de Guangchun, China

În august 2022, a fost făcut și pus pe internet un videoclip după un articol scris de mine despre o mărturie bazată pe experiență. Am fost foarte surprinsă și emoționată și am mers repede să-i spun despre asta unei surori pe care o cunoșteam destul de bine. Pe atunci, n-am făcut prea cunoscut acest lucru, știind că se datora luminării și îndrumării lui Dumnezeu și că nu trebuia să mă dau mare. Câteva luni mai târziu, alte două articole cu mărturii bazate pe experiență scrise de mine au fost și ele transformate în videoclipuri și puse pe internet. De această dată, nu mi-am mai putut reține entuziasmul și m-am gândit în sinea mea: „S-au făcut videoclipuri după trei dintre articolele mele cu mărturii bazate pe experiență. Asta înseamnă cele mai multe dintre toți din biserica noastră, ceea ce demonstrează că am o oarecare experiență reală, că știu cum să mă cunosc și că pot împărtăși mărturie bazată pe experiență. Se pare că nu sunt prea departe de a obține mântuirea.” La momentul acela, s-a întâmplat să fac o adunare cu câteva surori și m-am gândit în sinea mea: „Dacă ar ști că s-au făcut videoclipuri după articolele mele de mărturie bazată pe experiență și au fost puse pe internet, cu siguranță m-ar invidia și m-ar admira. S-ar gândi că sunt o persoană care urmărește adevărul și are intrare în viață.” M-am gândit la ce a spus sora Xiaoxiao când vorbea despre starea ei, acum câteva zile. În inima ei, simțea opoziție față de persoana responsabilă care îi superviza lucrarea și nu știa cum să înlăture o astfel de stare. Prin urmare, am spus: „Un articol scris de mine despre o mărturie bazată pe experiență dezbate aceeași stare ca a lui Xiaoxiao. E vorba despre a nu fi dispusă să accept supravegherea conducătoarei mele atunci când îmi fac datoria. Putem să-l vedem cu toții împreună.” Mai târziu, le-am trimis videoclipul fraților și surorilor și am analizat în detaliu cum, pe parcursul acestei experiențe, am fost capabilă să-mi țintesc starea, să o disec și să o recunosc. După ce Xiaoxiao a urmărit videoclipul, pe fața ei se putea citi invidia. O altă soră pe nume Li Qi a spus: „Nu știu cum să-mi înfrânez dezvăluirile de corupție, să reflectez asupra-mi și să mă cunosc așa cum faci tu sau cum să caut adevărurile relevante, pentru a le soluționa. Am doar o înțelegere estimativă a stării mele. Acum, având părtășie în acest fel, înțeleg puțin despre calea spre intrarea în viață. Chiar am multe neajunsuri.” Eram foarte fericită și mă gândeam în sinea mea: „Eu chiar înțeleg adevărul și am intrare în viață și pot să-ți înlătur stările. Pot vorbi și despre căi de practicare.” Mă gândeam că eram mai bună decât toți ceilalți și eram plină de încredere. Înainte, Li Qi trăia într-o stare negativă și nu era dispusă să vină la adunări, așa că am întrebat-o intenționat: „Ești dispusă să participi la următoarea adunare?” Li Qi a răspuns fericită: „Da, sunt dispusă; voi participa atât timp cât tu ești acolo. Înainte, nu știam cum să mă concentrez asupra intrării în viață, iar acum am o oarecare înțelegere. Participarea la adunări este atât de benefică!” Văzând expresia mulțumită a lui Li Qi, am avut un mare sentiment de împlinire și m-am gândit că eram o conducătoare excelentă. Nu numai că puteam să rezolv probleme legate de lucrare, dar puteam și să-i îndrum pe frați și surori să urmărească intrarea în viață. În perioada aceea, trăiam deseori într-o stare de admirație de sine. Credeam că eram uimitoare și, oriunde mergeam, mă gândeam mereu că eram persoana cu maximum de experiență, intrare în viață și adevăr-realitate.

La o adunare, sora Yi Ran mi-a cerut să împărtășesc cum îmi fac lucrarea. Auzind asta, nu m-am putut abține să nu mă simt puțin încântată. M-am gândit în sinea mea: „Văd că voi toți nu știți cum să lucrați. Doar așteptați, vă voi spune eu totul despre cum îmi fac lucrarea și vă voi arăta că am abilități de lucru.” La început, am spus cu modestie: „Când am început să fac această datorie, nici eu nu am știut cum să lucrez și cum să-mi organizez prioritățile.” Apoi, am dat frâu liber unor cuvinte despre cum îmi făceam lucrarea. Am văzut că toți frații și surorile îmi ascultau cu atenție părtășia și-mi aruncau priviri invidioase. M-am gândit că părtășia mea era destul de bună și eram extrem de fericită. După aceea, am mers la adunarea unui alt grup. Când am avut părtășie, mă gândeam: „Cum pot să am părtășie, ca frații și surorile să vadă că am abilități de lucru?” Mă gândeam că lucrarea de evanghelizare de care răspundeam avusese câteva rezultate, așa că am subliniat cum am ajuns să răspund de ea. Am spus: „În primul rând, trebuie rânduit personalul așa cum se cuvine. Am rânduit îndatoririle fraților și surorilor după calibrele și specialitățile lor diferite. M-am axat relativ și pe înlăturarea stărilor și problemelor personalului de răspândire a Evangheliei. Când puneam suflet în lucrarea de evanghelizare, numărul de oameni câștigați creștea lunar. Frații și surorile mă lăudau, spunând că aveam un calibru bun și abilități de lucru.” Văzând că toți ascultau cu atenție, m-am simțit fericită, dar totodată plină de regrete, fiindcă, la momentul respectiv, erau doar trei persoane care-mi ascultau părtășia. M-am gândit în sinea mea: „Ar fi grozav dacă ar fi mai mulți oameni care să asculte și să știe de abilitățile mele de lucru.” După adunare, inima îmi era îngreunată. Aveam o vagă senzație că era posibil să mă fi preamărit sau să fi mărturisit pentru mine. Dar am revenit asupra acestui lucru și m-am gândit că era doar experiența mea și că tot ce am spus era un fapt. Nu însemna că mă preamăream și mărturiseam pentru mine. Chiar când mă delectam cu fericirea mea, am primit brusc o scrisoare de la o soră. În aceasta, ea semnala și expunea problema mea: „Când ai părtășie la adunări, te dai mereu mare, vorbind despre cum îți faci lucrarea, ce rezultate obții în final și cum te admiră ceilalți. Discuți aceste lucruri cu lux de amănunte, dar nu aud nimic despre cum ești martoră pentru Dumnezeu. Ascultându-ți părtășia, și eu te-am admirat foarte mult și m-am gândit că ești atât de tânără și totuși atât de bună în lucrarea ta și într-o asemenea urmărire a adevărului. Și uite-așa, ți-ai stabilit poziția în inima mea, iar ceilalți frați și surori te-au admirat și ei destul de mult. I-ai adus pe toți înaintea ta și i-ai făcut să te admire și să te venereze. E periculos să continui astfel; aceasta e calea antihriștilor.” Când am citit scrisoarea, m-am simțit groaznic. Dar am recunoscut doar că mergeam pe calea greșită și n-am reflectat deloc serios asupra mea.

