de Baituo, oraşul Dezhou, provincia Shandong

Înainte, ştiam doar că înţelepciunea lui Dumnezeu era manifestată pe baza intrigilor Satanei, ştiam că Dumnezeu este un Dumnezeu înţelept şi că, teoretic, Satana va fi mereu duşmanul învins al lui Dumnezeu, dar nu am avut nicio înţelegere sau cunoaştere concretă a acestui fapt. Mai târziu, doar într-un mediu stabilit de Dumnezeu am obţinut o experienţă reală a acestui aspect al adevărului.

Eram la o adunare într-o după-masă, când brusc un lider al districtului, în mare grabă, a fugit înspre mine şi mi-a spus: „Mama ta a fost luată de marele balaur roşu. O perioadă să nu mergi acasă. Biserica se va îngriji să stai la o familie gazdă”. Această veste a căzut din senin ca un fulger şi m-a tulburat într-atât încât am rămas brusc şocată: Ce? Mama a fost luată de marele balaur roşu? Cum o va tortura marele balaur roşu? Va fi ea capabilă să reziste? S-ar putea să n-o mai văd niciodată pe mama. Ce ar trebui să fac? Gândindu-mă la aceste lucruri, inima mea era în chinuri şi nu puteam să-mi potolesc lacrimile. După terminarea adunării, am fost luată la familia gazdă şi, după ce m-am instalat, gândurile mele au revenit la mama. Acasă, eram cea mai apropiată de ea. Deşi tatăl meu care era necredincios a încercat să mă forţeze să renunţ la Dumnezeu, sora mea mai mare mă ignora datorită credinţei mele în Dumnezeu şi toate rudele mele mă abandonaseră, nu mă simţeam niciodată singură, pentru că încă o aveam pe mama care şi ea credea în Dumnezeu. Indiferent că spiritual sau fizic, mama mea mereu a avut grijă de mine, m-a iubit şi deseori m-a ajutat. Ori de câte ori aveam vreo problemă, puteam mereu să vorbesc cu ea; se poate spune că era sprijinul meu. Însă acum singura persoană pe care mă puteam baza a fost luată de marele balaur roşu. Mă simţeam ca şi cum dintr-o dată am devenit o orfană, neştiind pe ce drum s-o apuc şi nici la cine să mă duc atunci când mă voi confrunta cu dificultăţi. În zilele următoare plângeam toată ziua, trăiam într-o continuă durere şi eram foarte deprimată. Pe când trăiam în această stare, incapabilă să mă eliberez, a existat o îndrumare din interior: „Chiar ai de gând să trăieşti mereu în întuneric, permiţând Satanei să te facă de râs? Şi chiar nu doreşti să-L înţelegi pe Dumnezeu în lucrarea Sa şi să trăieşti în lumină?” Aceste cuvinte m-au trezit îndată. Aşa este, m-am gândit. Chiar voi trăi mereu aşa în întuneric, permiţând Satanei să mă facă de râs? Nu, nu pot! Această situaţie care s-a abătut asupra mea cu siguranţă trebuie să conțină bunătatea lui Dumnezeu. După aceea, m-am dus înaintea lui Dumnezeu de multe ori să mă rog şi să-L caut pe Dumnezeu, cerându-i lui Dumnezeu să mă lumineze ca să pot înţelege voia Lui.

