Dacă dorești ca în credința ta să I te supui lui Dumnezeu, cunoașterea de sine este extrem de importantă. Fără să te cunoști pe tine însuți, nu vei putea să-ți alungi firea coruptă. Intrarea în viață începe prin cunoașterea de sine. Dacă dezvălui o oarecare corupție sau faci lucruri care sunt detestabile și dureroase pentru Dumnezeu, dacă faci lucruri imbecile, atunci trebuie să reflectezi asupra ta după aceea. Cum poate reflecția să te ajute să alungi corupția? Cei care practică adevărul se gândesc așa: „Aceste lucruri care s-au întâmplat m-au dezvăluit cu adevărat. Am o fire coruptă și trebuie să accept judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu pentru a o alunga. Este minunat faptul că Dumnezeu mi-a dezvăluit firea coruptă prin intermediul acestei situații. Indiferent ce cred alți oameni despre mine sau cum mă tratează, eu trebuie să caut adevărul, să înțeleg intențiile lui Dumnezeu și să știu ce am de făcut pentru a practica adevărul.” Aceasta este atitudinea corectă, și este o atitudine de practicare a adevărului și de supunere față de Dumnezeu. Credința în Dumnezeu cere acceptarea adevărului – aceasta este atitudinea corectă. Cei care nu acceptă adevărul caută scuze și motive când apar probleme, pasând altcuiva responsabilitatea. Aceștia se plâng în permanență că alți oameni nu îi tratează bine, nu se gândesc la ei sau nu au grijă de ei. Găsesc tot soiul de raționamente. Care este rostul găsirii tuturor acestor motive? Poate înlocui practicarea adevărului de către tine? Poate înlocui supunerea ta față de Dumnezeu? Nu, nu poate. Altfel spus, indiferent ce fel de raționamente ai, chiar dacă ai plângeri mai mari decât cerul însuși, dacă nu accepți adevărul, ești terminat. Dumnezeu vrea să vadă care este atitudinea ta, în special în chestiunile legate de punerea adevărului în practică. Este folositoare lamentarea ta? Pot lamentările tale să rezolve problema unei firi corupte? Dacă te-ai plânge și ai simți că ești îndreptățit, ce ar spune asta despre tine? Ai fi dobândit adevărul? Te-ar aproba Dumnezeu? Dacă Dumnezeu zice: „Tu nu ești o persoană care practică adevărul, așa că dă-te la o parte. Te detest”, atunci nu ești terminat? Faptul că Dumnezeu spune „Te detest” te va dezvălui și va determina cine ești. De ce ar face Dumnezeu o determinare în privința ta? Deoarece nu accepți adevărul; nu accepți orchestrările și suveranitatea lui Dumnezeu. Cauți în permanență motive externe, pui mereu lucrurile în seama altor oameni. Dumnezeu te vede ca fiind lipsit de rațiune și iubire pentru adevăr; ca fiind irezonabil, încăpățânat și de neîmblânzit. Trebuie să fii dat la o parte și ignorat ca să poți reflecta la tine însuți. Scopul de a vă face să ascultați predici și părtășie despre adevăr este ca să puteți înțelege adevărul, să vă rezolvați problemele și să vă îndepărtați corupția. Este adevărul ceva despre care să turui întruna? Este ceva despre care să dai doar din gură și asta să fie tot? Este înțelegerea adevărului ceva care să funcționeze ca o ancoră spirituală care să suplinească goliciunea sufletului tău? Nu, nu îl poți folosi în acest scop. Adevărul există pentru ca tu să îți înlături firile corupte. Adevărul există pentru a-ți indica o cale și, atunci când întâmpini probleme, să poți trăi după aceste adevăruri și să urmezi calea potrivită în viață. Odată ce ai înțeles adevărul, nu vei mai acționa pe baza naturaleței, a corupției tale sau a acelor lucruri din educația ta satanică. Nu vei mai trăi după logica satanică sau după filosofiile pentru interacțiuni lumești. În schimb, vei trăi conform adevărului, vei acționa conform lui. Doar asta poate face pe placul intențiilor lui Dumnezeu. Unii oameni spun: „Nu sunt credincios de mult timp. Nu am multă experiență. Nu înțeleg adevărul, iar statura mea este mică. Așadar, nu pot practica adevărul.” Acestea sunt doar scuze concrete. Chiar dacă statura ta este mică, există adevăruri care nu te depășesc. Trebuie să practici doar cât înțelegi; trebuie să implementezi doar cât ești tu capabil. Dacă nici măcar nu practici adevărurile pe care le înțelegi, există o problemă. Indiferent cât de lung sau scurt este timpul de când ești credincios, atât timp cât ai ascultat predici câțiva ani, vei înțelege o parte din adevăr. În cazul în care cunoști multe adevăruri, dar nu pui niciunul în practică, asta te va condamna. Ce este o atitudine de supunere față de adevăr, ce este supunerea față de adevăr, cum să te supui adevărului, cum să te supui orchestrărilor lui Dumnezeu și ce atitudine ar trebui să aibă oamenii – dacă știi aceste lucruri, ar trebui să le pui în practică. Indiferent ce se întâmplă, trebuie să înveți cum să practici adevărul și să te comporți principial. Dacă nu practici adevărul, atunci acesta nu are sens pentru tine; nu e nimic altceva decât doctrină, un slogan care-ți iese din gură. Nu vei deține realitate până când nu vei fi capabil să pui adevărul în practică; abia atunci poate adevărul să devină viața ta. Când se întâmplă lucruri și tu te iei după preferința ta – gândindu-te că acea persoană se înșală, acea persoană greșește, mereu văzându-te pe tine ca având dreptate și nefiind de acord cu ceilalți, indiferent ce zic – atunci este posibil ca tu să fii fără nicio vină și lipsit de corupție? Asta se numește a fi arogant și neprihănit de sine și reprezintă o fire coruptă și mai gravă.

Cum poate fi înlăturată o fire coruptă? Primul pas este să vezi dacă te poți supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu; dacă te poți supune diverselor situații rânduite de Dumnezeu pentru tine. În vremuri liniștite, nu ai noțiuni în privința lui Dumnezeu și nu dezvălui în mod evident o fire coruptă. Așadar, simți că nu ești atât de rău și că ești o persoană capabilă să I se supună lui Dumnezeu. Dar când se întâmplă ceva, inima ta zvâcnește și ai propriile gânduri și idei. Mai ales când poți suferi și poți plăti un preț în datoria ta, simți că ești o persoană care Îl iubește pe Dumnezeu, astfel că, atunci când ești emondat pe neașteptate și cineva spune că ești încăpățânat și neprincipial în datoria ta, vei fi capabil să accepți asta? (Nu este ușor să accepți.) Ce faci dacă nu este ușor să accepți? Cum poți obține acceptarea și supunerea? Există câteva principii de practică. În primul rând, trebuie să reflectezi asupra ta și să renunți la propriile gânduri și la raționamentul tău, pentru a căuta adevărul. Ar trebui să înțelegi că propriile gânduri și raționamentul tău nu se aliniază neapărat la adevăr. Dacă ai rațiune, ar trebui să asculți mai întâi ce au alții de spus și să te gândești la asta cu atenție. Dacă ceea ce spun ei este în conformitate cu adevărul, ar trebui să accepți – este ceea ce ar trebui să facă o persoană cu rațiune. Dacă mereu crezi că propria gândire este corectă și te agăți de perspectiva ta și nu accepți ce spun alții, indiferent câtă dreptate au sau cât de mult se aliniază la adevăr ceea ce spun, atunci ești răzvrătit și irațional. Rațiunea unei ființe create este să se supună adevărului, cuvintelor lui Dumnezeu, orchestrărilor și rânduielilor Sale, să se supună la tot ceea ce vine de la Dumnezeu și la toate rânduielile de lucru ale casei Lui. În timp ce îți îndeplinești datoria, trebuie să cauți ceea ce Dumnezeu cere și ceea ce a rânduit casa Lui. Odată ce știi aceste lucruri, poți să acționezi așa cum cere Dumnezeu. Acestea sunt principiile practicării. Mai întâi, trebuie să te supui. Asta ar trebui să facă o ființă creată. Deseori, când oamenii nu se pot supune, acest lucru se întâmplă deoarece au propriul raționament, propriile scuze și pretexte. Este extrem de improbabil ca ei să se supună cu acest tip de raționament. Ce se poate face în acest caz? În primul rând, renunță la raționamentul și scuzele tale și acționează conform cerințelor casei lui Dumnezeu. Odată ce ai practicat asta pentru o perioadă, vei descoperi că atunci când îți faci datoria în conformitate cu adevărurile-principii, devii din ce în ce mai eficient în îndeplinirea ei. Devii sigur, în inima ta, că asta reprezintă supunere față de Dumnezeu, iar supunerea ta devine din ce în ce mai pură. Dar, dacă te agăți mereu de propriile noțiuni și închipuiri, dacă nu ești capabil să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, dacă te opui mereu lui Dumnezeu și mergi împotriva Lui, atunci aceasta este răzvrătire. Aceasta este o fire coruptă. Și chiar dacă nu comiți niciun rău evident, tot nu te vei fi supus nici în cea mai mică măsură și îți va lipsi orice părticică de adevăr-realitate.

