12. Descifrarea enigmei Treimii

de Jingmo, Malaezia

În 1997, am avut norocul să primesc Evanghelia Domnului Isus și, când am fost botezată, pastorul s-a rugat și m-a botezat în numele Treimii – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Din acel moment, de fiecare dată când mă rugam, închinam rugăciunea în numele Treimii, și anume Tatălui ceresc iubitor, Domnului Isus Mântuitorul și Duhului Sfânt. Dar întotdeauna era o oarecare incertitudine în inima mea: cum puteau trei să devină unul? Niciodată nu puteam exprima clar sau înțelege pe deplin ce însemna Treimea.

Doi ani mai târziu, am devenit diacon în biserica mea și, atunci când îi călăuzeam pe viitorii credincioși în studiile lor religioase, adesea era cineva care să mă întrebe ce înseamnă Treimea. De asemenea, oamenii întrebau adesea despre Treimea formată din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și în timpul spovedaniei. Deoarece nici eu nu înțelegeam această taină, nu eram niciodată capabilă să le răspund, iar acest lucru îmi producea multă suferință. Îmi doream foarte mult să-mi clarific această problemă și, prin urmare, i-am rugat pe pastor și pe preoți să mi-o explice, în speranța de a primi un răspuns decisiv. Cu toate acestea, răspunsul lor era, în principal, următorul: „Dumnezeu este o Treime, care este compusă din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Tatăl stabilește planurile pentru mântuirea noastră, Fiul îl definitivează, în timp ce Duhul Sfânt este Cel care duce planul la îndeplinire. Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, iar Duhul Sfânt este și El Dumnezeu – trei persoane care, împreună, formează singurul Dumnezeu adevărat.” Această explicație m-a nedumerit și mai mult și am întrebat: „Dar dacă El este trei persoane, cum poate El să fie un singur Dumnezeu?” Ei mi-au spus atunci: „Treimea este o taină. Nu reflecta prea mult la asta. Doar bazează-te pe credința ta și crede în Treime, asta este tot ceea ce trebuie să faci.” Deși eram încă foarte nedumerită în această privință, m-am forțat să o accept, gândindu-mă: „Nu te mai gândi la asta. Doar crede în ea!” Când mă rugam, mă rugam tot Treimii: Tatălui ceresc iubitor, Mântuitorului Domnului Isus și Duhului Sfânt. Simțeam că doar rugându-mă astfel îmi va asculta Dumnezeu rugăciunile și mă temeam că, dacă mă rog doar la una dintre persoanele lui Dumnezeu, atunci El nu mă va auzi. Și uite așa, am mers mai departe la fel de confuză ani de zile, crezând în Treimea din propria mea imaginație. După aceea, ori de câte ori frații și surorile din biserică mă întrebau ce înseamnă Treimea, tot nu știam cum să răspund. Tot ce puteam face era să le răspund în conformitate cu ceea ce îmi spusese pastorul, deși îmi dădeam seama din expresia de pe fețele lor că nu înțelegeau cu adevărat. Acest fapt îmi dădea un sentiment de neputință și nu puteam decât să vin în fața Domnului să mă rog: „Îți mulțumesc Ție, dragă Tată ceresc! Când frații și surorile și viitorii credincioși îmi pun întrebări despre Treime, nu știu cum să le răspund. Te rog să mă ajuți. Fie ca Duhul Sfânt să mă călăuzească pentru a ajunge să înțeleg ce înseamnă Treimea, astfel încât să nu mai fiu derutată de această problemă, și fie ca mai mulți oameni să vină să Te cunoască.”

