de Yang Li, China

Dumnezeu Atotputernic spune: „Forța vieții lui Dumnezeu poate triumfa asupra oricărei puteri; mai mult decât atât, ea depășește orice putere. Viața Lui este veșnică, puterea Lui este extraordinară, iar forța vieții Lui nu poate fi întrecută de nicio ființă creată sau forță inamică. Forța vieții lui Dumnezeu există și emană strălucirea sa uimitoare, indiferent de timp sau loc. Cerul și pământul pot suferi mari schimbări, dar viața lui Dumnezeu este veșnic aceeași. Toate lucrurile se pot stinge, dar viața lui Dumnezeu tot va rămâne, deoarece Dumnezeu este sursa existenței tuturor lucrurilor și rădăcina existenței lor. Viața omului provine de la Dumnezeu, existența cerului se datorează lui Dumnezeu, iar existența pământului ia naștere din puterea vieții lui Dumnezeu. Niciun obiect ce are vitalitate nu poate transcende suveranitatea lui Dumnezeu și niciun lucru ce are vigoare nu poate să se desprindă de sub stăpânirea autorității lui Dumnezeu. În această manieră, indiferent cine sunt, toți oamenii trebuie să se supună stăpânirii lui Dumnezeu, toată lumea trebuie să trăiască sub porunca lui Dumnezeu și nimeni nu poate să scape din mâinile Lui” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”). Aceste cuvinte de la Dumnezeu sunt atât de emoționante pentru mine. Când am fost arestată și torturată brutal de poliția PCC pentru răspândirea Evangheliei, cuvintele lui Dumnezeu au fost cele care m-au îndrumat spre a triumfa în fața ravagiilor acelor diavoli și a scăpa din bârlogul lor. Am experimentat autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu și am dobândit mai multă credință pentru a-L urma.

Era trecut de 7 seara, pe 23 noiembrie 2005. Eram într-o adunare cu două surori când cinci ofițeri au dat buzna și ne-au înconjurat. Au distrus locul exact ca o haită de bandiți și ne-au confiscat gențile și cărțile ce conțineau cuvintele lui Dumnezeu, apoi ne-au încătușat și ne-au dus la secția de poliție. Eram atât de înspăimântată. L-am strigat pe Dumnezeu în mod repetat, cerându-I să ne protejeze. M-am gândit la aceste cuvinte de la Dumnezeu: „Știi că toate lucrurile din mediul ce te înconjoară sunt acolo cu permisiunea Mea, toate plănuite de Mine. Vezi cu claritate și mulțumește-Mi inima în mediul pe care ți l-am dat. Nu te teme, Dumnezeul Atotputernic al oștirilor va fi cu siguranță lângă tine; El stă în spatele vostru și vă este scut” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 26). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat credință și putere. Am știut că totul se află în mâinile lui Dumnezeu Atotputernic, deci cu Dumnezeu drept sprijin, de ce aveam să mă tem? Asta mi-a dat încredere să mărturisesc ferm, bazându-mă pe Dumnezeu. După ce am ajuns la secție, poliția ne-a încătușat de scaune metalice. Erau în jur de doisprezece polițiști care făceau cu rândul, în perechi, să ne interogheze. Cereau să afle numele și adresa conducătorului Bisericii. Indiferent ce întrebau, eu nu voiam să spun niciun cuvânt. În seara următoare, ne-au dus pe toate trei la o casă de detenție. Ningea foarte puternic în acea noapte, dar ei ne-au luat paltoanele, lăsându-ne să purtăm doar un rând de haine subțiri. Am tremurat de frig pe tot drumul într-acolo.