Lecțiile de supunere sunt cele mai grele, dar sunt, totodată, cele mai ușoare. În ce fel sunt grele? (Oamenii au propriile idei.) Nu faptul că oamenii au idei este problema – ce persoană nu are idei? Toți oamenii au inimă și creier, toți au propriile idei. Nu aceasta este problema aici. Așadar, ce este atunci? Problema este firea coruptă a omului. Dacă nu ai avea o fire coruptă, te-ai putea supune indiferent câte idei ai avea – nu ar fi o problemă. Dacă o persoană are această rațiune și spune: „Trebuie să mă supun lui Dumnezeu în toate lucrurile. Nu voi găsi scuze și nu voi insista pe propriile idei, nu voi ajunge la un verdict personal în această chestiune”, nu-i este ușor să se supună? Dacă o persoană nu ajunge la propriile verdicte, este un semn că nu este neprihănită de sine; dacă nu insistă asupra propriilor idei, este semn că are rațiune. Dacă se poate supune, totodată, atunci a dobândit practicarea adevărului. Să nu dai verdicte proprii și să nu insiști asupra propriilor idei sunt condiții prealabile pentru a fi capabil să te supui. Dacă deții aceste două calități, îți va fi ușor să te supui și să dobândești practicarea adevărului. Astfel, înainte de a te supune, trebuie să te dotezi cu acestea și să-ți dai seama cum ar trebui să acționezi și ce ar trebui să faci pentru a avea o atitudine de practicare a adevărului. Nu este chiar atât de dificil – dar nici foarte ușor. De ce este dificil? Pentru că omul are o fire coruptă. Indiferent ce mentalitate sau ce stare ai când practici supunerea, dacă te împiedică să practici adevărul, atunci acea mentalitate sau stare provine dintr-o fire coruptă. Acesta este pur și simplu adevărul. Dacă îți înlături firea coruptă a neprihănirii de sine, aroganței, răzvrătirii, absurdității, încăpățânării, prejudecății și intransigenței, îți va fi ușor să te supui. Așadar, cum ar trebui să fie rezolvate asemenea coruperi? Trebuie să te rogi atunci când nu dorești să te supui, trebuie să reflectezi asupra ta și să te întrebi: „De ce nu sunt capabil să mă supun lui Dumnezeu? De ce insist mereu să fac lucrurile după capul meu? De ce nu pot să caut adevărul și să îl pun în practică? Care este rădăcina acestei probleme? Ar trebui să practic ascultarea față de Dumnezeu, și ar trebui să practic adevărul, nu să îmi pun în aplicare propria voință și propriile dorințe. Ar trebui să mă pot supune cuvintelor lui Dumnezeu, orchestrărilor și rânduielilor Sale. Doar asta este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu.” Obținerea unui asemenea rezultat necesită rugăciuni către Dumnezeu și căutarea adevărului. Când ai înțeles adevărul, vei fi capabil să îl pui în practică mai ușor; apoi vei putea să te răzvrătești împotriva trupului și să renunți la preocupările sale. Dacă înțelegi adevărul în inima ta, dar nu poți renunța la beneficiile trupești, la statut, vanitate și mândrie, atunci vei întâmpina dificultăți în a pune adevărul în practică. Asta deoarece, în inima ta, pui beneficiile trupești, vanitatea și mândria mai presus de orice altceva. Asta înseamnă că nu iubești adevărul – în schimb, iubești statutul și reputația. Așadar, cum ar trebui rezolvată această chestiune? Trebuie sa te rogi, să cauți adevărul și să vezi pe deplin esența lucrurilor precum statutul și reputația. Trebuie să fii mai puțin preocupat de aceste lucruri și să vezi practicarea adevărului ca fiind importantă și să o prețuiești mai presus de orice altceva. Când faci toate acestea, vei avea voința să practici adevărul. Uneori, oamenii nu pot practica adevărul. Trebuie să fie emondați și să primească judecata și mustrarea lui Dumnezeu, astfel încât esența problemei să fie pe deplin clară și să fie mai ușor să practice adevărul. De fapt, cel mai mare obstacol în practicarea adevărului intervine atunci când voința cuiva este prea mare și e mai presus de toate – altfel spus, când interesul personal este mai presus de orice altceva, când reputația și statutul cuiva sunt mai presus de toate celelalte. De aceea, asemenea oameni sunt întotdeauna încăpățânați când se întâmplă ceva și acționează în interes personal, fără nicio considerație pentru adevărurile-principii. Ei se agață în permanență de propriile idei. Ce înseamnă să te agăți de propriile idei? Înseamnă să determini: „Dacă tu vrei asta, eu vreau aia. Dacă tu vrei să fie ca tine, eu voi insista să fie ca mine.” Arată asta supunere? (Nu.) Nu este deloc căutarea adevărului, ci insistența de a acționa după bunul plac. Este o fire arogantă și o manifestare lipsită de rațiune. Dacă, într-o zi, vei putea să devii conștient că preferințele și determinările tale sunt contrare adevărului; dacă vei putea să te renegi și să te vezi cu adevărat, fără să mai crezi în tine, și apoi să ajungi treptat să nu mai faci lucrurile după bunul tău plac și să nu mai definești lucrurile orbește, dar să poți căuta adevărul, să te rogi lui Dumnezeu și să te bazezi pe El, atunci aceasta este practicarea corectă. Înainte de a confirma ce fel de practică este conformă cu adevărul, trebuie să cauți. Acesta este în mod absolut lucrul corect de făcut, este ceea ce ar trebui făcut. Dacă aștepți până ce ești emondat pentru a căuta, e o atitudine cam pasivă și probabil întârzie lucrurile. Este crucial să înveți să cauți adevărul. Care sunt beneficiile căutării adevărului? În primul rând, o persoană poate evita să își urmeze propria voință și să acționeze pripit; în al doilea rând, poate evita dezvăluirile corupției și consecințele rele; în al treilea rând, poate învăța cum să aștepte și să fie răbdătoare și poate opri greșelile să apară prin percepția clară și precisă a lucrurilor. Toate aceste lucruri pot fi dobândite prin căutarea adevărului. Când înveți să cauți adevărul în toate lucrurile, vei descoperi că nimic nu este simplu, că dacă nu ești atent și nu depui efort, vei face lucrurile într-o manieră deplorabilă. După ce te antrenezi în acest fel pentru o vreme, vei fi mai matur și mai călit când lucrurile se abat asupra ta. Atitudinea ta va fi mai temperată și mai moderată și, în loc să fii impulsiv, să îți asumi riscuri și să fii competitiv, vei fi capabil să cauți adevărul, să practici adevărul și să I te supui lui Dumnezeu. Apoi, problema dezvăluirilor firilor tale corupte va fi rezolvată. Astfel, îți va fi ușor să te supui, chiar nu este atât de dificil. Poate fi puțin dificil la început, dar poți să fii răbdător, să aștepți și să continui să cauți adevărul până când rezolvi problema. Dacă vrei să iei mereu decizii proprii atunci când ți se întâmplă lucruri și te justifici tot timpul și insiști asupra propriilor idei, acest lucru va deveni destul de problematic. Aceasta e din cauză că lucrurile asupra cărora insiști nu sunt pozitive și sunt toate în cadrul unei firi corupte. Toate aceste lucruri reprezintă dezvăluiri ale unei firi corupte și, în astfel de circumstanțe, deși s-ar putea să-ți dorești să cauți adevărul, nu vei fi capabil să-l practici și, deși s-ar putea să vrei să te rogi lui Dumnezeu, vei face lucrurile doar de formă. Dacă cineva ar avea părtășie cu tine despre adevăr și ar expune denaturările intenției tale, cum ai face o alegere? Te-ai putea supune cu ușurință adevărului? Ar fi foarte extenuant pentru tine să te supui într-un astfel de moment și nu vei fi capabil s-o faci. Te-ai răzvrăti și ai încerca să te justifici. Ai spune: „Deciziile mele sunt de dragul casei lui Dumnezeu. Nu sunt greșite. De ce încă îmi ceri să mă supun?” Vezi în ce fel ai fi incapabil să te supui? Și în afară de asta, te-ai și împotrivi; aceasta este o fărădelege deliberată! Nu este acest lucru extrem de problematic? Atunci când cineva are părtășie cu tine despre adevăr, dacă nu ești capabil să accepți adevărul și chiar ai comite cu bună știință fărădelegi, răzvrătindu-te împotriva lui Dumnezeu și opunându-te Lui, atunci ai o problemă gravă. Ești în pericol de a fi dezvăluit și eliminat de Dumnezeu.

Lecția supunerii față de Dumnezeu este într-adevăr profundă. Pare foarte dificilă atunci când începi să pătrunzi în ea, dar după ce o experimentezi pentru o vreme, nu mai pare atât de dificilă. Practicarea supunerii necesită o respectare a principiilor, iar dacă eșuezi de destule ori fără să găsești principiile, atunci înseamnă că nu ai învățat lecția și că supunerea încă este o lecție foarte dificilă de învățat pentru tine. De ce este dificilă? Deoarece sunt multe dificultăți în oamenii corupți. Oamenii au noțiuni, închipuiri și diverse firi corupte. Dacă, peste toate acestea, au și o anumită cunoaștere și capital; dacă au o diplomă universitară și calificări înalte; dacă au bani și un statut în societate și dau dovadă de superioritate în diferite aspecte, atunci aceasta este o problemă. E puțin probabil ca asemenea oameni să accepte adevărul. Să ai prea multe cunoștințe va fi o chestiune problematică, deoarece oamenii tratează cunoașterea ca pe adevărul însuși, astfel încât acea înțelegere și acceptare a adevărului devin prea solicitante. Dacă nu înțelegi adevărul și nu ai umanitate sau rațiune, atunci ești ca un arici. Aricii sunt animale înfricoșătoare pe care nimeni nu le poate deranja sau irita. Așa sunt oamenii corupți – ei nu vor accepta în niciun caz adevărul și nu I se vor supune deloc lui Dumnezeu. Inimile lor sunt pline de rău și trăiesc în totalitate conform firilor lor corupte. Drept urmare, fiecare problemă întâmpinată de oameni le aduce multe provocări, iar ei devin plini de noțiuni și închipuiri și sunt aroganți și neprihăniți de sine. Când sunt emondați sau când întâmpină o opreliște în ceea ce fac, inventează scuze, înțeleg lucrurile greșit, devin negativi și se plâng. Sunt afectați și induși în eroare de povești și argumente absurde. Acestea sunt dificultăți. Dacă oamenii reușesc să rezolve aceste dificultăți, atunci vor putea să accepte adevărul și să îl pună în practică, iar supunerea față de Dumnezeu va fi ușoară. De aceea, pentru a dobândi supunerea față de Dumnezeu, o persoană trebuie mai întâi să accepte adevărul și să îl practice, și trebuie să se supună orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Acesta este primul obstacol. Așadar, în ce constau orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu? Constau în oamenii, evenimentele și lucrurile pe care Dumnezeu le așază în jurul tău. Uneori acești oameni, aceste evenimente sau lucruri te vor emonda, alteori te vor ispiti, te vor încerca, te vor tulbura sau te vor face negativ – dar atât timp cât poți căuta adevărul pentru a rezolva probleme, vei fi capabil să înveți ceva, să dobândești statură și să ai putere să reziști. Supunerea față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu este lecția fundamentală în supunerea față de El. Orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu includ oamenii, evenimentele, lucrurile și diversele situații pe care Dumnezeu le așază în jurul