În mai 2017, am cunoscut o soră pe Facebook. Era foarte iubitoare și răbdătoare și, după ce am împărtășit și discutat câteva pasaje din Scriptură, am descoperit că exista lumină în părtășiile ei. Am dedus multe lucruri din ele și eram dornică să fac schimb de idei cu ea. Ulterior, ne-a luat pe mine și pe alți câțiva frați și surori cu ea la câteva întruniri. Prin părtășiile avute la aceste întruniri, am ajuns să înțeleg unele adevăruri pe care nu le înțelesesem niciodată, cum ar fi ce era întruparea și modul în care va veni Domnul etc. Am beneficiat foarte mult de pe urma lor și am dobândit o înțelegere mult mai clară a unor pasaje din Scriptură. Când am întrebat-o pe soră cum de a reușit să înțeleagă atât de mult citind Biblia, pe când eu nu am izbutit, mi-a spus: „Tot ce înțeleg a reieșit din citirea cuvintelor lui Dumnezeu. Domnul nostru Isus S-a întors deja. El S-a întrupat ca Fiul Omului pentru a-Și rosti cuvintele și pentru a înfăptui o lucrare nouă în zilele de pe urmă…” Am fost uluită și încântată la auzul acestei vești și i-am adresat surorii o avalanșă de întrebări: „Este adevărat? Domnul S-a reîntors cu adevărat?” Ea mi-a răspuns cu certitudine: „Da, este adevărat!” A continuat prin a spune că Domnul Se întorsese întrupat în zilele de pe urmă, dar că numele lui Dumnezeu se schimbase. Dumnezeu era numit acum Dumnezeu Atotputernic, fiind „Cel Atotputernic”, care a fost proorocit în Cartea Apocalipsei. În momentul în care am auzit numele „Dumnezeu Atotputernic”, mi-a sărit inima din piept și m-am gândit în sinea mea: „Dumnezeu Atotputernic? Nu este acesta Fulgerul de la Răsărit? Pastorul nostru ne-a rugat să fim precauți în privința Fulgerului de la Răsărit și ne-a spus să nu avem nimic de-a face cu ei. Mai mult, noi credem în Domnul Isus, dar această soră spune că Domnul Isus S-a reîntors și a luat numele de Dumnezeu Atotputernic, deci cum de numele Său este diferit? Oare voi sfârși prin a mă rătăci?” Dar, apoi, m-am gândit: „De când o cunosc pe această soră, am constatat nu numai că părtășiile ei sunt în acord cu Biblia, ci și că sunt foarte iluminatoare și conțin în mod evident luminarea Duhului Sfânt. Dacă această cale este cea greșită, cum ar putea ea avea lucrarea Duhului Sfânt? Ar trebui să o ascult în continuare sau nu?”

Tocmai când mă simțeam sfâșiată de sentimente contradictorii, mi-am amintit brusc un pasaj pe care sora mi-l împărtășise anterior: „Dumnezeu care S-a întrupat se numește Hristos, iar astfel Hristosul care le poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu. Nu există nimic prea exagerat în această privință(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”). Acest pasaj Îl menționează pe Hristos și spune că Hristos poate oferi oamenilor adevărul. În Evanghelia după Ioan, capitolul 14, versetul 6, Domnul Isus spune: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Domnul Isus este Hristos, Dumnezeu întrupat, și El a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.” Atât cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, cât și cele ale lui Isus, Îl menționează pe Hristos și adevărul. „Dacă Dumnezeu Atotputernic este Hristos”, m-am gândit, „atunci cu siguranță El poate rosti adevărul și poate oferi sprijin în viața oamenilor”. M-am gândit la numeroasele cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic pe care mi le citise recent sora. Pe măsură ce le ascultasem, simțisem cum ele aveau autoritate și putere și că spusele lui Dumnezeu Atotputernic reprezentau, fără îndoială, adevărul, și că proveniseră de la Duhul Sfânt! Prin urmare, mi-am dat seama că această cale trebuie să fie calea cea adevărată și că nu putea fi greșită. Se spune în Biblie: „Așadar, deci, credința vine prin ceea ce auzim; iar ceea ce auzim vine prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Dacă Dumnezeu Atotputernic ar fi Domnul Isus reîntors, iar eu nu aș reuși să analizez sau să cercetez această cale, ci doar aș crede orbește în ceea ce au spus pastorii și prezbiterii, atunci nu aș pierde oare mântuirea Domnului și nu aș fi incapabilă să întâmpin cum se cuvine întoarcerea Lui? Gândind acest lucru, am decis să particip la alte câteva întruniri pentru a putea înțelege mai bine lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă.