După un timp, am descoperit că am început să pătrund într-un tip de adevăr pe care anterior nu-l înţelegeam sau pe care nu eram capabilă să-l pun în practică. Obişnuiam să fiu răsfăţată acasă şi mâncatul, hainele şi distracţia îmi ocupau aproape tot timpul. Trupul meu nu putea să sufere niciun rău şi nu putea să îndure nici cea mai mică greutate. La câteva zile după ce plecasem de acasă şi trăiam la familia gazdă, nu mai puteam să fac nimic din ceea ce doream, nu mai puteam să fac ce-mi place aşa cum făceam acasă. Treptat, natura mea răsfăţată şi obiceiurile rele s-au diminuat şi am ajuns să realizez că în viaţă trebuie să mă mulţumesc dacă am ce mânca şi cu ce mă îmbrăca. De asemenea, am obţinut o cunoaştere interioară a esenţei trupului, ca niciodată să nu continui să caut satisfacerea trupului şi am ajuns să realizez că a căuta să-L mulțumesc pe Dumnezeu este lucrul cel mai important pe care creaţia poate să-l facă. Înainte, pe când mama era acasă, indiferent că aveam probleme fizice sau probleme în viaţă, întotdeauna depindeam de ea şi o lăsam pe ea să le rezolve. Atunci când întâmpinam probleme, nu mă rugam lui Dumnezeu, nu căutam adevărul şi nici nu aveam o relaţie normală cu Dumnezeu. După ce mama mea a fost luată, nu mai aveam pe nimeni pe care să mă bazez atunci când dădeam de greutăţi. Puteam doar să merg mai des înaintea lui Dumnezeu, să mă rog la El, să mănânc şi să beau cuvintele lui Dumnezeu şi sa-I caut voia mai des. Treptat, locul ocupat de mama în inima mea a devenit tot mai mic, în timp ce locul lui Dumnezeu din inima mea devenea tot mai mare. Am simţit că Dumnezeu putea să mă ajute oricând aş fi avut nevoie şi că nu puteam să-L părăsesc pe Dumnezeu nici măcar o clipă. Mai mult, am învăţat și să mă bazez pe rugăciune și pe căutarea adevărului pentru a-mi rezolva problemele şi am gustat din sentimentul de pace, certitudine şi siguranţă ce provine din faptul că Îl am pe Dumnezeu cu mine. Când locuiam acasă, deşi ştiam că cei cu credinţă şi cei fără credinţă erau genul de persoane incompatibile unele cu altele, totuşi simţeam că doar părinţii şi sora mea mai mare erau familia mea, iar pe fraţii şi surorile de la biserică i-am privit ca pe nişte străini, întotdeauna simţind o oarecare distanţă între mine şi ei. După ce Dumnezeu a folosit mediul pentru a mă „conduce” afară din casa mea, eram împreună cu fraţii şi surorile mele în familia gazdă de dimineaţa până seara şi simţeam preocuparea şi grija lor pentru mine, toleranţa şi înţelegerea lor. Vorbeam aceeaşi limbă, împărtăşeam aceleaşi aspiraţii şi ne ajutam unul pe celălalt în viaţă; simţeam din inimă că aceasta era singura mea familie adevărată, că doar fraţii şi surorile mele din cadrul bisericii erau tatăl, mama şi fraţii mei. Nu mai exista nicio înstrăinare între mine şi fraţii şi surorile din biserică, nicio distanţă, şi experimentam căldura ce vine din a avea o familie mare. Prin acest mediu cu fraţii şi surorile mele,am învăţat, de asemenea, cum putem să ne iubim unii pe ceilalţi, să ne iertăm unii pe ceilalţi şi să ne sprijinim în viață, astfel încât umanitatea mea a fost redobândită. Acest adevăr a fost ceea ce nu am putut înainte să pun în practică, atunci când locuiam acasă şi mă bazam pe adunări şi predici. După ce mama mea a fost luată de marele balaur roşu şi am fost nevoită să plec de acasă, în aceste circumstanţe excepţionale şi necunoscute mie, Dumnezeu a pregătit cu migală acest adevăr din mine şi, treptat, mi-a aprofundat înţelegerea lui. Drept consecinţă a intrării mele în acest adevăr, inima mea ce căuta să-L iubească şi să-L mulțumească pe Dumnezeu a devenit mai puternică şi determinarea mea de a-mi trăi întreaga viaţă pentru Dumnezeu a devenit şi mai neclintită. Persoana aceea care eram – care credea în Dumnezeu dar nu avea niciun scop, care era slăbită ori de cîte ori interveneau anumite probleme – suferea o schimbare treptată. Ceea ce mi-a oferit Dumnezeu a fost mai mult decât mi-aş fi imaginat vreodată, iar inima mea a devenit plină de recunoştinţă şi laudă pentru El.