tău. Așadar, cum ar trebui să reacționezi când te confrunți cu asemenea situații? Lucrul fundamental este să accepți că vin din partea lui Dumnezeu. Ce înseamnă „să accepți că vin din partea lui Dumnezeu”? Să te plângi și să te împotrivești – accepți prin asta că vin din partea lui Dumnezeu? Să cauți motive și să inventezi scuze – accepți prin asta că vin din partea lui Dumnezeu? Nu. Așadar, cum ar trebui să practici, acceptând din partea lui Dumnezeu? Când ți se întâmplă ceva, mai întâi calmează-te, caută adevărul și practică supunerea. Nu veni cu scuze sau explicații. Nu încerca să analizezi sau să speculezi cine are dreptate și cine nu, și nu analiza a cui greșeală este mai gravă și a cui este mai puțin gravă. Este analiza permanentă a acestor lucruri o atitudine de acceptare a faptului că vin din partea lui Dumnezeu? Este o atitudine de supunere față de Dumnezeu? Nu este o atitudine de supunere față de Dumnezeu sau de acceptare a faptului că vin din partea lui Dumnezeu sau de acceptare a suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Acceptarea că toate vin din partea lui Dumnezeu face parte din principiile de practicare a supunerii față de Dumnezeu. Dacă ești sigur că tot ceea ce se abate asupra ta e parte integrantă din suveranitatea lui Dumnezeu, că acele lucruri se întâmplă datorită rânduielilor și bunăvoinței lui Dumnezeu, atunci le poți accepta ca venind din partea Lui. Începe prin a nu analiza ce e bine și ce e greșit, prin a nu-ți găsi scuze, a nu le găsi altora vină, a nu despica firul în patru, a nu parcurge cauzele obiective ale celor întâmplate și a nu-ți folosi mintea umană pentru a analiza și examina lucrurile. Acestea sunt detaliile cu privire la ceea ce trebuie să faci pentru a accepta că toate vin din partea lui Dumnezeu. Și modul prin care poți practica asta este să începi cu supunerea. Chiar dacă ai noțiuni sau dacă lucrurile nu sunt clare pentru tine, supune-te. Nu începe cu scuze sau răzvrătire. Și după supunere, caută adevărul, roagă-te lui Dumnezeu și consultă-te cu El. Cum ar trebui să te rogi? Spune: „O, Dumnezeule, Tu ai orchestrat această situație pentru mine din bunăvoința Ta.” Ce semnificație are când spui acest lucru? Înseamnă că ai deja o atitudine de acceptare în inima ta și că ai recunoscut faptul că Dumnezeu a orchestrat acea situație pentru tine. Spune: „O, Dumnezeule, nu știu cum să practic în situația pe care am întâlnit-o astăzi. Te rog să mă luminezi și să mă îndrumi și să mă faci să-Ți înțeleg intenția, astfel încât să pot acționa în conformitate cu ea, să nu fiu nici răzvrătit, nici potrivnic și să nu mă bazez pe propria voință. Sunt dispus să practic adevărul și să acționez conform principiilor.” După ce te-ai rugat, vei simți pace în inimă și vei renunța în mod firesc la scuzele tale. Nu este aceasta o schimbare în mentalitatea ta? Acest lucru îți deschide calea pentru a căuta și a practica adevărul, iar singura problemă care rămâne este cum ar trebui să practici adevărul după ce l-ai înțeles. Dacă iar dezvălui răzvrătire când vine timpul să practici adevărul, trebuie să te rogi din nou lui Dumnezeu. Odată ce răzvrătirea ta a fost înlăturată, în mod firesc îți va fi ușor să practici adevărul. Când se ivesc probleme pe neașteptate, trebuie să înveți să te liniștești în fața lui Dumnezeu și să cauți adevărul. Dacă ești tulburat în mod constant de chestiuni externe, dacă starea ta este mereu schimbătoare, care este cauza? Asta se întâmplă pentru că nu înțelegi adevărul și deoarece firea ta coruptă te conduce – nu te poți abține. În astfel de vremuri, trebuie să reflectezi asupra ta și să găsești problema din tine. Caută cuvintele relevante ale lui Dumnezeu și vezi ce dau ele în vileag. Apoi, ascultă slujbe și părtășii sau imnuri ale cuvintelor lui Dumnezeu. Privește-ți propria stare în lumina acestor cuvinte. Așa poți vedea ce probleme sunt în interiorul tău, iar dobândirea clarității asupra acestor probleme le va face mai ușor de gestionat. Indiferent ce probleme au ceilalți oameni care te tulbură, nu le da atenție. Concentrează-te asupra auto-reflecției. Nu face din țânțar armăsar, susținând că Dumnezeu te încearcă. Asta nu are nimic de-a face cu El. Ființele umane corupte sunt complet lipsite de cunoaștere de sine și sunt cele mai pricepute să se înfrumusețeze. Nu deveni excesiv de sensibil. Dacă tu determini că aceasta este o încercare din partea lui Dumnezeu, atunci trebuie să reflectezi și mai mult asupra propriilor probleme; dacă nu-ți îndepărtezi complet firea coruptă, ea va continua să te facă de râs. Atunci, care este soluția? Trebuie să te rogi: „Dumnezeule, sunt atât de încăpățânat și arogant! Mă gândesc în permanență cum să am grijă de cele trupești. Sunt prea răzvrătit! Te rog, disciplinează-mă.” După rugăciune, te vei simți un pic îngrijorat. „Dacă Dumnezeu mă disciplinează cu adevărat? Nu, trebuie să mă rog și să devin hotărât; indiferent de modul în care Dumnezeu mă disciplinează, chiar dacă El mă face să mă îmbolnăvesc sau să mor, tot mă voi supune Lui.” Odată ce ai terminat această rugăciune, vei deveni puternic în forul tău interior, și starea ta va fi diferită. Cum te vei simți? Vei gândi: „După toți acești ani de credință, este prima dată când experimentez o încercare de la Dumnezeu. Mâna Lui s-a coborât asupra mea și simt că El este foarte aproape de mine. Dumnezeu mă conduce personal, rânduind personal acest tip de încercare pentru a mă instrui, purifica, permițându-mi să învăț o lecție și să dobândesc adevărul prin asta. Dumnezeu mă iubește atât de mult!” Nu sunt acestea luminarea și iluminarea lui Dumnezeu? În acest moment nu ai deja o oarecare statură? (Ba da.) Chiar este o înțelegere realistă. S-ar putea să te întrebi în sinea ta: „Fiindcă Dumnezeu mă încearcă, ce fel de atitudine ar trebui să am? Ce ar trebui să fac ca să Îl mulțumesc pe Dumnezeu?” Când gândești așa și când cauți în acest mod, vei dobândi supunere în scurt timp. Vei înceta să-ți mai susții cauza și îți vei spune: „Dacă nu mă supun, ci mă cert mereu, dacă mereu caut motive la alte persoane sau în circumstanțe obiective, găsind scuze și analizând ce e bine și ce e greșit, atunci nici măcar nu sunt uman. Sunt o fiară, nici măcar la nivelul porcilor!” Apoi, te vei simți vinovat și neliniștit. Te vei gândi: „Trebuie să mă supun lui Dumnezeu de îndată. El este de partea mea și acesta este modul în care mă îndrumă. S-a zis adesea că asta este bunăvoința lui Dumnezeu – azi i-am simțit gustul. Intenția lui Dumnezeu este ca eu să învăț o lecție, să mă schimb, nu să rămân blocat între corect și greșit. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu pentru mine, judecata și mustrarea Lui, hrana și îndrumarea Lui. Dumnezeu mă iubește atât de mult, iar dragostea Lui este adevărată!” Vei fi mișcat în inima ta. De ce vei fi mișcat? Fiindcă acum înțelegi intenția lui Dumnezeu; ai experimentat personal iubirea Lui; ai dobândit experiență din căutarea continuă a adevărului de-a lungul acestor zile. Mai pot oamenii să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu în timp ce experimentează asta? Da, mai poate exista răzvrătire. Deoarece oamenii au firi corupte și apar constant tot felul de gânduri corupte și absurde, ei se gândesc în permanență: „Dumnezeu mă încearcă, așadar voi muri? Dacă Dumnezeu chiar mă disciplinează, mă va îmbolnăvi grav? Sunt speriat!” De unde provine frica? Provine din lipsa de credință în suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, din a nu dori să îngădui orchestrările Sale și din îngrijorarea: „Ce se va întâmpla dacă mor? Chiar nu știu în ce situație mă aflu!” Oamenii au prea puțină credință în Dumnezeu. Câtă credință au oamenii în asemenea momente? Zero! Dacă cineva doar își dorește să scape din mâinile lui Dumnezeu, atunci trădarea față de Dumnezeu este absolută. Când lucrurile ajung aici, oamenii vor să scape; nu acceptă ceea ce se întâmplă. Atunci, ce poate fi făcut? Nu poți pur și simplu să spui: „Mă pot supune, sunt oarecum mișcat. Pot simți harul lui Dumnezeu și faptul că El mi-a purtat de grijă. Este de ajuns și sunt mulțumit.” Dar nu este de ajuns. Trebuie să mergi mai departe, trebuie să continui să cauți. Gândește-te: „Cum și-a căpătat Iov credința? În ce măsură a putut el să se supună? De ce sunt atât de speriat? De unde vine frica mea? Este din cauza faptului că am prea puțină credință în Dumnezeu. Nu cred că sunt cel mai fericit și cel mai în siguranță în mâinile lui Dumnezeu; că Dumnezeu este refugiul meu. Nu cred aceste lucruri. Sunt o persoană atât de înșelătoare, atât de ticăloasă! Am recunoscut că Dumnezeu mă încearcă prin asta, iar o încercare nu înseamnă că viața îmi va fi luată. El nu se joacă cu mine și nici nu mă dezvăluie intenționat. Este doar o încercare, menită să îmi curețe firea coruptă. Tot nu sunt capabil să am adevărată credință în Dumnezeu, să mă încred pe deplin în El și să mă las pe mâinile Lui. Sunt atât de ticălos și vinovat de cele mai oribile lucruri! Nu merit această considerație din partea lui Dumnezeu. Nu merit grija lui Dumnezeu.” Ce poți face după aceea? Trebuie să te rogi și să cauți adevărul de la Dumnezeu; să emondezi răzvrătirea și motivele tale. Înțelegi adevărul în această măsură, dar tot nu ai încredere în Dumnezeu, nici nu îndrăznești să te lași pe mâinile Lui. Ce este asta? Este trădare. Din cauza înșelăciunii, aroganței, suspiciunii și a ticăloșiei tale, îți lipsește încrederea în Dumnezeu. De aici provine frica. Care este sensul fricii? Este lipsa încrederii în Dumnezeu. Înseamnă să fii îngrijorat în permanență: „Dacă mă supun îndrumării lui Dumnezeu, mă va da El pe mâna Satanei și mă va lăsa să mor?” Ce fel de gând este acesta? Nu este lipsit de sens? De ce ar crede cineva asta despre Dumnezeu? Fără adevăr, oamenii nu pot vedea nimic clar, ci tot timpul Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu și speculează în privința Sa. Rezolvarea acestei probleme necesită ca o persoană să înțeleagă adevărul. Doar prin înțelegerea adevărului pot oamenii vorbi rațional, în felul în care ar trebui să o facă o ființă omenească. În ciuda faptului că ai simțit grija și protecția lui Dumnezeu, că te-ai bucurat de sentimentul de pace și bucurie dat de Dumnezeu și a faptului că te simți foarte în siguranță, tot eziți să te lași pe mâinile lui Dumnezeu. Tot îți este teamă. Nu este asta răzvrătire? Care este denaturarea din această răzvrătire? De ce anume este controlată? De înșelăciune și aroganță. Nu este aceasta o natură cu adevărat demonică? Dacă cineva are o natură demonică, atunci are o fire satanică. Cum poate fi rezolvată această problemă? E nevoie ca oamenii să caute adevărul. Dacă oamenii nu iubesc adevărul, dacă nu îl caută, indiferent câtă corupție dezvăluie, firea lor coruptă nu poate fi niciodată înlăturată. Acest tip de persoană nu va dobândi cu ușurință mântuirea.