La o altă întrunire, sora a împărtășit cu noi acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Lucrarea care este realizată în prezent a împins înainte lucrarea din Epoca Harului; adică, lucrarea din cadrul întregului plan de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani a înaintat. Deși Epoca Harului s-a terminat, lucrarea lui Dumnezeu a progresat. De ce spun mereu că această etapă a lucrării se bazează pe Epoca Harului și pe Epoca Legii? Aceasta înseamnă că lucrarea de acum este o continuare a lucrării realizate în Epoca Harului și un progres față de cea realizată în Epoca Legii. Cele trei etape sunt interconectate strâns și fiecare verigă din lanț este legată strâns de următoarea. De ce mai spun și că această etapă a lucrării se bazează pe cea realizată de Isus? Presupunând că această etapă nu s-a bazat pe lucrarea realizată de Isus, o altă răstignire ar trebui să aibă loc în această etapă, iar lucrarea de răscumpărare din etapa anterioară ar trebui să fie făcută din nou. Nu ar avea niciun sens. Și astfel, nu este vorba de faptul că lucrarea a fost terminată complet, ci de faptul că epoca a înaintat și că nivelul lucrării a fost ridicat mai sus decât înainte. Se poate spune că această etapă a lucrării este clădită pe fundația Epocii Legii și pe stânca lucrării lui Isus. Lucrarea este clădită etapă cu etapă, iar această etapă nu este un început nou. Doar combinația celor trei etape ale lucrării poate fi considerată a fi planul de gestionare de șase mii de ani(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele două întrupări încheie semnificația întrupării”). Sora a avut apoi părtășie, spunând: „Lucrarea lui Dumnezeu merge întotdeauna mai departe, iar El îndeplinește diferite lucrări și ia nume diferite în epoci diferite, în conformitate cu nevoile omului. Dar, indiferent de stadiul lucrării pe care Dumnezeu o îndeplinește și sub ce nume, în esență, este întotdeauna Dumnezeu Însuși Cel care realizează lucrarea pentru mântuirea omenirii. În Epoca Legii, Dumnezeu a luat numele Iahve pentru a-Și îndeplini lucrarea: El a proclamat legea și poruncile pentru a călăuzi viața omului pe pământ și El a permis omului să știe ce este păcatul, ce reguli ar trebui să urmeze, cum trebuie să Îl slăvească pe Dumnezeu și așa mai departe; în Epoca Harului, Dumnezeu S-a întrupat și a luat numele de Isus și, pe temelia lucrării din Epoca Legii, El a îndeplinit lucrarea de a fi răstignit pentru a răscumpăra omenirea, al cărei rezultat a fost iertarea păcatelor omului. Acum, în Epoca finală, a Împărăției, Dumnezeu S-a întrupat pentru a doua oară și, luând numele de Dumnezeu Atotputernic, îndeplinește lucrarea Sa de judecată și purificare a omului, pe temelia lucrării răscumpărării. Rezultatul acesteia este că natura păcătoasă și firea coruptă, găzduite de către om, sunt eliminate, iar cauza principală a păcatelor omului și împotrivirea față de Dumnezeu sunt smulse din rădăcină odată pentru totdeauna. Cele trei etape ale lucrării se completează perfect, fiecare etapă a lucrării fiind mai evoluată și mai profundă decât ultima. Nicio etapă a lucrării lui Dumnezeu nu poate fi de sine stătătoare – doar cele trei etape ale lucrării, împletite, formează lucrarea completă de mântuire a omenirii, care este îndeplinită de către Dumnezeu, și împreună formează planul de gestionare al lui Dumnezeu pentru omenire, de șase mii de ani. Dumnezeu doar Își folosește numele pentru a delimita și veacurile, și de aceea vedem că numele lui Dumnezeu se schimbă întotdeauna odată cu epoca. Dar, indiferent cum se schimbă numele lui Dumnezeu, Dumnezeu este, în continuare, un singur Dumnezeu.” După ce am ascultat cuvintele lui Dumnezeu și părtășia surorii, am fost uimită. Crezusem în Domnul în tot acest timp și nu întâlnisem niciodată pe nimeni care să poată explica lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu de șase mii de ani și, cu toate acestea, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic dezvăluiseră acest mister – aceste cuvinte erau, cu adevărat, vocea lui Dumnezeu! Nu mă rătăcisem în credința mea: Dumnezeu Atotputernic este, într-adevăr, Domnul Isus reîntors. Doar că Dumnezeu Își schimbă numele de la o epocă la alta, atâta tot. Dar El este în continuare un singur Dumnezeu.