Ne-au dus într-o celulă subterană unde puteam auzi sunetele prizonierilor fiind bătuți și strigând. Mi s-a ridicat părul în cap. Era iadul pe pământ. Poliția ne-a împins într-o celulă și le-a spus celorlalți prizonieri să ne chinuie, să ne primească „așa cum se cuvine”. Înainte să-mi dau seama, șeful prizonierilor m-a lovit până am căzut, apoi a continuat să mă lovească. M-a durut atât de tare încât nu mă puteam opri din rostogolit și strigat. Apoi ne-au sfâșiat toate hainele de pe noi și ne-au târât în baie pentru un duș rece. Apa rece ca gheața se scurgea pe mine. Tremuram necontrolat și îmi clănțăneau dinții. Era atât de dureros, ca și cum carnea mi-ar fi fost jupuită de pe trup. La scurt timp, mi-am pierdut cunoștința și am leșinat. După ce mi-am revenit, au început să mă bată din nou, aruncându-mă la o parte doar după ce au obosit. Sufletul a început să-mi slăbească și m-am întrebat ce altceva aveau de gând să-mi mai facă și dacă aș putea rezista. În durerea mea, Dumnezeu m-a luminat să mă gândesc la acest imn al cuvintelor Sale: „Voi, cu siguranță, sub îndrumarea luminii lui Dumnezeu, veți străpunge încleștarea forțelor întunericului. Cu siguranță, în mijlocul întunericului, nu veți pierde lumina care vă ghidează. […] Veți fi desigur hotărâți și de neclintit în țara Sinim. Prin suferințele pe care le îndurați, veți moșteni binecuvântarea care vine de la Mine și, cu siguranță, Îmi veți emana slava în întregul univers” („Cântecul biruitorilor” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Mi-am cântat acest imn în gând necontenit, simțindu-mă din ce în ce mai încurajată. Satana putea să mă rănească, dar atâta timp cât Îl urmăream cu adevărat pe Dumnezeu și mă bazam pe El, El avea să mă conducă spre victorie împotriva torturii demonilor și să mă mențină fermă. Aceasta era încercarea Satanei de a mă face să Îl neg și să-L trădez pe Dumnezeu. Știam că nu puteam să las ca șiretlicul lui să reușească, ci trebuia să mărturisesc ferm pentru Dumnezeu și să-l fac pe Satana de rușine.

După 21 de zile petrecute acolo, poliția m-a transferat la Biroul Județean de Securitate Publică. M-au așezat pe un scaun de metal pentru interogatoriu. Văzând că nu voiam să vorbesc, în acea seară, mi-au pus cătușe și m-au atârnat de grilajul ferestrei, suspendându-mă în așa fel încât abia puteam atinge podeaua cu vârful degetelor de la picioare. Unul dintre ei a spus: „Răbdarea mea este nemărginită. Te voi face să mă implori și să dai în vileag numele conducătorului Bisericii tale.” După puțin timp, încheieturile mă dureau insuportabil. M-am rugat necontenit, cerându-I lui Dumnezeu îndrumare ca să nu mă supun nicicând Satanei. Tot nu am spus nimic, așa că m-au dus într-o cameră de interogatoriu. Din momentul în care am intrat, am văzut etalate tot felul de instrumente de tortură. Atârnând pe un perete, era un rând de bastoane de poliție de toate dimensiunile, vărgi de piele, bice și banca tigrului lipită de perete. Câțiva polițiști foloseau bastoane electrice și bice pe un tip de vreo 20 de ani. Trupul îi era sfâșiat de bătăi încât era, practic, de nerecunoscut. Chiar atunci, o femeie ofițer a venit și m-a lovit cu răutate, fără a spune un cuvânt, apoi m-a apucat de păr și m-a izbit cu capul de perete. Capul mi se învârtea și m-am simțit de parcă avea să se despice în două. Pe măsură ce continua să mă lovească, mi-a spus cu răutate: „Dacă nu ne spui ce vrem să aflăm, ești moartă!” Alți doi ofițeri s-au alăturat cu amenințări: „Avem oameni care vin de la diferite secții. Avem tot timpul din lume. O lună, două luni…nu ne interesează cât de mult. Te vom interoga până vorbești.” Auzindu-i spunând asta și ținând cont de tacticile lor barbare împotriva mea și a felului în care tocmai îl torturaseră pe acel tip, m-am îngrozit. Inima îmi bătea cu putere. Eram atât de speriată încât nu aș fi fost capabilă să suport nicio tortură care m-ar fi așteptat. M-am rugat la Dumnezeu numaidecât. Chiar atunci, m-am gândit la aceste cuvinte ale Sale: „Când oamenii sunt gata să-și sacrifice viețile, totul devine neînsemnat și nimeni nu-i poate învinge. Ce ar putea fi mai important decât viața? Astfel, Satana devine incapabil de a face mai mult în oameni, nu poate face nimic cu omul” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 36). Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să-mi dau seama că Satana exploatează slăbiciunea noastră de a ne teme de moarte pentru a ne face să-L trădăm pe Dumnezeu. Viața mea este în mâinile lui Dumnezeu, cum ar putea Satana să controleze dacă trăiesc sau mor? Trebuia să-mi pun viața pe tavă, să mărturisesc ferm pentru Dumnezeu și să-l fac de râs pe Satana! Acest gând mi-a dat credință și putere. Înfuriat de tăcerea mea, un ofițer a urlat: „Am să-ți arăt eu despre ce-i vorba. Crezi că nu-ți pot veni de hac?” M-au atârnat din nou de fereastră cu acele cătușe și au început să mă împungă cu un baston electric. Unde intense de electricitate mi-au traversat trupul, făcându-mă să mă cutremur în întregime. Cu cât mă zbăteam mai mult, cu atât se strângeau mai tare cătușele, până când mâinile mele păreau gata să se rupă. Întregul trup îmi era în agonie. Doi ofițeri își foloseau pe rând bastoanele pe mine. Am intrat în spasme și am început să amorțesc complet. Cunoștința a început să mi se încețoșeze și am sfârșit prin a leșina. La un moment dat, am fost trezită de frig, înghețată bocnă de la un vânt rece care sufla înăuntru. Am început să-mi pierd din nou cunoștința, dar nu aveam nicio îndoială: nu puteam să cedez. Aveam să mărturisesc ferm, chiar dacă asta însemna să mor. M-am gândit la momentul în care Domnul Isus a fost răstignit pentru a răscumpăra omenirea. A fost biciuit până la sânge, apoi bătut în cuie pe cruce de viu și lăsat acolo până Și-a vărsat și ultima picătură de sânge. Dumnezeu a dat atât de mult pentru mântuirea omenirii. Să mă gândesc la iubirea lui Dumnezeu m-a emoționat cu adevărat. Am spus în rugăciune: „O, Dumnezeule! Tu mi-ai dat această suflare. Dacă vei vrea ca eu să mor, eu mă voi supune. Chiar dacă Satana mă persecută până la moarte, voi mărturisi ferm pentru Tine și-l voi face de rușine pe Satana!” Am început să mă simt puțin mai lucidă și m-am gândit la felul în care apostoli precum Petru și Ștefan fuseseră martirizați. Nu m-am putut opri din a cânta în gând un imn pe care îl știam bine: „Prin hotărârea și rânduiala lui Dumnezeu, înfrunt greutăți și îndur încercări. Cum pot să mă descurajez, cum pot să mă ascund? Gloria lui Dumnezeu e mai întâi de toate. În vremuri grele, cuvintele lui Dumnezeu mă îndrumă și credința mea este desăvârșită. Lui Îi ofer devoțiunea mea supremă. Ce contează dacă mor, voia Lui e-ntotdeauna mai presus de toate. Nepăsător faţă de viitor, fără a socoti câștig sau pierdere, cer doar ca Dumnezeu să fie mulțumit. Sunt mărturie răsunătoare şi-l fac de rușine pe Satana, spre gloria lui Dumnezeu” („Nu cer decât ca Dumnezeu să fie mulțumit” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Să cânt asta era atât de emoționant și încurajator pentru mine. Am hotărât că trebuia să mărturisesc ferm pentru Dumnezeu indiferent cât de mult mă torturau.

În următoarea dimineață, un ofițer a spus amenințător: „Ești destul de norocoasă că nu ai murit înghețată ieri noapte. Dacă nu vorbești astăzi, nici Dumnezeul tău nu te mai poate salva!” Auzind asta, m-am gândit: „Dumnezeu a creat toate lucrurile și le conduce. Soarta noastră este în mâinile Sale. Nu ai niciun cuvânt de spus în viața mea…asta este decizia lui Dumnezeu!” Un ofițer m-a împuns din nou cu bastonul său electric și un curent puternic m-a traversat în întregime. Aveam dureri incredibile și nu mă puteam abține să nu mă zbat și să strig, dar ei trăncăneau cu toții și spuneau multe lucruri blasfematoare. Eram indignată. Erau realmente o ceată nebună de demoni ai Satanei care se împotriveau lui Dumnezeu! Au continuat să mă electrocuteze. Simțeam că nu mai puteam rezista mult și eram atât de slăbită, așa că am implorat cu toată ființa pentru protecția lui Dumnezeu. Chiar atunci, m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Forța vieții lui Dumnezeu poate triumfa asupra oricărei puteri; mai mult decât atât, ea depășește orice putere. Viața Lui este veșnică, puterea Lui este extraordinară, iar forța vieții Lui nu poate fi întrecută de nicio ființă creată sau forță inamică. Forța vieții lui Dumnezeu există și emană strălucirea sa uimitoare, indiferent de timp sau loc. Cerul și pământul pot suferi mari schimbări, dar viața lui Dumnezeu este veșnic aceeași. Toate lucrurile se pot stinge, dar viața lui Dumnezeu tot va rămâne, deoarece Dumnezeu este sursa existenței tuturor lucrurilor și rădăcina existenței lor” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat o explozie de putere. Domnul Isus l-a înviat pe Lazăr cu un cuvânt și Lazăr a ieșit apoi din mormântul său. Dacă Dumnezeu nu voia ca eu să mor în acea zi, atunci Satana nu mă putea atinge indiferent cât de sălbatic devenea. Eram dispusă să fac orice care I-ar aduce slavă lui Dumnezeu, chiar dacă asta însemna moartea mea. Odată ce nu m-am mai gândit la propria viață sau moarte, s-a întâmplat un miracol. Indiferent cât de mult mă electrocutau, eu nu simțeam niciun fel de durere sau disconfort. De asemenea, mă simțeam foarte trează. Știam bine că asta era grija și protecția lui Dumnezeu. Am experimentat personal autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu și credința mea a spotit.