Când se caută adevărul pentru a înlătura o fire coruptă, ce fel de rezultate sunt necesare pentru a considera problema ca fiind rezolvată? Unii oameni sunt foarte conștienți că o anumită situație reprezintă o încercare de la Dumnezeu, dar nu sunt dispuși să se lase pe mâinile Lui. Ei simt că nu se pot baza pe Dumnezeu sau că nu se poate avea încredere în El. Nu numai că nu îndrăznesc să se bizuie pe Dumnezeu, dar le este teamă de aceste situații. Când lucrurile ajung în acel punct, cu ce adevăruri ar trebui să se doteze? Cum ar trebui să urmărească? Și cât de mult trebuie să urmărească pentru ca ei să fie curățiți, să atingă supunerea completă și să pășească pe calea temerii de Dumnezeu și a feririi de rău? Toate acestea au legătură cu adevărul supunerii. În acest moment, chiar nu ai niciun fel de cunoaștere a lui Dumnezeu și nu ai cum să ai credință autentică. Fără credință autentică, cu ce adevăruri ale viziunilor trebuie să fii dotat ca să poți să te eliberezi complet de îndoială, suspiciune, înțelegere greșită și împotrivire față de Dumnezeu și să te supui în mod absolut? Cu ce adevăruri ar trebui să fii dotat ca să rezolvi aceste probleme și să te eliberezi complet de denaturare, de cerințe și alegeri personale? Acesta este un lucru care nu vă este încă clar. Gândiți-vă puțin – ce fel de urmărire este necesară pentru a atinge supunerea absolută față de Dumnezeu? Trebuie să deții anumite adevăruri. Când ai dobândit adevărul ca viață a ta, aceea îți va fi statura. Acestea vor fi baza și temelia pe care poți dobândi supunerea. Poți atinge supunerea completă cu aceste adevăruri. Așadar, cu ce adevăruri ai nevoie să te dotezi? (Trebuie să urmărim cunoașterea lui Dumnezeu.) Asta e o parte. În afară de asta, oamenii înșiși au nevoie de o oarecare cooperare, de anumite practici. Vă amintiți ce a spus Petru? („Chiar dacă Dumnezeu S-ar juca cu oamenii ca și cum ar fi jucării, ce nemulțumire ar avea oamenii?”) Este vorba despre supunere. Dacă experimentezi lucrurile în acest mod, vei afla treptat adevărul și vei obține rezultate în mod firesc. În primul rând, ai nevoie de o atitudine de supunere față de Dumnezeu și de adevăr. Nu te preocupa de felul în care Dumnezeu privește spre tine, de atitudinea și tonul glasului Său față de tine, fie că El este sau nu scârbit de tine și indiferent dacă El te va dezvălui sau nu. Începe prin a-ți rezolva propriile probleme și dificultăți. Pot oamenii obișnuiți să îndeplinească ușor cele spuse de Petru? (Nu e ușor.) Ce experiențe a avut și ce realități a deținut de i-au permis să spună asta? (El a crezut pe deplin că, indiferent cum tratează Dumnezeu omul, este pentru a-l mântui și nu reprezintă nimic altceva decât iubire. De aceea el a fost fericit să se supună.) Petru a zis: „Chiar dacă Dumnezeu S-ar juca cu oamenii ca și cum ar fi jucării”, iar tu ai zis „indiferent cum tratează Dumnezeu omul”. Te consideri o ființă creată, un adept al lui Dumnezeu și un membru al casei Sale. Așadar, există vreo diferență între cele două? Da, există. E un decalaj! Unde se află decalajul dintre o jucărie și un om? O jucărie nu reprezintă nimic – este o netrebnică jalnică, lipsită de orice valoare. Poți să o numești jucărie sau fiară – cam așa ceva. Dar cum este o persoană? O persoană are gânduri și un creier; este capabilă să vorbească și să facă lucruri, și poate face activități umane normale. În comparație cu o jucărie, există o diferență în valoarea și statutul unui om? Dacă te consideri om și nu jucărie, nu ai atunci cerințe în privința felului în care te tratează Dumnezeu? Care sunt cerințele tale față de Dumnezeu? (Să mă trateze ca pe un om.) Cum ar trebui Dumnezeu să te trateze ca pe un om? Dacă Dumnezeu ți-ar împărtăși cerințele pe care le are față de umanitate și ți-ar cere să le îndeplinești, ai fi capabil să faci asta? Dacă Dumnezeu ar exprima adevărul și ți-ar cere să aderi la el, ai fi capabil să faci asta? Dacă Dumnezeu ți-ar cere să I te supui și să Îl iubești, ai putea să o faci? Iar dacă nu poți să faci nimic din toate acestea, atunci cum ar putea să te trateze Dumnezeu ca pe un om? Dacă nu ai niciun fel de conștiință sau rațiune și nu poți face lucrurile pe care ar trebui să le facă un om, atunci cum ar putea să te trateze Dumnezeu ca pe un om? Dacă oamenii doar acționează nechibzuit, refuzând să accepte adevărul și chiar judecându-L și condamnându-L pe Dumnezeu, devenind dușmanii Lui, au ei umanitate? Ar trata Dumnezeu o asemenea persoană ca fiind umană? I-ar trata pe satane și pe diavoli ca fiind umani? Să fii considerat om sau să fii considerat jucărie este o chestiune de diferențe în atitudine și tratament. Dacă ești considerat om, ce fel de tratament vei cere? Să fii respectat, să fii consultat, să se țină cont de sentimentele tale, să ți se dea în mod adecvat spațiu și libertate și ca demnitatea și reputația ta să fie luate în considerare. Așa sunt tratate ființele umane. Dar cum rămâne cu jucăriile? (Acestea nu reprezintă nimic. Pot fi aruncate de colo-colo.) (Le poți folosi când dorești și poți scăpa de ele când nu le vrei.) Acesta este un lucru potrivit de spus. Asta aveți de spus despre tratamentul jucăriilor, așadar cum puteți descrie tratarea unei ființe umane ca pe o jucărie? (O folosești când ai nevoie de ea și o ignori pur și simplu când nu ai.) O tratezi fără niciun fel de respect și nu este nevoie să îi protejezi drepturile. Nu îi dai niciun drept, nicio autonomie sau libertate de alegere. Nu este nevoie să te consulți cu ea, să ții cont de onoarea ei sau orice altceva de genul ăsta. Poți fi drăguț cu ea când te simți bine, dar poți da cu piciorul în ea când nu te simți bine. Aceasta este atitudinea față de o jucărie. Dacă Dumnezeu ar trata oamenii ca pe jucării, cum s-ar simți aceștia? Ar mai simți că Dumnezeu este adorabil? (Nu.) Dar Petru a putut să Îl laude pe Dumnezeu. Ce adevăruri-realități deținea el de i-au permis să dobândească supunere până în punctul morții? Dumnezeu nu a tratat de fapt omul ca pe o jucărie. Dar când înțelegerea lui Petru a ajuns la acest nivel, el s-a gândit: „Dacă Dumnezeu m-ar trata în acest fel, tot ar trebui să mă supun. Dacă Dumnezeu m-ar trata ca pe o jucărie, cum aș putea să nu fiu dispus și dornic?” Petru a dobândit această disponibilitate, această bunăvoință. La ce se referă a fi „dispus și dornic”? (La a se lăsa la mila orchestrărilor lui Dumnezeu și supunerea absolută în fața lor.) Acesta este adevărul supunerii. Să te dea pe mâna Satanei nu ar fi modul de a trata o jucărie? Ai fi izgonit când nu ești dorit, predat Satanei ca acesta să poată să te ispitească și să te facă de râs. Care a fost atitudinea lui Petru? A avut el vreo plângere? S-a plâns lui Dumnezeu? L-a blestemat pe Dumnezeu? S-a întors către Satana? (Nu.) Asta se numește supunere. Nu a avut plângeri, nu a manifestat negativitate sau împotrivire. Nu a fost înlăturată firea lui coruptă? A fost în perfectă armonie cu Dumnezeu. Nu era o chestiune de trădare sau netrădare față de Dumnezeu. Era o chestiune de: „Indiferent unde mă pune Dumnezeu, inima mea Îl va avea pe Dumnezeu; indiferent unde mă pune Dumnezeu, eu voi fi cel care Îi aparține Lui. Chiar dacă mă transformă în cenușă, eu tot lui Dumnezeu Îi voi aparține. Nu mă voi întoarce niciodată către Satana.” El a putut să atingă acest nivel de supunere. E ușor să spui asta, dar este dificil să o faci. Trebuie să te dotezi cu adevărul o anumită perioadă de timp, până ce vezi toate acestea în totalitate și cu claritate, apoi punerea adevărului în practică va fi mult mai ușoară. Nu ți se cere să ai o cunoaștere absolută în privința lui Dumnezeu și nici nu este necesar ca Dumnezeu să îți dezvăluie ceva în mod special. Dacă poți avea atitudinea potrivită și acest fel de supunere, asta va fi de ajuns. Nu ar trebui să ai niciun fel de cereri privitoare la tratamentul lui Dumnezeu față de tine sau să Îi ceri să îți dea criterii exacte. Chiar dacă un lucru este în conformitate cu adevărul și este ceva ce Creatorul ar trebui să aibă, nu ar trebui să-l ceri. Ar trebui să spui: „Dumnezeule, este bine oricum mă tratezi. Îmi poți aduce moartea; mă poți trimite în iad. Oricum M-ai trata este bine. Chiar dacă mă dai pe mâna Satanei, Dumnezeu tot va fi Dumnezeul meu, iar eu tot voi fi ființa creată a lui Dumnezeu. Niciodată nu mă voi lepăda de Tine.” Cu această atitudine, deții realitatea supunerii. „Chiar dacă Dumnezeu S-ar juca cu oamenii ca și cum ar fi jucării, ce nemulțumire ar avea oamenii?” Această afirmație pe care Petru a putut să o facă este atât de importantă pentru voi toți. Aceasta a fost supunerea lui Petru. Dacă te gândești la această afirmație în mod constant și dobândești o înțelegere și experiență adevărată a ei, atunci îți va fi mult mai ușor să te supui lui Dumnezeu. Aspectele în care oamenii se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu sunt aspectele în care ei sunt cei mai iraționali. Când oamenii nu și-au îndeplinit bine datoria, când nu au făcut nicio muncă reală, atunci se comportă mai bine și simt că nu au dreptul să discute în contradictoriu sau să I se împotrivească lui Dumnezeu. Dar de îndată ce au făcut un pic de lucrare sau au muncit puțin, ei simt că au un anumit capital. Vor să discute în contradictoriu cu Dumnezeu și vor binecuvântările Sale. Asta poate deveni problematic. Rațiunea lor este anormală – nu-i așa că este infam? Atât de jalnici sunt oamenii fără adevărul-realitate. Poate fi cineva în ordine dacă nu este dotat cu adevărul? Firile corupte nu pot fi alungate fără acceptarea adevărului; conștiința și rațiunea unei persoane sunt anormale dacă ea nu este dotată cu adevărul. Poate că înțelege o oarecare doctrină și spune lucruri precum: „Sunt o ființă creată și ar trebui să mă supun lui Dumnezeu. Aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o am.” Ar putea înțelege asta în cuvinte și striga lozinci, dar când se întâmplă ceva cu adevărat, nu poate accepta sau nu se poate supune, chiar dacă este perfect conștientă că acel lucru a fost orchestrat de către Dumnezeu. De ce? Deoarece oamenii sunt răzvrătiți, firea lor coruptă nu este înlăturată, iar ei sunt absolut capabili să Îl trădeze pe Dumnezeu. Asta este realitatea situației. Dacă oamenii nu sunt dotați cu suficient adevăr, viețile lor vor fi chiar atât de jalnice. Cei care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, care sunt incapabili să I se supună sau să accepte orchestrările și rânduielile Sale nu sunt și ei credincioși în Dumnezeu? De ce nu se pot supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu? Deoarece ei nu acceptă adevărul sau nu cred în el. Nu este acesta un fapt? (Ba da.) Unii oameni spun despre o persoană anume: „Este arogantă și neprihănită de sine. Când apare ceva, este mereu potrivnică. Întotdeauna inventează scuze și despică firul în patru. Nu crede în existența lui Dumnezeu sau în orchestrările și rânduielile Sale, așa că nu I se poate supune lui Dumnezeu.” Însă pe de altă parte, el crede că acestea sunt orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu; că aceasta este o situație pregătită de Dumnezeu pentru el; că Dumnezeu dorește să îl curețe și să îl facă să dobândească adevărul prin asta. Ar putea atunci să se supună? Ar putea atunci să nu mai fie răzvrătit și să se abțină de la a-L trăda pe Dumnezeu? Ar putea oare să accepte acest lucru din partea lui Dumnezeu? Nu, nu ar putea. De ce nu? Deoarece omul nu deține aceste adevăruri-realități. Statura voastră din prezent este prea mică. Așa că, deocamdată, Dumnezeu nu vă încearcă. Acesta este motivul de bază. Deoarece de îndată ce ați fi încercați, v-ați dezvălui adevăratul sine și ați fi eliminați, iar Satana ar râde. Nu este aceasta realitatea? Statura voastră este prea mică acum. Puteți să discutați despre doctrină și să recitați lozinci, și sunteți capabili să vedeți clar problemele altora, dar nu vă cunoașteți propria stare; nu sunteți lămuriți în această privință. V-ar încerca Dumnezeu, cu această stare și statură? Nu a venit încă timpul pentru ca lucrarea de desăvârșire să fie făcută asupra voastră; nu sunteți dotați pentru ea.

Supunerea față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu reprezintă lecția elementară cu care se confruntă fiecare adept al lui Dumnezeu. Este, de asemenea, cea mai profundă lecție. Gradul în care poți să I te supui lui Dumnezeu determină mărimea staturii tale și cât de mare este credința ta – aceste lucruri sunt întrepătrunse. Cu ce adevăruri trebuie să fii dotat pentru a atinge supunerea absolută? În primul rând nu poți emite cereri către Dumnezeu – acesta este un adevăr. Cum poți implementa acest adevăr? Atunci când emiți o cerere către Dumnezeu, folosește acest adevăr pentru a chibzui și a reflecta asupra ta. „Ce fel de cereri am către Dumnezeu? Sunt acestea în conformitate cu adevărul? Sunt rezonabile? De unde au provenit? Au provenit din propriile mele închipuiri sau sunt gânduri date mie de către Satana?” De fapt nu reprezintă niciunul dintre aceste lucruri. Aceste idei sunt emanate de firile corupte ale oamenilor. Trebuie să diseci motivele și dorințele din spatele acestor cereri nerezonabile și să vezi dacă se potrivesc sau nu cu rațiunea umanității normale. Ce ar trebui să urmărești? Dacă ești o persoană care iubește adevărul, ar trebui să urmărești să fii un adept, precum Petru. El a zis: „Dacă Dumnezeu m-ar trata ca pe o jucărie, cum aș putea să nu fiu dispus și dornic?” Unii oameni nu înțeleg ceea ce a zis Petru. Ei întreabă: „Când a tratat Dumnezeu vreodată oamenii ca pe jucării și ne-a dat pe mâna Satanei? Eu nu am văzut asta. Dumnezeu a fost minunat cu mine, atât de milostiv. Dumnezeu nu este acel tip de Dumnezeu. El nu ar putea să iubească oamenii mai mult decât o face, așa că de ce i-ar trata ca pe jucării? Asta nu se potrivește cu adevărul. Este o înțelegere greșită în privința lui Dumnezeu și nu o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu.” Dar de unde au venit cuvintele lui Petru? (Au venit din cunoașterea lui asupra lui Dumnezeu, dobândită după ce a trecut prin tot soiul de încercări.) Petru a trecut prin multe încercări și rafinări. El a lăsat la o parte toate cererile, planurile și dorințele personale și nu I-a cerut lui Dumnezeu să facă nimic. Nu avea propriile gânduri, astfel încât s-a predat complet. El s-a gândit: „Dumnezeu poate face orice vrea. Mă poate face să trec prin încercări, mă poate certa, mă poate judeca sau mustra. Poate crea situații pentru a mă emonda, mă poate căli, mă poate arunca în groapa cu lei sau în vizuina lupilor. Indiferent ce face Dumnezeu este corect, iar eu mă voi supune la orice. Orice face Dumnezeu reprezintă adevărul. Nu voi avea niciun fel de plângeri sau alegeri.” Nu este aceasta supunere absolută? Oamenii se gândesc uneori: „Tot ceea ce face Dumnezeu este adevărul, atunci de ce nu am descoperit niciun fel de adevăr în acest lucru făcut de Dumnezeu? Se pare că până și Dumnezeu face uneori lucruri care nu sunt în concordanță cu adevărul. Și Dumnezeu greșește uneori. Dar orice ar fi, Dumnezeu este Dumnezeu, mă voi supune!” Este acest tip de supunere una absolută? (Nu.) Aceasta este o supunere selectivă; nu este o supunere adevărată. Este contrară gândirii lui Petru în această privință. Fiind tratat ca o jucărie, nu este nevoie să ți se explice motivul sau să ți se pară corect și rezonabil. Tu poți fi tratat în orice fel; nu este nevoie ca lucrurile să fie discutate cu tine sau să-ți fie explicate faptele și motivele. Dacă lucrurile nu s-ar putea desfășura fără aprobarea ta, atunci ai mai fi tratat ca o jucărie? Nu – asta ți-ar conferi drepturi și libertăți umane depline și respect total. Ar însemna să fii tratat ca o ființă umană, nu ca o jucărie. Ce este o jucărie? (Este ceva care nu are autonomie și drepturi.) Dar este doar ceva fără drepturi? Cum pot fi implementate cuvintele lui Petru? De exemplu, să zicem că tu ai căutat o vreme despre un subiect anume, dar tot nu ai înțeles intenția lui Dumnezeu. Sau să zicem că tu crezi în Dumnezeu de peste 20 de ani și tot nu știi despre ce este vorba. Nu ar trebui să te supui în acest caz? Trebuie să te supui. Și pe ce se bazează această supunere? Se bazează pe ceea ce a spus Petru: „Dacă Dumnezeu m-ar trata ca pe o jucărie, cum aș putea să nu fiu dispus și dornic?” Dacă Îl abordezi mereu pe Dumnezeu conform noțiunilor și închipuirilor omului și le folosești pentru a măsura tot ceea ce face Dumnezeu, pentru a măsura cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, nu înseamnă acest lucru că-L îngrădești pe Dumnezeu, nu înseamnă că te împotrivești Lui? Ar putea tot ceea ce face Dumnezeu să se potrivească cu noțiunile și închipuirile omului? Și dacă nu se potrivește, tu, ca urmare, nu accepți sau nu asculți? În astfel de momente, cum ar trebui să cauți adevărul? Cum ar trebui să-L urmezi pe Dumnezeu? Acest lucru implică adevărul; un răspuns ar trebui căutat în cuvintele lui Dumnezeu. Când cred în Dumnezeu, oamenii ar trebui să se limiteze la locul unei ființe create. Indiferent de moment, indiferent dacă Dumnezeu este ascuns de tine sau ți S-a arătat, indiferent dacă poți să simți sau nu iubirea lui Dumnezeu, trebuie să știi care-ți sunt responsabilitățile, obligațiile și îndatoririle – trebuie să înțelegi aceste adevăruri cu privire la practicare. În caz că încă te agăți de noțiunile tale, spunând: „Dacă pot vedea clar că această chestiune este în concordanță cu adevărul și în conformitate cu gândurile mele, atunci mă voi supune; dacă nu îmi este clar și nu pot confirma că acestea sunt acțiunile lui Dumnezeu, atunci voi aștepta mai întâi un timp și mă voi supune odată ce sunt sigur că acest lucru a fost făcut de Dumnezeu”, atunci ești tu o persoană care se supune lui Dumnezeu? Nu ești. Aceasta este o supunere condiționată, nu o supunere deplină, absolută. Lucrarea lui Dumnezeu nu e în acord cu noțiunile și închipuirile umane; întruparea nu e în acord cu noțiunile și închipuirile umane, și, în special, judecata și mustrarea. Majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți reale în a accepta asta și a se supune. Dacă nu te poți supune lucrării lui Dumnezeu, atunci cum îți poți îndeplini datoria de ființă creată? Pur și simplu nu este posibil. Care este datoria de ființă creată? (Să ocupăm poziția de ființe create, să acceptăm însărcinarea dată de Dumnezeu și să ne supunem rânduielilor Sale.) Exact, asta este baza ei. Atunci nu este ușor să rezolvi această problemă? Să stai în locul unei ființe create și să te supui Creatorului, Dumnezeul tău – acesta este lucrul pe care orice ființă creată ar trebui să îl susțină. Sunt multe adevăruri pe care nu le înțelegi sau de care nu știi. Nu poți pătrunde intențiile lui Dumnezeu, așa că nu vei accepta adevărurile și nici nu te vei supune lor – așa este? De exemplu, nu înțelegi unele profeții, așa că nu le recunoști ca fiind cuvintele lui Dumnezeu? Nu poți nega asta. Acele cuvinte vor fi mereu cuvinte de la Dumnezeu și ele conțin adevărul. Chiar dacă tu nu le înțelegi, ele sunt tot cuvintele lui Dumnezeu. Dacă unele cuvinte ale lui Dumnezeu nu au fost împlinite, înseamnă asta că nu sunt cuvintele lui Dumnezeu, că nu sunt adevărul? În cazul în care spui: „Dacă acest lucru nu a fost împlinit, atunci probabil nu reprezintă cuvintele lui Dumnezeu. Probabil a fost denaturat”, ce fel de atitudine este asta? Aceasta este o atitudine de răzvrătire. Trebuie să ai rațiune. Ce este rațiunea? Pe ce se bazează faptul de a avea rațiune? Se bazează pe ocuparea poziției de ființă creată și pe supunerea față de Creator, Dumnezeul tău. Acesta este adevărul; un adevăr etern și imuabil. Supunerea față de Dumnezeu trebuie să se bazeze pe cunoașterea sau înțelegerea ta în privința intențiilor Sale sau pe faptul că Dumnezeu ți-a arătat sau nu intențiile Lui? Trebuie să se bazeze pe toate acestea? (Nu.) Atunci pe ce se bazează? Se bazează pe adevărul supunerii. Ce este adevărul supunerii? (A ocupa poziția de ființă creată și a te supune Creatorului.) Acesta este adevărul supunerii. Atunci, este nevoie să analizezi ce e bine și ce e greșit? Trebuie să reflectezi dacă Dumnezeu a făcut ce e bine sau nu ca să atingi supunerea absolută? Trebuie ca Dumnezeu să explice clar și pe îndelete acest aspect al adevărului pentru ca tu să te supui? (Nu, nu trebuie.) Indiferent ce face Dumnezeu, tu trebuie să practici adevărul supunerii – asta este de ajuns. Unii oameni sunt incredibil de combativi și agită în permanență lucrurile. Ei se gândesc mereu: „Nu este Dumnezeu adevărul? Nu este Dumnezeu Creatorul? De ce unele lucruri pe care le face Dumnezeu nu au sens pentru mine? De ce nu îmi explică Dumnezeu clar lucrurile? Dacă El nu a explicat, atunci cum pot pune eu în practică? Oare motivul pentru care nu mă pot supune nu este acela că nu îi pot găsi un sens? Nu voi avea puterea de a mă supune dacă nu pot înțelege!” Nu este aceasta răzvrătire? Ai nevoie de această putere pentru a te supune? Nu, nu ai. Ai nevoie doar de un simplu tip de raționalitate, iar acesta este: „Mă voi supune la orice vine de la Dumnezeu. Când cuvintele lui Dumnezeu sunt împlinite, mă voi supune și Îl voi lăuda pe Dumnezeu; când cuvintele lui Dumnezeu nu sunt împlinite, acestea sunt în continuare cuvintele Lui și nu vor deveni cuvinte umane doar pentru că nu au fost împlinite. Trebuie doar să mă supun, fără să judec. Dumnezeu va fi mereu Dumnezeul meu.” Așa îți ocupi locul de ființă creată. Cu acest tip de rațiune, cu aceste adevăruri-realități, când vei simți că oamenii sunt doar jucării sau furnici în ochii lui Dumnezeu, tot te vei simți supărat? Te vei simți inferior? (Nu.) Acum nu te vei simți inferior deoarece Dumnezeu te tratează ca pe un om, și tu încă ai statut în fața Lui. Dumnezeu te-a ridicat. De aceea nu te simți inferior. Dacă Dumnezeu nu te-ar fi ridicat, dacă te-ar fi emondat și te-ar fi disciplinat în permanență, te-ai fi simțit nefericit din cauza asta. A se simți nefericit în felul acesta este o problemă care trebuie rezolvată. Deseori, oamenii se simt așa deoarece au prea multe dificultăți în sinea lor; întotdeauna au cereri către Dumnezeu și se gândesc în permanență: „Trebuie să mă tratezi ca pe o ființă umană. Trebuie să mă respecți și să mă apreciezi, să te gândești la mine și să îmi înțelegi slăbiciunile. Trebuie să fii tolerant. Statura mea este mică și îmi lipsește pătrunderea. Nu am mai făcut acest gen de lucrare.” Ei au mereu o grămadă uriașă de scuze și niciun fel de supunere. După părtășia de azi despre adevărul supunerii, măcar sunt aceste scuze motive reale? Nicio scuză nu este un motiv real. Responsabilitatea, obligația și datoria ta este să te supui.

Oamenilor le este ușor să se supună când nu au niciun fel de probleme. Dar când apare o problemă, nu mai sunt capabili să se supună. Ce poate fi făcut în acest caz? Este necesar să te rogi și să cauți adevărul pentru a rezolva această dificultate. De la cineva care se simte ca o persoană nobilă care a fost înălțată de către Dumnezeu până la a simți că este o jucărie decăzută care nu are niciun merit în ochii lui Dumnezeu, devenind un nimic, o nenorocită inutilă și a fi capabilă să I se supună bucuroasă lui Dumnezeu și neavând niciun fel de cereri de la El – cât timp este necesar pentru a atinge un asemenea grad de experiență? (În ultimii lui șapte ani, Petru a trecut prin sute de încercări. Dacă cineva nu urmărește adevărul, atunci nu va realiza asta indiferent de câți ani de credință are.) Nu are legătură cu numărul de ani de credință – mai degrabă, depinde de căutarea adevărului și de abilitatea de a-l folosi pentru a rezolva problema firii corupte. Totul ține de ceea ce urmărești. Unii oameni nu urmăresc altceva decât reputația și statutul, dorind mereu să se afișeze și să iasă în evidență. Aceștia se prăbușesc când întâmpină cel mai mic obstacol sau eșec, devin negativi și paralizați. Unora le place să profite pe nedrept, dar nu iubesc adevărul; sunt fericiți când profită pe socoteala altora și nu sunt triști sau deranjați dacă nu au dobândit adevărul. Unii sunt apatici în credința lor dacă nu au niciun fel de statut și sunt mai energici decât oricine altcineva odată ce au acel statut; atunci nu se simt niciodată negativi și sunt fericiți să lucreze până la epuizare. Doar că nu dau nicio atenție practicării adevărului sau faptului de a face lucrurile conform principiilor, și, drept rezultat, încă le lipsește mărturia bazată pe experiență după mulți ani de credință. Sunt invidioși și regretă când îi văd pe alții care sunt credincioși de doar câțiva ani și au o mărturie minunată bazată pe experiență, dar după ce trece acest sentiment, tot nu vor să urmărească adevărul. Dacă cineva nu se concentrează să aspire la adevăr, dacă nu folosește adevărul pentru a rezolva problemele, atunci, indiferent de câți ani de credință are, nu îi folosesc la nimic. Aceia care nu urmăresc adevărul nu vor putea fi niciodată desăvârșiți de Dumnezeu. Petru a fost desăvârșit trecând prin sute de încercări – nu trebuie să treceți și voi prin sute de încercări? Câte încercări ați avut până acum? Dacă nu sute, măcar o sută? (Nu. Nu încă.) Petru a fost desăvârșit prin sute de încercări, așa că dacă voi nu ați trecut nici măcar prin una, sau ați trecut doar prin o sută, atunci experiența voastră nu se apropie de a lui. Statura ta e deficitară. Nu trebuie să depui efort pentru urmărirea adevărului? Și cum ar trebui să faci asta? Trebuie să depui efort pentru înțelegerea și practicarea adevărului. Nu fi nepăsător și confuz, fără să cugeți cu seriozitate la nimic, ducând o viață fără griji și ocupându-te de sarcini cât e ziua de lungă. Asta nu înseamnă că este o problemă să fii ocupat – dacă ai multe lucruri de făcut, atunci va trebui să fii ocupat; să nu fii ocupat nu este întotdeauna o opțiune. Dar în timp ce te ocupi să ai grijă de toate, tot trebuie să aspiri la adevăr și principii; tot trebuie să încerci să înțelegi lucrurile și să Îi ceri lui Dumnezeu orice îți lipsește. Cum ceri ceva de la Dumnezeu? În fiecare zi, în inima ta, te rogi lui Dumnezeu în tăcere pentru acel lucru. Asta arată că în inima ta tânjești după adevăr și că ai voința de a-L lăsa pe Dumnezeu să-ți îndeplinească aspirațiile. Dacă inima ta este sinceră, Dumnezeu îți va auzi rugăciunile; El va rândui și va pregăti situații potrivite