Am continuat să aprofundez această chestiune alte câteva zile. Sora a avut părtășie cu noi cu privire la aspecte ale adevărului, cum ar fi lucrarea de judecată pe care Dumnezeu o îndeplinește în zilele de pe urmă și semnificația numelor lui Dumnezeu și, cu cât auzeam mai multe, cu atât dobândeam mai multă claritate. Într-o zi, ea a spus: „Cuvintele lui Dumnezeu au dezvăluit toate misterele Bibliei”, iar când am auzit acest lucru, inima mea s-a înseninat de îndată; i-am povestit despre problema Treimii, care îmi provocase atât de multă confuzie atât de mulți ani. Sora mi-a citit mai apoi un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă vreunul dintre voi spune că Treimea există într-adevăr, atunci explicați ce este, mai exact, acest singur Dumnezeu în trei persoane. Ce este Tatăl Sfânt? Ce este Fiul? Ce este Duhul Sfânt? Iahve este Tatăl Sfânt? Isus este Fiul? Atunci cum este cu Duhul Sfânt? Tatăl nu este un Duh? Substanța Fiului nu este, de asemenea, un Duh? Lucrarea lui Isus nu a fost lucrarea Duhului Sfânt? Lucrarea lui Iahve nu a fost, la acea vreme, realizată de un Duh, la fel ca lucrarea lui Isus? Câte Duhuri poate avea Dumnezeu? Conform explicației tale, cele trei persoane – ale Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt – sunt una. În cazul acesta, există trei Duhuri, dar pentru a fi trei Duhuri înseamnă că trebuie să existe trei Dumnezei. Aceasta înseamnă că nu există un singur Dumnezeu adevărat; cum poate un astfel de Dumnezeu să aibă încă substanța inerentă a lui Dumnezeu? Dacă accepți că există doar un singur Dumnezeu, atunci cum poate El să aibă un fiu și să fie tată? Nu sunt toate acestea pur și simplu noțiunile tale? Există doar un Dumnezeu, numai o persoană în acest Dumnezeu și doar un Duh al lui Dumnezeu, așa cum este scris în Biblie că: «Există un singur Duh Sfânt și un singur Dumnezeu». Indiferent dacă există sau nu Tatăl și Fiul despre care vorbești, până la urmă există doar un Dumnezeu, iar substanța Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, în care voi credeți, este substanța Duhului Sfânt. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este un Duh, însă El este capabil să devină trup și să trăiască printre oameni, precum și să fie mai presus de toate lucrurile. Duhul Său este atotcuprinzător și omniprezent. El poate fi, în același timp, în trup și în univers și deasupra acestuia. De vreme ce toți oamenii spun că Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat, atunci există un singur Dumnezeu, care nu poate fi separat de nimeni după pofta inimii! Dumnezeu este un singur Duh și o singură persoană. Și Acesta este Duhul lui Dumnezeu(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Oare există Treimea?”).

