de Senen, India

Pe atunci, când pastorul a spus asta, am simțit multă presiune. Dacă eram interogat de Consiliul Suprem al bisericii, și înfruntam un grup de oameni care mă atacau, oare aș fi putut rezista? Dacă insistam să cred în Dumnezeu Atotputernic, oare m-ar fi exmatriculat de la școală? Oare le vor cere tuturor celorlalți credincioși să mă respingă? Gândindu-mă la asta, eram foarte îngrijorat, așa că m-am rugat în tăcere lui Dumnezeu, I-am cerut să mă îndrume și am spus că vreau să rămân ferm în mărturia mea.

După ce m-am rugat, am mai citit două pasaje din cuvântul lui Dumnezeu. „Voi trebuie să fiți treji și să așteptați în fiecare moment și trebuie să vă rugați mai mult înaintea Mea. Trebuie să recunoașteți diferitele uneltiri și planuri viclene ale Satanei, să recunoașteți spiritele, să cunoașteți oamenii și să fiți capabili să deosebiți toate felurile de oameni, evenimente și lucruri” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 17). „Satana e veșnic prezent, devorând constant cunoașterea pe care oamenii o au despre Mine în inimile oamenilor, scrâșnind din dinți și încleștându-și fălcile în ultimele chinuri ale morții. Doriți să cădeți în capcana urzelilor sale înșelătoare de data asta? Doriți să vă distrugeți viața în momentul în care lucrarea Mea este în sfârșit completată?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 6). Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că aceste lucruri care mi se întâmplau erau trucurile Satanei. Satana voia să mă tulbure și să mă împiedice să-L urmez pe Dumnezeu. Deși statura mea era redusă și cunoșteam puțin adevărul, eram dispus să mă bazez pe Dumnezeu ca să rămân ferm și să-l umilesc pe Satana. Așadar, le-am spus: „Nu voi înceta să merg la întruniri. Voi continua să-L urmez pe Dumnezeu Atotputernic.” Părinții mei s-au înfuriat când nu l-am ascultat pe pastor. Tata s-a uitat urât la mine și a strigat: „Cum îndrăznești să spui nu? Înainte să plece pastorul, trebuie să juri că nu vei mai crede în Dumnezeu Atotputernic!” Pastorul m-a amenințat din nou, spunând că, dacă până la sfârșitul săptămânii, nu voi înceta să particip la întruniri, mă va duce la Consiliul Suprem pentru interogatoriu. Totuși, nu am regretat, fiindcă știam prea bine că alegerea mea era corectă. Înainte să accept lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, credeam în Dumnezeu, dar nu înțelegeam cerințele pentru a intra în Împărăția cerurilor. Uneorii, mintea îmi era plină de fantezii și, alteori, întrucât păcătuiam adesea și nu știam dacă puteam intra în Împărăție, eram foarte confuz. Acum, în sfârșit, înțelegeam. Doar lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic ne poate înlătura natura păcătoasă și abia atunci putem să fim mântuiți de păcat, să câștigăm mântuirea și să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Numai cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic mi-au permis să văd clar această lume rea și să înțeleg felul în care Satana folosește filosofii lumești pentru a corupe omenirea. Dacă n-aș fi citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, aș fi urmat toată viața filosofii satanice lumești. N-aș fi știut deloc cum să scap de corupția Satanei. Așadar, oricum m-ar împiedica, nu voi renunța să-L urmez pe Dumnezeu Atotputernic. Ulterior, pastorul a văzut că n-aveam nicio intenție să renunț, așa că a plecat furios. Părinții mei erau și ei foarte furioși că l-am respins pe pastor și mi-au spus, mânioși: „Ai îndrăznit să-l negi pe pastor și să faci un lucru interzis de biserică. Conform tradiției, trebuie să fii alungat din sat. Dacă sătenii te resping, când vei avea nevoie, pe viitor, să-ți fie eliberat un certificat, conducătorul satului nu-l va semna pentru tine. Nici să găsești un loc de muncă nu vei putea. Te-ai gândit la aceste consecințe? Unde vei merge atunci? Ești doar un student. Nu vei avea o locuință și nu vei putea lucra. Cum vei supraviețui?” Tata a spus și că îi era rușine să aibă un fiu ca mine. A spus că le-am adus multă rușine și că, în viitor, nu voi fi fiul lui. În toată viața mea, era prima dată când îl auzeam pe tata certându-mă astfel. A spus chiar și că nu mai eram fiul lui. Nu-mi venea să cred că părinții mei ar spune asemenea lucruri. Eram atât de trist încât nu am spus nimic. Tatăl meu a continuat: „Îți voi spune din nou: dacă vei continua să crezi în Dumnezeu Atotputernic, ai face bine să-mi restitui toți banii pe care i-am cheltuit pe creșterea