pentru tine, ca tu să poți învăța lecții. Ai putea spune: „Statura mea este cu adevărat deficitară. Îmi va da Dumnezeu o încercare majoră care mă va strivi?” Nu, acest lucru ar fi imposibil. Categoric, Dumnezeu nu ar face așa ceva. El știe cel mai bine cât de mare este credința cuiva și care este adevărata statură a fiecăruia. Trebuie să ai credință în asta. Dumnezeu nu ar da niciodată o povară de adult unui copil de 3 ani – niciodată! Trebuie să fii sigur de asta în inima ta. Dar trebuie să Îi ceri lui Dumnezeu acest lucru. Trebuie să ai acea dorință și determinare, și abia apoi Dumnezeu va acționa în privința cerinței tale. Dacă ești în permanență temător și ascuns, cu frica de a fi încercat, dacă vrei mereu să ai zile pașnice și lipsite de griji, atunci Dumnezeu nu va lucra în tine. Prin urmare, trebuie doar să-L implori pe Dumnezeu în mod liber și îndrăzneț, să te oferi cu adevărat și să lași totul în seama Lui, și numai atunci Dumnezeu va lucra asupra ta. Cu siguranță, Dumnezeu nu lucrează pentru a chinui oamenii în mod arbitrar, ci pentru a obține rezultate și a atinge țeluri. Dumnezeu nu ar face o lucrare inutilă sau nu te-ar împovăra cu mai mult decât poți duce – trebuie să ai încredere în asta. Pentru a căuta desăvârșirea, pentru a căuta să Îl mulțumești pe Dumnezeu și să fii o ființă creată acceptabilă, trebuie să fii hotărât. Ce fel de hotărâre este aceasta? Aceea de a căuta desăvârșirea, de a căuta să devii o persoană care deține adevărul și umanitate, de a deveni o persoană care Îl iubește pe Dumnezeu și mărturisește pentru El. Asta Îl bucură pe Dumnezeu cel mai mult. Dacă nu ai această hotărâre, dar te mulțumești să spui: „Sunt ocupat cu datoria mea, port pe umeri o sarcină, muncesc și ascult predici. Nu rămân în urma celorlalți”, atunci nu ai nicio perspectivă. Cel mult, ești un muncitor, dar nu vei deveni niciodată unul dintre oamenii lui Dumnezeu. Nu-i așa că doar te mulțumești cu starea actuală a lucrurile, fără nicio dorință de progres? Nu urmărești adevărul, nu ai părtășie despre el la adunări și ești pe jumătate adormit după ce ai ascultat predicile. Dar atunci când discuți chestiuni lumești, vorbești întruna, iar privirea ți se luminează – acestea sunt comportamentele unui muncitor. Există unii oameni cărora li se luminează privirea atunci când este menționat adevărul; aceștia simt că au prea multe lipsuri, iar când aud ceva bun și practic, se grăbesc să noteze. Simt că sunt prea departe de ceea ce Dumnezeu cere și că nu au în inimi suficient de multe lucruri pozitive. Simt că au prea multă otravă a Satanei și că sunt prea răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu. Ei gândesc în sinea lor: „Nu e de mirare că Dumnezeu nu este mulțumit de mine. Sunt prea departe de ceea ce vrea El, nu sunt compatibil în niciun fel cu Dumnezeu și Îl înțeleg greșit prea des. Când voi putea satisface intențiile lui Dumnezeu?” În timpul datoriei lor, aceștia nu întârzie să înțeleagă aceste lucruri și vin deseori înaintea lui Dumnezeu, rugându-se în tăcere: „Dumnezeule, te rog, pune-mă la încercare. Îți cer să mă dezvălui, să-mi permiți să înțeleg adevărul, să dobândesc adevărul-realitate și să ajung să Te cunosc. Te rog, disciplinează-mă, judecă-mă și mustră-mă.” Când aceștia își asumă o povară prin asta, ei țin mereu cont de ea. Sunt permanent însetați de adevăr și, astfel, Dumnezeu începe să lucreze asupra lor. El rânduiește câțiva oameni, evenimente și lucruri, tot soiul de situații, ca ei să poată învăța zilnic ceva din acestea. Atunci, nu sunt ei favorizați? De ce a putut Petru să aibă sute de încercări? Pentru că el a urmărit adevărul, nu s-a temut de încercările lui Dumnezeu și a crezut că acestea existau pentru a purifica oamenii. El a crezut că această cale putea desăvârși oamenii și că era singura cale adevărată. S-a rugat pentru asta, s-a sacrificat și s-a devotat acestui lucru; de aceea Dumnezeu a lucrat în el. Ar putea însemna asta că Dumnezeu l-a ales, că era hotărât să îl încerce și să îl desăvârșească pe Petru? Exact așa este. Când Dumnezeu alege o persoană, El are un scop și principiile în minte – acest lucru este categoric. De ce majoritatea oamenilor sunt incapabili să obțină acest tip de lucrare din partea lui Dumnezeu? Deoarece nu urmăresc adevărul și le lipsește această hotărâre, de aceea Dumnezeu nu lucrează în ei. Dumnezeu nu forțează pe nimeni. Când Dumnezeu vrea să desăvârșească pe cineva, acesta este un lucru minunat și merită oricât de multă suferință. Dar majoritatea oamenilor nu au această hotărâre și doar dau bir cu fugiții și se ascund când se confruntă cu încercări și greutăți. Va forța Dumnezeu pe o astfel de persoană? Unii oameni nu urmăresc adevărul și nici măcar nu au curajul să Îl privească pe Hristos în față. Ei zic: „Nu știu ce aș spune dacă L-aș vedea pe Hristos. Nu cunosc niciun adevăr sau nu știu cum să am părtășie. Nu ar fi umilitor dacă Hristos ar vedea ce este în neregulă cu mine? Nu aș fi capabil să fac față dacă aș fi emondat. Ar trebui să Îl evit pe Dumnezeu și să păstrez o distanță respectabilă față de El. Dacă sunt permanent în contact cu Dumnezeu și trăiesc în fața Lui, El ar putea să vadă cine sunt cu adevărat și să mă deteste. Aș fi eliminat și nu aș mai avea o destinație bună.” Așa stau lucrurile? (Nu.) Unii oameni au astfel de idei. Ar cere Dumnezeu ceva de la o persoană de acest fel? (Nu, nu ar cere.) Așadar, indiferent ce urmărești, indiferent cât de mare îți este hotărârea, Dumnezeu te va desăvârși pe măsură. Dacă nu urmărești adevărul și, în schimb, te ascunzi mereu de Dumnezeu și te îndepărtezi de El, ascunzându-ți tot timpul gândurile de Dumnezeu, atunci ce va avea El de spus despre oameni ca tine? [„Să nu le dați câinilor lucrurile sfinte și să nu vă aruncați mărgăritarele înaintea porcilor” (Matei 7:6).] Nu iubești adevărul și te ascunzi de Dumnezeu, dar crezi că El va insista să te încerce și să te desăvârșească? Te înșeli. Dacă nu ești tipul de persoană potrivită, nicio sumedenie de implorări și rugăciuni nu te vor ajuta. Dumnezeu nu face asta; Dumnezeu nu forțează oamenii. Acesta este un aspect al firii Sale. Însă ceea ce vrea El de la cei care urmăresc adevărul este ca aceștia să poată fi ca Petru, Iov sau Avraam; ca ei să poată păși pe calea cea dreaptă în viață, cum cere Dumnezeu; ca ei să poată păși pe calea de a se teme de Dumnezeu și a se feri de rău și, în cele din urmă, să dobândească adevărul și să fie desăvârșiți. Dumnezeu speră să câștige acest tip de persoană, dar te va forța dacă nu cauți tu însuți asta? Nu. Dumnezeu nu a constrâns niciodată pe nimeni. Duhul Sfânt nu te va mișca cu perseverență, apucându-te și ținându-te strâns, cu intenția de a te desăvârși și de a nu se opri înainte de asta. Ca să îți spun adevărul, Dumnezeu nu va face absolut nimic de genul acesta. Aceasta este atitudinea Sa. Dumnezeu speră doar că, în final, când lucrarea Sa va fi terminată, va fi câștigat mai mulți oameni ca Iov, Petru și Avraam. Dar câți oameni chiar urmăresc adevărul și sunt câștigați de Dumnezeu în final e ceva ce El nu va forța. El va lăsa lucrurile să-și urmeze cursul – aceasta reprezintă o latură a lucrării practice a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a stabilit un număr anume – că acesta ar trebui să fie 10, 20, 1000, 2000 sau chiar 10000. El nu a precizat nimic în această privință. Dumnezeu doar continuă în acest mod, făcând lucrare reală și chiar mergând în mijlocul oamenilor. Așa lucrează și vorbește El, ducând la îndeplinire fiecare aspect al lucrării care implică adevărul, lucrare ce este benefică umanității. Aceasta este lucrarea pe care continuă să o facă printre oamenii potriviți, printre cei care tânjesc după adevăr. În final, cei care sunt hotărâți și urmăresc adevărul vor fi desăvârșiți. Ei sunt cei mai binecuvântați și ei sunt cei care vor câștiga viața veșnică. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că Dumnezeu este drept față de toți și nu tratează pe nimeni nedrept. Faptul că toți sunteți capabili să-L urmați pe Dumnezeu astăzi nu este întâmplător – acest lucru a fost prestabilit de Dumnezeu cu mult timp în urmă. Dumnezeu prestabilește familiile oamenilor, când se nasc, mediul în care cresc, calibrul, darurile, abilitățile și ceea ce îi înconjoară – toate aceste lucruri. Cum vor vedea oamenii dreptatea lui Dumnezeu în cele din urmă? În cele din urmă, capacitatea de a supraviețui și a câștiga o destinație frumoasă depinde de ceea ce urmărește fiecare și de prețul pe care îl plătește. Faptul că Dumnezeu a prestabilit aceste lucruri este un aspect, dar și cooperarea oamenilor este imperativă. Dumnezeu determină finalurile oamenilor în funcție de calea pe care o urmează și de faptul că dețin sau nu adevărul. Aceasta este dreptatea Sa.

Toată lumea a văzut partea practică a lui Dumnezeu întrupat. Dumnezeu tratează fiecare persoană în parte corect și rezonabil. Ai văzut asta; și alții au văzut asta; toți ați văzut asta. Dumnezeu întrupat este o persoană obișnuită. Unii oameni au noțiuni când Îl văd pe Hristos, gândindu-se: „El arată atât de normal, atât de discret. Chiar poate fi aceasta întruparea? Nu cred în El – nu am cum să cred în El.” Sau doar Îl urmează cu reticență, crezând în El cu rezerve, aducând cu ei și noțiunile personale. Alți oameni care Îl văd pe Hristos au o oarecare rațiune și se gândesc: „Întruparea este o persoană obișnuită, dar El poate să exprime adevărul și să furnizeze viață oamenilor, așa că ar trebui să-L tratez ca pe Dumnezeu. Accept și practic cuvintele Lui drept adevărul, drept cuvintele Creatorului. Îl voi urma.” Acești oameni ajung să fie desăvârșiți și să dobândească adevărul. În final, ce fel de oameni dobândesc adevărul? Cei ce urmăresc adevărul. Dumnezeu udă, hrănește, păstorește și lucrează în aleșii Lui, în fiecare zi. Eu împărtășesc predici și părtășii, Duhul Sfânt lucrează în aleșii lui Dumnezeu și toată lumea primește udare și hrană. Nimeni nu beneficiază de un tratament special și toți cei care participă la viața bisericii și își îndeplinesc datoria se bucură astfel zilnic de lucrarea lui Dumnezeu. Tratez la fel fiecare persoană. Dau răspunsuri oricui pune întrebările, nu ofer grijă în plus, nu aranjez situații deosebite și nu încerc să dau ghes sau să încurajez pe nimeni, oferind luminare și iluminare suplimentară de la Duhul Sfânt sau arătând semne și minuni. Dumnezeu nu face nimic de genul acesta. El a arătat multe semne și minuni în timpul Epocii Harului, pentru a ierta păcatele oamenilor și a-i determina să ia calea pocăinței, astfel încât să creadă în Dumnezeu și să nu se îndoiască de El. Stadiul actual al lucrării constă cu desăvârșire în furnizarea adevărului, astfel încât oamenii să-l poată înțelege și să își dezvolte credință adevărată. Indiferent cât de mult ai suferit, dacă în cele din urmă ai dobândit adevărul, atunci ești o persoană care a fost desăvârșită și care va fi păstrată. Dacă nu dobândești adevărul, orice motive găsești nu sunt de folos. Poate spui: „Dumnezeu nu a făcut niciun miracol, așa că nu am putut crede”, „Dumnezeu a exprimat mereu adevăruri care depășeau nivelul meu, așa că nu am putut crede” sau „Dumnezeu a fost prea practic, prea normal, așa că nu am putut crede.” Toate acestea sunt problemele tale. Ți-a fost furnizat adevărul la fel ca altora – așadar, de ce ei au fost desăvârșiți în timp ce tu ai fost eliminat? De ce tu nu ai dobândit adevărul? Aceasta este judecata ta: deoarece nu ai urmărit adevărul. În această ultimă etapă, Dumnezeu face doar lucrarea cuvintelor. El folosește cuvintele în mod practic pentru a judeca și curăți omenirea; nu arată semne și minuni. Dacă vrei să vezi miracolele lui Dumnezeu, du-te cu 2000 de ani în urmă pentru a vedea miracolele Domnului Isus din acea epocă. Nu fi credincios în această epocă. Ai acceptat lucrarea de judecată a lui Dumnezeu, așa că nu căuta miracole. Dumnezeu nu le face. Este un lucru rezonabil? (Este.) Este drept și rezonabil. Dacă urmărești adevărul, Dumnezeu nu te va trata nedrept. Dacă nu urmărești adevărul, ci doar urmărești să muncești, muncind mereu cu loialitate până la sfârșit, Dumnezeu îți va permite să rămâi și vei fi binecuvântat. Dar dacă nu poți munci până la sfârșit, vei fi eliminat. Ce înseamnă să fii eliminat? Înseamnă distrugere! Lucrul acesta este corect și rezonabil și nu există niciun tratament nedrept al oamenilor în asta. Totul se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu și pe adevăr. În lumina tuturor acestor lucruri, nu este de cea mai mare importanță calea pe care o urmează oamenii? Ce cale urmărești, ce fel de persoană cauți să devii, ce anume te angajezi să urmărești, ce speri, ce Îi ceri lui Dumnezeu, care este atitudinea ta față de Dumnezeu și care este atitudinea ta față de cuvintele Lui când ești în fața Lui: toate aceste lucruri sunt foarte importante. Spuneți-Mi, a arăta semne și minuni îi poate desăvârși pe oameni? De exemplu, dacă ești implicat într-un accident de mașină și Dumnezeu te salvează, ar putea asta să te desăvârșească? Dacă ai murit o dată și ai fost înviat, ar putea asta să te desăvârșească? Sau dacă, în visele tale, ai urcat în Împărăția Cerurilor și L-ai văzut pe Dumnezeu, ar putea asta să te desăvârșească? (Nu.) Aceste lucruri nu pot înlocui adevărul. Astfel, în această ultimă etapă a lucrării prin care planul de gestionare a lui Dumnezeu se încheie, El folosește cuvintele pentru a desăvârși oamenii, pentru a-i dezvălui. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Dacă ești desăvârșit prin cuvintele lui Dumnezeu, atunci nimeni nu se poate plânge că El te-a păstrat, și Satana nu te poate acuza că ești păstrat. Acesta este tipul de persoană pe care Îl vrea Dumnezeu. El a furnizat atât de multe cuvinte, astfel încât dacă tu nu ai dobândit nimic în final, a cui este vina? (A noastră.) Este doar vina ta pentru că ai ales calea greșită. Este foarte important ce cale urmează oamenii. Cum așa? Fiindcă aceasta le determină destinația. De aceea nu ar trebui să încerci în permanență să îți dai seama dacă s-au împlinit profețiile, dacă Dumnezeu a arătat semne și minuni, când Dumnezeu va pleca de fapt de pe pământ și dacă vei putea vedea când părăsește pământul. Nu îți va folosi la nimic să îți dai seama de asta; nu are niciun impact asupra destinației tale sau asupra desăvârșirii tale. Atunci, ce contează pentru tine? (Calea pe care o urmez în credință.) Calea pe care o urmezi influențează dacă poți fi sau nu desăvârșit. Care este adevărul pe care ar trebui să îl pătrunzi cel mai mult atunci când urmărești să fii desăvârșit? Adevărul supunerii față de Dumnezeu. Supunerea față de Dumnezeu este cel mai înalt, cel mai important dintre adevăruri și, în esență, urmărirea adevărului este același lucru precum urmărirea supunerii față de Dumnezeu. Trebuie să urmărești supunerea față de Dumnezeu toată viața ta și această cale de urmărire a supunerii față de Dumnezeu este calea urmării adevărului. De ce trebuie să urmărești supunerea față de Dumnezeu toată viața ta? Deoarece procesul de urmărire a supunerii față de Dumnezeu este procesul de înlăturare a unei firi corupte. De ce ai nevoie să înlături o fire coruptă? Deoarece o fire coruptă contravine lui Dumnezeu. Dacă trăiești potrivit unei firi satanice, atunci esența ta este cea a Satanei, a diavolilor, și urmărirea supunerii față de Dumnezeu îți cere să rezolvi problema firii tale corupte. Este un lucru crucial! Atât timp cât ai o fire coruptă și atât timp cât rămâne și o bucățică neînlăturată, vei fi în contradicție cu Dumnezeu, vei fi un dușman al lui Dumnezeu și nu vei fi capabili să I te supui. Gradul în care firea ta coruptă este înlăturată este gradul în care te supui lui Dumnezeu; procentul în care firea ta coruptă este înlăturată este procentul în care I te supui lui Dumnezeu.

În cadrul acestei adunări nu am discutat despre cunoașterea lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu se obține treptat prin procesul de înlăturare a firii tale corupte și de urmărire a desăvârșirii tale, pentru a dobândi supunerea față de Dumnezeu. Doar urmărirea cunoașterii lui Dumnezeu ar fi o lecție foarte profundă, de aceea nu am vorbit despre ea. Acum vorbim despre subiecte aflate în strânsă legătură cu practicile, viețile oamenilor, cu ceea ce urmăresc ei și căile pe care le urmează. În procesul de căutare a înlăturării firilor tale corupte, Îl vei înțelege treptat pe Dumnezeu și vei ajunge să-I cunoști intențiile. Nu ai mai multă cunoaștere în privința lui Dumnezeu când ești capabil să-I înțelegi intențiile? (Ba da.) Atunci ai o anumită cunoaștere adevărată în privința lui Dumnezeu. De ce poți dobândi supunere față de Dumnezeu pe măsură ce Îl urmezi? Deoarece Îi cunoști inima și Îi înțelegi intențiile; înțelegi ce standarde și principii îți cere Dumnezeu și care sunt țelurile Sale. Nu conține această înțelegere o anumită cunoaștere în privința lui Dumnezeu? (Ba da.) Aceasta se obține treptat și totul este în corelație. Vei avea dificultăți dacă urmărești doar cunoașterea lui Dumnezeu. Poate spui: „Nu voi face nimic în afară de urmărirea cunoașterii lui Dumnezeu, zi și noapte. Voi vedea de unde vin florile, de ce mieii îngenunchează pentru a bea lapte, în timp ce vițeii nu fac asta. Voi studia toate acestea și, astfel, voi ajunge să Îl cunosc pe Dumnezeu.” Poți dobândi cunoașterea lui Dumnezeu doar prin aceste cercetări? Categoric nu. Adevărul nu vine din cercetare, ci este cunoscut cu adevărat doar prin experiență. Cercetarea nu este de niciun folos. Știi că toate lucrurile au fost create de Dumnezeu, iar asta este minunat, și astfel deja ai o oarecare cunoaștere în privința lui Dumnezeu. Dar la ce ar trebui să te concentrezi? Trebuie să urmărești adevărul, să îți înlături firea coruptă și să dobândești supunere față de Dumnezeu. În timp ce urmărești asta, îți vei răspunde la multe întrebări secundare puțin câte puțin și vei găsi o cale pentru practica și pătrunderea ta. Cu cât mai temeinic este înlăturată firea ta coruptă, cu atât mai ușor îți va fi să practici adevărul și să dobândești supunere față de Dumnezeu. De îndată ce oamenii nu mai sunt constrânși de firea lor coruptă, ei obțin cu adevărat libertate și eliberare, iar punerea oricărui adevăr în practică nu mai este istovitoare, ci foarte ușoară. Nu devine astfel adevărul viața oamenilor?

1 octombrie 2017