Sora a avut părtășie, spunând: „Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. Dumnezeu este unic și există doar un singur Dumnezeu. Există, de asemenea, doar un singur Duh Sfânt. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt au aceeași esență, cea a Duhului. Dumnezeu este capabil să lucreze ca Duh, precum Iahve, dar El poate lucra, de asemenea, întrupându-Se ca Fiul Omului, precum Isus și Dumnezeu Atotputernic. Dar fie că Dumnezeu lucrează ca Duh sau întrupat, în esență, este tot Duhul lui Dumnezeu Cel care Își îndeplinește propria lucrare. Așadar, conceptul Treimii se referă la noțiunile și închipuirile omului și nu poate fi justificat nicicum. De fapt, conceptul de Treime a fost stabilit la mai mult de 300 de ani după Domnul, la sinodul ecumenic din Niceea. În cadrul acelui sinod, experți religioși din toată creștinătatea s-au angajat într-o dezbatere aprinsă despre natura unitară și multiplă a lui Dumnezeu până când, în cele din urmă, au înființat conceptul de Treime pe baza noțiunilor, închipuirilor și a deducțiilor logice. Începând de atunci, oamenii L-au definit pe singurul Dumnezeu adevărat, care a creat cerul, pământul și toate lucrurile ca pe o Treime, în credința că, pe lângă Fiul Sfânt, Domnul Isus, există un Sfânt Tată în cer și, de asemenea, un instrument folosit atât de către Tată, cât și de către Fiu, care este Duhul Sfânt. Acest lucru este prea absurd. Dacă luăm în considerare interpretarea lumii religioase și credem în Treimea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, atunci asta înseamnă că există trei Duhuri și trei Dumnezei, și nu contrazice asta oare faptul că există un singur Dumnezeu, unic? De fapt, Treimea nu există. Aceasta este o interpretare născocită în întregime de mintea omului și este o concluzie trasă de omenirea coruptă, bazată pe noțiunile și închipuirile noastre. Dumnezeu nu a spus niciodată așa ceva, niciun profet sau apostol inspirat de Dumnezeu nu a spus vreodată așa ceva și nu există nicio consemnare despre așa ceva nicăieri în Biblie.”

O oarecare confuzie mi-a rămas încă în inimă cât am ascultat cuvintele lui Dumnezeu și părtășia surorii, așa că am întrebat: „Biblia afirmă că, după ce Isus a fost botezat, cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a venit ca un porumbel și S-a pogorât asupra lui Isus și o voce din cer a spus: «Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!» (Matei 3:17). De asemenea, înainte de a fi răstignit, Domnul Isus S-a rugat și a spus: «Tată, dacă este posibil, să fie îndepărtat de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!» (Matei 26:39). Scripturile spun că Dumnezeul din cer L-a numit Isus pe Fiul Său iubit, iar Isus Îl numea pe Dumnezeul din cer Tatăl Său, atunci când se ruga. Așadar, iată-I pe Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – acest lucru nu arată oare că Dumnezeu este o Treime? De ce în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic se spune că Treimea nu există și că nu reprezintă altceva decât noțiunile și închipuirile omului? Ce înseamnă toate acestea?”

Drept răspuns la întrebarea mea, sora a avut părtășie, spunând: „Pur și simplu, nu există un concept precum Treimea în Vechiul Testament. Abia după ce Domnul Isus S-a întrupat și a venit pe pământ pentru a-Și îndeplini lucrarea am avut interpretarea «Tatălui și a Fiului.» Este consemnat în Evanghelia după Ioan că Filip nu Îl cunoștea pe Dumnezeu și credea că, în afară de Domnul Isus, pe pământ, a existat și un Tată Sfânt în ceruri și, astfel, I-a spus lui Isus: «Doamne, arată-ni-L pe Tatăl.» Domnul Isus i-a corectat părerea greșită și a dezvăluit acest mister, spunându-i lui Filip: «De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filip? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: „Arată-ni-L pe Tatăl!”» (Ioan 14:9). De asemenea, El a mai spus: «Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine» (Ioan 14:10). «Eu şi Tatăl una suntem» (Ioan 10:30). Tatăl este Fiul, iar Fiul este Tatăl; Tatăl și Fiul sunt unul și același, Ei au un singur Duh. Spunând acest lucru, Domnul Isus ne spunea că El și Tatăl sunt un singur Dumnezeu, nu doi.”