ta.” Atunci, am fost foarte umilit și foarte trist. Părinții mei mă trataseră foarte bine în trecut. Dintre cei zece copii ai lor, pe mine mă plăceau cel mai mult și de la mine aveau cele mai mari așteptări. Nu spuseseră niciodată ceva atât de necruțător, dar acum atitudinea lor se schimbase complet. Îmi lipsea bunătatea părinților mei față de mine și nu voiam să am necazuri cu ei. Mă simțeam foarte slab și nu știam ce să fac, așa că m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume ca să înfrunt acest mediu. Ulterior, m-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr, trebuie să te dai pe tine însuți adevărului, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr, și pentru a câștiga mai mult din adevăr trebuie să înduri mai multă suferință. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul unei vieți liniștite de familie și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea vieții tale pentru o desfătare de moment. Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai semnificativă. Dacă duci o asemenea viață vulgară și nu urmărești niciun obiectiv, nu îți irosești tu viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să abandonezi toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”). Cuvântul lui Dumnezeu m-a inspirat. Am înțeles că ar trebui să sufăr pentru adevăr. Deși familia era împotriva mea, pastorul mă împiedica, sătenii mă judecau și mă simțeam chinuit și puțin slab, orice ar fi spus, nu puteam să renunț să-L urmez pe Dumnezeu Atotputernic. Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și participând la întruniri, am înțeles multe adevăruri și stabilisem deja în inima mea că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus Care S-a întors, Hristos din zilele de pe urmă, așa că nu puteam să nu mai merg la adunări. Știam că dacă nu mai participam la întruniri, lucrurile aveau să se liniștească. Familia nu mi s-ar mai împotrivi și m-ar trata la fel de bine ca înainte și nimeni n-ar mai râde de mine, dar mi-aș pierde șansa de a câștiga adevărul și de a fi mântuit de Dumnezeu. Mi-am spus că nu puteam renunța la adevăr și nu-L puteam trăda pe Dumnezeu din cauza dezaprobării familiei mele. Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic este adevărul. Doar Dumnezeu Atotputernic ne poate spune cum Satana corupe omenirea și numai el ne-a arătat felul în care să scăpăm de păcat și să fim mântuiți de Dumnezeu. Merita să pot suferi pentru adevăr astăzi. Așadar, am hotărât să nu mai sufăr constrângerile familiei mele. Chiar dacă nu-mi mai plătea taxa de școlarizare, chiar dacă eram alungat din sat și viața devenea grea, nu aveam să renunț la credința în Dumnezeu și la urmărirea adevărului.

Totuși, săptămâna care a urmat, pastorul a aranjat ca doi colegi să vină în fiecare seară acasă la noi. Au repetat aceleași cuvinte în fiecare zi pentru a mă face să nu mai merg la întruniri. Totuși, în pofida a ceea ce au spus, am continuat să merg la întruniri. În zilele acelea, m-am rugat adesea lui Dumnezeu, cerându-I să-mi liniștească inima și să mă ferească de aceste tulburări. Ulterior, unchiul meu s-a temut că familia mea va fi ridiculizată dacă lucrurile deveneau cunoscute peste tot, așa că a mers la pastor să discute o strategie nouă. M-au dus la un teolog, care era doctor în teologie și familiarizat cu Biblia. După ce ne-am întâlnit, teologul m-a interogat. A spus: „De ce crezi în Dumnezeu Atotputernic? Îți dai seama că Dumnezeu Atotputernic este doar un om obișnuit? De ce ai crede într-o persoană?” I-am spus: „Dumnezeu Atotputernic este Dumnezeu întrupat. El pare să fie un om obișnuit, dar are Duhul lui Dumnezeu în El și este întruparea Duhului lui Dumnezeu, nu are doar umanitate normală, ci și divinitate completă. Exact ca Domnul Isus; aparent, era un om obișnuit, dar, de fapt, era Fiul Omului întrupat, Însuși Dumnezeu. Putea exprima adevărul și face lucrarea de răscumpărare și mântuire a omenirii. Dumnezeu Atotputernic a venit în zilele de pe urmă și a exprimat multe adevăruri, precum planul de gestionare planul mântuirii de șase mii de ani al lui Dumnezeu, taina întrupării și cum Dumnezeu face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă pentru a purifica și mântui oamenii. El a revelat diverse taine ale adevărului și a dezvăluit și sursa păcătoșeniei oamenilor. Crezi că un om obișnuit poate exprima atât de mult adevăr? Nici un om faimos sau măreț din lume nu poate exprima aceste adevăruri. Numai Însuși Dumnezeu poate exprima aceste adevăruri. Nimeni în afară de Dumnezeu n-o poate face. Toate adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt suficiente pentru a demostra că El este Dumnezeu întrupat, Însuși Dumnezeu.” După ce am spus aceste lucruri, doctorul în teologie m-a întrerupt și a spus: „Greșești spunând asta. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie și nu pot exista cuvinte noi în afara ei. Aceste cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic pur și simplu nu pot fi cuvinte noi ale lui Dumnezeu.” L-am contrazis, spunând: „Ai vreo bază biblică pentru asta? Există dovezi în cuvântul Domnului Isus? Domnul Isus a spus: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul» (Ioan 16:12-13). Biblia profețește că Mielul din zilele de pe urmă va deschide sulul. Toate acestea arată că Dumnezeu va vorbi atunci când Se va întoarce în zilele de pe urmă. Dacă, așa cum spui tu, Dumnezeu nu rostește cuvinte noi în afara Bibliei, nu înseamnă asta negarea tuturor cuvintelor și lucrării întoarcerii Domnului?” Atunci, nu a ascultat deloc. A spus câteva lucruri pentru a-L condamna pe Dumnezeu Atotputernic și mi-a cerut, în mod repetat, să nu mai ascult Fulgerul de la Răsărit. Apoi a început să se laude cu cât de elevată era diploma lui în teologie, cu cât suferise ca să predice pentru Domnul și așa mai departe. A spus și că eram prea tânăr pentru a înțelege Biblia, că ar trebui să-l ascult și mi-a spus să nu mă mai întâlnesc cu oamenii de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Unchiul meu s-a alăturat discuției, spunând: „Nu ar trebui să credem în ceea ce condamnă cercurile religioase. Acest teolog este renumit pentru cunoașterea lui biblică, iar tu ești norocos că ai șansa de a vorbi cu el. Sper că îl vei asculta și nu vei mai merge la adunări.” Le-am spus: „Eram confuz în legătură cu viața în păcat. Nu puteam găsi motivul pentru care oamenii nu pot scăpa de păcat. Până nu am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, nu am înțeles că totul e din cauza naturii păcătoase din noi. Dacă natura noastră păcătoasă nu este eliminată, nu ne vom elibera niciodată de legăturile păcatului.” Le-am mărturisit și despre adevărul întrupării. După ce am spus asta, teologul a zis că a fost inspirat de ceea ce am împărtășit. A spus că erau lucruri foarte bune și că spera să aibă șansa de a discuta cu mine în viitor, dar a insistat că nu trebuie să-L accept pe Dumnezeu Atotputernic. Am văzut că, deși acest teolog era familiarizat cu Biblia, avea multe cunoștințe teologice și o reputație bună, în realitate, era sărac spiritual și nu înțelegea niciun adevăr. Era și foarte arogant, nu accepta adevărul și nu avea niciun interes să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Întocmai ca fariseii care I s-au împotrivit Domnului Isus, a continuat să condamne lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Acea conversație nu mi-a schimbat hotărârea de a-L urma pe Dumnezeu Atotputernic. Dimpotrivă, mi-a oferit discernământ despre acești pastori și teologi din lumea religioasă. Nu i-am mai apreciat și admirat. Și, participând la adunări și citind cuvântul lui Dumnezeu în această perioadă, am câștigat un anumit discernământ și despre aceste aberații din lumea religioasă. Asta m-a asigurat despre cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic că este adevărul și că Dumnezeu Atotputernic este manifestarea unicului Dumnezeu adevărat. Ulterior, la o adunare, am vorbit cu frații și surorile despre împrejurările mele recente, iar ei mi-au împărtășit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu, care mi-au oferit un anumit discernământ asupra păstorilor falși și a antihriștilor din această luptă spirituală. Domnul Isus a spus: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!” (Matei 23:13). „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceți din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteți voi!” (Matei 23:15). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu și le-am ascultat părtășia, inima mea s-a luminat mult. Am văzut că acești pastori și lideri din lumea religioasă sunt exact ca fariseii condamnați de Domnul Isus. Ei se împotrivesc lucrării lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și o condamnă și fac tot ce pot ca să împiedice oamenii să audă glasul lui Dumnezeu și să-L întâmpine pe Domnul. Ei sunt obstacole care împiedică oamenii să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Sunt atât de pervertiți încât nu doar că nu intră ei, ci îi împiedică și pe alții s-o facă. Dumnezeu Atotputernic spune: „Există cei care citesc Biblia în bisericile mari și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu voia lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei I se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat stau în calea celor ce încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă «o constituție zdravănă», dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”). „Uitați-vă la liderii fiecărei confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine, iar interpretările lor privind Biblia sunt în afara contextului și sunt ghidate de propriile noțiuni și închipuiri. Toți se bazează pe talente și erudiție pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă nu ar putea predica deloc, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere și pot predica despre vreo doctrină sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să se folosească de unele artificii. Le folosesc pentru a-i înșela și a-i aduce pe oameni înaintea lor. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei își urmează liderii. Când întâlnesc pe cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun: «Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire la credință». Vedeți cum oamenii încă au nevoie de acordul și aprobarea celorlalți când cred în Dumnezeu și acceptă adevărata cale – nu este aceasta o problemă? Atunci, ce au devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori falși, antihriști și obstacole pentru acceptarea de către oameni a adevăratei căi? Astfel de oameni sunt întocmai de genul lui Pavel” („Doar a căuta adevărul înseamnă a crede cu adevărat în Dumnezeu” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Dumnezeu dezvăluie clar esența liderilor religioși de a urî adevărul și a se împotrivi lui Dumnezeu! Dumnezeu Atotputernic S-a arătat și a exprimat atât de mult adevăr, dar ei nu caută deloc. În loc să asculte glasul lui Dumnezeu, ei ascultă cuvintele partidului ateu, PCC, condamnă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic și răspândesc minciuni ca să înșele credincioșii și să ne împiedice să auzim glasul lui Dumnezeu și să-L întâmpinăm. Asta ne distruge șansa de a fi mântuiți și a intra în Împărăția cerurilor. Deși acești pastori și lideri explică adesea Biblia oamenilor din biserică, ei nu-L cunosc deloc pe Dumnezeu și lucrarea Sa. Și nici nu au frică de Dumnezeu. Esența lor este aceeași ca a fariseilor. Toți sunt antihriști care urăsc adevărul și se împotrivesc lui Dumnezeu. Apoi mi-am amintit cum credincioșii în iudaism i-au venerat orbește pe liderii religioși și, ca rezultat, au urmat fariseii, împotrivindu-se Domnului Isus, și au pierdut mântuirea lui Dumnezeu. Și părinții mei îi venerau pe pastori și prezbiteri. Deși credeau în Domnul de mulți ani, nu aveau niciun loc pentru Dumnezeu în inimile lor. Nu înțelegeau adevărul și le lipsea discernământul. Credeau că cei care ascultau de pastori și de prezbiteri ascultau de Domnul și Îl urmau. Orice ar fi spus pastorii și prezbiterii, părinții mei ascultau. Într-o chestiune atât de importantă ca întâmpinarea Domnului, lor le lipsea orice discernământ și ascultau orbește de pastor. Totuși, când le-am mărturisit despre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, ei nu au ascultat deloc și au repetat cuvintele pastorului și ale teologului ca să-L condamne pe Dumnezeu Atotputernic. Ba chiar au spus: „Chiar dacă aceasta este adevărata cale, n-o vom accepta decât dacă pastorul o acceptă.” Am văzut că părinții mei erau foarte vrednici de milă. Cum credeau ei în Domnul? Oare nu credeau doar în pastori și prezbiteri? Le-am spus părinților mei: „Dacă v-ați fi născut în Epoca Harului, când Domnul Isus S-a arătat ca să lucreze, ați fi fost la fel ca acei credincioși din iudaism, din trecut, și ați fi urmat fariseii, împotrivindu-vă Domnului Isus și condamnându-L, fiindcă voi ascultați numai de pastor. Dacă pastorii și prezbiterii condamnă ceva ca fiind fals, voi spuneți la fel, dar voi înșivă nu cercetați deloc adevărata cale și nici nu căutați să auziți glasul lui Dumnezeu. Nu e același lucru ca cei care au urmat fariseii și s-au împotrivit Domnului Isus? Puteți obține rezultate bune astfel?” Aveam puțin discernământ despre părinții mei și nu mai eram constrâns de sentimentele mele, așa că aveam hotărârea de a mărturisi ferm pentru Dumnezeu.

În acea perioadă, orice făceam, părinții mei mă supravegheau. Nu puteam participa în liniște la întruniri, de acasă. Pe moment, pentru adunări, a trebuit să mă furișez noaptea într-o pădurice apropiată de marginea satului. Erau mulți țânțari și insecte. Eram pișcat rău de țânțari și nu puteam găsi un loc confortabil să mă așez. Uneori, stăteam în pădure până noaptea târziu. Ca să nu afle părinții mei că plecam la întruniri, trebuia să mă furișez înapoi în casă să dorm și trebuia să mă trezesc dimineața mai devreme ca ei, ca să-i fac să creadă că dormisem bine toată noaptea. În timpul zilei, de obicei trebuia să merg pe câmp să-mi ajut părinții. După o vreme, oboseam și mi se făcea somn. Era complet epuizant. Am început să mă simt puțin slăbit și nu știam când se vor sfârși aceste zile. Uneori chiar mă gândeam că, dacă aș fi ascultat de părinții mei și n-aș mai fi mers la întruniri, n-aș suferi atât de mult, vecinii n-ar râde de mine și nu mi-ar afecta căutarea unei slujbe. Gândindu-mă la aceste lucruri, am fost puțin zdruncinat. Însă apoi m-am gândit că, la fiecare adunare, puteam înțelege câteva adevăruri, iar acestea erau adevăruri pe care nu le mai auzisem. Eram reticent să renunț la asta. În perioada aceea, era un imn al cuvântului lui Dumnezeu care mi-a oferit o mare încurajare și pe care l-am ascultat de multe ori. „În lucrarea zilelor de pe urmă, ni se cere mare credință și iubire. S-ar putea să ne împiedicăm din cea mai mică neatenție, căci această etapă a lucrării e diferită de toate cele de dinainte: ceea ce desăvârșește Dumnezeu e credința omului, care este atât invizibilă, cât și intangibilă. Ceea ce face Dumnezeu este să convertească cuvintele la credință, la dragoste și la viață. Oamenii trebuie să ajungă într-un punct în care vor fi îndurat sute de rafinări și în care au o credință mai mare decât cea lui Iov. Ei trebuie să îndure suferințe incredibile și tot felul de torturi fără a-L părăsi vreodată pe Dumnezeu. Când sunt ascultători până la moarte și au credință mare în Dumnezeu, atunci această etapă a lucrării lui Dumnezeu este completă” („Dumnezeu desăvârșește credința” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Din acest cântec, am înțeles că trupul meu poate slăbi și poate fi nefericit în timpul necazurilor, dar că, în aceste momente, ar trebui să învăț să mă lepăd de trup. Dacă-mi urmam propriul trup, nu-L puteam mulțumi pe Dumnezeu și-aveam să-mi pierd credința în El. Știam prea bine că fiecare adunare era benefică pentru viața mea și că adevărul pe care l-am câștigat era o comoară neprețuită. Deși fiecare întrunire, care avea loc târziu în noapte în pădure, era obositoare fizic și dificilă, și acesta era un test pentru mine, ca să demonstrez dacă puteam suferi pentru adevăr și aveam credință. Părinții mei au vrut ca eu să urmăresc renumele și averea în lume și să găsesc o slujbă bună, pentru a-i oferi familiei mele un trai bun și a o face mândră. Asta voiau și asta așteptau. Dar dacă-i ascultam pe părinții mei și nu mai mergem la adunări, deși n-ar mai trebui să sufăr aceste lucruri, n-aș câștiga adevărul. Aș fi la fel ca înainte, preocupat numai să mă distrez și să urmez trupul, lucruri care sunt lipsite de sens. Faptul că am putut accepta lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și m-am putut bucura de o provizie atât de mare de adevăr era cea mai mare binecuvântare pentru mine. Puțina suferință pe care am îndurat-o nu însemna nimic pe lângă înțelegerea adevărului și era toată plină de sens. Gândindu-mă la asta, am fost dispus să renunț la plăcerile trupești și nu mi-a păsat de ceea ce spunea familia mea despre mine. Speram doar să mă pot baza pe Dumnezeu pentru a depăși aceste dificultăți.

Ulterior, citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, starea mea s-a îmbunătățit încetul cu încetul. Treptat, am înțeles și că, doar într-un mediu atât de dificil, puteam căuta mai mult din voia lui Dumnezeu și puteam avea credință adevărată în El iar pentru asta Îi eram foarte recunoscător lui Dumnezeu! După aceea, am continuat să merg la întruniri în pădure. Dar, odată, în vreme ce eram la o adunare, cineva, nu știu cine, a aflat și le-a spus părinților mei. A doua zi, la micul dejun, mama mi-a spus: „Am crezut că n-ai mai mers la adunări după ce l-ai întâlnit pe teolog. Nu știam că mergi la adunări noaptea, în pădure. Nu ți-e teamă?” În timp ce vorbea, a început să plângă. Era prima dată când o vedeam pe mama plângând de față cu mine. Nu știam ce să spun. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Știam că nu puteam renunța la a-L urma pe Dumnezeu Atotputernic, dar nu voiam să-mi rănesc părinții. Asta părea o luptă deosebită. Ulterior, m-am gândit la un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Dumnezeu Își face lucrarea, Se îngrijește de o persoană, o apreciază, iar Satana Îi urmărește fiecare pas în tot acest timp. Satana urmărește pe oricine preferă Dumnezeu și se ține în urma lui. Dacă Dumnezeu dorește această persoană, Satana, pentru a-și atinge obiectivul ascuns, ar face orice-i stă în putere să-L împiedice pe Dumnezeu, folosind diferite vicleșuguri ca să ispitească, să tulbure și să ruineze lucrarea pe care o face Dumnezeu. Care este acest obiectiv? El nu vrea ca Dumnezeu să câștige pe nimeni; îi vrea pe toți cei pe care îi vrea Dumnezeu, vrea să-i ocupe, să-i controleze, să preia controlul asupra lor pentru ca ei să i se închine și să i se alăture în a comite fapte rele. Nu este acesta motivul sinistru al Satanei? […] Războindu-se cu Dumnezeu și ținându-se scai după El, obiectivul Satanei este să dărâme întreaga lucrare pe care Dumnezeu vrea s-o facă, să-i ocupe, să-i controleze și să-i elimine complet pe cei pe care vrea Dumnezeu să îi câștige. Dacă nu sunt eliminați, atunci ei ajung în posesia Satanei pentru a fi folosiți de el – acesta este obiectivul său” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul IV”). După ce am contemplat cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles. Dumnezeu lucrează pentru a mântui oamenii, în vreme ce Satana face tot ce poate pentru a-L împiedica și a-i împiedica pe oameni să-L urmeze pe Dumnezeu și să-I accepte mântuirea. Mi-am amintit cum soția lui Iov l-a ispitit pe acesta pentru a se lepăda de Dumnezeu. Acesta era tertipul Satanei. În perioada aceasta, prietenii mă deranjau, pastorul și familia mea mă împiedicau și ei și mă amenințau ca să mă facă să nu mai cred în Dumnezeu. Toate acestea erau ispitele Satanei. Rudele mele au spus că le era teamă că voi fi alungat din sat și nu voi avea unde să mă duc. Mama a spus că și ea își făcea griji pentru mine. Cuvintele ei păreau pline de îngrijorare, dar, de fapt, era Satana care se folosea de familia mea ca să mă-mpiedice să-L urmez pe Dumnezeu. Satana voia să mă forțeze să renunț, să continui să-l urmez pe pastor, să rămân în religie și să pierd mântuirea lui Dumnezeu. Nu mă puteam lăsa amăgit de trucurile Satanei. După aceea, am continuat să merg la întruniri și să citesc cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. Știu că, în zilele ce vor veni, s-ar putea să mai înfrunt multe ispite de la Satana și s-ar putea să experimentez multe piedici, dar știu, în inima mea, despre cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic că este adevărul. Faptul că pot să citesc cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, să experimentez lucrarea lui Dumnezeu și să câștig adevărul este plin de sens pentru mine. Oricât de mult sufăr, merită!