Ulterior, am simțit un întuneric profund în inima mea. Când mi se întâmpla ceva, nu mă axam pe auto-reflecție, iar când vedeam ceva ce nu-mi era pe plac, nu-mi puteam stăpâni temperamentul. În toate chestiunile, credeam că eu aveam dreptate, iar frații și surorile greșeau. De exemplu, când lucrarea de care răspundeam a avut rezultate slabe, nu am reflectat dacă făcusem lucrare reală, ci în schimb, am dat vina pe frații și surorile mele, spunând că ceea ce a condus la aceste rezultate slabe a fost calibrul lor slab. Nici oamenii pe care i-am ales nu erau potriviți, iar sora cu care făceam echipă mi-a amintit să aleg oamenii conform principiilor. M-am opus și n-am acceptat acest lucru în inima mea. Am fost negativă și ostilă, spunând că aveam abilități slabe de lucru și că nu puteam face lucrare reală. Când eu și sora Yang Ting am verificat lucrarea de evanghelizare, am văzut că nu fusese nicio îmbunătățire și, fără niciun motiv, am emondat-o, spunând că nu purta nicio povară și că nu făcea lucrare reală. Acest lucru a afectat-o destul de tare. Am devenit conștientă că eram într-o stare proastă și am simțit că nu aveam lucrarea Duhului Sfânt. În toate aceste lucruri care mi s-au întâmplat, nici măcar o dată n-am încercat să mă cunosc și am acționat neprincipial. Nu le-am provocat fraților și surorilor altceva decât constrângere și rău. A fost groaznic când m-am gândit la asta. Am urmărit faima și statutul și deseori m-am preamărit și am mărturisit pentru mine. Când mi s-a întâmplat ceva, n-am acceptat adevărul și n-am adus nimănui niciun beneficiu. Nu după mult timp, am fost înlocuită. În acel moment, am avut un sentiment că dezastrul era iminent. În inima mea, știam foarte bine că judecata și mustrarea lui Dumnezeu se abătuseră asupra mea. M-am simțit foarte prost și am regretat că nu mă căisem la timp. M-am rugat în liniște lui Dumnezeu în inima mea: „Dumnezeule! M-am preamărit și am mărturisit pentru mine în timp ce mi-am făcut datoria și am fost înlocuită. Știu că acesta este modul Tău de a mă iubi și proteja. Dumnezeule! Te rog, luminează-mă, îndrumă-mă și ajută-mă să mă cunosc cu adevărat.”

Apoi, am reflectat asupra-mi și am încercat să mă cunosc pe baza problemelor semnalate de frați și surori și, într-o devoțiune spirituală, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Să se înalțe și să mărturisească despre ei înșiși, să se grozăvească, încercând să-i facă pe oameni să aibă o părere bună despre ei și să li se închine – omenirea coruptă este capabilă de aceste lucruri. Acesta este modul în care reacționează oamenii instinctiv atunci când sunt conduși de naturile lor satanice și este comun întregii omenirii corupte. Cum se înalță oamenii de obicei și mărturisesc despre ei înșiși? Cum ating obiectivul de a-i determina pe ceilalți să aibă o părere bună despre ei și să li se închine? Ei mărturisesc cât de multă lucrare au făcut, cât de mult au suferit, cât de mult s-au sacrificat și ce preț au plătit. Ei se înalță vorbind despre capitalul lor, ceea ce le conferă un loc mai înalt, mai ferm, mai sigur în mintea oamenilor, astfel încât mai mulți oameni să-i aprecieze, să aibă o părere bună despre ei, să-i admire, chiar să-i venereze, să-i trateze cu respect și să-i urmeze. Pentru a atinge acest țel, oamenii fac multe lucruri care sunt mărturie de fațadă pentru Dumnezeu, dar în esență, îi preamăresc și mărturisesc despre ei înșiși. Este rezonabil acest mod de a acționa? Aceste lucruri depășesc sfera raționalității și nu au nicio rușine, adică, ei mărturisesc nestingheriți ce au făcut pentru Dumnezeu și cât au suferit pentru El. Ba chiar își etalează darurile, talentele, experiența, abilitățile speciale, tehnicile lor inteligente pentru interacțiuni lumești, mijloacele pe care le folosesc pentru a se juca cu oamenii și altele. Metoda lor de a se înălța și a mărturisi despre ei înșiși este de a se da în spectacol și a-i desconsidera pe alții. De asemenea, se camuflează și se înfrumusețează, ascunzându-și punctele slabe, neajunsurile și lacunele în fața oamenilor, astfel încât ei să le vadă doar strălucirea. Nici nu îndrăznesc să le spună altor oameni când se simt negativi; le lipsește curajul să se deschidă și să aibă părtășie cu ei și, atunci când greșesc ceva, fac tot posibilul să ascundă și să țină secret acel lucru. Nu menționează niciodată răul pe care l-au făcut lucrării bisericii în cursul îndeplinirii datoriei lor. Cu toate acestea, atunci când au avut o contribuție minoră sau au obținut un mic succes, se grăbesc să se fălească. Abia așteaptă să anunțe întreaga lume cât de capabili sunt, cât de înalt este calibrul lor, cât de excepționali sunt și cât de mult mai buni sunt decât oamenii normali. Nu este acesta un mod de a se preamări și a mărturisi despre ei înșiși? Sunt a se preamări și a mărturisi despre sine lucruri pe care le face o persoană cu conștiință și rațiune? Nu. Așadar, atunci când oamenii fac acest lucru, ce fire este de obicei dezvăluită? Aroganța. Aceasta este una dintre firile principale dezvăluite, urmată de înșelăciune, care presupune a face tot posibilul pentru a-i determina pe ceilalți să-i stimeze. Cuvintele lor sunt întru totul ireproșabile și conțin în mod clar motivații și urzeli, se dau în spectacol, dar vor să ascundă acest fapt. Rezultatul spuselor lor este că oamenii sunt făcuți să simtă că ei sunt mai buni decât ceilalți, că nimeni nu este egalul lor, că toți ceilalți le sunt inferiori. Și acest rezultat nu este atins prin mijloace viclene? Ce fire se află în spatele acestor mijloace? Și există elemente ale răutății? (Există.) Acesta este un tip de fire rea. Se poate vedea că aceste mijloace pe care le folosesc sunt direcționate de o fire înșelătoare – deci, de ce spun că este rea? Ce legătură are cu răutatea? Ce credeți: pot să fie deschiși cu privire la obiectivele pe care doresc să le atingă înălțându-se și mărturisind pentru ei înșiși? (Nu.) În adâncul inimii lor există întotdeauna o dorință, iar ceea ce spun și fac este în sprijinul acelei dorințe, astfel încât țelurile și motivațiile din adâncul inimii lor privind ceea ce spun și fac sunt păstrate secrete. Ei vor folosi, de exemplu, îndrumări greșite sau unele tactici dubioase pentru a atinge aceste obiective. Nu are un asemenea caracter ascuns o natură vicleană? Și poate o astfel de viclenie să nu fie numită rea? Poate, într-adevăr, să fie numită rea și e mai adânc înrădăcinată decât înșelăciunea” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul patru: Ei se înalță și mărturisesc despre ei înșiși”). Cuvintele lui Dumnezeu au pus punctul pe i și au expus intențiile și scopurile preamăririi și ale mărturisirii pentru noi înșine. Toate sunt pentru a-i face pe oameni să ne admire și să ne venereze și pentru a avea un loc în inimile lor. Amintindu-mi, preamărirea mea și faptul că mă dădeam mare erau pentru ca oamenii să mă admire și să mă aprecieze. Când am văzut că s-au făcut videoclipuri după articolele mele și au fost puse pe internet, nu am mărturisit pentru rezultatele pe care Dumnezeu le obținuse lucrând asupra mea, ci în schimb, mă foloseam de ele drept capital pentru a mă etala și a-i face pe ceilalți să mă admire. În timpul acelei adunări, când am auzit că starea lui Xiaoxiao era similară experienței mele, n-am avut părtășie despre cunoștințele mele privind cuvintele lui Dumnezeu, pe baza propriei experiențe, pentru a o ajuta să înțeleagă adevărul și să încerce să-și cunoască propria fire coruptă, ci, în schimb, m-am dat în spectacol și am analizat amănunțit articolele mele în mod intenționat, pentru a le putea arăta mai bine surorilor și fraților mei că aveam calibru bun, intrare în viață și că eram o persoană care urmărea adevărul. Apoi, aveau să mă admire și să mă venereze. Mai ales când sora Yi Ran m-am întrebat cum îmi făceam lucrarea, nu am avut părtășie despre cum să stăpânim principiile de lucru, ci, în schimb, am tot vorbit despre cât de bună eram la a rândui lucrarea, astfel încât toți să creadă că aveam abilități de lucru, iar apoi să mă admire și să mă venereze. La fel a fost și când am mers la adunarea celuilalt grup. Când am avut părtășie, mi-am ales în mod special experiența cea mai de succes pentru a mă da mare și a le arăta că nu eram mediocră, ca să le las o impresie bună. De fapt, când am început să-mi fac datoria, existau multe lucruri pe care nu le înțelegeam și am experimentat numeroase eșecuri. Îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, părtășia și ajutorul fraților și surorilor m-au făcut să pricep câteva principii. Însă eu nu am vorbit despre corupțiile mele sau despre ce-mi lipsea și mi-am etalat în mod special partea cea mai bună și mai luminoasă, ca să le arăt fraților și surorilor că aveam calibru bun, urmăream adevărul, aveam abilități de lucru, eram talentată și că toți ar trebui să se uite la mine cu alți ochi. În părtășia din timpul adunărilor, intențiile mele erau de a mă da mare, de a le arăta oamenilor pe care îi știam cum să experimenteze și să lucreze, astfel încât să mă admire și să mă aprecieze. Mărturiseam pentru mine, dându-mă mare și inducându-i în eroare pe ceilalți. Având părtășie cu frații și surorile cu asemenea intenții, am fost într-adevăr detestabilă și ticăloasă! M-am gândit la ce se spunea în cele zece decrete administrative pe care trebuie să le respecte aleșii lui Dumnezeu: „1. Omul nu ar trebui să se preamărească, nici să se înalțe pe sine. El ar trebui să se închine și să-L înalțe pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției”). Iar cuvintele lui Dumnezeu spun: „Toți cei care merg pe calea antihristului se preamăresc și sunt martori pentru ei înșiși, se promovează și se dau în spectacol la fiecare pas și nu le pasă deloc de Dumnezeu. Ați experimentat lucrurile acestea despre care vorbesc? Mulți oameni mărturisesc cu insistență pentru ei înșiși, vorbind despre cum suferă una și alta, despre cum lucrează, despre cum Dumnezeu îi prețuiește și le încredințează o astfel de lucrare și despre cum sunt ei, folosind în mod deliberat anumite tonuri în timp ce vorbesc și adoptând anumite atitudini, până când, în cele din urmă, unii oameni vor începe probabil să creadă că ei sunt Dumnezeu. Duhul Sfânt i-a abandonat de mult pe cei care au ajuns la acest nivel și, deși nu au fost încă îndepărtați sau excluși, ci sunt lăsați să facă servicii, soarta lor este deja pecetluită și își așteaptă doar pedeapsa” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oamenii fac prea multe cereri de la Dumnezeu”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am simțit că firea Sa dreaptă nu trebuie ofensată. El îi disprețuiește cel mai mult pe oamenii care se preamăresc și se dau mari, iar cei care fac asta pot pierde cu ușurință lucrarea Duhului Sfânt. Dacă nu se căiesc, vor fi pedepsiți în final. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, m-am trezit, în sfârșit, la realitate. Mi-am amintit cum, în tot acest timp, pentru ca oamenii să mă admire, eram dornică să-i anunț că am scris câteva articole despre mărturii bazate pe experiență. Am transformat rezultatele lucrării și îndrumării Duhului Sfânt în propriile realizări mărețe pe care le-am răspândit pretutindeni. Fie că aveam o adunare cu frații și surorile, fie că discutam lucrarea, oricând vedeam pe cineva, profitam de ocazie ca să-mi vântur fără rușine experiența, astfel încât frații și surorile să vadă că am calibru bun, abilități de lucru și că sunt o persoană care urmărește adevărul, având ca rezultat obținerea admirației și venerației din partea lor. Mă dădeam mare fără rușine și îmi făceam loc în inimile celorlalți. Aceasta era o ofensă la adresa firii lui Dumnezeu. M-am gândit în acea perioadă, când am pierdut lucrarea Duhului Sfânt, am căzut în întuneric și, în final, am fost înlocuită, că firea dreaptă a lui Dumnezeu se abătea asupra mea. Dumnezeu disprețuia atât de mult ce am făcut și Și-a ascuns chipul de mine. El este drept și sfânt, iar firea Lui nu trebuie ofensată, însă eu n-am avut rușine și I-am furat cu obrăznicie slava. Mi-am asumat meritele pentru rezultatele lucrării Sale și m-am lăudat cu punctele mele forte. Chiar nu aveam deloc o inimă cu frică de Dumnezeu și mergeam pe calea antihriștilor. Făceam rău. Rememorând ce-a fost până în acel punct, mi-a tresărit inima de durere. Văzând că, deși îmi satisfăcusem dorința de statut, premărindu-mă și mărturisind pentru sine, ceea ce am primit la schimb a fost disprețul lui Dumnezeu și pierderea lucrării Duhului Sfânt. Continuând astfel, aveam să-mi pierd șansa de a obține mântuirea. Acum, am fost înlocuită, ceea ce era o avertizare de la Dumnezeu. Trebuia să reflectez adecvat asupra mea și să mă căiesc.

M-am gândit bine: „De ce am putut să mă preamăresc, să mărturisesc pentru mine și să pășesc pe calea greșită? Ce fire coruptă mă controla?” De asemenea, m-am rugat lui Dumnezeu să mă lumineze și să mă îndrume. Într-o devoțiune spirituală, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Dacă ai o fire arogantă și îngâmfată, atunci a ți se spune să nu te împotrivești lui Dumnezeu nu schimbă deloc situația, nu te poți abține, este dincolo de controlul tău. Nu ai face-o intenționat; ai face-o sub stăpânirea naturii tale arogante și vanitoase. Aroganța și vanitatea ta te-ar face să-L disprețuiești pe Dumnezeu și să-L vezi ca neavând nicio importanță; te-ar determina să te înalți pe tine însuți, să te expui în mod constant; te-ar face să-i disprețuiești pe alții, n-ar lăsa pe nimeni în inima ta decât pe tine însuți; ar fura locul lui Dumnezeu din inima ta și, în cele din urmă, te-ar face să stai în locul lui Dumnezeu și să ceri ca oamenii să ți se supună și te-ar face să-ți venerezi propriile gânduri, idei și noțiuni drept adevăr. Atât de mult rău este făcut de oameni sub dominația naturii lor arogante și îngâmfate!” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”). „Oamenii cu o natură arogantă sunt capabili să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, să I se împotrivească, să comită fapte care Îl judecă și Îl trădează și să facă lucruri care îi înalță pe ei înșiși și care reprezintă o încercare de a-și înființa propriile împărății independente. Să spunem că într-o țară ar fi câteva zeci de mii de oameni care au acceptat lucrarea lui Dumnezeu și ai fi trimis de casa lui Dumnezeu acolo pentru a-i conduce și a-i păstori pe aleșii lui Dumnezeu. Și să zicem că autoritatea ți-ar fi predată de casa lui Dumnezeu și ți-ar permite să lucrezi singur, fără a fi supravegheat de Mine sau de oricine altcineva. După câteva luni, ai deveni ca un conducător suveran, toată puterea ar fi în mâinile tale, tu ai lua deciziile, toți aleșii te-ar venera, s-ar închina la tine și ți s-ar supune de parcă ai fi Dumnezeu, cântându-ți laude cu fiecare cuvânt, spunând că predici cu perspicacitate și susținând cu insistență că ale tale cuvântări sunt ceea ce aveau nevoie, că le-ai putea satisface nevoile și i-ai putea conduce, iar în inimile lor nu ar exista loc pentru Dumnezeu. Nu ar fi problematică o astfel de lucrare? Cum ai fi făcut-o tu? Abilitatea acestor oameni de a avea o astfel de reacție ar dovedi că lucrarea pe care o făceai nu implica deloc să fii mărturie pentru Dumnezeu; mai degrabă, era doar mărturie pentru tine însuți și te lăuda pe tine. Cum ai putea obține o astfel de consecință? Unii oameni spun: «Eu am părtășie despre adevăr; cu siguranță nu am mărturisit niciodată pentru mine!» Această atitudine a ta – acea manieră – este una de a încerca să ai părtășie cu oamenii din poziția lui Dumnezeu, și nu una în care să stai în poziția unui om corupt. Tot ceea ce spui sunt vorbe pretențioase și cerințe pe care le ai de la ceilalți; nu are nimic de-a face cu tine însuți. Prin urmare, consecința pe care ai obține-o ar fi să îi faci pe oameni să ți se închine și să te invidieze până când, la final, toți ți s-ar supune, ar mărturisi pentru tine, te-ar înălța și te-ar măguli până în înaltul cerului. Când se va întâmpla acest lucru, vei fi terminat; vei fi eșuat! Nu aceasta este calea pe care toți vă aflați acum? Dacă ți s-ar cere să conduci câteva mii sau câteva zeci de mii de oameni, te-ai simți încântat. Apoi ai da naștere aroganței și ai începe să încerci să ocupi poziția lui Dumnezeu, vorbind și gesticulând, și nu ai ști ce să porți, ce să mănânci sau cum să mergi. Te-ai bucura de confortul vieții și te-ai înfumura, necatadicsind să te întâlnești cu frații și surorile de rând. Ai deveni complet degenerat – și ai fi dezvăluit și eliminat, doborât la pământ, ca arhanghelul. Toți sunteți capabili de asta, nu-i așa? Așadar, ce ar trebui să faceți? Dacă, într-o zi, s-ar face aranjamente ca voi să fiți responsabili cu lucrarea de evanghelizare în toate țările și ați fi capabili să mergeți pe calea unui antihrist, atunci cum ar putea fi extinsă lucrarea? Nu ar fi supărător? Cine, așadar, ar îndrăzni să vă lase să plecați acolo? După ce-ai fi trimis acolo, nu te-ai mai întoarce niciodată; nu ai fi atent la nimic din ceea ce a spus Dumnezeu și ai continua pur și simplu să te fălești și să-ți fii mărturie, ca și cum le-ai aduce mântuirea oamenilor, săvârșind lucrarea lui Dumnezeu, și făcându-i pe oameni să se simtă ca și când Dumnezeu ar fi apărut și ar fi aici, lucrând – și pe măsură ce oamenii ți s-ar închina, ai fi foarte încântat și chiar ai consimți dacă te-ar trata ca pe Dumnezeu. Odată ce ai ajunge la acel stadiu, ai fi terminat; ai fi dat la gunoi. Fără să-ți dai seama, acest tip de natură arogantă ar ajunge să fie pieirea ta. Acesta este un exemplu de persoană care merge pe calea antihriștilor” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „O natură arogantă stă la originea împotrivirii omului față de Dumnezeu”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că atunci când mă preamăream și mărturiseam pentru mine, eram sub controlul unei naturi arogante. Fiindcă s-au făcut videoclipuri după trei dintre articolele mele și au fost puse pe internet, m-am apreciat foarte mult și am crezut că eram o persoană care deținea adevărul-realitate și avea să fie mântuită. De asemenea, m-am lăudat că puteam să rezolv problemele fraților și surorilor și că eram cea mai potrivită conducătoare. Fie că frații și surorile vorbeau despre stările lor, fie că vorbeam despre lucrare, am folosit fiecare ocazie pentru a le arăta articolele mele despre mărturii bazate pe experiență și a analiza cum am dobândit cunoaștere și experiență, ca ei să vadă că dețineam adevărul-realitate, să mă admire și să mă venereze. Am fost atât de arogantă încât mi-am pierdut toată rațiunea și nu știam cine eram. Fiecare persoană cu un pic de rațiune și o inimă cu puțină frică de Dumnezeu va da toată slava lui Dumnezeu când vede rezultatele lucrării Sale. Însă, în acest timp, eu nu am avut nicio rațiune. Am scris mai multe articole despre mărturii bazate pe experiență și am crezut că dețineam adevărul-realitate și, prin urmare, am început să mărturisesc pentru mine. Chiar nu aveam simțul rușinii. M-am gândit la Pavel, a cărui natură era extrem de arogantă și îngâmfată. El a crezut că înțelegea mai multe decât ceilalți și că era mai presus decât mulțimea de apostoli. Nu a disecat niciodată și nici nu a încercat să se cunoască pe sine, nici nu a acceptat judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Când a văzut câteva rezultate în lucrarea lui, s-a vânturat peste tot, arătând că se pricepea la lucru și la predicat. Mărturisea despre cât de multă suferință a îndurat și ce preț mare a plătit și a indus în eroare destul de mulți credincioși. I-a făcut pe oameni să creadă eronat că deținea adevărul-realitate și să-i trateze cuvintele ca pe cele ale lui Dumnezeu. În cele din urmă, a ofensat firea lui Dumnezeu și a primit pedeapsa Lui. Firea pe care am dezvăluit-o nu era diferită de a lui Pavel. Și eu am fost extrem de arogantă și îngâmfată. Am scris mai multe articole despre mărturii bazate pe experiență și m-am dat drept cineva care deținea adevărul-realitate. Am folosit mereu aceste articole pentru a mă da în spectacol, ceea ce i-a făcut pe frați și surori să mă venereze. Am indus oamenii în eroare exact ca Pavel. Numai Dumnezeu e adevărul și doar cuvintele Sale pot înlătura stările și dificultățile oamenilor. Și numai cuvintele Lui sunt potrivite să fie împărtășite tuturor. Numai Dumnezeu este vrednic de venerația și admirația oamenilor. Eu sunt doar un om corupt, însă am urmărit mereu să-i fac pe oameni să mă admire și să mă venereze. Am mers pe calea împotrivirii față de Dumnezeu. Dacă nu mă căiam, aveam să ofensez firea lui Dumnezeu și să fiu distrusă. În sinea mea, tremuram de frică, de parcă furia lui Dumnezeu putea să se dezlănțuie oricând asupra mea. În inima mea, I-am spus în mod constant lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Am greșit. Nu sunt nimic mai mult decât un om corupt. Firea mea este arogantă, Ți-am furat slava și am pierdut lucrarea Duhului Sfânt. Aceasta este dreptatea Ta. Sunt prea irațională și ar trebui să fiu într-adevăr pedepsită. Dumnezeule! Mi-e atât de teamă că mă vei abandona și sunt dispusă să vin înaintea Ta și să mă căiesc.”

Mai târziu, am și reflectat asupra mea și mi-am dat seama că mereu am crezut că scrierea articolelor despre mărturii bazate pe experiență însemna că dețineam adevărul-realitate și că eram grozavă. Oare o astfel de viziune era conformă adevărului? Am citit cuvintele lui Dumnezeu și am găsit un răspuns la această întrebare. Dumnezeu spune: „Viețile oamenilor progresează foarte încet, pentru că adevărul înțeles de ei implică natura-esența lor, existența lor și lucrurile după care se ghidează, iar asta presupune transformarea firii omului, precum și schimbări în viața lui. Cum poate fi atât de ușor ca viața ta să se transforme într-o altă viață? Pe de o parte, este nevoie de lucrarea lui Dumnezeu și, în același timp, de cooperarea activă a oamenilor; în afară de asta, există încercările mediului exterior, precum și lucrurile pe care le urmărești personal; în plus, trebuie să ai calibru și perspicacitate suficientă, iar apoi Dumnezeu îți va oferi luminare și îndrumare suplimentară; mai mult, Dumnezeu te va supune la anumite mustrări, judecări și emondări, frații și surorile tale te vor critica, iar tu tot va trebui să urmărești în continuare în sus, astfel încât acele lucruri care aparțin Satanei să poată fi eliminate – doar atunci pot lucrurile pozitive care aparțin adevărului să intre în tine, încetul cu încetul […] Să nu crezi că, dacă ai ascultat multe predici, adevărul a devenit viața ta și că ai obținut adevărul. Încă ești departe de acest lucru! Să nu crezi că, doar pentru că ai scris un articol bazat pe mărturie sau ai avut felul acela de experiență, ești deja mântuit. Încă nu ai ajuns acolo! Acela este doar un mic fragment în lunga ta experiență de viață. Acest fragment poate fi doar o stare de spirit de moment, un sentiment de moment, o dorință sau o ambiție de moment și nimic mai mult. Când într-o zi vei fi slab și-ți vei aminti și vei asculta mărturiile pe care le-ai oferit în trecut, jurămintele pe care le-ai făcut în trecut și înțelegerile la care ai ajuns în trecut, îți vor părea străine și vei spune: «Acela am fost eu? Am avut o statură atât de grozavă? Cum de nu știu? Sigur nu eu am fost acela.» În acel moment, îți vei da seama că viața ta încă nu s-a schimbat. Dacă viața ta nu s-a schimbat, ce indică acest lucru? Că firea ta încă nu s-a transformat. Deși ai oferit mărturii și ai considerat la vremea respectivă că ai deja o statură grozavă, cum te vei simți când vei descoperi că poți deveni în continuare la fel de negativ cum ești acum? Nu ai crede că transformarea firii este prea grea? Adevărul nu este un lucru care poate fi lucrat în oameni peste noapte. Dacă oamenii chiar câștigă adevărul drept viața lor, vor fi binecuvântați, iar viețile lor vor fi diferite. Nu vor mai fi așa cum sunt acum, dezvăluind adesea firi corupte, ci vor fi capabili să se supună în mod absolut lui Dumnezeu și să-și facă datoria cu loialitate și vor fi complet transformați” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea întâi)”). „Articolele despre mărturii bazate pe experiență ale celor mai mulți oameni sunt despre experimentarea unei situații care îi forțează să facă ceva, ajungând la «supunerea față de Dumnezeu» în acțiunile lor și simțindu-se mulțumiți în inimile lor, crezând că au contribuit foarte mult. Chiar dacă ai scris un articol de mărturie, în esență, te dai în spectacol, ești martor pentru tine însuți și te impui, gândindu-te: «Iată, am o mărturie – nu L-am dezamăgit pe Dumnezeu. Mi-am păstrat datoria în această situație!» Unii ar putea să treacă printr-o introspecție profundă atunci când înfruntă emondarea, dându-și seama: «Pur și simplu am acționat într-o manieră superficială și nu L-am mulțumit pe Dumnezeu, așa că mă voi schimba!» Ce aspecte schimbi? Abordările, procesele de gândire și perspectivele și atitudinile tale față de modul în care faci acest lucru se schimbă. Totuși, se schimbă firea ta coruptă? Nu, în culise, rămâi arogant și insolent. Perspectiva, poziția și opinia ta față de modul în care privești și tratezi oamenii și lucrurile nu se bazează deloc pe cuvintele lui Dumnezeu. Așadar, firea ta coruptă nu a început să se schimbe nici măcar acum! Atunci, care este așa-zisa ta schimbare? Este doar o schimbare în comportament și în stilul de viață, iar tonul, intonația și stilul tău în felul în care tratezi oamenii și lucrurile s-ar putea să se schimbe într-o oarecare măsură. Hotărârea ta a devenit mai puternică și, după diverse situații și multe emondări, împreună cu inspirația din ascultarea multor mărturii bazate pe experiență, determinarea ta de a crede în Dumnezeu și hotărârea de a-L urma au devenit mai ferme – acestea sunt schimbările care au apărut. Într-o oarecare măsură, aceste schimbări te fac mai demn, mai integru și mai hotărât, iar atitudinea ta față de adevăr și față de obținerea mântuirii devine pozitivă, proactivă, plină de speranță și optimistă. […] Vestea proastă este că, până acum, ați dezvăluit și ați manifestat doar o schimbare de comportament și de ideologie. Există, de asemenea, anumite semne ale unor elemente pozitive, proactive și optimiste din subconștientul vostru care se trezesc, dar aceste semne nu înseamnă că firea voastră coruptă a început să se schimbe” (Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului II, „Cum să urmărești adevărul (3)”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am fost foarte umilită și rușinată. În trecut, fiindcă am scris câteva articole despre mărturii bazate pe experiență care au fost transformate în videoclipuri și încărcate pe internet, credeam că dețineam adevărul-realitate și eram mai bună decât ceilalți și chiar că nu eram departe de mântuire. Conform cuvintelor lui Dumnezeu, viziunea mea era falsă și nu era în acord cu adevărul. Chiar dacă reflectam asupra mea și aveam cunoștințe despre o chestiune, scriind astfel un articol de mărturie bazată pe experiență, acest lucru însemna doar că dobândisem câteva recompense și cunoștințe în această etapă, nu că-mi alungasem firea coruptă și că eram cineva care deține realitatea și viața. De fapt, fusesem profund coruptă de Satana; firile satanice erau adânc înrădăcinate în mine și aveam, totodată, numeroase otrăvuri satanice pe dinăuntru. Nu era deloc cazul în care, dacă înțelegeam un pic din adevăr sau puteam practica adevărul o dată cu privire la o anumită chestiune, firile mele satanice puteau atunci să se schimbe complet. În acest timp, am trăit după firea mea arogantă, gândindu-mă că le eram superioară tuturor și mai bună decât ei, preamărindu-mă și dându-mă mare cu nerușinare, emondându-i totodată orbește pe frați și surori cu firea mea arogantă și impulsivitatea mea. Încă aveam multe firi corupte pe care nu le înlăturasem și, în mod cert, cuvintele lui Dumnezeu nu erau viața mea. De asemenea, am recunoscut că articolele pe care le-am scris despre mărturii bazate pe experiență înseamnau doar că aveam o oarecare înțelegere despre un anumit aspect al firilor mele corupte sau al opiniilor greșite și eram temporar capabilă să pun puțin adevăr în practică, dar nu ajunsesem să-mi urăsc temeinic natura-esența și să mă răzvrătesc împotriva ei. Când m-aș confrunta cu o chestiune similară, tot aș fi înrobită de firile mele corupte și incapabilă să pun adevărul în practică. Exact ca înainte, când am scris despre experiența mea ca persoană care caută să facă pe plac oamenilor și am recunoscut că eram controlată de ideea „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” și că eram egoistă și detestabilă, protejându-mi interesele. Citind cuvintele lui Dumnezeu, am discernut puțin mai bine un astfel de punct de vedere, dar apoi, când m-am confruntat cu același tip de chestiune, încă eram controlată de natura mea egoistă, înșelătoare și nu am putut practica pe deplin adevărul. Încă trebuia să accept mai multă judecată și mustrare din partea cuvintelor lui Dumnezeu și să-mi alung treptat firea coruptă. Oameni cu adevărată schimbare a firii și care dețin adevărul-realitate văd lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, indiferent ce li se întâmplă și nu trăiesc conform firilor satanice corupte și a punctelor de vedere satanice. Pot să rămână fermi pe poziția lor de ființe create, să fie martori pentru Dumnezeu și să trăiască o asemănare umană normală. Însă eu încă eram deseori condusă de firile mele corupte, iar ceea ce trăiam nu conținea nicio componentă a mărturiei mele pentru Dumnezeu. În plus, mă preamăream și mărturiseam pentru mine cu obrăznicie și trăiam după chipul Satanei. Îl umileam pe Dumnezeu; ce adevăr-realitate dețineam eu? Eram atât de departe de mântuire. Abia atunci mi-am văzut clar adevărata statură: eram un om corupt, fundamental nevrednic de a fi apreciat și lăudat de ceilalți. Când am avut câteva rezultate în datoria mea, au fost obținute de cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu și de luminarea și îndrumarea Duhului Sfânt. Fără luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, aș fi fost o neroadă absolută care nu înțelegea nimic, nu însemna nimic și nu era mai bună decât ceilalți. Recunoscând acest lucru, am fost puțin dezgustată de mine. Aveam încă atât de multe corupții și-mi lipseau atât de multe, însă nu mă cunoșteam deloc și tot credeam că dețineam adevărul-realitate. Eram atât de arogantă și lipsită de rațiune, iar Dumnezeu chiar mă disprețuia.

După mai bine de o lună, am fost din nou desemnată să-mi fac datoria. Îmi era foarte teamă că aveam să repet aceleași greșeli și mă rugam deseori lui Dumnezeu să mă îndrume să practic adevărul. Odată, eram la o adunare cu câțiva conducători și am auzit-o pe Zhang Ying menționând că a observat problemele fraților și surorilor, dar n-a îndrăznit să-i instruiască, iar eu m-am gândit că era o manifestare a celor care caută să facă pe plac oamenilor. Mi-am spus în sinea mea: „Sunt destul de mulți oameni aici; de ce nu le arăt articolul meu despre mărturia bazată pe experiență care se referă la acest lucru? În acest fel, cu siguranță mă vor admira și îmi voi crea astfel o imagine printre frați și surori.” La momentul acela, am recunoscut că, din nou, voiam să mă dau mare. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Pentru a nu mai face această greșeală veche, oamenii trebuie mai întâi să fie conștienți că încă nu au obținut adevărul, că nu a existat o schimbare în firea vieții lor și că, deși cred în Dumnezeu, ei încă trăiesc sub puterea Satanei și nu au fost mântuiți; sunt predispuși să-L trădeze pe Dumnezeu și să se îndepărteze de El în orice moment. Dacă au acest sentiment al crizei în inimă – dacă, așa cum spun oamenii deseori, sunt pregătiți de pericol în timp de pace – atunci vor putea să se înfrâneze oarecum și, când li se va întâmpla ceva, se vor ruga lui Dumnezeu, se vor bizui pe El și vor reuși să evite să facă aceleași vechi greșeli. […] Există trei chestiuni extrem de importante de reținut: în primul rând, încă nu-L cunoști pe Dumnezeu; în al doilea rând, nu s-a petrecut nicio schimbare în firea ta; și în al treilea rând, încă nu ai trăit adevărata imagine a omului. Aceste trei lucruri sunt în concordanță cu realitatea, sunt adevărate, iar tu trebuie să fii lămurit în privința lor. Trebuie să fii conștient de tine. Dacă ai hotărârea de a remedia această problemă, atunci ar trebui să-ți alegi propria deviză, de exemplu: «Eu sunt balega de pe pământ», sau «Eu sunt diavolul», sau «Revin adesea la vechile mele obiceiuri», sau «Sunt mereu în pericol.» Oricare dintre acestea este potrivită să-ți servească drept deviză personală, și-ți va fi de folos dacă ți-o amintești în orice moment. Continuă să ți-o repeți, cugetă asupra ei și s-ar putea să reușești să faci mai puține greșeli sau să nu mai greșești. Oricum, cel mai important este să petreci mai mult timp citind cuvintele lui Dumnezeu, să înțelegi adevărul, să-ți cunoști propria natură și să-ți alungi firea coruptă. Numai atunci vei fi în siguranță. Un alt lucru este să nu adopți niciodată poziția unui «martor al lui Dumnezeu» și să nu te numești niciodată un martor al lui Dumnezeu. Poți vorbi doar despre experiențele personale. Puteți vorbi despre cum v-a mântuit Dumnezeu, puteți avea părtășie despre cum ați fost cuceriți de Dumnezeu și puteți vorbi despre ce har v-a conferit. Nu uitați niciodată că sunteți cei mai corupți oameni; sunteți bălegar și gunoi. Faptul că acum sunteți capabili să acceptați lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu se datorează în totalitate înălțării voastre de către El. Ați fost mântuiți de Dumnezeu întrupat și El v-a acordat un asemenea har măreț doar pentru că voi sunteți cei mai corupți și mai jegoși. Așadar, voi nu aveți de ce să vă lăudați, puteți doar să-L slăviți și să-I mulțumiți lui Dumnezeu. Mântuirea voastră este doar datorită harului lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”). În inima mea am știut clar că nu puteam continua să urmăresc să-i fac pe oameni să mă admire; trebuia să renunț la această intenție greșită. Dumnezeu este sursa adevărului și numai cuvintele Sale pot îndrepta stările oamenilor. Trebuia să am mai multă părtășie și să fiu martoră pentru cuvintele lui Dumnezeu cu frații și surorile și să-i ajut să învețe cum să reflecteze asupra lor și să se cunoască prin cuvintele Sale și să identifice calea de practicare. M-am gândit totodată la eșecul meu din această perioadă și mi-am dat seama că nu puteam continua să mă dau mare ca în trecut, așa că, în inima mea, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Știu că intențiile mele sunt greșite și, din nou, vreau să mă dau mare și să urmăresc admirația oamenilor. Dumnezeule! Sunt dispusă să renunț la intențiile și dorințele mele lăuntrice; nu vreau să mai merg pe calea eșecului. Vreau doar să-mi fac bine datoria; Te rog să mă îndrumi să practic adevărul.” După rugăciune, m-am calmat și am aflat detaliile problemei lui Zhang Ying și m-am gândit despre care aspect al adevărului ar trebui să am părtășie pentru a obține rezultate. Doar când am ascultat cu atenție am aflat că starea și opiniile ei erau diferite față de experiența mea. Ulterior, am găsit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu care se adresau stării lui Zhang Ying și am avut părtășie despre ele și, totodată, am subliniat problemele sale conform cuvintelor lui Dumnezeu. După ce am avut părtășie, Zhang Ying a dobândit o oarecare cunoaștere a stării ei și era dornică să practice conform cuvintelor Lui și să protejeze interesele bisericii. Văzând că era capabilă să reflecteze asupra sa și să dobândească o oarecare cunoaștere, am fost foarte fericită. Experimentasem în mod direct pacea sufletească dată de practicarea conform cuvintelor lui Dumnezeu. La o adunare, m-am destăinuit și le-am vorbit fraților și surorilor mele despre cum am experimentat eșecul în trecut, disecându-mă și având părtășie despre cunoașterea firii mele corupte și am mărturisit că judecata și expunerea cuvintelor lui Dumnezeu m-au făcut să dobândesc o oarecare cunoaștere despre natura mea arogantă. Și am recunoscut, totodată, că, indiferent dacă discutăm despre experiența noastră sau rezolvăm dificultățile și problemele fraților și surorilor, trebuie să ne disecăm mai mult, să ne înțelegem mai bine corupție și neajunsurile, să fim mai mult martori pentru cuvintele, lucrarea și îndrumarea lui Dumnezeu. Numai atunci Îl preamărim și depunem mărturie pentru El.

După ce am fost înlocuită atunci, am învățat că era mântuirea lui Dumnezeu. Natura mea era atât de arogantă și, deși știam că dezvăluiam o fire arogantă, tot m-am preamărit și am mărturisit pentru mine fără să vreau. Mergeam pe calea antihriștilor și nu mă puteam întoarce. Faptul că am fost înlocuită mi-a oprit faptele rele, m-a făcut să reflectez profund asupra mea și să încerc să mă cunosc și să fiu dispusă să mă căiesc și să mă schimb. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit această ocazie valoroasă de a-I experimenta lucrarea, făcându-mă să-mi plec capul, să reflectez asupra mea și să încerc să mă cunosc și să găsesc calea de practicare. Știu cum se cuvine să-L preamăresc pe Dumnezeu și să mărturisesc pentru El în îndeplinirea datoriei mele.