Sora mi-a arătat mai apoi un filmuleț minunat, intitulat Dezvăluirea tainei „Tatălui și a Fiului” După aceea, am continuat prin a citi un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Mai sunt încă cei care spun: «Nu a spus Dumnezeu în mod expres că Isus era Fiul Lui iubit?» Isus este Fiul iubit al lui Dumnezeu, în care Își găsește plăcerea – acest lucru a fost cu siguranță spus de Dumnezeu Însuși. Acesta a fost Dumnezeu purtându-Și mărturie Lui Însuși, dar doar dintr-o perspectivă diferită, aceea a Duhului din ceruri purtând mărturie propriei Sale întrupări. Isus este întruparea Lui, nu Fiul Său din ceruri. Înțelegi? Nu indică vorbele lui Isus, «Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine», faptul că Ei sunt un singur Duh? Și oare nu din cauza întrupării au fost Ei separați între cer și pământ? În realitate, Ei sunt încă unul; indiferent de situație, este pur și simplu vorba de Dumnezeu purtându-Și mărturie Lui Însuși. […] Pentru că El era întruparea, El a fost numit Fiul iubit al lui Dumnezeu și, din aceasta a rezultat relația dintre Tată și Fiu. Era pur și simplu din cauza separării dintre cer și pământ. Isus S-a rugat din perspectiva trupului. De vreme ce a îmbrăcat un trup al unei umanități atât de normale, El, din perspectiva trupului, a spus: «Învelișul Meu exterior este cel al unei ființe create. De vreme ce am îmbrăcat un trup pentru a veni pe acest pământ, acum sunt la o distanță foarte, foarte mare de Cer». Din acest motiv, El nu putea să Se roage lui Dumnezeu Tatăl, decât din perspectiva trupului. Era datoria Lui și cu aceasta ar fi trebuit să fie înzestrat Duhul întrupat al lui Dumnezeu. Nu se poate spune că El nu este Dumnezeu doar pentru că Se roagă Tatălui din perspectiva trupului. Deși El este numit Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, El încă este Însuși Dumnezeu, căci El nu este decât întruparea Duhului, iar substanța Lui este, încă, Duhul(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Oare există Treimea?”).

