadă, cum lucrarea se îmbunătățise datorită trudei ei, cum se cunoscuse după demiterea ei și a spus că biserica îi dădea iar lucrări importante. Auzind toate astea, am admirat-o și mai mult și am mers mereu la ea cu întrebările mele. A avut mereu un răspuns. Cu timpul, nu m-am mai axat pe rugăciune și pe căutarea lui Dumnezeu în datoria mea, ci m-am bazat pe Li Juan în toate, crezând că orice spunea era corect. Dar atunci o admiram prea mult. O adulam orbește și aproape că am urmat-o în comiterea unui mare rău.

Într-o zi, am aflat că, înainte, când Zhang Ping era lider, ea și-a judecat partenera în fața rudelor ei, fiindcă avea prejudecăți față de ea. Apoi rudele ei au repetat aceste lucruri într-o adunare de grup. Liderul de biserică a definit-o pe Zhang Ping drept antihristă din cauza acelui unic incident. Rudele ei au considerat că nu s-a ocupat de lucruri conform principiilor, așa că au scris o scrisoare de denunț. Dar, apoi, conducătoarea de biserică a definit toată familia lui Zhang Ping drept o bandă de antihriști și i-a izolat. Uitându-mă la actele de excludere a lui Zhang Ping, am văzut că ea doar trăia într-o fire coruptă și că a emis niște judecăți. Nu lupta pentru statut și nu-și întemeia propria împărăție – nu era o antihristă. Rudele ei au scris acel denunț doar ca să semnaleze o problemă, dar n-au format o clică și n-au perturbat lucrarea bisericii. N-ar fi trebuit să fie numiți antihriști. În plus, interacționasem cu Zhang Ping în urmă cu câțiva ani. Avea o umanitate acceptabilă și nu părea o răufăcătoare. Mă întrebam dacă liderul a făcut o greșeală numind-o antihristă și excluzând-o. Asta nu-i o chestiune minoră. Voiam ajutorul lui Li Juan ca să analizez iar problema. Dar, surprinzător, a spus foarte hotărât: „Zhang Ping a judecat-o pe partenera ei, iar asta e o faptă rea. Rudele ei i-au ținut partea, deci sunt o bandă de antihriști. Putem vedea dacă au făcut și alte lucruri rele”. Consideram că nu era potrivit să fie atât de categorică, dar apoi m-am gândit că dacă era atât de sigură, probabil că avea lucrurile sub control. La urma urmei, slujise ca lider superior, avea multă experiență și discernământ. Probabil că știe adevărul și vede lucrurile mai bine decât mine. Așa că m-am răzgândit complet, spunând: „N-am mai interacționat cu Zhang Ping de câțiva ani. Nu știu dacă a comis și alte rele. Să cercetăm și apoi să decidem”. Curând, am obținut mai multe informații despre Zhang Ping. Nu mai făcuse alte rele și, după ce și-a judecat partenera, a reflectat asupra ei și s-a cunoscut. Rudele ei nu răspândeau judecăți peste tot și nu-i făceau pe alții s-o apere pe Zhang Ping. Pe baza purtării lor, n-ar fi trebuit să fie definiți drept antihriști și să fie excluși. A fost foarte disprețuitoare și credea că a o defini pe Zhang Ping drept antihristă era corect. A spus și că: „Dacă lăsăm antihriști în biserică și ei continuă să facă rău și să perturbe, suntem părtași la răul lor!” Altă soră n-a fost nici ea de acord cu Li Juan. De asemenea, a spus că ei nu erau o bandă de antihriști, ci doar arătaseră puțină corupție și că ai trebui să-i primim înapoi în biserică. Li Juan tot a spus încrezătoare: „Chiar dacă Zhang Ping nu e o antihristă, ea e o răufăcătoare. A calomniat-o pe colega ei în fața rudelor ei, iar acestea au împărtășit asta într-o adunare și apoi au scris un denunț. Oare nu au perturbat biserica? Nu-i putem primi înapoi, ci trebuie să aflăm mai multe despre relele lor”. Însă am ezitat după ce am auzit ce a spus Li Juan. De vreme ce era atât de sigură că Zhang Ping trebuia exclusă, oare eu aveam o perspectivă limitată despre asta? Chiar era Zhang Ping o răufăcătoare? Li Juan era lideră de foarte mult timp, așa că sigur avea o perspectivă mai amplă asupra lucrurilor. M-am gândit că-mi lipsea discernământul și că puteam continua să cercetăm ce făcuse Zhang Ping. Așadar, deși nu mă simțeam complet împăcată, tot m-am oțelit și am pus niște frați și surori să mai cerceteze. M-am simțit foarte neliniștită după ce am rânduit asta și inima mi s-a întunecat. Nu prea pot descrie cum m-am simțit. M-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume ca să mă cunosc prin asta și să pot acționa conform voii Lui.

După rugăciunea mea, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Fiecare biserică și fiecare individ este vegheat de Dumnezeu. Oricât de mulți oameni își îndeplinesc datoria sau Îl urmează pe Dumnezeu într-o biserică, în clipa în care se îndepărtează de cuvintele lui Dumnezeu, în clipa în care pierd lucrarea Duhului Sfânt, ei încetează să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și astfel ei – și datoria pe care o îndeplinesc – nu au nicio legătură sau implicare în lucrarea lui Dumnezeu, caz în care această biserică a devenit un grup religios. Nu ați spune că acești oameni sunt într-un mare pericol? Ei nu caută niciodată adevărul când înfruntă probleme și nu acționează conform principiilor adevărului, ci sunt supuși rânduielilor și manipulărilor ființelor umane. Ba chiar există mulți care, în timp ce-și îndeplinesc datoria, nu se roagă și nu caută niciodată principiile adevărului; ei doar îi întreabă pe alții și fac precum spun aceștia, acționând la directivele celorlalți. Orice le spun oamenii să facă, ei aceea fac. Ei simt că a se ruga la Dumnezeu în legătură cu problemele lor și a căuta adevărul este un lucru vag și dificil, prin urmare caută o soluție simplă, ușoară. Li se pare că a se baza pe ceilalți și a face ceea ce spun ceilalți este ușor și foarte practic și astfel, ei fac pur și simplu ceea ce le spun alți oameni, întrebându-i pe ceilalți și făcând toate lucrurile așa cum spun aceștia. Drept urmare, chiar și după ce au crezut timp de mulți ani, atunci când au întâmpinat o problemă, nu au venit nici măcar o singură dată înaintea lui Dumnezeu, rugându-se și căutându-I voia și adevărul, și apoi dobândind o înțelegere a adevărului și comportându-se conform voii lui Dumnezeu – nu au avut niciodată o astfel de experiență. Astfel de oameni practică într-adevăr credința în Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cu frică față de Dumnezeu putem să pășim pe calea mântuirii”). Cuvintele lui Dumnezeu arată că atunci când El nu are un loc în inima cuiva, acel om nu caută principiile adevărului, ci doar îi ascultă și-i urmează pe alții. Asta nu e practicarea credinței în Dumnezeu și El nu recunoaște o astfel de credință. Oare aceasta nu era întocmai starea mea? În chestiunea rudelor lui Zhang Ping, Li Juan a spus că era sigură că erau o bandă de antihriști. Consideram că asta nu era conform faptelor, dar o admiram atât de mult încât nu am căutat principiile adevărului. Eram de acord cu orice-mi spunea să fac. Din rezultatele cercetării, am realizat că au fost definiți greșit, dar văzând cât de insistentă era Li Juan, n-am ținut deloc cont de părerea mea. Deși m-am simțit inconfortabil, tot n-am căutat principiile adevărului. Doar m-am forțat să fac ce spunea Li Juan. Dumnezeu nu avea niciun loc în inima mea. Oare asta era credință? Mă simțeam tot mai rău. Mereu mă considerasem o credincioasă adevărată. Nu mi-am închipuit că aveam să ador și să urmez un om. Eram neliniștită. Deja Îl dezgustasem pe Dumnezeu, așa că, dacă nu mă căiam, puteam fi alungată. M-am speriat gândindu-mă la asta, așa că m-am rugat, cerându-I lui Dumnezeu să mă îndrume ca să-mi schimb starea, să caut adevărul și s-o pot trata principial pe Zhang Ping și pe rudele ei.

După aceea, am căutat principiile relevante ale adevărului referitoare la Zhang Ping și am aflat diferența dintre un antihrist și un om cu o fire coruptă obișnuită. Principala trăsătură a antihriștilor e că ei văd puterea drept viață și mereu vor să-i controleze pe aleșii lui Dumnezeu. Ei pedepsesc oamenii ca să câștige putere. Fac atât de mult rău și perturbă grav lucrarea bisericii. În plus, antihriștii sunt, în esență, oameni răi, lipsiți de umanitate. Ei nu regretă, darămite să se căiască, oricât de mult rău au făcut. Oamenii corupți obișnuiți nu se pot abține să nu facă lucruri de dragul renumelui și statutului, dar au rațiune și conștiință, pot să accepte adevărul și să reflecteze asupra lor. După ce merg pe calea greșită, se pot căi prin tratarea fraților și surorilor și prin disciplina și certarea de la Dumnezeu. Întocmai cum spun cuvintele lui Dumnezeu: „Indiferent cine este, oricât de mult rău a comis sau cât de mari sunt greșelile pe care le-a făcut o persoană, dacă este sau nu un antihrist sau o persoană cu fire de antihrist este determinat în funcție de măsura în care este capabilă să accepte adevărul, de măsura în care este capabilă să accepte emondarea și să fie tratată și de măsura în care are sau nu cu adevărat remușcări. Dacă poate să accepte adevărul, să accepte emondarea și tratarea, este cu adevărat plină de remușcări și dă cu bucurie o viață de slujire pentru Dumnezeu, atunci chiar are intenția de a se pocăi și astfel de oameni nu trebuie clasificați drept antihriști” (Cuvântul, Vol. 3: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă: Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea a treia)”). Atunci am știut în inima mea că Zhang Ping nu era o antihristă și că rudele ei nu erau o bandă de antihriști. Nu puteam să mai ezit și să ascult orbește un om.

Am continuat să caut. Când Li Juan și cu mine vedeam lucrurile diferit, de ce nu am căutat principiile, ci doar m-am luat după ea orbește? Care era esența problemei? Mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Ceea ce admiri tu nu este umilința lui Hristos, ci acei falși păstori cu o reputație proeminentă. Nu adori frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, ci pe acei libertini care se tăvălesc în mizeria lumii. Râzi de durerea lui Hristos care nu are loc unde să-Și plece capul, dar admiri acele cadavre care vânează jertfele și trăiesc în depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te arunci cu bucurie în brațele acelor antihriști nesăbuiți, deși ei îți furnizează doar trup, cuvinte și control. Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către statutul și către influența lor. Și, totuși, continui să păstrezi o atitudine prin care percepi lucrarea lui Hristos ca fiind greu de crezut și nu ești dispus să o accepți. Acesta este motivul pentru care spun că îți lipsește credința de a-L recunoaște pe Hristos” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești tu oare un adevărat credincios în Dumnezeu?”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că adoram și urmam un om, fiindcă, în credința mea, Hristos nu era esențial. Eu adoram statutul și puterea. Întrucât Li Juan fusese lider superior și a avut câteva idei bune când a supravegheat lucrarea, credeam că ea știe adevărul, așa că am apreciat-o și admirat-o. De aceea n-am avut propriile idei și opinii în cooperarea noastră. Făceam orice spunea, considerându-i cuvintele drept adevărul. Chiar și în ceva important ca excluderea lui Zhang Ping și a rudelor ei, am urmat-o orbește pe Li Juan, lucru care a întârziat reprimirea acelei familii în biserică și intrarea ei în viață. Dumnezeu prețuiește viață fiecărui om. Cei oprimați de lideri falși nu pot trăi mult timp o viață a bisericii. Trăiesc în întuneric, sunt neajutorați și suferă. Dar eu nu țineam cont de voia lui Dumnezeu – nu-mi asumam răspunderea pentru intrarea în viață a celorlalți. În ce le privește pe rudele lui Zhang Ping, am ascultat mereu un om. Eram incredibil de confuză. Fără acea întunecime și durere spirituală, nu m-aș fi trezit, ci aș fi continuat să greșesc. M-am rugat lui Dumnezeu, căindu-mă: „Dumnezeule! Nu vreau să mai ador și să urmez un om. Vreau să Te slăvesc drept măreț și să acționez conform principiilor adevărului”. Mai târziu, când m-am întâlnit cu Li Juan, i-am spus părerea mea, iar ea a spus scurt: „Discutăm mai târziu”. Apoi a schimbat subiectul. Vedeam că rămânea la părerea ei și nu-i păsa de viețile altora. M-am înfuriat. Am decis că, orice-ar fi, trebuia să-i spun conducătoarei despre situația cu rudele lui Zhang Ping. Câteva zile mai târziu, conducătoarea a venit cu treburi și a dezvăluit că Li Juan fusese despotică în lucrarea de curățenie, că definise oamenii arbitrar, contrar principiilor, perturbând grav lucrarea bisericii și ea a demis-o pe Li Juan. Aparent, în cazul lui Zhang Ping, Li Juan știa prea bine că greșea, dar nu voia să recunoască. A rânduit personal ca oamenii să obțină informații despre Zhang Ping, ca să-i găsească vină, ferm hotărâtă să o excludă pe ea și pe rudele ei drept antihriști. Eram foarte furioasă. Ca să-și apere statutul, ei nu i-a păsat de viețile celorlalți. Era un lucru incredibil de malefic! Amintindu-mi de timpul petrecut cu Li Juan, ea vorbea mereu de truda ei, așa că am considerat-o un om care urmărește adevărul. N-am analizat, pe baza adevărului, motivele și esența acțiunilor ei. Să împărtășești cu adevărat experiență înseamnă să vorbești despre ce ai ajuns să știi prin judecata lui Dumnezeu, ce adevăruri ai aflat și cum ai practicat adevărul ca să-L mulțumești pe Dumnezeu. Dar Li Juan nu putea vorbi despre înțelegerea adevărată. Vremurile grele despre care a vorbit aveau scopul de a o preaslăvi și mărturisi pe ea, ca să fie admirată. Era pe calea unui antihrist. Apoi am câștigat discernământ despre Li Juan și m-am urât și mai mult. Credeam de mulți ani, dar nu priveam lucrurile prin prisma cuvintelor lui Dumnezeu. Mă uitam doar la darurile și calibrul oamenilor și adoram statutul și puterea. Aproape că am urmat-o pe Li Juan făcând rău, excomunicându-i pe ceilalți pe nedrept. Am fost atât de oarbă și nesăbuită! Gândindu-mă la asta, m-am speriat.

Ulterior, am citit alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Când cineva e ales să fie lider de către frați și surori sau e promovat de casa lui Dumnezeu să facă o anumită lucrare sau să îndeplinească o anumită datorie, acest lucru nu înseamnă că are un statut sau o identitate specială sau că adevărurile pe care le înțelege sunt mai profunde și mai numeroase decât cele ale altor oameni – cu atât mai puțin că această persoană este capabilă să se supună lui Dumnezeu și nu-L va trăda. Nici nu înseamnă că Îl cunoaște pe Dumnezeu și că e cineva care se teme de Dumnezeu. De fapt, ea nu a atins nimic din toate acestea; promovarea și cultivarea nu sunt decât promovare și cultivare în sensul cel mai direct și nu echivalează cu faptul că persoana respectivă a fost predestinată și validată de Dumnezeu. Promovarea și cultivarea sa înseamnă pur și simplu că a fost promovată și așteaptă cultivarea. Iar în ceea ce privește rezultatul final al acestei cultivări, depinde dacă această persoană urmărește adevărul și dacă este capabilă să aleagă calea urmăririi adevărului. Astfel, atunci când cineva din biserică este promovat și cultivat pentru a fi un lider, acesta este doar promovat și cultivat în sens direct; nu înseamnă că e deja un lider calificat sau unul competent, că e deja capabil să întreprindă lucrarea unui lider și poate face o muncă reală – nu așa stau lucrurile. Majoritatea oamenilor nu înțeleg clar aceste lucruri și îi admiră pe cei promovați, bazându-se pe închipuirile lor, dar aceasta este o greșeală. Indiferent cât de mulți ani au crezut, oare cei care sunt promovați chiar dețin realitatea adevărului? Nu neapărat. Sunt ei capabili să ducă la bun sfârșit rânduielile lucrării casei lui Dumnezeu? Nu neapărat. Au un simț al responsabilității? Sunt dotați cu angajament? Pot să se supună lui Dumnezeu? Când se confruntă cu o problemă, sunt ei capabili să caute adevărul? Toate acestea sunt necunoscute. Au acești oameni o inimă care se teme de Dumnezeu? Și cât de mare e frica lor de Dumnezeu? Sunt predispuși să-și urmeze propria voință atunci când fac lucruri? Sunt capabili să-L caute pe Dumnezeu? În timpul în care îndeplinesc lucrarea liderilor, vin în mod regulat și frecvent înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta voia Lui? Sunt capabili să îndrume oamenii în intrarea în realitatea adevărului? Cu siguranță sunt incapabili de astfel de lucruri din prima. Nu au fost pregătiți și au prea puțină experiență, așa că sunt incapabili de aceste lucruri. De aceea, promovarea și cultivarea unui om nu înseamnă că acesta înțelege deja adevărul, nici nu spune că e deja capabil să își îndeplinească datoria în mod satisfăcător. […] Care e scopul pentru care Eu zic asta? Pentru a le spune tuturor că trebuie să abordeze corect promovarea și cultivarea diferitelor tipuri de talente în casa lui Dumnezeu și nu trebuie să fie duri în cererile lor față de acești oameni. Bineînțeles, oamenii nu trebuie să fie nici nerealiști în opinia lor despre ei. E o prostie să fiți prea apreciativi sau reverențioși față de ei, nici nu e uman sau realist să fiți exagerat de duri în cerințele voastre față de ei. Deci, care e cel mai rațional mod de a acționa față de ei? Să ne gândim la ei ca la oameni obișnuiți și, atunci când există o problemă care trebuie cercetată, să avem părtășie cu ei și să învățăm fiecare din punctele forte ale celuilalt și să ne completăm reciproc” (Cuvântul, Vol. 4: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor). Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. Să fii ales lider nu înseamnă că știi adevărul și-ți pot face datoria corespunzător. Și tu ești corupt. S-ar putea să te iei după mofturile și experiențele tale și să încalci principiile. Trebuie să discernem oamenii conform principiilor adevărului, nu să urmăm orbește pe oricine. Pe deasupra, deși părtășia liderilor despre adevăr poate fi luminătoare, asta e luminarea Duhului Sfânt și trebuie să fie acceptată de la Dumnezeu. N-ar trebui să adorăm și să urmăm orbește un om. Dacă există erori sau omisiuni în lucrarea liderilor sau dacă ei încalcă principiile adevărului, ar trebuie să ne ocupăm cum se cuvine de asta. Sfaturile și ajutorul pot fi oferite cu afecțiune, ca să se poată schimba și să facă lucrurile principial. Dar de vreme ce adoram statutul și puterea, am crezut greșit că, dacă era lider superior, Li Juan trebuia să știe mai bine decât mine. Gândirea mea era complet eronată. Fusese lider mulți ani și avea experiență de lucru, putea să vorbească în doctrine și să rezolve unele probleme, dar asta nu însemna că înțelegea adevărul. Privind-o pe Li Juan în lumina aceasta, părtășia și înțelegerea ei sunau grozav de obicei, iar ea spunea că, atunci când nu înțelegem lucrurile, ar trebui să căutăm adevărul, nu să ne agățăm de propriile păreri. Dar în fața problemelor, mereu făcea cum voia ea. Nu accepta deloc sugestiile altora și nu căuta deloc. Doar vorbea în doctrine, fără nicio realitate. Nu reflecta deloc la natura ei arogantă și satanică și n-o înțelegea și era gata să excludă cu ușurință oamenii ca să-și mențină statutul. Era clar că era un lider fals și un antihrist.

Zhang Ping și rudele ei au fost reprimite în biserică după aceea. Gândindu-mă la faptul că n-au putut trăi viața bisericească mai bine de două luni și la toată suferința spirituală pe care au îndurat-o, m-am simțit indescriptibil de îngrozitor. M-am urât pentru că nu am căutat adevărul, ci doar am ascultat un om. Dacă aș fi căutat principiile adevărului și le-aș fi aplicat imediat în biserică, intrarea lor în viață n-ar fi fost întârziată atât de mult. În acel moment, am realizat că a adora pe cineva orbește te predispune să faci rău și să te împotrivești lui Dumnezeu. Uram și cât de confuză și oarbă am fost, că am urmat pe cineva făcând un asemenea rău. Ulterior, am citit în cuvintele lui Dumnezeu: „Cea mai simplă cale de a descrie credința în Dumnezeu este să ai încredere că există un Dumnezeu și, pe această bază, să-L urmezi, să I te supui, să-I accepți stăpânirea, orchestrările și rânduielile, să-I asculți cuvintele, să trăiești conform cuvintelor Sale, să faci totul conform cuvintelor Lui, să fii o adevărată ființă creată, să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău; numai aceasta este credința adevărată în Dumnezeu. Asta înseamnă să-L urmezi pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „O persoană nu poate fi mântuită prin credință în religie sau prin implicarea în ceremonii religioase”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat că, în credință, frica de Dumnezeu, venerarea Lui drept măreț și căutarea principiilor adevărului este minimul pe care ar trebui să-l facem. Oricine ar fi, atât timp cât ceea ce spune e conform adevărului, urmează acel lucru. Respinge ferm orice noțiuni și închipuiri umane. Totul ar trebui să se facă după cuvintele lui Dumnezeu. Asta e credință adevărată și a-L urma cu adevărat pe Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu! Calea de a-L urma pe Dumnezeu în viitor mi-a fost clară.

Într-o zi, când discutam instruirea oamenilor cu liderul de biserică, sora Wang, ea a menționat că sora Gao era capabilă să se cunoască atunci când se întâmpla ceva și că părtășia ei despre adevăr era practică, așa că ar trebui să fie cultivată ca supraveghetor al lucării de udare. Dar în interacțiunile mele cu sora Gao, am descoperit că nu avea calibru și nici o înțelegere pură a adevărului. Era foarte pasivă în datoria ei și nu avea rezultate bune luni la rând. Nu era un candidat bun. Dar întrucât sora Wang a recomandat-o, m-am întrebat dacă vedeam lucrurile corect. Sora Wang fusese lider de biserică ani la rând, așa că ar trebui să aibă mai mult discernământ decât mine. M-am gândit că ar trebui să mă iau după ea. Dar m-am simțit vinovată când m-am gândit astfel. Am realizat că mă axam pe statutul surorii Wang și pe anii în care slujise ca lider. Oare nu adulam statutul și puterea și urmam iar un om? M-am gândit la Zhang Ping și rudele ei. Consecințele faptului că adoram puterea și nu susțineam principiile erau dureroase pentru mine. Faptul că înfruntam iar acest lucru era un test de la Dumnezeu. Dacă tot nu puteam spijini principiile și nu ajutam la promovarea unui om potrivit, asta ar fi împiedicat intrarea în viață a celorlalți. Sora Wang era lider, dar asta nu însemna că știa adevărul și înțelegea oamenii perfect. Sugestia ei era doar un lucru de care să țin cont. Trebuia să mă gândesc dacă sora Gao ar trebui să fie cultivată pe baza principiilor. Ulterior, am strâns câteva evaluări ale surorii Gao, care au confirmat că-i lipsea calibrul și nu făcea lucrare practică, așa că nu era un candidat bun. I-am spus ce credeam surorii Wang, iar ea a fost de acord. În inima mea, am simțit că singura cale de a fi împăcat e să nu urmezi orbește pe oricine, ci să practici adevărul. Au trecut mai mult de trei ani de la incidentul cu Zhang Ping și rudele ei, dar mi-a rămas întipărit în inimă. Această lecție de neuitat îmi permite să văd consecințele urmării unui om în credință. Am experimentat și că a căuta adevărul și a face lucrurile conform acestuia e singura cale de a-L urma pe Dumnezeu și a-I câștiga aprobarea.