Într-o zi, în timpul rugăciunilor mele spirituale, am citit cuvintele lui Dumnezeu care spun: „Făcând toate aceste lucruri, El nu numai că a permis omenirii, care a fost coruptă de Satana, să primească marea Lui mântuire, dar i-a permis și să vadă înțelepciunea, atotputernicia și autoritatea Lui, și în cele din urmă va lăsa omenirea să vadă firea Lui dreaptă – pedepsindu-i pe cei răi și răsplătindu-i pe cei buni. El S-a luptat cu Satana chiar până în această zi și nu a fost niciodată învins, căci El este un Dumnezeu înțelept, iar înțelepciunea Sa este exercitată pe baza comploturilor Satanei. […] Încă Își mai desfășoară lucrarea în același mod realist astăzi; în plus, pe măsură ce El Își îndeplinește lucrarea, Își arată și înțelepciunea și toată atotputernicia Lui […]” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi”). Cuvintele lui Dumnezeu imediat mi-au luminat inima şi nu mi-am putut stăpâni un suspin dinlăuntru: Dumnezeu este cu adevărat un Dumnezeu înţelept! Faptele lui Dumnezeu sunt cu adevărat minunate şi nemaivăzute! Această situaţie s-a abătut astăzi asupra mea şi, la suprafaţă, pare că marele balaur roşu mi-a luat mama, mi-a luat singurul sprijin şi mi-a îngreunat revenirea acasă, a încercat în zadar să folosească toate astea pentru a-mi obstrucționa credinţa în Dumnezeu şi pentru a mă face să mă dau bătută sau pentru a mă slăbi şi a mă face să renunț speriindu-mă cu influenţa lui. Dar înţelepciunea lui Dumnezeu este manifestată pe baza intrigilor Satanei şi Dumnezeu le-a folosit cu rezultate extraordinare. M-a scos din cuibul meu confortabil şi, prin intermediul acestui mediu, mi-a oțelit voinţa, mi-a perfecţionat voinţa de a trece prin suferinţă, m-a instruit pentru a avea capacitatea de a trăi independent, m-a învăţat cum să trăiesc o umanitate normală şi cum să fiu o persoană reală; acest adevăr era ceva ce n-aș fi putut sub nicio formă să înţeleg și să obțin într-un mediu destins şi confortabil. Prin acest mediu, Dumnezeu a elaborat cu migală adevărul Său şi ceea ce este El în viaţă în interiorul meu, astfel încât nu doar că nu am renunțat din cauza persecuţiilor marelui balaur roşu, dimpotrivă, am obţinut adevărul pe care Dumnezeu mi L-a oferit şi am fost adusă sub mântuirea lui Dumnezeu. În plus, prin persecuţia marelui balaur roşu, i-am văzut şi mai limpede faţa sălbatică şi crudă şi natura sa reacţionară care I se împotrivește lui Dumnezeu. Din inimă, l-am detestat şi mai tare, iar inima mea ce căuta să-L iubească pe Dumnezeu a devenit şi mai puternică.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu! Din această experienţă, am obţinut o anumită înțelegere practică a atotputerniciei şi a suveranității lui Dumnezeu şi am obţinut o anumită experienţă practică a faptului că înţelepciunea lui Dumnezeu este manifestată pe baza intrigilor Satanei. Am înţeles că orice se întâmplă şi nu este în conformitate cu concepţiile omului conține bunele intenții ale lui Dumnezeu. Indiferent de cât de mult îşi impune Satana intrigile, Dumnezeu va fi întotdeauna un Dumnezeu înţelept, iar Satana va fi mereu duşmanul învins al lui Dumnezeu. Înţelegând asta, voinţa mea de a-L urma pe Dumnezeu este acum şi mai neclintită şi sunt plină de încredere în drumul dinaintea mea!