Sora a spus: „Când Dumnezeu S-a întrupat pentru prima dată ca Domnul Isus și a venit să Își îndeplinească lucrarea, nimeni nu-L cunoștea pe Dumnezeu, nu a înțeles adevărul întrupării și nu știa ce era întruparea. Dacă Domnul Isus le-ar fi spus direct că El era Iahve Dumnezeu pe care ei Îl slăveau, nu ar fi putut să accepte acest fapt din cauza staturii lor de la acea vreme, iar Domnul Isus ar fi fost condamnat și respins de către omenire înainte ca El măcar să fi început să-Și îndeplinească lucrarea. Lucrarea lui Dumnezeu de răscumpărare a omenirii ar fi fost atunci imposibilă, iar omenirea nu L-ar fi dobândit niciodată pe Isus ca jertfă de păcat. Pentru ca omenirea să-L accepte pe Domnul Isus, să creadă în El și să obțină mântuirea lui Dumnezeu, înainte ca Isus să-Și înceapă oficial lucrarea, Dumnezeu a fost martor pentru El Însuși din punctul de vedere al Duhului Său și Și-a denumit sinele trupesc Fiul Său ca oamenii să poată vedea că Isus provenea cu adevărat din Dumnezeu; acest lucru ne-a înlesnit acceptarea mântuirii Domnului Isus. Și când Domnul Isus S-a rugat și L-a numit pe Dumnezeu din ceruri Tatăl Său, acesta era Fiul Omului întrupat, care Își chema Duhul dinlăuntrul Tatălui Însuși, din punctul de vedere al trupului. Lucrul acesta s-a făcut pe baza deosebirii dintre Duh și trup; asta nu însemna că există un Tată și un Fiu separat. De fapt, interpretarea dată Tatălui și Fiului a fost adecvată doar în perioada întrupării lui Dumnezeu. Când lucrarea lui Dumnezeu pe pământ s-a încheiat, adică atunci când Domnul Isus a finalizat lucrarea de răscumpărare, a înviat și S-a înălțat la cer, nu a mai fost nevoie de interpretarea dată Tatălui și Fiului. Prin urmare, nu putem folosi interpretarea dată Tatălui și Fiului inventată de noțiunile omenirii și să o aplicăm grosier lui Dumnezeu, spunând că în Dumnezeu există un Tată și un Fiu și că există și o unealtă folosită atât de Tată cât și de Fiu – Duhul Sfânt – și că Dumnezeu este o Treime. A spune un astfel de lucru este în contradicție cu însuși cuvântul lui Dumnezeu și contrar faptelor. Noi nu am înțeles adevărul înainte și, atunci când am spus așa ceva, Dumnezeu nu ne-a condamnat. Dar acum Dumnezeu a dezvăluit complet acest adevăr și această taină și trebuie să acceptăm adevărul și să-L cunoaștem pe Dumnezeu în lumina cuvintelor Sale. Numai acest lucru este corect și în concordanță cu voia lui Dumnezeu.”

Prin părtășia acestei surori, am ajuns să înțeleg de ce Domnul Isus Îl numea pe Dumnezeul din cer Tatăl Său. Se datora faptului că El Se întrupase ca Fiul Omului și Se ruga Tatălui ceresc din postura unui om. Dumnezeu a fost martor că Isus este Fiul Său iubit, iar Acesta a fost Dumnezeu care a fost martor pentru propria Sa întrupare din postura Duhului. Unul era în cer și Unul pe pământ, dar Ei, în esență, erau au un singur Duh. Doar că Dumnezeu spunea aceste lucruri din posturi diferite și astfel a apărut interpretarea „Tatălui și a Fiului”. Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat, El este un singur Duh, atotcuprinzător și omniprezent. El poate fi în cer, poate fi pe pământ și Se poate întrupa. Odată ce am înțeles toate acestea, totul a devenit dintr-o dată clar, confuzia care mă însoțise în permanență ani de zile a dispărut într-o clipă,iar eu am avut un sentiment incredibil de iluminare și eliberare.

După aceea, sora mi-a arătat un film cu o mărturie din Evanghelie, intitulat Explorarea „Treimii”, în care am văzut aceste cuvinte de la Dumnezeu: „De-a lungul acestor numeroși ani, Dumnezeu a fost divizat de voi în acest fel, fiind divizat tot mai mărunt cu fiecare generație, până în măsura în care un singur Dumnezeu a fost separat, în mod deschis, în trei Dumnezei. Și acum este pur și simplu imposibil ca omul să-L reunească pe Dumnezeu ca Unul, căci voi L-ați separat în prea multe părți! Este greu de spus cât timp ați fi continuat cu nerușinare în acest fel dacă n-ar fi fost lucrarea Mea promptă, înainte de a fi prea târziu! Cum poate El încă să fie Dumnezeul vostru când voi continuați să-L separați în acest fel? L-ați mai recunoaște ca pe străbunul vostru și v-ați mai întoarce la El? Dacă aș fi venit ceva mai târziu, probabil că I-ați fi trimis pe «Tatăl și Fiul», Iahve și Isus, înapoi în Israel și ați fi pretins că voi înșivă sunteți o parte a lui Dumnezeu. Din fericire, acum sunt zilele de pe urmă. În cele din urmă, această zi, pe care am așteptat-o îndelung, a sosit și, doar după ce am realizat, cu propria-Mi mână, această etapă a lucrării, a fost oprită divizarea lui Dumnezeu Însuși de către voi. Dacă n-ar fi fost astfel, voi ați fi amplificat, chiar punând pe mesele voastre pentru închinare toate satanele dintre voi. Acesta este subterfugiul vostru! Mijloacele voastre de divizare a lui Dumnezeu! Veți continua acum să faceți astfel? Lasați-Mă să vă întreb: Câți Dumnezei există? Care Dumnezeu vă va aduce mântuire? Oare la primul Dumnezeu, la Cel de-al doilea sau la Cel de-al treilea vă rugați mereu? În care dintre Ei credeți întotdeauna? În Tatăl? Sau Fiul? Sau în Duhul? Spune-Mi în cine crezi tu. Deși, cu fiecare cuvânt, spuneți că voi credeți în Dumnezeu, voi vă credeți, de fapt, propriul creier! Pur și simplu, nu-L aveți pe Dumnezeu în inimă! Și, totuși, în mintea voastră există o serie de astfel de «Treimi»! Nu sunteți de acord?(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Oare există Treimea?”).