În acea noapte, poliția a găsit o nouă metodă de a mă tortura. M-au încătușat în fața unei ferestre, apoi au făcut cu rândul să se asigure că nu dorm. În secunda în care mi se închideau ochii, mă loveau. Nu am mâncat și nu am băut nimic timp de două zile. Eram complet sleită de puteri și ochii îmi erau umflați. Vântul tăios care sufla asupra mea m-a înfiorat. Văzând polițiștii stând acolo cu picioarele încrucișate în hainele lor căptușite, holbându-se la mine fioros, m-am simțit de parcă vedeam demoni din Infern. Eram atât de furioasă. Dumnezeu a creat omul, așa că e corect și natural să-L venerăm, dar PCC nu permite asta. Se împotrivește cu frenezie lui Dumnezeu și îi persecută brutal, în moduri josnice, pe credincioși. Mi-am amintit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Vreme de mii de ani acesta a fost pământul murdăriei. Este insuportabil de murdar, suferința abundă, stafiile gonesc năvalnic pretutindeni, păcălind și înșelând, făcând acuzații nejustificate,^[1] fiind nemiloase și rele, călcând în picioare acest oraș al fantomelor și lăsându-l plin de cadavre; duhoarea descompunerii acoperă pământul și umple aerul și este păzită cu strășnicie^[2]. Cine poate vedea lumea de dincolo de ceruri? […] Libertate religioasă? Drepturile și interesele legitime ale cetățenilor? Toate sunt trucuri pentru acoperirea păcatului!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (8)”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să văd și mai clar esența rea a PCC de a se împotrivi Lui. Am jurat pe propria viață că mă voi lepăda de el. Pe interior, strigam: „Demonilor! Cum îndrăzniți să credeți că L-aș trăda pe Dumnezeu?” Pe la a cincea noapte, mâinile îmi erau congestionate de sânge, complet amorțite și foarte umflate. Era de parcă întregul trup mi se dezintegra. Se simțea de parcă nenumărate insecte mă rodeau pe interior. Nu există cuvinte pentru a descrie durerea. După zile întregi fără mâncare și apă, eram lihnită de foame și uscată. Tremuram de frig și eram sleită de puteri. Am simțit că nu voi mai putea rezista mult. M-am gândit că aveam să mor de foame sau sete dacă aveau să continue. M-am rugat la Dumnezeu fără încetare, cerându-I să-mi dea putere să triumfez în fața nemiloasei torturi a Satanei. Chiar atunci, Dumnezeu m-a luminat cu vorbele Sale: „Viața omului provine de la Dumnezeu, existența cerului se datorează lui Dumnezeu, iar existența pământului ia naștere din puterea vieții lui Dumnezeu. Niciun obiect ce are vitalitate nu poate transcende suveranitatea lui Dumnezeu și niciun lucru ce are vigoare nu poate să se desprindă de sub stăpânirea autorității lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”). „Este adevărat” m-am gândit. „Viața mea vine de la Dumnezeu și numai El îmi poate lua suflarea. Nicio tortură a Satanei nu mă poate ucide.” Când mi-am dat seama de asta, mi-a fost rușine de cât de puțină credință și cunoaștere despre Dumnezeu aveam. Am văzut, de asemenea, că Dumnezeu voia ca eu să învăț din acel mediu aspru că „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4). Am spus, în gând, o rugăciune: „Dumnezeule Atotputernic, viața mea este în mâinile Tale. Îmi doresc să mă supun orchestrațiilor și rânduielilor Tale, fie că trăiesc sau mor!” După rugăciune, am simțit că mi-a revenit o parte din putere și nu m-am mai simțit la fel de înfometată sau însetată. Polițiștii s-au întors la ora 8 în acea seară. Văzând că tot nu vorbeam, m-au plesnit până au obosit. M-au supravegheat și mai atent după aceea, lucrând în ture astfel încât să nu mă scape din ochi nicio clipă. Dacă pleoapele începeau să mi se închidă, ei mă plesneau cu o revistă rulată ca să mă trezesc. Știam că încercau să-mi frângă sufletul ca să-mi scape ceva despre Biserică în vreme ce eram parțial inconștientă. Eram complet epuizată fizic și stupefiată. Nu știam cât de mult aveam să mai rezist. Eram atât de speriată încât nu mai înduram durerea și aveam să-L trădez pe Dumnezeu, în ciuda mea. M-am rugat, în gând, la Dumnezeu: „Dumnezeule, nu cred că mai pot rezista mult. Mi-e teamă să nu Te trădez. Te rog, protejează-mă. Mai degrabă mor decât să fiu o iudă.” Mintea îmi devenea tot mai confuză. Nu puteam nici măcar să-mi dau seama dacă eram vie sau moartă. În negura mea, m-am simțit de parcă trupul îmi era mai ușor și cătușele se slăbiseră. Dimineața devreme, în a șasea zi, polițiștii m-au plesnit să mă trezesc și mi-au urlat: „Chiar te-ai pus cu noi. Am stat toți cu tine aici, fără a avea măcar un somn bun. Dacă nu deschizi gura aia astăzi, mă voi asigura că nici n-ai să mai poți vreodată! Te voi face să-ți pierzi mințile. Voi spune tuturor că a crede în Dumnezeul tău îți provoacă crize, pentru ca ei să renunțe toți la El!” M-am furiat atât de tare să aud aceste minciuni din partea unui demon atât de sinistru și rău! Au adus imediat un bol plin cu un lichid negru și inima mi-a ajuns în gât. Voiau să-mi dea un drog pentru a mă face să înnebunesc. L-am strigat frenetic pe Dumnezeu, cerându-I protecție. Chiar atunci, m-am gândit la aceste cuvinte de la Dumnezeu Atotputernic: „Faptele Lui sunt omniprezente, puterea Lui este omniprezentă, înțelepciunea Lui este omniprezentă, iar autoritatea Lui este omniprezentă. […] Toate lucrurile există sub privirea Lui și, în plus, toate creaturile trăiesc sub suveranitatea Lui” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”). Încă o dată, cuvintele lui Dumnezeu m-au umplut de credință și putere. Dumnezeu conduce toate lucrurile. Întregul univers este în mâinile Sale. Satana ne poate răni doar trupul, dar nu ne poate conduce niciodată viețile. Când Iov a fost testat, Satana i-a putut răni doar corpul. Dumnezeu nu i-a permis nicio clipă să-i pună în pericol viața lui Iov. Satana voia ca eu să iau acel drog ca să devin o lunatică, o idioată, să mă facă să-L trădez și să-L resping pe Dumnezeu, făcând de rușine numele Său. Dar asta nu se putea întâmpla fără permisiunea lui Dumnezeu. Acest gând m-a liniștit. Un ofițer nebun m-a prins de bărbie și mi-a turnat pe gât întregul bol cu acea poțiune amară și acră. Și-a făcut rapid efectul. M-am simțit de parcă organele îmi erau strivite și sfâșiate. Era incredibil de dureros. Respirația mi s-a îngreunat și gâfâiam după aer. Nu-mi puteam mișca ochii. Vedeam dublu. După aceea, mi-am pierdut cunoștința. Nu știu cât timp trecuse, dar am auzit vag pe cineva spunând: „În mod sigur își va pierde mințile după ce a luat substanța aceea.” Am știut atunci că reușisem. A fost o surpriză plăcută pentru mine că nu aveam crize și eram încă lucidă. A fost realmente atotputernicia și minunăția lui Dumnezeu. Încă o dată, Dumnezeu m-a scăpat de primejdie! Am simțit cu adevărat credința lui Dumnezeu. Dumnezeu este mereu acolo pentru mine. În bârlogul acelui demon întunecat, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic m-au îndrumat și m-au salvat de la moarte în mod repetat. Am cântat în gând un imn pentru a-L lăuda. Și am fost mult mai pregătită să mărturisesc ferm pentru Dumnezeu.

Poliția m-a torturat timp de șase zile și nopți. Am fost pe muchia prăpastiei, fără pic de mâncare sau apă. Văzând că sunt în pragul morții, m-au încuiat înapoi într-o celulă. Câteva zile mai târziu, au încercat din nou să scoată de la mine informații despre Biserică, dar am refuzat. Un ofițer a urlat cu furie: „Ești o adevărată grozăvie! Abia am ațipit un pic în șase zile, dar tu nu mi-ai oferit nimic.” M-au trimis înapoi în celulă. Am fost încântată să văd că Satana fusese cu adevărat înfrânt. L-am slăvit și L-am lăudat pe Dumnezeu necontenit. După patru luni de detenție, guvernul PCC m-a acuzat de „folosirea ilegală a unei organizații «xie jiao» cu scopul de a submina aplicarea legii” și mi-a dat o sentință de 18 luni.

În martie 2006, am fost trimisă la o închisoare de femei pentru a-mi ispăși pedeapsa. A fost iadul pe pământ pentru mine. Am fost supusă la tortură inumană. Am depășit acele zile grele în închisoare și am ieșit din iad numai cu grija și protecția lui Dumnezeu și cu îndrumarea cuvintelor Sale. După ce am fost persecutată brutal de PCC i-am văzut cu adevărat esența demonică a împotrivirii frenetice față de Dumnezeu. Am experimentat, de asemenea, autoritatea și puterea cuvintelor lui Dumnezeu. În durerea și slăbiciunea mea, cuvintele lui Dumnezeu au fost cele care mi-au dat credință și putere și m-au ghidat să biruiesc împotriva răului acelor demoni și să mărturisesc ferm. Am experimentat personal că Dumnezeu este susținerea pentru viața noastră, că El este mereu acolo să ne ajute și credința mea de a-L urma este mai puternică decât oricând!

Note de subsol:

1. „Făcând acuzații nejustificate” se referă la metodele prin care diavolul le face rău oamenilor.

2. „Păzită cu strășnicie” sugerează că metodele prin care diavolul îi rănește pe oameni sunt deosebit de rele și controlează oamenii atât de tare încât aceștia nu mai au spațiu de mișcare.