de Lin Ran, China

În iulie 2023, realizam videoclipuri pentru biserică. Dar, fiindcă nu practicasem acest lucru mult timp și competențele mele tehnice erau mediocre, de unele videoclipuri dificile se ocupa partenera mea, sora Jiang Xin, în timp ce eu lucram numai la videoclipurile simple, ușor de realizat. Îmi ziceam: „Tocmai am început, nu cunosc multe principii și competențele mele nu sunt grozave, dar, cum Jiang Xin este aici, voi învăța treptat, în timp.” După ce am studiat, am făcut unele progrese, dar, ori de câte ori vedeam un videoclip care era greu de realizat, găseam o scuză să nu-l fac, gândindu-mă: „Va fi prea greu să fac acest tip de videoclip. Necesită foarte mult efort și ar trebui să plătesc un preț prea mare!” Cum alegeam numai videoclipuri ușor de realizat, munca era relaxantă și nu simțeam nicio presiune. Vedeam că Jiang Xin studia, căuta și reflecta în permanență și mă gândeam: „Jiang Xin este mai pricepută decât mine și chiar și ea trebuie să studieze uneori. Dacă aș face eu acele videoclipuri, ar trebui să plătesc un preț și mai mare. Ar fi atât de greu și de obositor! Voi continua să realizez videoclipuri simple.” Astfel, mi-am îndeplinit datoria un timp fără să simt nicio presiune. Mai târziu, când Jiang Xin a întâmpinat greutăți în realizarea videoclipurilor, m-a rugat să studiez și să discut problemele cu ea. Mi s-a părut foarte greu și enervant, așa că, pur și simplu, n-am ajutat-o. Am continuat să-i pasez toate videoclipurile dificile lui Jiang Xin în mod firesc și n-am încercat să mă motivez deloc. Când am văzut că se acumulase multă muncă pentru Sora Jiang Xin și că era sub multă presiune, nu am vrut s-o ajut. În timp, a început să-mi fie somn când îmi îndeplineam datoria și n-am făcut niciun progres multă vreme. Simțeam că starea mea nu era bună și mă întrebam: „Folosesc mereu scuza că sunt nouă și că încă nu înțeleg această sarcină, deci continui să mă acomodez, să pasez toate videoclipurile dificile surorii Jiang Xin, nedorindu-mi să plătesc un preț sau să fac un efort. Oare nu fug de greutăți și cedez în fața adversității?”

Mai târziu, am căutat cuvintele relevante ale lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Atunci când fac o datorie, oamenii aleg întotdeauna munca ușoară, care nu e obositoare, care nu implică înfruntarea intemperiilor de afară. Acest lucru înseamnă să alegi slujbe ușoare și să te eschivezi de la cele grele și este o manifestare a râvnirii la confortul trupului. Ce altceva? (A se plânge mereu când datoria lor este puțin grea, puțin obositoare, când implică plata unui preț.) (A fi preocupat de mâncare și îmbrăcăminte și de plăcerile trupului.) Toate acestea sunt manifestări ale râvnirii la confortul trupului. Când o astfel de persoană vede că o sarcină este prea laborioasă sau riscantă, i-o vâră pe gât altcuiva; ea însăși lucrează doar pe îndelete și își găsește scuze, spunând că este de calibru slab, că îi lipsește capacitatea de lucru și că nu poate prelua această sarcină – când, de fapt, nu o face pentru că râvnește la confortul trupului. […] Sunt oamenii care se complac în confortul trupului potriviți pentru a face o datorie? De îndată ce aduce cineva în discuție subiectul efectuării datoriei sau vorbește despre plata unui preț și despre a suferi greutăți, ei vor clătina din cap continuu. Au prea multe probleme, se plâng mereu și sunt plini de negativitate. Astfel de oameni sunt inutili, nu sunt calificați să-și facă datoria și ar trebui eliminați” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (2)”]. Dumnezeu dezvăluie că unii oameni aleg întotdeauna treburi ușoare și se eschivează de la cele grele în timp ce-și îndeplinesc datoria și că, ori de câte ori se confruntă cu o muncă grea, o pasează altora și aleg numai sarcini ușoare și simple pentru ei înșiși. Astfel de oameni se răsfață cu confortul fizic și sunt nevrednici să îndeplinească o datorie. Gândindu-mă la mine însămi, mi-am dat seama că am afișat același comportament. Când am devenit partenera lui Jiang Xin, am înțeles că realizarea acelor videoclipuri complexe necesita căutare, chibzuință, cercetare și să plătesc un preț. Mi s-a părut supărător și enervant, așa că am folosit scuza că nu am experiență și i-am pasat aceste lucruri lui Jiang Xin. Am ales numai videoclipuri simple și ușor de realizat, așa că nu am simțit nicio presiune și am fost relaxată. Mai târziu, când Jiang Xin a întâmpinat greutăți în realizarea videoclipurilor și a avut nevoie de ajutorul meu pentru a cerceta și discuta despre anumite lucruri, am considerat că este enervant și n-am vrut să mă deranjez pentru a depune vreun efort. Îndeplinindu-mi datoria, am pasat altora sarcinile care necesitau efort și sacrificiu, răsfățându-mă în confort și fiind vicleană și evazivă. Un astfel de comportament m-a făcut să-mi pierd întreaga integritate și demnitate. Îndeplinindu-mi datoria în acest fel, Dumnezeu cu siguranță avea să mă disprețuiască și să mă respingă și să mă elimine. Numai în acest moment mi-a fost puțin teamă. Nu mai puteam continua să fiu nemotivată, superficială și preocupată de trup.

Mai târziu, când am urmărit un film cu o mărturie bazată pe experiență, am văzut un fragment din cuvintele lui Dumnezeu care s-a potrivit bine stării mele. Dumnezeu Atotputernic spune: „Odată, Domnul Isus a spus: «Căci celui ce are i se va da și va avea din abundență, dar de la cel ce nu are se va lua chiar și ce are» (Matei 13:12). Care este însemnătatea acestor cuvinte? Ele înseamnă că dacă nici măcar nu-ți îndeplinești datoria sau sarcina sau nu te dedici acesteia, Dumnezeu îți va lua ce ți-a aparținut cândva. Ce înseamnă «îți va lua»? Cum îi face asta pe oameni să se simtă? E posibil să eșuezi să realizezi ceea ce calibrul și darurile tale ți-ar fi putut permite, să nu simți nimic și să fii exact ca un non-credincios. Asta înseamnă să îți fie luat totul de către Dumnezeu. Dacă, în datoria ta, ești neglijent, nu plătești un preț și nu ești sincer, Dumnezeu îți va lua ceea ce a fost cândva al tău, îți va lua dreptul de a-ți îndeplini datoria, nu-ți va da acest drept. Fiindcă Dumnezeu ți-a oferit talente și calibru, dar tu nu ți-ai făcut datoria cum se cuvine, nu te-ai sacrificat pentru Dumnezeu, nu ai plătit un preț și nu ai pus suflet în asta, nu numai că Dumnezeu nu te binecuvântează, dar îți va și lua ce ai avut cândva. Dumnezeu îi înzestrează pe oameni cu talente, le dă abilități speciale, precum și inteligență și înțelepciune. Cum ar trebui oamenii să folosească aceste lucruri? Trebuie ca abilitățile tale speciale, harurile, inteligența și înțelepciunea ta să le dedici datoriei tale. Trebuie să îți folosești inima și să pui în aplicare tot ce știi, tot ceea ce înțelegi și tot ceea ce poți dobândi pentru datoria ta. Făcând astfel, vei fi binecuvântat. Ce înseamnă să fii binecuvântat de Dumnezeu? Cum îi face asta pe oameni să se simtă? Că au fost luminați și îndrumați de Dumnezeu și că au o cale când își îndeplinesc datoria. Altor oameni s-ar putea să li se pară că lucrurile pe care le-ai învățat și calibrul tău nu ți-ar putea permite să duci lucrurile până la capăt, dar dacă Dumnezeu lucrează și te luminează, nu doar că vei fi capabil să înțelegi și să faci acele lucruri, ci și să le faci bine. În final, chiar te vei întreba în sinea ta: «Înainte, nu eram atât de priceput, dar acum sunt atât de multe lucruri înlăuntrul meu, toate pozitive. Nu am studiat niciodată acele lucruri, dar acum, deodată, le înțeleg pe toate. Cum de am devenit deodată atât de deștept? Cum de sunt acum atât de multe lucruri pe care pot să le fac?» Nu vei putea explica acest lucru. Aceasta este luminarea și binecuvântarea lui Dumnezeu; acesta este felul în care Dumnezeu binecuvântează oamenii. Dacă nu simți asta când îți faci datoria sau slujba, atunci nu ai fost binecuvântat de Dumnezeu. Dacă a-ți face datoria ți se pare mereu lipsit de sens, dacă simți că nu este nimic de făcut și nu te poți hotărî să contribui, dacă nu primești niciodată luminarea și simți că nu ai niciun strop de istețime sau înțelepciune pe care să-l folosești, asta înseamnă că ai probleme. Arată că nu ai motivul potrivit sau calea potrivită pentru a-ți îndeplini datoria, iar Dumnezeu nu aprobă acest lucru, iar starea ta este anormală” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că lipsa mea recentă de progres în realizarea videoclipurilor se datora mai ales atitudinii greșite pe care-o aveam față de datoria mea. Mi-era teamă că mă voi îngrijora și mă voi epuiza și nu eram dispusă să fac niciun efort ca să-mi îndeplinesc datoria, alegând numai sarcini ușoare. Nu mi-am folosit mintea și energia pentru a-mi îndeplini datoria și am fost mereu vicleană și evazivă. Dumnezeu a disprețuit atitudinea mea față de datoria pe care o aveam și mi-a luat ce am avut inițial. Nu am făcut niciun progres în îndeplinirea datoriei mele și nici măcar n-am mai putut face videoclipuri simple bine. Dacă nu mă căiam, era posibil să-mi pierd datoria complet. Reflectând la perioada în care practicam udarea nou-veniților, la început, au fost și multe principii pe care nu le-am înțeles, dar sora care-mi era parteneră a avut părtășie cu mine și m-a ajutat. O întrebam oricând întâmpinam dificultăți și sintetizam lucruri, studiam și deseori mă rugam la Dumnezeu. În acel moment, am progresat rapid și am fost eficientă în datoria mea. În comparație cu prezentul, deși nu produceam videoclipuri de mult timp, erau anumite tehnici pe care le-aș fi putut stăpâni dacă m-aș fi străduit și dacă le-aș fi studiat. Dar m-am răsfățat cu confortul fizic, nu-mi doream să fac progrese și nu eram dispusă să plătesc un preț, de aceea, competențele mele profesionale nu s-au îmbunătățit și nu am putut vedea îndrumarea lui Dumnezeu în îndeplinirea datoriei mele. Dumnezeu e corect și drept cu oamenii. Dacă plătim un preț și punem suflet în datoria noastră, primim luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu și facem progrese atât în intrarea în viață, cât și în competențele noastre profesionale. Însă, dacă nu punem suflet în datoria noastră și suntem vicleni și evazivi vom fi dați în vileag în cele din urmă și, în timp, nu vom îndeplini ceea ce am fi îndeplinit altfel. Reflectând la aceasta, m-am simțit foarte vinovată și plină de remușcări. Intenția lui Dumnezeu este ca eu să plătesc un preț și să pun suflet în datoria mea, să-mi exercit funcția în datoria mea și să fac videoclipuri mai bune pentru a răspândi Evanghelia și a depune mărturie lui Dumnezeu. Dar fusesem leneșă și mă răsfățasem în confort, nu plătisem cu adevărat un preț în datoria mea și nu făcusem ceea ce ar fi trebuit să fac. Îl dezamăgisem pe Dumnezeu. Fusesem cu adevărat lipsită de umanitate și nu știusem ce era bine pentru mine! Dându-mi seama de asta, am plâns și m-am rugat la Dumnezeu: „O, Dumnezeule, n-ar fi trebuit să-mi îndeplinesc datoria cu o astfel de atitudine. Chiar sunt foarte nevrednică! Dumnezeule, sunt dispusă să mă căiesc Ție. Te rog, scrutează-mi inima, îndrumă-mă și ajută-mă!”

După aceea, am încercat din nou să înțeleg de ce mă retrăsesem mereu când întâmpinam greutăți. Am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Astăzi, deși următorul pas al lucrării lui Dumnezeu încă trebuie să înceapă, nu există nimic în plus în privința cerințelor care îți sunt adresate și a ceea ce ți se cere să trăiești. Există atât de multă lucrare și atât de multe adevăruri; nu sunt ele demne să fie cunoscute de tine? Nu pot mustrarea și judecata lui Dumnezeu să îți trezească duhul? Nu pot mustrarea și judecata lui Dumnezeu să te facă să te urăști pe tine însuți? Ești mulțumit să trăiești sub influența Satanei, cu pace și bucurie și puțin confort trupesc? Nu ești tu cel mai josnic dintre toți oamenii? Nu e nimeni mai nesăbuit decât aceia care au zărit mântuirea, dar nu urmăresc să o câștige; aceștia sunt oamenii care se îmbuibă cu trupul și se bucură de Satana. Speri că a ta credință în Dumnezeu nu va presupune nicio provocare și niciun necaz și nici cea mai mică greutate. Întotdeauna urmărești acele lucruri care sunt lipsite de valoare și nu acorzi valoare vieții, în schimb, pui propriile tale gânduri extravagante înaintea adevărului. Ești așa de lipsit de valoare! Trăiești ca un porc – ce diferență este între tine și porci și câini? Nu sunt toți fiare aceia care nu urmăresc adevărul și care în schimb iubesc trupul? Nu sunt toți morții aceia fără duhuri, cadavre umblătoare? Câte cuvinte au fost rostite în mijlocul vostru? A fost făcută doar puțină lucrare în mijlocul vostru? Cât de multe am oferit în mijlocul vostru? Deci, de ce nu le-ai câștigat? Ce motiv ai să te plângi? Nu este adevărat că nu ai câștigat nimic pentru că ești prea îndrăgostit de trup? Și nu e deoarece gândurile tale sunt prea extravagante? Nu este deoarece ești prea prost? […] Un laș ca tine, care întotdeauna urmărește trupul – ai o inimă, ai un duh? Nu ești o fiară? Îți ofer adevărata cale fără să-ți cer nimic în schimb, dar tu tot n-o urmezi. Ești tu unul dintre aceia care cred în Dumnezeu? Îți acord viața umană reală, și tu tot nu cauți. Nu ești tu la fel cu un porc sau un câine? Porcii nu urmăresc viața omului, ei nu urmăresc să fie curățiți și nu înțeleg ce este viața. În fiecare zi, după ce mănâncă pe săturate, ei doar dorm. Eu ți-am dat calea adevărată și tu tot nu ai câștigat-o: ești cu mâinile goale. Ești dispus să continui în această viață, viața unui porc? Care este însemnătatea existenței unor astfel de oameni? Viața ta este demnă de dispreț și josnică, trăiești în mijlocul murdăriei și desfrâului și nu urmărești niciun scop; nu este viața ta cea mai josnică dintre toate? Ai tupeul de a te uita la Dumnezeu? Dacă tu continui să experimentezi în acest mod, nu-i așa că nu vei obține nimic? Adevărata cale ți-a fost oferită, dar dacă poți sau nu să o câștigi depinde de propria ta căutare personală” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”). Când am citit cuvinte precum „laş” și „fiare”, m-a durut inima. Fusesem exact tipul de persoană pe care Dumnezeu o dă în vileag, cineva care prețuiește trupul și nu urmărește adevărul. În îndeplinirea datoriei mele, mă răsfățasem în confortul fizic, fără să vreau să plătesc un preț pentru nimic. Întotdeauna îmi dorisem să fac sarcini ușoare și simple și reușisem să mă descurc în fiecare zi. Fusesem ca un porc: doar mâncam, beam și dormeam toată ziua, fără să am vreun gând sau să urmăresc vreun scop. Nu avusesem nicio povară sau dorință să progresez în datoria mea și întotdeauna cedasem în fața trupului meu. Asta pentru că folosisem întotdeauna otrăvurile satanice precum: „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate” și „Viața este scurtă, așa că bucură-te de ea cât poți” ca reguli de urmat în viață. Înainte de a crede în Dumnezeu, fusesem mulțumită cu starea de fapt, căutasem confortul și nu avusesem nicio ambiție. Mă gândisem că, deoarece viața este atât de scurtă, ar trebui să mă bucur de fiecare zi în această lume în loc să-mi fac viața obositoare sau grea. După ce am ajuns să cred în Dumnezeu, am păstrat în continuare această viziune în îndeplinirea datoriei mele. Când dădeam peste videoclipuri dificile, i le pasam lui Jiang Xin și căutam sarcini ușoare pentru mine. Mai târziu, când lucrările surorii s-au adunat și era sub mare presiune în datoria ei, am stat departe și am luat lucrurile ușor, nefiind dispusă să o ajut să ducă povara. Mă gândeam doar la propriul meu trup, nu la greutățile surorii sau la lucrarea bisericii. Fusesem atât de egoistă și de josnică! Reflectând la asta, mi-am dat seama că aceste otrăvuri insuflate de Satana mă făcuseră depravată și decadentă, fără nicio dorință de a progresa, și că trăiam viața unui pierde-vară. Sigur nu aveam să rezist mult timp să-mi îndeplinesc datoria cu o astfel de atitudine și, în final, urma fi dată în vileag și eliminată de Dumnezeu.

Mai târziu, am ajuns să înțeleg cerințele lui Dumnezeu pentru oameni din cuvintele Lui. Am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Să presupunem că biserica îți dă o treabă de făcut, iar tu spui: «[…] Orice slujbă îmi încredințează biserica, o voi prelua cu toată inima și puterea mea. Dacă există ceva ce nu înțeleg sau se ivește o problemă, mă voi ruga lui Dumnezeu, voi căuta adevărul, voi rezolva problemele potrivit adevărurilor-principii și voi face bine treaba. Oricare ar fi datoria mea, voi folosi tot ce am pentru a o îndeplini bine și pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Pentru orice pot realiza, voi face tot posibilul să-mi asum întreaga responsabilitate pe care o am și, cel puțin, nu mă voi împotrivi conștiinței și rațiunii mele, nu voi fi neglijent și superficial, viclean și indolent, și nici nu mă voi bucura de roadele muncii altora. Nimic din ce voi face nu va fi sub standardele conștiinței». Acesta este standardul minim al comportamentului uman, iar cel care își îndeplinește datoria în acest fel se poate califica drept persoană conștiincioasă și rezonabilă. Trebuie cel puțin să ai conștiința curată în îndeplinirea datoriei tale și să simți, măcar, că îți câștigi cele trei mese pe zi, că nu te milogești pentru ele. Acest lucru se numește simț al responsabilității. Indiferent dacă ai un calibru bun sau slab și dacă înțelegi sau nu adevărul, trebuie să ai această atitudine: «Deoarece mi s-a dat să fac această lucrare, trebuie să o tratez cu seriozitate; trebuie să o transform în preocuparea mea și să o fac bine, din toată inima și cu toată puterea mea. În ceea ce privește posibilitatea de a o face perfect, nu pot să-mi permit să ofer o garanție, dar atitudinea mea este că mă voi strădui să văd că e bine făcută și, cu siguranță, nu voi fi neglijent și superficial în acest sens. Dacă apare o problemă cu lucrarea, ar trebui să-mi asum responsabilitatea și să mă asigur că învăț ceva din asta și-mi îndeplinesc bine datoria». Aceasta este atitudinea corectă” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (8)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am dobândit o cale de practică. Dumnezeu mă înălțase ca să îndeplinesc această datorie, așa că trebuia să pun suflet ca s-o fac bine. Când mă confruntam cu dificultăți, nu puteam fi vicleană sau evazivă. Trebuia să plătesc într-adevăr un preț și să dau tot ce am mai bun pentru a-mi îndeplini datoria. Abia începusem să produc videoclipuri și nu eram pricepută la asta, așadar, privind spre viitor, trebuia să muncesc din greu pentru a-mi îmbunătăți competențele profesionale. Când dădeam peste videoclipuri dificile, trebuia să le preiau atât timp cât eram la înălțimea sarcinii sau trebuia să fac echipă cu Jiang Xin pentru a le realiza, chiar să plătesc un preț, s-o întreb despre lucrurile pe care nu le înțelegeam și să învăț puțin câte puțin. În acest fel, aveam să pot aplica în datoria mea competențele însușite.

Într-o zi, am vrut să-i pasez din nou lui Jiang Xin un videoclip dificil pe care îl realizam, dar mi-am amintit de rugăciunea mea anterioară către Dumnezeu de a mă pocăi, și mi-am dat seama că, atunci când mă confruntam cu dificultăți în realizarea acestui videoclip, voiam din nou să evit responsabilitatea. Oare mă temeam încă să plătesc un preț și să nu urmăresc progresul? Așa că m-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să-mi arate cum să mă răzvrătesc împotriva trupului și să plătesc, într-adevăr, un preț. M-am gândit și la cum spera Dumnezeu că aș putea să mă răzvrătesc împotriva trupului meu și să practic adevărul când înfruntam această dificultate și, prin realizarea de videoclipuri, să-mi îmbunătățesc competențele. Înțelegând intenția lui Dumnezeu, am căutat cu sârguință informații și am învățat câteva tehnici și, în cele din urmă, am finalizat cu succes videoclipul. Deși realizarea videoclipului a necesitat timp și efort, mi-am îmbunătățit competențele. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru îndrumarea Sa!