După ce am terminat de vizionat filmul, m-am simțit fericită, dar și supărată, și am simțit nevoia să-mi fac câteva reproșuri. Eram fericită deoarece confuzia care mă însoțise ani de zile fusese, în sfârșit, înlăturată: Dumnezeu este unul singur, iar interpretarea dată Treimii, pur și simplu, nu există. Doar credința în singurul, adevăratul Dumnezeu este în conformitate cu voia lui Dumnezeu, și nu mai eram nevoită să mă rog Tatălui un minut, iar apoi Duhului Sfânt sau Fiului în următorul minut, așa cum procedam înainte – m-am simțit foarte ușurată. Dar eram supărată și îmi făceam reproșuri deoarece crezusem în Dumnezeu atâția ani și, totuși, nu Îl cunoscusem pe Dumnezeu. Eu crezusem în ceva ce nu era mai mult decât un Dumnezeu inventat de noțiunile și închipuirile mele – un Dumnezeu vag, de legendă. Nu crezusem în adevăratul Dumnezeu și, mai mult decât atât, mă împotrivisem lui Dumnezeu și Îl fragmentasem pe Dumnezeu – de fapt, Îl hulisem pe Dumnezeu! Mulțumesc lui Dumnezeu, căci venirea lui Dumnezeu Atotputernic a fost cea care a dezvăluit toate absurditățile din credința coruptă a omenirii și Dumnezeu Atotputernic a fost Cel care a dezvăluit această taină care a pus în încurcătură dintotdeauna lumea religioasă. Dumnezeu Atotputernic este fără îndoială Domnul Isus reîntors, Domnul care a creat cerul, pământul și toate lucrurile. El este singurul Dumnezeu adevărat!

Mai târziu, citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut că toate cuvintele lui Dumnezeu reprezintă adevărul și că sunt vocea Lui. Fără să ezit, am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și am început să țin pasul și să merg pe urmele Mielului. Acum, când mă rog, nu e nevoie să mă rog la trei Dumnezei. Mă rog doar în numele lui Dumnezeu Atotputernic, iar acest lucru mă face să mă simt mult mai ușurată, liniștită și fericită. Nu mai trebuie să-mi fac griji, când mă rog, că nu mă rog suficient pentru una sau pentru alta dintre persoanele lui Dumnezeu și, prin urmare, Dumnezeu nu îmi va auzi rugăciunile. Am experimentat cu adevărat eliberarea, libertatea, bucuria și fericirea care vin din înțelegerea adevărului și din cunoașterea lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu!

Anterior: 11. M-am reunit cu Domnul

Înainte: 13. De unde vine această voce?

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

11. M-am reunit cu Domnul

de Lilan, Coreea de SudDumnezeu Atotputernic spune: „Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte