Astăzi vom continua părtășia despre responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor și despre diferitele manifestări ale conducătorilor falși. La ultima adunare, am avut părtășie despre punctul șase referitor la responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Care este tema principală a acestui punct? (Punctul șase este „Promovați și cultivați tot felul de talente calificate, astfel încât toți cei care urmăresc adevărul să poată avea posibilitatea de a se instrui și de a intra în adevărul-realitate cât mai curând posibil”.) Data trecută, în principal, am avut părtășie despre principiile casei lui Dumnezeu cu privire la promovarea și cultivarea oamenilor și despre motivul pentru care casa lui Dumnezeu îi promovează și îi cultivă. De asemenea, am disecat problemele care există în ceea ce îi privește pe conducătorii falși atunci când vine vorba de promovarea și cultivarea diferitelor tipuri de oameni talentați. Prin urmare, care sunt principalele manifestări ale conducătorilor falși în cadrul acestor două puncte? De ce spunem că sunt conducători falși? În principal, există două aspecte. Un aspect este că falșii conducători nu înțeleg principiile pentru promovarea, cultivarea și utilizarea diferitelor tipuri de oameni și nici nu caută aceste principii. Ei nu știu ce aspecte ale calibrului este important ca oamenii să dețină sau ce criterii este important să îndeplinească pentru a fi conducători sau lucrători. În consecință, ei folosesc oamenii fără discernământ, pe baza propriilor noțiuni și închipuiri. O altă problemă gravă este că, după ce îi promovează, îi cultivă și îi folosesc pe acești oameni, nu le urmăresc sau nu le verifică lucrarea și nici nu află cât de bine se descurcă, sau dacă fac lucrare concretă, sau dacă sunt capabili să își îndeplinească responsabilitățile, sau cum este caracterul lor, sau dacă îndatoririle pe care le îndeplinesc acești oameni li se potrivesc și nu acordă atenție dacă oamenii pe care îi promovează, îi cultivă și îi folosesc sunt conform standardului și în conformitate cu principiile – ei nu verifică niciodată aceste lucruri. Conducătorii falși cred că este vorba doar de a promova oameni, de a le rândui lucrarea și nimic mai mult, iar responsabilitățile lor sunt astfel îndeplinite. Acesta este modul în care își fac lucrarea falșii conducători și, totodată, acestea sunt atitudinea și punctul lor de vedere în timp ce lucrează. Prin urmare, pot aceste două manifestări principale ale conducătorilor falși să demonstreze că ei nu își îndeplinesc și nu își pot îndeplini responsabilitățile atunci când vine vorba de promovarea, cultivarea și folosirea oamenilor? (Da.) Conducătorii falși nu verifică lucrarea sau nu observă diferitele tipuri de oameni și cu atât mai puțin devin meticuloși când vine vorba de adevăr și de principii, comparând manifestările și stările diferitelor tipuri de oameni cu adevărurile pe care le înțeleg și cu principiile cerute de casa lui Dumnezeu; de asemenea, ei nu pot discerne dacă umanitatea și punctele forte ale diferitelor tipuri de oameni sunt în acord cu principiile cerute de casa lui Dumnezeu referitoare la folosirea oamenilor. Din aceste motive, ei sunt deosebit de confuzi și neglijenți atunci când vine vorba de promovarea și folosirea oamenilor și de rânduirea lucrării pentru aceștia, și nu fac altceva decât să efectueze lucrurile de formă și să facă o lucrare superficială bazată pe noțiunile și închipuirile lor. În acest caz, dacă li se cere să folosească diferite tipuri de oameni în mod rațional și adecvat, pe baza umanității și a punctelor forte pe care le au aceștia, reușesc falșii conducători să facă acest lucru? (Nu, nu pot.) Pentru moment, să nu ținem seama cum este calibrul falșilor conducători. Luând pur și simplu în considerare atitudinea lor față de lucrare și căile și metodele lor de a face treburile, faptul că nu fac deloc lucrare concretă, ci doar se ocupă de treburile generale și fac puțină lucrare superficială, care îi pune în centrul atenției, faptul că nu îndeplinesc deloc lucrarea de a le oferi oamenilor adevărul și nu știu cum să folosească adevărul pentru a rezolva problemele – toate acestea sunt suficiente pentru a dovedi că falșii conducători nu pot face lucrarea concretă a bisericii. Doar pe baza faptului că falșii conducători nu fac lucrare concretă sau nu se implică profund cu frații și surorile pentru a rezolva problemele reale și, în schimb, își dau aere de superioritate și dau ordine, se poate confirma că sunt incapabili să îndeplinească bine toate aspectele lucrării bisericii pentru a promova și cultiva oameni pentru casa lui Dumnezeu.

Punctul șapte: Alocați și folosiți cu înțelepciune diferite tipuri de oameni, în funcție de umanitatea și punctele lor forte, astfel încât fiecare să fie folosit cât mai bine (Partea întâi)

Folosirea cu înțelepciune a diferitelor tipuri de oameni pe baza umanității lor

Care este înțelegerea voastră cu privire la modul în care trebuie să rânduiți și să folosiți diferitele tipuri de oameni? (Casa lui Dumnezeu are diverse standarde obligatorii pentru diferitele tipuri de oameni care sunt promovați și cultivați, iar oamenii ar trebui promovați și folosiți în conformitate cu principiile și standardele casei lui Dumnezeu pentru promovarea oamenilor. Dacă unii oameni sunt potriviți pentru a fi conducători și lucrători, atunci ar trebui să fie cultivați drept conducători, lucrători și supraveghetori; dacă unii oameni au puncte forte profesionale într-un anumit domeniu, atunci datoria pe care o fac ar trebui să fie rânduită în funcție de acestea, astfel încât să fie alocați și folosiți cu înțelepciune.) Are cineva ceva de adăugat? (Un alt lucru este evaluarea oamenilor în funcție de umanitatea lor. Dacă umanitatea cuiva este relativ bună, dacă iubește adevărul și are capacitate de înțelegere, atunci este un candidat pentru promovare și cultivare. Dacă umanitatea acestuia este medie, dar are puncte forte și poate să facă o datorie în casa lui Dumnezeu și să presteze servicii, atunci și acestui tip de persoană i se poate repartiza o datorie adecvată pe baza punctelor sale forte, astfel încât să fie folosită cât mai bine. Dacă este o persoană cu o umanitate destul de slabă și poate provoca perturbări și tulburări, atunci ar fi mai mare deranjul să o punem să facă o datorie, așadar nu se cade să i se rânduiască o datorie.) Dacă oamenii sunt diferențiați pe baza umanității lor, atunci, atât timp cât nu sunt oameni răi, nu provoacă perturbări sau tulburări și sunt capabili să facă o datorie, ei sunt în acord cu principiile casei lui Dumnezeu referitoare la folosirea oamenilor. Un alt tip care nu poate fi folosit, pe lângă oamenii răi și duhurile rele, sunt cei care au o inteligență inadecvată, adică cei care nu înfăptuiesc nimic, care nu sunt capabili să termine nimic, nu sunt capabili să învețe o profesie ori să se ocupe de treburi generale simple, care nu se descurcă nici măcar să facă muncă fizică – oamenii care au o inteligență și o umanitate inadecvate nu pot fi folosiți. Care sunt oamenii care intră în această categorie a celor care au o inteligență inadecvată? Aceia care nu înțeleg limbajul oamenilor, cărora le lipsește înțelegerea pură, care înțeleg mereu greșit lucrurile, fac erori și dau răspunsuri irelevante la întrebări și care sunt la fel ca idioții sau ca persoanele cu handicap mintal – aceștia sunt, cu toții, oameni care au o inteligență inadecvată. Apoi, există oameni extrem de absurzi care înțeleg tot felul de lucruri diferit de oamenii normali – aceștia au și ei o problemă de inteligență. Include inteligența inadecvată și incapacitatea de a învăța vreun lucru? (Da, o include.) Prin urmare, incapacitatea de a învăța cum să scrii articole este considerată inteligență inadecvată? (Nu, nu este.) Oamenii de acest fel nu sunt considerați așa. De exemplu, să înveți să cânți și să dansezi, să înveți să folosești un calculator sau să înveți o limbă străină; a fi incapabil să înveți aceste lucruri nu înseamnă a avea o inteligență inadecvată. Prin urmare, incapacitatea de a învăța ce fel de lucruri indică o inteligență inadecvată? De exemplu, unii oameni au câteva cunoștințe, dar sunt incapabili să învețe cum să își organizeze discursul atunci când discută cu alții. Așadar, pot oamenii de acest fel să aibă părtășie despre adevăr, să se roage și să comunice în mod normal cu ceilalți atunci când cred în Dumnezeu? (Nu, nu pot.) Atunci când au o idee în minte sau când se află într-o anumită stare și vor să se destăinuie și să le vorbească oamenilor despre asta și să caute calea către o soluție, se gândesc bine zile întregi și nu știu de unde să înceapă sau cum să se exprime. De îndată ce vorbesc, devin confuzi și vorbesc într-o manieră încâlcită, gurile lor par să refuze să li se supună și gândurile lor sunt împrăștiate. De exemplu, le spui: „Astăzi, vremea este frumoasă și soarele strălucește”, iar ei vor răspunde: „Ieri a plouat și a avut loc un accident de mașină pe acel drum.” Nu sunt pe aceeași lungime de undă cu interlocutorii lor. Are acest tip de persoană o inteligență inadecvată? (Da, are.) De exemplu, dacă are o durere de cap și o întrebi ce e în neregulă, va spune că are un disconfort la inimă. Acest răspuns este irelevant pentru această întrebare, nu-i așa? (Așa este.) Asta înseamnă să fii prea lipsit de inteligență. Există atât de mulți oameni de acest fel. Puteți da un exemplu? (Unii oameni se abat mereu de la subiect atunci când răspund la întrebări; pur și simplu nu pot înțelege ce îi întreabă alți oameni.) Devierea frecventă de la subiect în timp ce vorbești – aceasta este inteligență inadecvată. Apoi, există oameni care nu reușesc să distingă între cei din interior și cei din exterior atunci când vorbesc și, uneori, fără să-și dea seama, se trădează pe sine atunci când vorbesc – și aceasta este inteligență inadecvată. De exemplu, unii frați și surori locuiesc împreună cu membri de familie non-credincioși, care îi întreabă: „Ce vă spune dumnezeul vostru să faceți?” Ei răspund: „Dumnezeul în care credem este atât de bun! El ne învață să fim oameni cinstiți, că nu avem voie să mințim pe nimeni și că trebuie să vorbim sincer cu toată lumea.” La prima vedere, pare că dau mărturie despre lucrarea pe care o face Dumnezeu, că Îl slăvesc pe Dumnezeu și că îi fac pe ascultătorii lor să aibă o impresie bună despre credincioși și să aibă încredere în aceștia, dar oare chiar așa stau lucrurile? Ce vor spune non-credincioșii când vor auzi acest lucru? Vor spune: „Din moment ce dumnezeul vostru v-a cerut să fiți oameni cinstiți, spuneți-ne sincer: Câți bani are biserica voastră? Cine dă cele mai multe jertfe? Cine este conducătorul bisericii voastre? Câte locuri de adunare aveți?” Nu-i așa că ai fi luat prin surprindere de acest lucru? Oare nu sunt oamenii de acest fel înguști la minte? De ce le vorbești diavolilor și non-credincioșilor despre a fi o persoană cinstită? În realitate, nu ești neapărat atât de cinstit înaintea lui Dumnezeu. Prin urmare, nu cumva te trădezi singur devenind atât de serios cu non-credincioșii cu privire la acest lucru? Nu cumva îți sapi singur groapa și îți întinzi o capcană? Nu ești un cap pătrat? Atunci când îți deschizi inima sau vorbești sincer cu cineva, trebuie să ții cont cu cine vorbești – dacă este un diavol sau o satană, îi poți spune ce se întâmplă cu adevărat? Prin urmare, atunci când vine vorba de astfel de oameni, este necesar să practici a fi „înțelept ca șerpii și fără pată ca porumbeii” – aceasta este învățătura lui Dumnezeu pentru omenire. Capetele pătrate nu știu să facă acest lucru. Ei știu doar să respecte reglementările și să spună lucruri de tipul: „Noi, credincioșii, suntem foarte cinstiți, nu înșelăm pe nimeni. Uitați-vă la voi, non-credincioșilor, sunteți plini de minciuni, în timp ce noi toți vorbim cinstit.” Iar după ce au vorbit cinstit, oamenii au pârghii pe care să le folosească împotriva lor. Nu cumva nu reușesc să distingă între cei din interior și cei din exterior? Nu cumva au prea puțină minte? Ei înțeleg unele doctrine, dar nu știu cum să le aplice. Strigă niște sloganuri, iar apoi simt că sunt realmente spirituali și cred că înțeleg adevărul și că dețin adevărul-realitate și se dau în spectacol peste tot, dar în cele din urmă, Satanele și diavolii profită de acest lucru și îl folosesc împotriva lor. Aceasta este inteligență inadecvată.

Tocmai am vorbit despre mai multe tipuri de oameni care au o inteligență inadecvată. Un tip îl reprezintă aceia care nu înțeleg limbajul omenesc și care nu reușesc să înțeleagă și să priceapă miezul și punctele-cheie ale cuvintelor altor oameni; un alt tip îl reprezintă capetele pătrate, oameni care sunt incapabili să realizeze vreun lucru și care nu pot înțelege principiile sau punctele-cheie oricum ar proceda; un alt tip sunt aceia care au opinii extrem de habotnice și absurde despre orice. Un alt tip sunt aceia care nu pot să învețe vreun lucru și care sunt chiar incapabili să învețe cum să vorbească sau să discute, sau cum să își exprime gândurile și opiniile în mod clar, astfel încât ceilalți să le poată înțelege; deși sunt oarecum alfabetizați, nu pot să-și organizeze discursul în minte, sau să vorbească clar și nici nu pot să exprime opinii corecte sau să înfăptuiască vreun lucru. Toți aceștia sunt oameni cu o inteligență inadecvată. Indiferent de meseriile sau abilitățile pe care le învață, sunt în mod constant incapabili să înțeleagă principiile și regulile. Chiar dacă, ocazional, se descurcă bine cu o meserie sau o abilitate, acest lucru este din întâmplare; nu știu cum de au făcut bine acel lucru. Nu știu nici de ce se întâmplă ca data viitoare să nu reușească să îl facă bine. Sunt incapabili să învețe ceva sau să devină competenți în privința acelui lucru. Dacă li se cere să învețe un meșteșug sau o abilitate tehnică, indiferent cât timp vor petrece învățând-o, vor pricepe doar teoria. Au ascultat atât de mulți ani predici, dar nu au înțeles adevărul. Dacă li se cere să ia aceste cuvinte și aceste afirmații specifice despre care casa lui Dumnezeu are deseori părtășie și să le transforme într-un principiu și o cale de practică, nu vor fi capabili să facă acest lucru chiar dacă se vor omorî lucrând și indiferent de modul în care sunt învățați. Acest lucru confirmă faptul că acești oameni au o inteligență inadecvată. Când fac un lucru, unii oameni obțin la vârsta de 50 sau 60 de ani exact aceleași rezultate ca la 30 de ani, fără să fi făcut niciun progres. Aceștia nu au învățat cu succes niciun lucru de-a lungul vieții lor. Nu au pierdut timpul degeaba, sunt foarte atenți și depun efort, dar nu au reușit să învețe nimic; acest lucru arată că au o inteligență inadecvată. Pe baza lucrurilor despre care am avut părtășie, sfera a ceea ce este considerat inteligență inadecvată a devenit mai largă, nu-i așa? Voi v-ați considera ca având o inteligență inadecvată? (Da.) Un pic, într-o măsură mai mare sau mai mică. De ce spun asta? Majoritatea oamenilor au ascultat predici timp de cinci ani, dar încă nu înțeleg care este adevărul sau care sunt intențiile lui Dumnezeu; iar unii oameni au ascultat predici timp de 10 ani, sau chiar 20 sau 30 de ani și încă nu înțeleg ce este adevărul-realitate și ce sunt cuvintele și doctrinele, gura le este plină de doctrine și le debitează excelent – acest lucru reprezintă o problemă cu inteligența lor. Lăsând deoparte înțelegerea adevărului pentru moment, să spunem doar că oamenii au următoarele manifestări față de unele lucruri exterioare și chestiuni de bun simț din viața umană: indiferent de câți ani fac un lucru, situația, starea și percepția lor rămân aceleași ca atunci când au început să învețe să facă acel lucru și, indiferent de modul în care sunt îndrumați, învățați sau de felul în care practică, tot nu fac niciun progres. Aceasta este inteligența inadecvată.

Selectarea și folosirea oamenilor în funcție de capacitatea lor de a avea sau nu umanitate este în conformitate cu principiile; prin urmare, spuneți-Mi: ar trebui să-i cultivăm și să-i folosim pe oamenii care au o umanitate slabă, o inteligență inadecvată sau lucrarea duhurilor rele? Acest lucru nu ar funcționa sub nicio formă! În afară de aceste câteva tipuri de oameni care nu se conformează principiilor casei lui Dumnezeu referitoare la folosirea oamenilor, majoritatea celorlalți oameni pot fi folosiți cu înțelepciune, pe baza umanității lor. Aceia care au o umanitate medie, care nu poate fi numită nici rea, nici bună, pot fi doar membri obișnuiți ai echipei. În privința celor care au o umanitate destul de bună, care sunt destul de raționali și au conștiință, care iubesc lucrurile pozitive, care sunt deosebit de integri, au simțul dreptății și sunt capabili să apere interesele casei lui Dumnezeu, se poate pune accentul pe cultivarea și folosirea lor. În ceea ce privește cultivarea și folosirea lor drept conducători sau lideri de echipă, sau pentru a face anumite lucrări importante, acest lucru depinde de calibrul și punctele lor forte. Acest lucru înseamnă a cântări modul de folosire a diferitelor tipuri de oameni în funcție de umanitatea lor.

Folosirea cu înțelepciune a diferitelor tipuri de oameni în funcție de punctele lor forte

În continuare, să vorbim despre cum să folosim diferite tipuri de oameni în funcție de punctele lor forte. Pe lângă calibru, unii oameni au și anumite abilități profesionale la care excelează. Ce se înțelege prin sintagma „puncte forte”? (A avea o abilitate într-un domeniu specializat, cum ar fi capacitatea de a compune muzică, de a cânta la un instrument muzical sau de a picta.) A înțelege teoria muzicii, arta, dar și dansul și scrisul – toate acestea sunt puncte forte. Actoria și regia sunt puncte forte legate de producția de filme, traducerea este un punct forte lingvistic, iar producția video și efectele speciale sunt, de asemenea, puncte forte în domenii specifice. Când vorbim despre puncte forte, ne referim la competențe profesionale care au legătură cu lucrarea principală a bisericii. Unii oameni au deja un nivel de bază al competențelor, iar alții studiază aceste lucruri după ce vin în casa lui Dumnezeu. Dacă o persoană are competențe de bază, dar umanitatea sa nu este conform standardelor și face parte dintre aceia care au o inteligență inadecvată, este o persoană rea sau un duh rău, atunci nu poate fi folosită. Dacă umanitatea persoanei este conform standardelor și aceasta are un punct forte de care casa lui Dumnezeu are nevoie, atunci ea poate fi promovată, cultivată și folosită, repartizată într-o echipă care se potrivește cu punctele sale forte sau care este legată de competențele profesionale pe care le deține, și pusă imediat să lucreze. Unii oameni nu au încă un punct forte în sfera profesională, dar sunt dispuși să învețe și prind foarte repede. Dacă umanitatea lor este conform standardelor, atunci casa lui Dumnezeu îi poate cultiva și le poate crea condițiile necesare pentru a învăța, iar astfel de oameni pot fi, și ei, folosiți. Pe scurt, atribuirea îndatoririlor se bazează pe calibrul și punctele forte ale oamenilor și, pe cât posibil, ar trebui rânduit ca oamenii cu puncte forte diferite să lucreze în propriul lor domeniu de expertiză, astfel încât să-și poată folosi aceste puncte forte. În cazul în care casa lui Dumnezeu nu mai are nevoie de punctele lor forte, aceștia pot fi repartizați să facă orice sunt capabili să facă, pe baza calibrului și umanității lor; asta se numește folosirea cu înțelepciune a oamenilor. În cazul în care casa lui Dumnezeu are încă nevoie de punctele lor forte, ar trebui să li se permită să continue să își facă datoria în acest domeniu și nu pot fi transferați în mod arbitrar, cu excepția cazului în care există prea mulți oameni care lucrează în această profesie, caz în care numărul de oameni ar trebui redus în funcție de situație prin redistribuirea altor îndatoriri celor care sunt mai puțin competenți în profesia lor; aceasta este folosirea cu înțelepciune a oamenilor.

Există un anumit tip de oameni care nu au nicio aptitudine specială – se pricep întrucâtva să scrie articole, pot cânta și pot învăța cum să facă orice, dar nu sunt cei mai buni la aceste lucruri. La ce se pricep cel mai bine? Au un pic de calibru, sunt relativ înzestrați cu un simț al dreptății și au ochiul un pic format pentru a-i judeca și a-i folosi pe oameni. În afară de asta, ei dețin în special aptitudini organizatorice. Dacă dai unei astfel de persoane o sarcină sau o treabă, ea îi poate organiza pe oameni pentru a o îndeplini. În același timp, are capacitate de lucru; cu alte cuvinte, dacă îi dai o sarcină, are capacitatea de a o face bine și de a o finaliza. Are în minte un plan structurat pe etape. Știe cum să folosească oamenii, cum să aloce timpul și pe cine să folosească pentru această sarcină. Dacă apare o problemă, știe cum să discute soluția cu toată lumea. Știe cum să echilibreze și să rezolve toate aceste lucruri. O astfel de persoană nu are doar capacitate de lucru, ci și vorbește relativ bine. Cuvintele sale sunt clare și ordonate și nu îi derutează pe oameni. Atunci când repartizează lucrarea, toată lumea înțelege clar și fiecare persoană știe ce ar trebui să facă; nimeni nu stă degeaba și nu există neglijențe în lucrare. Explicația acestei persoane cu privire la detaliile lucrării este, de asemenea, relativ clară și ordonată, iar pentru problemele deosebit de complicate, oferă analize, părtășie și enumeră detaliile, astfel încât toată lumea să înțeleagă problemele, să știe cum să facă lucrarea și să știe cum să procedeze. Dincolo de aceasta, ea poate, totodată, să aibă părtășie cu privire la ce moduri de acțiune pot fi defectuoase, ce metode de lucru vor avea un impact asupra eficienței, la ce ar trebui să fie atenți oamenii pe parcursul lucrării lor și așa mai departe. Cu alte cuvinte, ea gândește mai mult decât alții înainte de a începe să lucreze – gândește mai detaliat, mai realist și mai cuprinzător decât alții. Pe de o parte, are creier, iar pe de altă parte, este elocventă. A avea creier înseamnă că face lucrurile într-un mod organizat, pe etape și conform unui plan, și cu mare claritate. A fi elocvent înseamnă că poate folosi limbajul pentru a exprima, în mod clar și inteligibil, gândurile, planurile și calculele din mintea sa și că știe să vorbească simplu și concis, astfel încât ascultătorii săi să nu fie confuzi. Se exprimă printr-un limbaj deosebit de clar, precis, veridic și adecvat. Asta înseamnă să fii elocvent. Astfel de oameni sunt elocvenți, au capacitate de lucru, abilități organizatorice și, pe deasupra, au simțul responsabilității și au, într-o oarecare măsură, simțul dreptății. Aceștia nu sunt persoane care caută să facă pe plac altora sau pacificatori. Atunci când văd oameni răi care provoacă perturbări și tulburări în lucrarea bisericii, sau capete pătrate și oameni de nimic care nu se ocupă de treburile lor și acționează într-o manieră alunecoasă, se înfurie, se simt nemulțumiți și pot rezolva și gestiona prompt aceste probleme și pot proteja lucrarea și interesele casei lui Dumnezeu. A avea un simț al responsabilității și un simț al dreptății – nu sunt aceste manifestări caracteristicile proeminente ale umanității acestui tip de persoană? (Ba da.) Este posibil ca astfel de oameni să nu fie buni la socializare sau să nu aibă nicio abilitate profesională excelentă, dar dacă au caracteristicile pe care tocmai le-am descris, pot fi cultivați drept conducători și lucrători. Aceste caracteristici sunt, totodată, punctele lor forte, adică sunt elocvenți, au capacitate de lucru, abilități organizatorice și au, într-o oarecare măsură, un simț al dreptății. A avea un simț al dreptății este crucial. Au oamenii răi și antihriștii un simț al dreptății? (Nu, nu au.) Antihriștii au o natură ticăloasă; este imposibil ca ei să aibă simțul dreptății. Un alt lucru crucial este faptul că acest tip de persoană are înțelegere spirituală și capacitatea de a înțelege adevărul; acest lucru are de-a face cu calibrul ei. Punctele forte ale acestui tip de persoană se referă la acele caracteristici și talente ale umanității pe care le-am menționat adineauri, plus cele trei standarde de a avea capacitatea de a înțelege adevărul, de a purta o povară pentru biserică și de a avea capacitate de lucru. Astfel de oameni pot fi cultivați drept conducători; nu există nicio problemă în acest sens. În plus de a avea creier și calibru, un conducător trebuie să aibă capacitatea de a înțelege adevărul, să aibă abilități organizatorice și capacitate de lucru în slujba sa, precum și elocvență. Unii oameni au un calibru foarte bun, au înțelegere spirituală, dar când vine momentul să aibă părtășie la adunări, fac un dezastru total din ceea ce încearcă să spună, le lipsește complet capacitatea de a-și organiza discursul, iar ceea ce spun este complet lipsit de logică. Pot fi astfel de oameni cultivați drept conducători? (Nu, nu pot.) Unii oameni abia reușesc să vorbească cu un număr foarte mic de persoane; pot să aibă părtășie despre unele stări, opinii și înțelegerea adevărului și îi pot susține, aproviziona și ajuta pe alții, dar în preajma unui număr mai mare de oameni nu îndrăznesc să vorbească, se simt speriați și chiar se pot emoționa până la lacrimi. Pot fi oamenii de acest fel cultivați? Dacă deține umanitatea, punctele forte și capacitatea de înțelegere necesare pentru a fi conducător, tipul de persoană care are o umanitate destul de slabă și fricoasă și care este predispusă la trac poate fi cultivată pentru a deveni lider de echipă sau conducător de biserică. Doar că, mai întâi, cultivați-o și instruiți-o; după ce experimentează pentru o perioadă de timp, va dobândi înțelegere și, astfel, va deveni puțin mai curajoasă și nu îi va mai fi frică să vorbească sau nu va mai avea trac. Pe scurt, atunci când vine vorba de aceia care au caracteristicile și punctele forte ale umanității despre care tocmai am avut părtășie, ei pot fi cultivați pentru a deveni conducători, atâta vreme cât umanitatea lor este conform standardului. Așa cum am spus data trecută, pentru ca cineva să fie cultivat drept conducător, nu este neapărat necesar să înțeleagă toate adevărurile, să fie capabil I să se supună lui Dumnezeu, să aibă o inimă cu frică de Dumnezeu și așa mai departe. Nu este absolut necesar să îndeplinească aceste criterii. Dacă cineva are un anumit calibru, are înțelegere spirituală și este capabil să accepte adevărul, atunci poate fi promovat și cultivat. Nu este aceasta folosirea cu înțelepciune a oamenilor? (Ba da.) Cel mai important criteriu este dacă umanitatea cuiva este sau nu conform standardului.

După ce au ascultat ceea ce am spus, unii oameni consideră că îndeplinesc deja criteriile pentru a fi conducători și că ar trebui să fie promovați. Aceasta reprezintă o înțelegere greșită din partea lor, nu-i așa? Este o chestiune atât de simplă să fii conducător? Ei gândesc: „Sunt foarte metodic, am abilități organizatorice și sunt elocvent, în sensul că pot explica clar chiar și cele mai complexe chestiuni, prin urmare, de ce nu mă promovează casa lui Dumnezeu? De ce nu mă aleg frații și surorile drept conducător? Cum se face că liderii cu vechime nu reușesc să observe că sunt talentat?” Nu îți face griji! Dacă într-adevăr îndeplinești criteriile pentru a fi conducător sau lucrător, atunci, mai devreme sau mai târziu, vei fi promovat și ți se va permite să te instruiești. Ceea ce contează acum este că trebuie să te instruiești foarte mult în practicarea adevărului și gestionarea treburilor conform principiilor, să iei inițiativa să îi ajuți pe ceilalți și să rezolvi probleme reale pentru aleșii lui Dumnezeu. Când aleșii lui Dumnezeu vor vedea că ai un calibru bun și că poți rezolva probleme reale, te vor recomanda și te vor alege. Dacă nu iei inițiativa de a face puțină lucrare concretă și aștepți ziua în care vei fi brusc ales drept conducător sau promovat ca excepție de Cel de mai sus, acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Trebuie să faci puțină lucrare concretă, astfel încât toată lumea să o poată vedea; odată ce toți ți-au văzut cu ochii lor punctele forte și consideră că ești cineva care ar trebui promovat, cultivat și folosit, te vor recomanda și te vor alege în mod firesc. Dacă simți chiar acum că ești potrivit pentru a fi conducător, dar nimeni nu te-a ales, iar casa lui Dumnezeu nu te-a promovat, de ce se întâmplă acest lucru? Un lucru este sigur: nu ești încă recunoscut în ochii fraților și surorilor. Poate că este vorba de umanitatea ta, poate că este vorba de ceea ce urmărești sau de punctele tale forte sau de calibrul tău. Dacă frații și surorile nu recunosc sau nu aprobă unul dintre aceste aspecte, nu te vor alege sau nu te vor recomanda. Prin urmare, trebuie să continui să muncești din greu, să urmărești și să te instruiești, iar atunci când vei înțelege realmente adevărul și vei putea gestiona problemele în conformitate cu principiile, oamenii te vor recomanda și te vor alege în mod firesc; atunci când condițiile sunt potrivite, lucrurile își urmează cursul firesc. Nu este nevoie să aștepți în mod constant cu nerăbdare să fii conducător sau să te gândești tot timpul la asta; aceasta este o dorință extravagantă. Ar trebui să ai o inimă obișnuită, să fii o persoană care urmărește adevărul, să ții cont de intențiile lui Dumnezeu și să înveți să fii supus și răbdător. Nu poți urmări orbește să fii conducător; aceasta este o ambiție și nu reprezintă calea cea dreaptă. Nu ar trebui să ai în permanență această ambiție și dorință. Chiar dacă ai într-adevăr calibru, trebuie să aștepți să intri în adevărul-realitate înainte de a te putea ridica la înălțimea sarcinii de a sluji drept conducător sau lucrător. Dacă nu înțelegi adevărul și nu știi cum să practici adevărul, atunci, chiar dacă ești ales pentru a fi conducător sau lucrător, nu vei fi capabili să faci nicio lucrare concretă și va trebui să fii demis și eliminat, lucru care se întâmplă deseori. Dacă tu crezi că ești potrivit să fii lider, că ai talent, calibru și umanitate pentru conducere, însă casa lui Dumnezeu nu te-a promovat, iar frații și surorile nu te-au ales, cum ar trebui să tratezi problema? Există aici o cale de practică pe care poți să o urmezi. Trebuie să te cunoști amănunțit. Uită-te să vezi dacă ceea ce este esențial este că ai o problemă cu umanitatea ta sau că revelația vreunui aspect al firii tale corupte îi dezgustă pe oameni; sau dacă este faptul că nu ai adevărul-realitate și nu ești convingător pentru alții sau că îndeplinirea datoriei tale nu este conform standardelor. Trebuie să reflectezi la toate aceste lucruri și să vezi unde, exact, lași de dorit. După ce ai reflectat un timp și ai aflat unde este problema ta, trebuie să cauți prompt adevărul ca să o rezolvi și să intri în adevărul-realitate și să te străduiești să obții o schimbare și să te maturizezi, astfel încât atunci când cei din jur o vor vedea, să spună: „Zilele acestea, a fost mult mai bun decât înainte. Lucrează cu toate forțele și-și ia profesia în serios și se concentrează în special la adevărurile-principii. Nu face lucrurile impetuos sau superficial și este mai conștiincios și mai responsabil cu lucrarea sa. Obișnuia să-i placă să se dea mare și să se mândrească în mod constant, însă acum este mult mai discret și nu mai este poruncitor. Chiar dacă este capabil să facă puține lucruri, nu se fălește cu asta, iar când termină ceva, reflectă în mod repetat asupra acelui lucru, de teamă să nu facă ceva greșit. Acționează cu mult mai multă precauție decât înainte și cu o inimă cu frică Dumnezeu – și, mai ales, poate să aibă părtășie despre adevăr pentru a rezolva câteva probleme. Într-adevăr, s-a maturizat.” Cei din jurul tău care au interacționat cu tine o perioadă, vor descoperi că te-ai schimbat și maturizat în mod evident; în viața ta omenească, în conduita proprie și în tratarea aspectelor, precum și în atitudinea față de lucrarea ta și, deopotrivă, în modul în care tratezi adevărurile-principii, depui mai mult efort decât înainte și ești riguros în discursul și faptele tale. Frații și surorile văd toate acestea și le pun la inimă. Probabil, atunci, vei putea candida la următoarele alegeri și vei avea o speranță de a fi ales conducător. Dacă poți face cu adevărat vreo datorie importantă, vei câștiga binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă chiar ai o povară, ai un astfel de simț al responsabilității și-ți dorești să duci o povară, atunci grăbește-te și instruiește-te. Concentrează-te la practicarea adevărului și ajunge să acționezi principial. Odată ce vei avea experiență de viață și vei putea scrie articole de mărturie, te vei fi maturizat cu adevărat. Și dacă poți să fii martor pentru Dumnezeu, atunci cu siguranță poți câștiga lucrarea Duhului Sfânt. Dacă Duhul Sfânt lucrează asupra ta înseamnă că Dumnezeu te favorizează și, cu Duhul Sfânt care te călăuzește, șansa ta va apărea în curând. Acum s-ar putea să ai o povară, dar statura ta este insuficientă și experiența de viață prea superficială, așadar, chiar dacă ai deveni lider, ai fi predispus să te prăbușești. Trebuie să urmărești intrarea în viață, să-ți îndepărtezi mai întâi dorințele extravagante, să fii de bunăvoie un adept și să ajungi să te supui lui Dumnezeu cu adevărat, fără cuvinte de nemulțumire față de orice orchestrează sau rânduiește El. Când vei avea această statură, va veni și oportunitatea ta. Este un lucru bun că-ți dorești să preiei o sarcină grea, că ai această povară. Arată că ai o inimă proactivă care caută să progreseze și că vrei să fii atent la intențiile lui Dumnezeu și să urmezi voia Lui. Aceasta nu este o ambiție, ci o adevărată povară; este responsabilitatea celor care urmăresc adevărul și obiectul căutării lor. Nu ai motive egoiste și nu-ți urmărești interesele, dar a fi martor pentru Dumnezeu și să-L mulțumești – aceasta este lucrul cel mai binecuvântat de Dumnezeu și El va face aranjamentele potrivite pentru tine. Pentru moment, preocupă-te doar să urmărești intrarea în viață, îndeplinește-ți mai întâi datoria în mod corespunzător, iar apoi scrie câteva articole cu mărturii bazate pe experiență pentru a aduce mărturie lui Dumnezeu. Dacă mărturiile tale sunt adevărate și practice, oamenii care le citesc te vor admira și te vor plăcea și vor fi dispuși să relaționeze cu tine și să te recomande și astfel va apărea oportunitatea ta. Prin urmare, trebuie neapărat să te echipezi cu adevărul înainte ca oportunitatea să apară. Mai întâi să ai experiență practică, iar apoi, în mod firesc, vei avea o mărturie adevărată; rezultatele datoriei tale vor fi din ce în ce mai bune, moment în care nu te vei mai putea ascunde nici dacă ai vrea, iar frații și surorile din jurul tău te vor recomanda. Acest lucru se datorează faptului că oamenii care au adevărul-realitate nu sunt necesari numai pentru casa lui Dumnezeu, ci și pentru aleșii lui Dumnezeu; tuturor le place să relaționeze cu oameni care au adevărul-realitate și tuturor le place să se asocieze cu prieteni care dețin adevărul-realitate. Dacă experimentezi până la acest nivel și toată lumea vede că ai mărturie adevărată și recunoaște că deții adevărul-realitate, nu vei putea evita să devii conducător nici dacă ai vrea, iar frații și surorile vor insista să te aleagă. Nu așa stau lucrurile? Când fiul risipitor revine și se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu este mulțumit, fericit și mângâiat în inima Sa. Ca persoană cu adevărul-realitate, cum s-ar putea să nu fii folosit de Dumnezeu? Acest lucru ar fi imposibil. Intenția lui Dumnezeu este să câștige mai mulți oameni care pot să fie martori pentru El; este să-i desăvârșească pe toți cei care Îl iubesc și să facă un grup de oameni care sunt în asentiment cu El cât mai curând posibil. Prin urmare, în casa lui Dumnezeu, toți cei care urmăresc adevărul au perspective mărețe, iar perspectivele celor care Îl iubesc sincer pe Dumnezeu sunt nelimitate. Toată lumea ar trebui să înțeleagă voia lui Dumnezeu. Este într-adevăr un lucru pozitiv să ai această povară și este ceva ce ar trebui să aibă cei cu conștiință și rațiune, dar nu toată lumea va putea neapărat să-și asume o sarcină grea. De unde vine această discrepanță? Oricare ar fi punctele forte sau capacitățile tale și oricât de mare ar fi coeficientul tău de inteligență, cruciale sunt căutarea ta și calea pe care mergi. Dacă umanitatea ta este conform standardelor și ai un anumit calibru, dar nu ești o persoană care urmărește adevărul și ai doar o umanitate bună și un anumit simț al poverii, poți să faci bine lucrarea de conducere a bisericii? Garantezi că poți rezolva problemele folosind adevărul? Dacă nu poți garanta acest lucru, atunci încă ești incompetent în lucrarea ta. Chiar dacă ai fi ales sau desemnat să fii conducător, tot ai fi incapabil să-ți faci lucrarea, deci la ce ar servi acest lucru? Deși ți-ar satisface vanitatea, le-ar dăuna fraților și surorilor și ar întârzia lucrarea bisericii. Dacă îndeplinești criteriile pentru a fi conducător sau lucrător, ești o persoană care urmărește adevărul și ai, totodată, câteva mărturii bazate pe experiență, atunci, cu siguranță, vei putea face o treabă bună în lucrarea de conducere, fiindcă ai mărturii bazate pe experiență, ești o persoană care înțelege adevărul și poți purta povara grea de a fi conducător de biserică. Faptul că umanitatea ta este conform standardelor și că ai, totodată, anumite puncte forte reprezintă doar criterii de bază pentru a fi promovat, cultivat și folosit de casa lui Dumnezeu, dar a face o treabă bună în lucrarea de conducere depinde de măsura în care ai experiență reală și adevărul-realitate – asta este ceea ce contează cel mai mult. Unii oameni sunt corecți și urmăresc adevărul, dar cred doar de trei până la cinci ani și nu au experiență practică. Pot astfel de oameni să facă bine lucrarea de conducere a bisericii? Mă tem că nu vor fi competenți în această lucrare. Ce le lipsește? Le lipsește experiența practică și nu au ajuns încă să înțeleagă adevărul. Chiar dacă pot rosti multe cuvinte și doctrine, rezolvarea problemelor folosind adevărul încă îi depășește. Prin urmare, încă nu sunt competenți în lucrarea de conducere și trebuie să continue să se instruiască pentru a ajunge la înțelegerea adevărului și la intrarea în adevărul-realitate. Să luăm, de exemplu, o persoană a cărei umanitate este conform standardelor și care este destul de onestă, care minte și înșală rareori și care își face datoria fără a provoca perturbări sau tulburări, dar care este slabă la căutarea adevărului; poate fi o astfel de persoană cultivată pentru a fi conducător sau lucrător? Acest lucru ar fi foarte dificil. O persoană care îndeplinește criteriile pentru a fi promovată, cultivată și folosită, dar care nu urmărește adevărul, ar fi capabilă să devină o persoană care urmărește adevărul dacă ar fi promovată pentru a fi conducător sau lucrător? Ar fi capabilă să înceapă să urmărească adevărul? După ce ar lucra drept conducător sau lucrător pentru o perioadă de timp, ar fi capabilă să intre în adevărul-realitate? Acest lucru ar fi imposibil. Indiferent de criteriile pe care le îndeplinește o persoană, atât timp cât nu este cineva care urmărește adevărul, ea nu poate fi aleasă sau promovată drept conducător sau lucrător. Dacă o persoană are o umanitate și un calibru care sunt conform standardelor și este, totodată, capabilă să accepte adevărul și să se schimbe întrucâtva, atunci ea poate fi promovată, cultivată și folosită și, ca rezultat, va avea apoi ocazia să se instruiască, să intre în adevărul-realitate și să pășească pe calea spre mântuire și desăvârșire. Prin urmare, indiferent pe cine promovează casa lui Dumnezeu pentru a fi conducător, lucrător sau supraveghetor, scopul nu este de a-ți satisface dorințele și ambițiile personale, nici de a-ți împlini aspirațiile, ci de a-ți da posibilitatea să pășești pe calea mântuirii și să devii o persoană desăvârșită.

În ceea ce îi privește pe cei care nu sunt destul de inteligenți, și ei sunt dispuși să-și facă bine datoria și doresc să apere interesele casei lui Dumnezeu, dar le lipsește înțelepciunea, nu știu cum să acționeze conform principiilor și nu pot vedea nicio chestiune așa cum este de fapt. La un moment dat, întâlnesc ispita și cad în ea, iar ca rezultat, trădează interesele bisericii, îi trădează pe frați și pe surori și aduc prejudicii lucrării casei lui Dumnezeu. Cum ar trebui să-i tratăm și să-i gestionăm pe oamenii de acest fel, care sunt capete pătrate și care au o inteligență inadecvată? Când vine vorba de astfel de capete pătrate care nu au înțelegere spirituală și au o inteligență inadecvată, ar trebui demiși și redistribuiți cu toții, niciunul dintre ei neputând fi folosit. Dacă astfel de oameni sunt folosiți, ei ar putea crea în orice moment probleme lucrării casei lui Dumnezeu – există foarte multe lecții de acest tip. În zilele noastre, există mulți oameni care, la prima vedere, au o oarecare asemănare umană, dar nu pot avea nicio părtășie despre adevărul-realitate. Ei cred de mulți ani în Dumnezeu și totuși rămân în această stare. Rădăcina acestei probleme ar trebui să fie văzută clar; aceasta este o problemă ce ține de un calibru extrem de slab și o lipsă a înțelegerii spirituale. Oamenii de acest fel nu se vor schimba indiferent de câți ani cred în Dumnezeu și nu au făcut niciun progres semnificativ în ciuda tuturor predicilor pe care le-au ascultat. Aceștia nu pot fi decât lăsați deoparte pentru a presta servicii în maniera în care pot ei, oricât de nesemnificativă ar fi aceasta. Este aceasta o modalitate bună de a-i trata sau nu? (Este bună.) Unii oameni cu inteligență inadecvată și fără niciun punct forte nu pot înțelege deloc cuvintele lui Dumnezeu, chiar și după ce le-au citit timp de mai mulți ani, și nu reușesc să înțeleagă predicile, deși le-au ascultat vreme de câțiva ani. Mai este util să le trimitem oamenilor de acest fel cărți ce conțin cuvintele lui Dumnezeu? (Nu, nu este.) Cărțile ce conțin cuvintele lui Dumnezeu nu ar trebui să fie trimise persoanelor cu inteligență inadecvată, întrucât a face acest lucru este inutil și echivalează cu o risipă și orice carte care le-a fost trimisă ar trebui să fie imediat luată înapoi. Acest lucru nu ar trebui făcut pentru a-i priva de dreptul de a citi cuvintele lui Dumnezeu, ci pentru că nu sunt suficient de inteligenți. Chiar dacă oamenii de acest fel duc o viață bisericească, nu pot să înțeleagă adevărul și, cu atât mai puțin, să facă o datorie. Oamenii de acest fel sunt gunoaie, nu-i așa? Ar trebui să știți cum să vă descurcați cu gunoiul. La prima vedere, unii oameni par destul de candizi, dar lipsa lor de inteligență este atât de crasă, încât nu pot să facă nici măcar treburile fizice în mod corespunzător și fac o încurcătură din tot ceea ce fac. Dacă li se cere să facă o treabă casnică, sigur vor strica ceva, așa că astfel de oameni nu pot fi folosiți. Dacă le ceri să ridice o găleată cu apă, vor răsturna o sticlă de ulei. Dacă le ceri să spele un castron, vor sparge o farfurie. Dacă le ceri să gătească, vor găti prea mult sau prea puțin, sau mâncarea va fi prea sărată sau prea fadă. Ei chiar pun suflet în ceea ce fac, dar nu pot face nimic bine și nu fac o treabă bună nici măcar în ceea ce privește munca fizică. Pot fi oamenii de acest fel folosiți? (Nu.) Prin urmare, dacă nu pot fi folosiți, ce ar trebui să li se ceară să facă? Înseamnă acest lucru că nu au voie să creadă în Dumnezeu și că nu îi vrea casa lui Dumnezeu? Nu, nu asta înseamnă. Pur și simplu, nu-i lăsa să facă o datorie. Dacă nu fac cum se cuvine lucruri care intră în sfera vieții omenești normale – inclusiv lucruri de bun simț și chestiuni de rutină ale vieții de zi cu zi – sau sunt incapabili să facă aceste lucruri, atunci nu sunt potriviți să îndeplinească o datorie în casa lui Dumnezeu.

Cu toate că unii oameni nu sunt înzestrați cu o umanitate bună sau talente speciale și cu atât mai puțin pot fi cultivați pentru a deveni conducători, tot pot să facă unele treburi fizice. De exemplu, hrănirea găinilor și rațelor, hrănirea porcilor și îngrijirea oilor sunt munci pe care le pot face bine. Dacă le dai o treabă simplă, o pot face bine atât timp cât pun suflet în ea și, în acest fel, oamenii de acest tip pot face o datorie în casa lui Dumnezeu. Deși este vorba de o singură sarcină simplă, pot pune suflet și își pot îndeplini o responsabilitate și, totodată, pot să-și impună cerințe conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii. Indiferent dacă sarcina este mare sau mică, sau dacă lucrarea este importantă sau neimportantă, la urma urmelor, ei pot face bine singura sarcină care le este atribuită. Nu numai că pot hrăni bine găinile, astfel încât acestea să depună ouă în mod normal, dar pot și să le și protejeze de lupi. Dacă aud un lup urlând, își vor anunța imediat supraveghetorul, străduindu-se să evite orice incident în îndeplinirea slujbei și a sarcinii care le-a fost încredințată de casa lui Dumnezeu. Dacă lucrează în acest mod, atunci sunt relativ dedicați, iar acest lucru face să se considere că sunt capabili să își îndeplinească responsabilitatea și să facă bine o treabă. În privința lucrurilor care rămân – viața personală și modul în care se comportă și tratează lucrurile – sunt oarecum deficitari; de exemplu, nu știu cum să interacționeze și să discute cu ceilalți sau cum să aibă părtășie cu ceilalți despre starea lor, iar uneori sunt irascibili. Este acest lucru considerat o problemă? Este în regulă să nu fie folosiți din cauza acestor probleme? (Nu, nu este.) Unele persoane au o igienă personală precară; nu își spală părul timp de cel puțin zece zile și, în general, miros urât. Alții fac gălăgie când mănâncă și beau în timpul în care cei din jurul lor se odihnesc și sunt gălăgioși și în alte momente, cum ar fi atunci când merg, când închid ușile și când vorbesc – sunt needucați și lipsiți de maniere. Cum ar trebui să fie tratați oamenii de acest fel? Toată lumea trebuie să fie înțelegătoare, să-i ajute și să-i susțină cu o inimă iubitoare, să aibă părtășie cu ei despre ce este umanitatea normală și să le dea posibilitatea să se schimbe puțin câte puțin. Din moment ce sunteți toți la un loc, trebuie să învățați să vă înțelegeți. Atât timp cât sunt capabili să își facă treaba cum se cuvine, să își asume sarcina și să nu facă nimic care să provoace perturbări și tulburări, oamenii de acest fel pot fi folosiți. Unii oameni sunt isteți, au un calibru bun și muncesc cu sârguință, își pot îndeplini responsabilitățile și se descurcă bine cu sarcinile care le sunt atribuite, așa că pot fi cultivați și folosiți. Însă unii oameni au un calibru atât de slab încât nu pot face bine nici măcar o singură sarcină; abia se descurcă cu hrănirea găinilor, dar dacă trebuie să hrănească și rațe și gâște, vor fi copleșiți și nu vor ști cum să facă. Nu se pune problema că nu vor să facă bine acel lucru, dar calibrul lor este prea slab. Creierul lor e limitat, nu știu să facă decât o singură sarcină, iar dacă li se dă încă una de făcut, sunt depășiți de situație. Ei nu știu să planifice, așa că nu fac decât să încurce lucrurile. Oamenii de acest fel sunt potriviți doar pentru a face o singură treabă odată. Nu le da mai multe sarcini, pentru că vor fi incapabili să le îndeplinească. Nu te gândi că dacă pot face bine o treabă, cu siguranță pot face două sau trei treburi; nu este neapărat așa și depinde de calibrul lor. Lasă-i să încerce să facă mai întâi două treburi. Dacă au un calibru bun și pot face acest lucru, atunci le poți rândui astfel lucrurile. Dacă nu pot face simultan două treburi bine și o dau în bară, înseamnă că este peste calibrul lor, așa că trebuie să le iei imediat a doua sarcină. Asta pentru că, observând și încercând, ai descoperit că sunt mai degrabă potriviți doar pentru a face o singură treabă odată, decât pentru a face mai multe treburi complexe, și că nu au calibrul necesar pentru asta. Unii oameni sunt relativ inteligenți și de calibru relativ bun, iar dacă le dai mai multe sarcini de îndeplinit, le pot face bine. De exemplu, dacă le ceri să pregătească mesele, să hrănească puii și să se ocupe de grădina de legume, sunt capabili să pregătească mesele la timp în fiecare zi, în timp ce se ocupă de grădina de legume în momentele lor libere, udând și plivind prompt grădina și hrănind puii la timp. Unii oameni ar putea spune: „Din moment ce are acest calibru, să preia și lucrarea bisericii și să fie conducător de biserică.” Ar fi în regulă acest lucru? Deși sunt capabili să îndeplinească unele sarcini fizice și treburi zilnice, atunci când vine vorba de a fi conducători de biserică, acest lucru necesită o evaluare separată; nu reprezintă un lucru care poate fi apreciat pe baza îndeplinirii acestor sarcini simple, externe. Acest lucru se datorează faptului că a fi conducător de biserică nu este o sarcină fizică, ci un lucru ce trebuie evaluat pe baza principiilor de conducere. Cu toate acestea, dacă această persoană deține calibrul și talentul de a fi conducător de biserică, iar umanitatea sa este destul de bună, ar fi nepotrivit să o însărcinezi cu treburi externe; acest lucru se numește folosirea nepotrivită a oamenilor. Conducătorii de biserică pot să preia cel mult încă o slujbă cu jumătate de normă care are legătură cu viața de zi cu zi și să se preocupe de ea un pic mai mult ori de câte ori nu sunt ocupați – acest lucru nu îi va obosi. Când vine vorba de chestiuni banale, de rutină și de aceste sarcini fizice, oamenii pot face cât de multe dintre ele sunt capabili. Există cineva care să le poată face pe toate? Există cineva cu un asemenea calibru? (Nu.) Calibrul și capacitatea lor sunt probabil suficiente, dar există ceva ce nu vor avea de ajuns, și anume energia. Oamenii sunt muritori, energia lor este limitată, iar numărul de sarcini pe care le pot îndeplini este, și el, limitat. Persoanele cu energie ridicată pot lucra până la 12 ore pe zi, în timp ce persoanele cu energie medie pot lucra, în mod normal, opt ore, iar persoanele cu energie scăzută pot lucra doar patru sau cinci ore. Prin urmare, indiferent dacă folosești o persoană pentru a face treburi fizice, lucrarea de conducere a bisericii sau o lucrare care implică abilități profesionale, trebuie să te gândești la ceea ce i se potrivește cel mai bine și, după ce îi atribui cea mai potrivită lucrare, dacă nu o poate face, dă-i altceva de făcut! Dacă nu le atribui lucrarea în funcție de ceea ce li se potrivește cel mai bine să facă, acest lucru reprezintă o greșeală în ceea ce privește modul în care folosești oamenii. Chiar dacă li se cere să facă treburi fizice, acelor oameni care nu pot fi considerați prioritari pentru promovare, cultivare și utilizare trebuie să li se atribuie aceste treburi în funcție de calibrul și abilitățile lor. Dacă, în timp ce își fac treaba bine, sunt încă capabili să facă și alte treburi, atunci li se poate cere să facă alte câteva treburi fizice cu jumătate de normă, atât timp cât nu le afectează munca principală. Unii oameni sunt puternici din punct de vedere fizic și pot face trei treburi una după alta; după terminarea unei sarcini, le mai rămâne energie și sunt liberi în cea mai mare parte a timpului. Însă conducătorii falși sunt orbi și nu știu cum să aloce lucrarea și nu și-au dat seama că acest lucru este o problemă, așa că le distribuie doar o sarcină acestor oameni, ceea ce reprezintă o greșeală.

Tocmai am vorbit despre persoanele cu inteligență inadecvată, care nu au aptitudini speciale și sunt capabile doar de efort fizic. De asemenea, există persoane care suferă de anumite afecțiuni și sunt incapabile chiar și de efort fizic și care au dureri de cap, de stomac sau de spate ori de câte ori depun un efort fizic cât de mic. Ce ar trebui făcut în ceea ce privește atribuirea de îndatoriri unor astfel de persoane, dacă acestea sunt apte să îndeplinească o datorie? Trebuie să ne uităm la diferite aspecte, cum ar fi starea lor de sănătate și, de asemenea, umanitatea și calibrul lor, pentru a stabili ce îndatoriri din casa lui Dumnezeu li se potrivesc. Dacă starea lor de sănătate este atât de gravă încât nu pot face nicio treabă și trebuie să ia o pauză după ce au lucrat o vreme și, totodată, au nevoie de cineva care să se ocupe de ei, dacă nu pot face o datorie în mod corespunzător de unii singuri și trebuie să facă echipă cu cineva care să aibă grijă de ei, atunci nu merită deloc. Astfel de oameni nu sunt capabili să îndeplinească o datorie, așa că lasă-i să meargă acasă și să se recupereze. Orice ai face, nu folosi pe nimeni care este atât de grav bolnav încât e probabil ca o rafală de vânt să îl doboare. Dacă starea lor de sănătate nu este prea precară și doar suferă de dureri de stomac dacă mănâncă ceva nepotrivit sau au dureri de cap dacă își folosesc creierul prea mult, astfel încât nu reușesc să lucreze decât cu trei sau patru ore mai puțin decât o persoană normală sau să facă jumătate din munca unei persoane normale, atunci aceste persoane pot fi folosite atât timp cât îndeplinesc celelalte criterii. Cu excepția cazului în care ei aduc vorba despre acest lucru și spun: „Sănătatea mea este prea precară pentru a suporta aceste greutăți. Vreau să merg acasă să mă refac. Când mă voi însănătoși, mă voi întoarce și îmi voi face datoria.” Atunci, fii de acord fără întârziere și nu încerca să îi sfătuiești cu privire la modul lor de gândire; chiar dacă o faci, nu va avea niciun efect. Există o zicală care spune: „Un lucru făcut cu reticență nu va produce rezultate satisfăcătoare”; credința, hotărârea și căutările fiecăruia sunt diferite. Unii oameni ar putea spune: „Nu este doar faptul că uneori se simt un pic indispuși și lipsiți de energie? Oamenii se pot simți indispuși dacă mănâncă lucruri nepotrivite, dar după câteva zile vor fi bine; este nevoie să meargă acasă și să se recupereze? Durerile de cap și amețelile nu vor dispărea după o noapte bună de somn? Nu pot lucra normal atunci? Este o problemă atât de mare?” Pentru tine, s-ar putea să nu fie mare lucru, dar unii oameni sunt diferiți de alții în ceea ce privește gradul în care își prețuiesc trupul, iar unii oameni chiar au probleme de sănătate. În astfel de cazuri, dacă aceștia depun o cerere de a se întoarce acasă pentru a se odihni și a se recupera, biserica ar trebui să fie imediat de acord, să nu le ceară nimic, să nu le îngreuneze situația și, mai ales, să nu încerce să le dea sfaturi cu privire la modul lor de gândire. Unii conducători falși lucrează constant asupra unor astfel de oameni, spunând: „Uitați-vă la amploarea la care a ajuns acum lucrarea lui Dumnezeu. Dezastrele sunt din ce în ce mai mari, au apărut cele patru luni sângerii, iar acum pandemia este atât de răspândită încât non-credincioșii nu au cum să supraviețuiască! Te afli în casa lui Dumnezeu, îți îndeplinești îndatoririle și te bucur i de harul lui Dumnezeu – nu vei fi expus pericolului și, totodată, poți să dobândești adevărul și viața – ce mare binecuvântare este aceasta! Această problemă minoră pe care o ai nu este nimic. Trebuie să o depășești și să te rogi lui Dumnezeu. Cu siguranță, Dumnezeu te va vindeca. Doar citește cuvintele lui Dumnezeu, mai învață câteva imnuri, iar afecțiunea ta se va ameliora în mod firesc dacă nu te mai gândești la aceasta. Nu spun cuvintele lui Dumnezeu: «Să trăiești în boală înseamnă să fii bolnav?» Chiar acum, tu trăiești în boală. Dacă te tot gândești că ești bolnav, atunci boala va deveni gravă. Dacă nu te gândești la asta, atunci boala ta va dispărea, nu-i așa? În acest fel, credința îți va spori și nu vei mai dori să mergi acasă să te odihnești. A te duce acasă să te odihnești se numește a râvni la confortul trupesc.” Nu încerca să le dai sfaturi cu privire la modul lor de gândire; este nesăbuit să faci asta. Ei nu pot persevera nici măcar printr-un mic disconfort temporar și vor doar să meargă acasă să se odihnească și nu pot trece nici măcar peste o dificultate minoră, ceea ce dovedește că nu își fac datoria cu sinceritate. În realitate, acest tip de oameni nu au nicio intenție de a-și face datoria pe termen lung, nu o fac cu sinceritate, nu sunt dispuși să plătească un preț, iar acum au găsit, în sfârșit, o oportunitate și o scuză pentru a fugi de tot. În inima lor, se bucură că sunt atât de deștepți și că această boală a venit exact la momentul potrivit. Prin urmare, orice ai face, nu-i îndemna să rămână. Vor urî pe oricine încearcă să îi îndemne să rămână și vor blestema pe oricine încearcă să îi sfătuiască cu privire la modul lor de a gândi. Nu înțelegi acest lucru? Desigur, unii oameni chiar sunt bolnavi de mult timp și se tem că, în cazul în care continuă, viața lor va fi în pericol. Nu doresc să aducă necazuri casei lui Dumnezeu sau să afecteze modul în care își îndeplinesc alți oameni datoria. Ei simt că, odată ce sănătatea le va ceda, vor fi nevoiți să se bazeze pe frați și pe surori pentru a avea grijă de ei și se simt prost că trebuie să se îngrijească de ei casa lui Dumnezeu, așa că iau inițiativa înțeleaptă de a cere concediu. Cum ar trebui tratată această situație? La fel, lăsându-i să meargă acasă și să se odihnească fără întârziere. Casa lui Dumnezeu nu se teme de necazuri, doar că nu vrea să le impună oamenilor lucruri împotriva voinței lor. În plus, toți oamenii au unele dificultăți personale și reale. Toți oamenii care trăiesc în trup se îmbolnăvesc, iar bolile trupești reprezintă o problemă care există în realitate – respectăm faptele. Unii oameni sunt cu adevărat incapabili să își îndeplinească îndatoririle din cauza stării grave de sănătate, iar dacă au nevoie de facilități din partea casei lui Dumnezeu, sau au nevoie ca frații și surorile să le ofere remedii, sau să le ofere sugestii de tratament, casa lui Dumnezeu va fi fericită să le ofere aceste lucruri. Dacă nu doresc să deranjeze casa lui Dumnezeu și au banii, mijloacele și cele necesare ca să meargă să-și trateze boala, este bine și așa. Pe scurt, dacă starea lor de sănătate nu le permite să își continue îndatoririle în casa lui Dumnezeu sau să continue să fie cultivați de casa lui Dumnezeu, atunci pot face o cerere justificată, iar casa lui Dumnezeu va fi imediat de acord cu aceasta. Nimeni nu ar trebui să îi sfătuiască cu privire la modul lor de a gândi sau să le impună cerințe, deoarece acest lucru ar fi nepotrivit și lipsit de raționalitate. Acestea sunt rânduielile făcute pentru acest tip de oameni.

Cum să tratăm câteva tipuri speciale de oameni

I. Cum să tratăm oamenii care nu se ocupă de lucrarea cuvenită

Unii oameni au o umanitate acceptabilă, au puncte forte și o minte strălucitoare, vorbesc normal, sunt, de regulă, foarte optimiști și iau inițiativa foarte mult în îndeplinirea datoriei lor, dar au un defect, și anume că sunt foarte sentimentali. În timp ce Îl urmează pe Dumnezeu și își fac datoria în biserică, le este constant dor de familia și de rudele lor sau se gândesc mereu la mâncarea bună din orașul lor natal și îi doare faptul că nu o pot mânca, ceea ce, la rândul său, le afectează îndeplinirea datoriei. Există un alt tip de persoană, căreia îi place să trăiască singură într-un loc, având propriul spațiu. Când este cu frații și surorile, simte că ritmul de lucru este prea rapid și că nu are un spațiu privat de locuit. Se simte mereu presată, reținută și fără confort trăind cu frații și surorile. Vrea să facă mereu orice îi place și să fie liberă să se răsfețe. Nu vrea să-și facă datoria împreună cu toți ceilalți și se gândește mereu să se întoarcă acasă. Consideră mereu că îndeplinirea datoriei în casa lui Dumnezeu este neplăcută. Deși este ușor să te înțelegi cu frații și surorile și nimeni nu o intimidează în casa lui Dumnezeu, se luptă oarecum să respecte programul de lucru și odihnă – după ce toată lumea se trezește dimineața, această persoană vrea să doarmă până târziu, dar se simte jenată să facă acest lucru, iar când toată lumea se odihnește deja seara, nu vrea să meargă la culcare și vrea mereu să facă ceva care o interesează. Uneori vrea foarte mult să mănânce un lucru anume, dar acesta nu este disponibil la cantină și îi este prea rușine să îl ceară. Uneori vrea să meargă la o plimbare, dar nimeni altcineva nu cere să facă acest lucru, așa că nu îndrăznește să-și facă pe plac. Este întotdeauna atentă și precaută și se teme să nu fie luată în râs, să nu fie privită de sus sau considerată puerilă. Uneori, dacă nu-și face bine datoria, sfârșește prin a fi emondată. Se simte zilnic ca pe ace, de parcă ar păși pe gheață subțire și este destul de nefericită. Se gândește: „Îmi amintesc că atunci când eram acasă, eram mezinul familiei, liber și neînfrânat, ca un îngeraș. Cât de fericit eram! Acum îmi fac datoria în casa lui Dumnezeu, cum se face că urmele fostului meu sine au dispărut? Nu mai pot să fac ce vreau, așa cum făceam înainte” și, prin urmare, nu mai vrea să trăiască acest tip de viață. Dar nu îndrăznește să-i spună acest lucru conducătorului său și le transmite constant aceste gânduri oamenilor din jurul său, îi este mereu dor de casă și plânge în secret noaptea, în pat. Ce ar trebui făcut în legătură cu acest tip de oameni? Oricine este la curent cu această chestiune ar trebui să o raporteze fără întârziere, conducătorul ar trebui să verifice imediat dacă raportul este adevărat sau nu, iar dacă este adevărat, persoanei respective i se poate permite să se întoarcă acasă. Aceasta se bucură de mâncarea, băutura și ospitalitatea casei lui Dumnezeu, dar tot nu este dispusă să își facă datoria și e mereu în toane proaste, simțindu-se nemulțumită și nefericită, așa că lăsați-o să plece cât mai curând posibil. Oamenii de acest fel nu au aceste stări de spirit temporar, pentru ca apoi să le înlăture după ce se gândesc mai bine – nu așa stau lucrurile în cazul lor. Voia subiectivă a unor oameni este de a-și face datoria cu fermitate și, cu toate că le e dor de casă, ei știu ce fel de problemă este aceasta și sunt capabili să caute adevărul și să o rezolve. În cazul acestor oameni, nu trebuie să-i lăsăm să plece sau să ne facem griji pentru ei. Situația despre care vorbim se întâmplă atunci când oamenii în jur de 30 de ani încă se comportă ca niște copii, fără să se maturizeze vreodată, și rămân mereu instabili. Aceștia fac doar ceea ce li se cere să facă, iar când nu au nimic de făcut, se gândesc să se distreze și să discute despre subiecte irelevante și nu vor niciodată să se ocupe de lucrarea cuvenită. Non-credincioșii vorbesc despre a fi așezat la vârsta de 30 de ani. A fi așezat înseamnă să te ocupi de lucrarea cuvenită, să fii capabil să-ți iei un loc de muncă și să te întreții singur, să știi să te ocupi de treburile personale, să petreci mai puțin timp distrându-te și să nu-ți amâni lucrarea cuvenită. Ce înseamnă „că se comportă ca un copil”? Înseamnă că sunt incapabili să facă lucrarea cuvenită, că vor mereu să-și lase mintea să rătăcească și că vor mereu să se plimbe, să hoinărească, să se prostească, să ia gustări, să se uite la drame, să discute despre lucruri irelevante, să se joace și să caute pe internet întâmplări ciudate și povești neobișnuite. Înseamnă să nu fie niciodată înclinat să participe la adunări, să vrea mereu să doarmă ori de câte ori au loc adunări, să vrea să doarmă de îndată ce se simt somnoroși și să vrea să mănânce imediat ce li se face foame, să fie încăpățânați și să nu se ocupe de lucrarea cuvenită. Nu se poate spune că astfel de oameni au o umanitate rea, ci doar că nu se maturizează niciodată și rămân mereu infantili. Ei sunt așa la vârsta de 30 de ani și rămân la fel la 40 de ani; sunt incapabili să se schimbe Dacă cer să plece și nu mai vor să-și facă datoria, cum ar trebui tratat acest lucru? Casa lui Dumnezeu nu îi îndeamnă să rămână. Ar trebui să le răspundeți imediat – lăsați-i să plece imediat și să se întoarcă printre non-credincioși și spuneți-le să nu spună sub nicio formă că ei cred în Dumnezeu. Pot oamenii care nu se ocupă de lucrarea cuvenită să dobândească adevărul? Dacă te aștepți ca ei să se maturizeze în ceea ce privește umanitatea lor și să ajungă să se ocupe de lucrarea cuvenită prin îndeplinirea unei datorii în casa lui Dumnezeu, să fie capabili să își asume un element important al lucrării, iar apoi să înțeleagă și să practice adevărul și să trăiască o asemănare umană, în niciun caz nu trebuie să te bazezi pe asta. Vei găsi astfel de oameni în orice grup. Non-credincioșii au o poreclă pentru acest tip de oameni: „copii mari”. Oamenii de acest fel pot ajunge la vârsta de 60 de ani fără să se fi ocupat vreodată de lucrarea cuvenită. Vorbesc și gestionează în mod necorespunzător lucrurile, râd, glumesc și țopăie mereu de colo-colo, nu fac nimic într-un mod serios și sunt deosebit de preocupați să se distreze. Casa lui Dumnezeu nu se poate folosi de astfel de oameni.

Credeți că acești „copii mari” sunt răi? Oare sunt oameni răi? (Nu.) Unii dintre ei nu sunt oameni răi, sunt destul de simpli și nu sunt răi. Unii dintre ei sunt destul de buni la suflet și dornici să-i ajute pe ceilalți. Însă toți au un defect – sunt încăpățânați, iubitori de distracție și nu se ocupă de lucrarea cuvenită. De exemplu, să spunem că, după ce se căsătorește, o femeie nu învață deloc să facă treburi casnice. Gătește doar atunci când este fericită, dar nu și atunci când este nefericită – trebuie convinsă tot timpul. Dacă cineva vrea ca ea să facă ceva, trebuie să negocieze cu aceasta, iar ea trebuie supravegheată. Îi place mereu să se îmbrace frumos pentru a putea ieși la cumpărături, să-și cumpere haine și cosmetice și să-și facă tratamente de înfrumusețare. Când se întoarce acasă, nu face nicio treabă și vrea doar să joace cărți și Mahjong. Dacă o întrebi cât costă un kilogram de varză, nu știe; dacă o întrebi ce o să mănânce mâine, nu știe nici asta; iar dacă o rogi să gătească ceva, nu se descurcă. Prin urmare, la ce se pricepe cel mai bine? Cel mai bine se pricepe la lucruri cum ar fi să știe ce restaurant servește cea mai bună mâncare, ce magazin are cele mai moderne haine și ce magazin vinde cosmetice accesibile și eficiente, dar nu înțelege sau nu învață alte lucruri, cum ar fi maniera în care să-și petreacă zilele sau abilitățile care sunt necesare în viața omenească normală. Nu învață aceste lucruri pentru că nu are calibrul necesar? Nu, nu aceasta este motivul. Judecând după lucrurile la care se pricepe, are calibru, dar nu se ocupă de lucrarea cuvenită. Atât timp cât are bani de cheltuit, va ieși să mănânce la restaurante și își va cumpăra cosmetice și haine. Dacă nu sunt destule oale și tigăi acasă și i se cere să cumpere câteva, ea va spune: „În oraș, sunt mâncăruri delicioase de vânzare, de ce trebuie să cumpăr toate astea?” Dacă aspiratorul de acasă este stricat și i se cere să cumpere cu un articol de îmbrăcăminte mai puțin, ca să economisească bani pentru a cumpăra unul nou, ea va spune: „Pe viitor, când voi câștiga bani, voi angaja o menajeră care să se ocupe de curățenia în casă, așa că nu este nevoie să cumpăr un aspirator.” De obicei, dacă nu joacă jocuri sau Mahjong, își cumpără haine la modă și nu face niciodată curățenie în casă. Acest lucru nu înseamnă a te ocupa de lucrarea cuvenită, nu-i așa? Apoi, sunt unii bărbați care, de îndată ce fac ceva bani, își cumpără o mașină sau îi cheltuie la pariuri. Dacă se strică ceva acasă, nu repară acel lucru. Nu-și petrec zilele într-o manieră adecvată. În casa lor, frigiderul și mașina de spălat nu funcționează, scurgerile sunt înfundate, iar prin acoperiș picură apă atunci când plouă, iar ei nu repară aceste lucruri pentru o perioadă foarte lungă de timp. Ce părere aveți despre bărbații de acest fel? Nu își fac lucrarea cuvenită. Fie că sunt bărbați sau femei, casa lui Dumnezeu nu poate folosi acest tip de oameni care sunt prea încăpățânați și nu își fac lucrarea cuvenită.

Unii oameni nu își fac lucrarea cuvenită în calitate de părinți și nu reușesc să aibă grijă de copiii lor așa cum se cuvine. Prin urmare, copiii lor ajung să fie opăriți cu apă clocotită sau să sufere lovituri și zgârieturi; unii copii ajung să-și spargă nasul, alții își ard șezutul atingându-se de sobă, iar alții își opăresc gâtul după ce beau apă clocotită. Oamenii de acest fel nu sunt atenți la nimic din ceea ce fac și sunt incapabili să facă orice așa cum se cuvine. Ei nu se ocupă de lucrarea cuvenită, se prostesc, sunt încăpățânați și iubitori de distracție și incapabili să își asume responsabilitățile pe care ar trebui să le poarte o persoană. Ca părinți, sunt incapabili să își îndeplinească responsabilitățile și sunt neatenți. Prin urmare, pot oamenii de acest fel să își asume responsabilitățile pe care oamenii normali ar trebui să le poarte atunci când își fac datoria în casa lui Dumnezeu? Categoric nu. Oamenii care nu se ocupă de lucrarea cuvenită nu pot fi folosiți. Dacă spun că nu mai vor să își facă datoria și cer să se întoarcă acasă, atunci lăsați-i să plece imediat. Nimeni nu ar trebui să îi împingă de la spate sau să îi îndemne să rămână, întrucât acest lucru reprezintă o problemă care ține de natura lor, nu este o manifestare ocazională, trecătoare. Atunci când au venit în casa lui Dumnezeu pentru a-și face datoria, acești oameni erau plini de iluzii; au crezut că a face o datorie și a-L urma pe Dumnezeu ar fi similar cu a veni în Grădina Edenului, cu a fi în țara bună a Canaan-ului. Viața pe care și-o imaginau era minunată, cu lucruri încântătoare de mâncat și de băut toată ziua, cu libertate și fără constrângeri și fără nicio lucrare de făcut. Voiau să trăiască o viață lipsită de griji, dar s-a dovedit a fi complet diferită de ceea ce și-au închipuit. Acești oameni au experimentat destul și simt că aici lucrurile sunt plictisitoare și anoste și vor să plece, așa că lăsați-i să plece fără întârziere; casa lui Dumnezeu nu îi îndeamnă pe acești oameni să rămână. Casa lui Dumnezeu nu îi împinge de la spate pe oameni și nici voi nu ar trebui să faceți acest lucru; aceasta asta înseamnă să practici adevărul și să acționezi în conformitate cu principiile. Trebuie să faci lucruri care sunt în conformitate cu adevărurile-principii, să fii o persoană care înțelege intențiile lui Dumnezeu, o persoană înțeleaptă – nu fi o persoană confuză, sau care caută fără discernământ să le facă pe plac altora. Tratează-i în acest mod pe oamenii de acest fel, care nu se ocupă de lucrarea cuvenită – poate fi considerat acest lucru lipsă de iubire sau a nu le da oamenilor șansa de a se căi? (Nu, nu poate.) Dumnezeu este corect față de toată lumea, iar casa lui Dumnezeu are dreptul să te promoveze, să te cultive și să te folosească. Dacă nu ești dispus să-ți faci datoria și ceri să părăsești biserica, aceasta este libera ta alegere, așa că biserica ar trebui să fie de acord cu cererea ta și, în niciun caz, nu te va forța. Acest lucru reprezintă respectarea moralității, a umanității și, desigur, mai ales a adevărurilor-principii. Acesta este un mod foarte potrivit de a acționa! Dacă îți faci datoria pentru o perioadă de timp și ți se pare obositoare și dificilă, nu mai ești fericit să o faci și, în consecință, vrei să renunți la aceasta și să nu mai crezi în Dumnezeu, îți voi da astăzi un răspuns clar cu privire la acest lucru, și anume: casa lui Dumnezeu va fi de acord cu acest lucru și nu te va forța niciodată să rămâi, sau nu-ți va îngreuna situația. Nu există nicio dilemă în această privință, iar tu nu trebuie să simți că te afli într-o situație complicată sau că ți-ai pierdut imaginea. Cu atât mai puțin este o problemă pentru casa lui Dumnezeu, aceasta neimpunându-ți nicio cerință. Mai mult, dacă vrei să pleci, casa lui Dumnezeu nu te va condamna și nu-ți va sta în cale, întrucât aceasta este calea pe care ai ales-o, iar casa lui Dumnezeu nu poate decât să-ți îndeplinească cerințele. Reprezintă aceasta o cale de acțiune potrivită? (Da.)

Tocmai am enumerat câteva situații în care oamenii nu se ocupă de lucrarea cuvenită. Casa lui Dumnezeu nu îi va împinge de la spate pe acești oameni; dacă nu sunt dispuși să își facă datoria sau au unele dificultăți personale și cer să nu mai facă o datorie, atunci, casa lui Dumnezeu va fi de acord. Nu îi va mai folosi și nu îi va mai lăsa să facă o datorie. Acesta este modul în care sunt tratați oamenii de acest fel și reprezintă o cale de acțiune întru totul potrivită.

II. Cum să le tratăm pe iude

Există unii oameni care sunt extrem de slabi de înger și, ori de câte ori aud că o soră sau un frate a fost arestat, le este extrem de teamă să nu fie arestați și ei. Este clar că, dacă vor fi într-adevăr arestați, există pericolul ca ei să trădeze biserica. Cum ar trebui tratați oamenii de acest fel? Sunt acești oameni potriviți să îndeplinească unele îndatoriri importante? (Nu, nu sunt.) Unii oameni ar putea spune: „Cine poate garanta că ei înșiși nu vor deveni iude?” Nimeni nu poate garanta că el însuși nu va deveni o iudă dacă va fi torturat. Așadar, de ce nu folosește casa lui Dumnezeu oameni lași care ar putea deveni iude? Fiindcă oamenii care sunt în mod evident lași ar putea fi arestați și s-ar putea deda trădării în orice moment; dacă astfel de oameni sunt folosiți pentru a face o datorie importantă, este extrem de probabil ca lucrurile să meargă prost. Acesta este un principiu care trebuie înțeles atunci când sunt selectați și folosiți oameni în mediul periculos din China continentală. Aici, există o circumstanță specială, și anume că unii oameni au fost supuși unor torturi severe prelungite care le-au pus viața în pericol și, în cele din urmă, nu au mai putut suporta, așa că, din slăbiciune, au devenit iude și au trădat unele lucruri nesemnificative. Nimeni nu-i poate vedea pe acești oameni așa cum sunt de fapt, iar ei pot fi folosiți în continuare. Însă există și oameni care și-au pregătit deja o cale de scăpare înainte de a fi arestați. S-au gândit mult și bine cum să-și asigure eliberarea imediată după ce sunt arestați, fără a fi supuși vreunei torturi – în primul rând, evitând tortura, în al doilea rând, evitând să fie condamnați și în al treilea rând, evitând să meargă la închisoare. Așa gândesc ei. Nu sunt hotărâți ca mai degrabă să sufere sau să fie închiși decât să devină o iudă. Chiar și fără să fie torturați, s-ar putea deda trădării, prin urmare, s-ar putea spune că sunt deja iude înainte de a fi arestați și închiși? (Da.) Aceștia sunt adevăratele iude. Îndrăznește biserica să se folosească de acest tip de oameni? (Nu, nu îndrăznește.) Dacă pot fi depistați, ei nu trebuie cultivați și folosiți sub nicio formă. Cum se manifestă acești oameni de obicei? Sunt extrem de slabi de înger. De îndată ce un lucru nu merge bine, cu prima ocazie, se sustrag de la responsabilitățile lor și, ori de câte ori întâlnesc cel mai mic risc, își abandonează datoria și pleacă. De fiecare dată când aud că mediul a devenit periculos, găsesc un loc sigur unde să se ascundă; nimeni nu îi poate găsi și nu țin legătura cu nimeni. Se pricep extrem de bine să stea ascunși. Nu le pasă de dificultățile pe care le experimentează lucrarea bisericii și sunt capabili să lase deoparte orice fel de lucrare critică; consideră propria siguranță mai importantă decât orice altceva. Mai mult decât atât, în fața pericolului, îi vor face pe alții să se pună în pericol și să își asume riscuri ori de câte ori apare ceva, în timp ce ei se protejează. Consideră că merită și se cuvine să facă acest lucru de dragul propriei siguranțe, indiferent cât de mare este pericolul la care îi expun pe ceilalți. De asemenea, atunci când se confruntă cu pericolul, nu se grăbesc să vină înaintea lui Dumnezeu pentru a se ruga și nici nu se grăbesc să aranjeze transferul fraților și surorilor sau al bunurilor bisericii care ar putea fi în pericol. În schimb, se gândesc, mai întâi, foarte bine cum să scape, cum să se ascundă, și cum să scape de pericol. Ba chiar au deja planul de scăpare pregătit – pe cine să trădeze prima dată dacă sunt arestați, cum să evite să fie torturați, cum să evite să fie condamnați la închisoare și cum să evite adversitatea. Ori de câte ori întâlnesc vreun fel de adversitate, sunt speriați de moarte și nu au nici măcar un gram de credință. Nu sunt oamenii de acest fel periculoși? Dacă li se cere să preia o lucrare periculoasă, se plâng la nesfârșit de acest lucru, se sperie, se gândesc constant să fugă și nu sunt dispuși să o facă. Oamenii de acest fel dau deja semne că sunt iude, chiar înainte de a fi arestați. Odată ce sunt arestați, este sută la sută sigur că vor vinde biserica Când își îndeplinesc datoria în casa lui Dumnezeu, chiar iau inițiativa în tot ceea ce îi pune în centrul atenției, fără a-i expune la riscuri; dar când vine vorba de asumarea riscurilor, se retrag, iar dacă le ceri să facă ceva riscant, nu o vor face, pur și simplu nu își vor asuma responsabilitatea. De îndată ce aud despre un pericol undeva, cum ar fi că marele balaur roșu efectuează arestări sau că unii credincioși au fost prinși, nu mai participă la adunări, rup legătura cu frații și surorile și nimeni nu îi poate găsi. Reapar după ce zvonurile s-au potolit și totul este în regulă. Sunt oamenii de acest fel de încredere? Pot face o datorie în casa lui Dumnezeu? (Nu.) De ce nu pot? Nici măcar nu au hotărârea sau dorința de a nu deveni iude; sunt doar lași, fricoși și netrebnici. Oamenii de acest fel au o caracteristică evidentă, și anume că, indiferent de punctele forte și de abilitățile pe care le dețin, în cazul în care casa lui Dumnezeu îi folosește, ei nu se vor dedica niciodată din toată inima apărării intereselor acesteia. Nu cumva nu apără interesele casei lui Dumnezeu pentru că sunt incapabili să facă acest lucru? Nu, nu despre asta e vorba; chiar dacă au această capacitate, nu vor apăra interesele casei lui Dumnezeu. Ei sunt iude tipice. Ori de câte ori trebuie să aibă interacțiuni cu non-credincioși pe parcursul îndeplinirii datoriei lor, mențin relații armonioase cu aceștia și se asigură că non-credincioșii își păstrează stima deosebită, respectul și aprecierea pentru ei. Prin urmare, cu ce preț obțin toate acestea? Cu prețul de a trăda interesele casei lui Dumnezeu în schimbul gloriei și intereselor personale. Acest tip de om este deosebit de laș chiar și înainte de a fi arestat, iar după ce este arestat, cu certitudine se va deda trădării. Casa lui Dumnezeu nu poate sub nicio formă să folosească astfel de oameni – aceste iude – și trebuie să-i elimine cât mai curând posibil.

În ceea ce privește tipul de oameni care sunt iude, deși la prima vedere nu par a fi răi, de fapt, aceștia sunt oameni cu o integritate extrem de scăzută și un caracter diabolic. Indiferent cât de mult ascultă predici sau citesc cuvintele lui Dumnezeu, pur și simplu nu pot înțelege adevărul și nici nu simt că afectarea intereselor casei lui Dumnezeu este cel mai rușinos, ticălos și rău lucru. Ei sunt dispuși să ia atitudine atunci când vine vorba de lucruri care îi fac să fie remarcați, dar atunci când vine vorba de lucruri riscante sau greu de gestionat, îi lasă pe alții să și le asume și să se ocupe de ele. Ce fel de oameni sunt aceștia? Nu cumva sunt oameni cu o integritate extrem de scăzută? Unii oameni cumpără lucruri pentru casa lui Dumnezeu și, făcând acest lucru, ar trebui să țină cont de interesele casei lui Dumnezeu și să fie corecți și raționali. Cu toate acestea, nu numai că tipul de oameni care sunt iude nu apără interesele casei lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, îi ajută pe non-credincioși în detrimentul casei lui Dumnezeu, satisfac cu fiecare ocazie cererile non-credincioșilor și ar prefera să fie afectate interesele casei lui Dumnezeu dacă acest lucru îi ajută să le intre în grații non-credincioșilor. Acest lucru se numește a mușca mâna care te hrănește și este lipsit de virtute! Nu înseamnă acest lucru a avea o umanitate josnică? Nu este un lucru cu mult mai bun decât faptul că Iuda L-a trădat pe Domnul și pe prietenii Săi. Ei nu țin cont de interesele casei lui Dumnezeu, indiferent ce le încredințează aceasta să facă. Atunci când li se cere să cumpere ceva, ei nu fac niciodată o cercetare de piață și nu compară prețurile, calitatea și serviciile post-vânzare ale mai multor furnizori, ca apoi să cântărească atent opțiunile și să efectueze verificările corespunzătoare, astfel încât să evite să fie înșelați, să economisească niște bani pentru casa lui Dumnezeu și să protejeze interesele casei lui Dumnezeu ca acestea să nu fie afectate – nu fac niciodată acest lucru. Dacă un frate sau o soră sugerează că ar fi mai bine să cerceteze piața, ei spun: „Nu este nevoie să cercetezi piața; furnizorul spune că marfa lui este cea mai bună.” Atunci când fratele sau sora îi întreabă: „Deci poți să negociezi un preț cu el?”, ei răspund: „De ce să negociez un preț? Mi-a spus deja care este prețul, iar dacă aș începe să mă târguiesc cu el, cu siguranță ar fi jenant și ar părea că nu avem bani. Casa lui dumnezeu este bogată, nu-i așa?” Atât timp cât ei consideră că un lucru este potrivit, nu contează cât costă sau care este calitatea acestuia, vor pune pe cineva să îl cumpere imediat și vor critica, mustra și chiar condamna pe oricine amână să facă achiziția. Nimeni nu îndrăznește să le spună „nu” în față și nimeni nu îndrăznește să exprime vreo opinie. Fie că fac o afacere importantă sau îndeplinesc o sarcină măruntă pentru casa lui Dumnezeu, care sunt principiile lor? „Casa lui dumnezeu trebuie doar să plătească banii, iar dacă interesele acesteia sunt sau nu afectate, acest lucru nu are nicio legătură cu mine. Pur și simpli așa fac eu lucrurile; trebuie să stabilesc relații bune cu non-credincioșii. Orice spun non-credincioșii este corect, iar eu voi fi de acord ei. Nu voi gestiona chestiunile conform cerințelor casei lui dumnezeu. Dacă vrei să mă folosești, atunci fă-o; dacă nu vrei să mă folosești, atunci nu o face – depinde de tine. Pur și simplu așa sunt eu!” Nu reprezintă aceasta o natură diavolească? Oamenii de acest fel sunt non-credincioși și neîncrezători. Pot fi ei folosiți pentru a se ocupa de treburile casei lui Dumnezeu? Acest tip de persoană are o oarecare educație, puncte forte și unele abilități exterioare, se pricepe să vorbească și se poate ocupa de unele treburi. Însă, indiferent de treburile pe care le gestionează pentru casa lui Dumnezeu, în mod inevitabil, o face în mod nechibzuit și cu încăpățânare, cauzând prejudicii intereselor casei lui Dumnezeu. De asemenea, înșală în mod constant casa lui Dumnezeu și ascunde adevărata stare de lucruri, iar după ce au dat totul peste cap, casa lui Dumnezeu trebuie să rânduiască să le îndrepte cineva greșelile. Acesta este un exemplu tipic de complicitate cu persoane din exterior pentru a trăda interesele casei lui Dumnezeu. Cu ce se deosebește acest lucru de faptul că Iuda i-a trădat pe Domnul și pe prietenii săi? Atunci când oameni de acest fel sunt folosiți pentru a face o datorie, nu numai că nu reușesc să presteze un serviciu pentru casa lui Dumnezeu, dar se dovedesc a fi niște risipitori și aducători de ghinion. Nu sunt calificați să fie nici măcar prestatori de servicii; sunt, pur și simplu, niște degenerați! Astfel de oameni chiar sunt slujitori ai Satanei și progenituri ale marelui balaur roșu și, odată ce sunt dezvăluiți, ar trebui să fie imediat îndepărtați și eliminați. În calitate de credincioși în Dumnezeu și membri ai casei lui Dumnezeu, nici măcar nu-și pot îndeplini responsabilitatea de a apăra interesele casei lui Dumnezeu, mai au ei conștiință și rațiune? Sunt chiar mai răi decât un câine de pază!

Tipul de oameni care sunt iude nu au cuvântul „iudă” lipit pe frunte, dar acțiunile și comportamentul lor sunt exact de aceeași natură cu cele ale lui Iuda și nu ar trebui să te folosești niciodată de acest tip de oameni. Ce vreau să spun prin „să nu te folosiți niciodată de ei”? Înseamnă că nu trebuie să li se încredințeze absolut niciodată chestiuni importante. Dacă este vorba despre o chestiune banală, care nu are implicații pentru interesele casei lui Dumnezeu, este în regulă să te folosești de ei temporar, dar acest tip de persoane cu siguranță nu se conformează principiilor casei lui Dumnezeu cu privire la folosirea oamenilor, pentru că sunt iude înnăscute și sunt răi din naștere. Pe scurt, acești oameni sunt personaje periculoase și nu trebuie folosiți sub nicio formă. Cu cât folosești mai mult timp acest tip de oameni, cu atât te vei simți mai neliniștit și cu atât vor fi mai multe repercusiuni în viitor. Prin urmare, dacă deja vezi clar că sunt tipul de oameni care sunt iude, atunci nu trebuie să-i folosești sub nicio formă – toate acestea sunt adevărate. Se cuvine să acționezi în acest fel față de ei? Unii oameni ar putea spune: „Este lipsit de iubire să acționezi astfel față de ei. Nu au trădat pe nimeni; cum pot fi iude?” Trebuie să aștepți ca ei să trădeze pe cineva? Cum s-a manifestat Iuda? Au existat semne că era pe cale să-L trădeze pe Domnul? (Da, a furat bani din punga cu bani a Domnului Isus.) Oamenii care trădează constant interesele casei lui Dumnezeu au aceeași natură ca Iuda, care a furat din punga cu bani. Odată ce sunt arestați, oamenii de acest fel se vor deda trădării și-i vor spune Satanei tot ce știu, fără să țină nimic secret. Acest tip de persoană are esența lui Iuda. Esența lor a fost deja dezvăluită și expusă în mod clar; dacă îi folosești totuși, nu cumva o cauți cu lumânarea? Nu înseamnă aceasta că faci rău intenționat casei lui Dumnezeu? Unii oameni spun în mod deschis: „Dacă cineva mă emondează sau dacă cineva face ceva care dăunează intereselor mele sau distruge lucrurile bune pe care le derulez aici, va primi ce merită!” Mai ales acest tip de persoană are esența lui Iuda; este mult prea evident. Ei înșiși le spun celorlalți că sunt iude, așa că acest tip de persoană nu poate fi folosit sub nicio formă.

III. Cum îi tratăm pe prietenii bisericii

Există un alt tip de oameni care nu pot fi considerați nici buni, nici răi și care sunt credincioși doar cu numele. Dacă le ceri ocazional să facă un lucru, îl pot face, dar nu vor lua inițiativa să-și facă datoria dacă nu le rânduiești asta. Ori de câte ori sunt liberi, participă la adunări, dar în timpul lor privat, nu se știe dacă mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, învață imnuri sau se roagă. Cu toate acestea, sunt relativ prietenoși față de casa lui Dumnezeu și față de biserică. Ce înseamnă relativ prietenoși? Înseamnă că, dacă frații și surorile le cer să facă ceva, vor fi de acord; de dragul de a fi tovarăși de credință, pot ajuta la înfăptuirea câtorva lucruri, în măsura capacităților pe care le au. Cu toate acestea, dacă li se cere să depună un efort mare sau să plătească un soi de preț, cu siguranță nu o vor face. Dacă un frate sau o soră se află în dificultate și are nevoie ca ei dă-i dea o mână de ajutor, cum ar fi să ajute ocazional la îngrijirea casei, la gătitul unei mese, sau la câteva treburi minore – sau persoana respectivă cunoaște o limbă străină și îi poate ajuta pe frați și surori să citească scrisori – ei sunt capabili să dea o mână de ajutor cu acest tip de lucruri și sunt relativ prietenoși. De obicei, se înțeleg destul de bine cu ceilalți și nu intră în competiție cu oamenii, dar nu participă la adunări în mod regulat și nu cer să facă o datorie, cu atât mai puțin să preia vreo lucrare importantă sau chiar periculoasă. Dacă le ceri să îndeplinească o sarcină periculoasă, cu siguranță te vor refuza, spunând: „Eu cred în dumnezeu de dragul de a căuta pacea, deci cum aș putea să îndeplinesc sarcini periculoase? Nu ar însemna asta să-mi caut necazuri? Categoric nu pot să o fac!” Însă dacă frații și surorile sau biserica le cer să facă ceva minor, ei pot să ajute și să facă un efort simbolic, exact ca un prieten. Această formă de a se strădui și de a ajuta nu poate fi numită îndeplinirea unei datorii și nici nu poate fi considerată o acțiune în conformitate cu adevărurile-principii și cu atât mai puțin poate fi numită practicarea adevărului; este doar un caz în care ei au o impresie favorabilă despre credincioșii în Dumnezeu și sunt destul de prietenoși față de ei și în care sunt capabili să dea o mână de ajutor dacă cineva are nevoie de asistență. Cum se numesc oamenii de acest fel? Casa lui Dumnezeu îi numește prieteni ai bisericii. Cum ar trebui să fie tratați oamenii care sunt prieteni ai bisericii? Dacă au calibru și unele puncte forte și pot ajuta biserica să se ocupe de unele probleme externe, atunci ei sunt atât prestatori de servicii cât și prieteni ai bisericii. Acest lucru se datorează faptului că oamenii de acest fel nu sunt considerați credincioși în Dumnezeu, iar casa lui Dumnezeu nu îi recunoaște. Iar dacă nu sunt recunoscuți de casa lui Dumnezeu, îi poate recunoaște Dumnezeu ca fiind credincioși? (Nu.) Prin urmare, nu le cereți absolut niciodată oamenilor de acest fel să intre în rândurilor celor care îndeplinesc o datorie full-time. Există aceia care spun: „Când încep să creadă, unii oameni nu prea au credință și vor doar să fie prieteni ai bisericii. Nu înțeleg multe lucruri despre credința în Dumnezeu, prin urmare, cum pot fi dispuși să facă o datorie? Cum pot fi dispuși să se consume din toată inima?” Nu vorbim despre oameni care cred în Dumnezeu de trei-cinci luni sau până la un an, ci despre oameni care, teoretic, cred în Dumnezeu de peste trei ani, sau chiar de cinci sau zece ani. Indiferent cât de mult recunosc prin vorbe oamenii de acest fel că Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat și că Biserica lui Dumnezeu Atotputernic este biserica adevărată, acest lucru nu dovedește că ei sunt credincioși adevărați. Îi numim pe oamenii de acest fel prieteni ai bisericii pe baza diferitelor manifestări pe care le au și a manierei lor de a crede. Nu-i trata drept frați sau surori – nu sunt frați sau surori. Nu-i lăsa pe oamenii de acest fel să se alăture Bisericii cu datorie full-time și să intre în rândul celor care îndeplinesc o datorie full-time; casa lui Dumnezeu nu folosește astfel de oameni. Unii ar putea spune: „Ai prejudecăți față de acest tip de oameni? Cu toate că, la exterior, pot părea indiferenți, lăuntric, sunt, de fapt, foarte înflăcărați.” Credincioșilor sinceri, le-ar fi imposibil să creadă în Dumnezeu timp de cinci sau zece ani și să fie încă indiferenți; comportamentul oamenilor de acest fel dezvăluie deja pe deplin că sunt neîncrezători, oameni din afara cuvintelor lui Dumnezeu și non-credincioși. Dacă încă îi numești frați și surori și încă spui că sunt tratați nedrept, atunci acest lucru reprezintă noțiunea și sentimentele tale.

Cum ar trebui să-i tratăm pe oamenii care sunt prieteni ai bisericii? Ei au o inimă caldă și sunt dispuși să ajute la rezolvarea unui număr mic de chestiuni. Dacă este nevoie de ei, le poți da ocazia să se ocupe de un număr mic de chestiuni. Dacă pot să facă ceva, lasă-i să facă! Cât despre lucrurile pe care nu le pot face bine și pe care chiar le-ar putea încurca, nu le lăsa sub nicio formă astfel de sarcini, pentru a evita crearea de necazuri – nu te poți lăsa constrâns de bunele lor intenții. Ei nu înțeleg nici adevărul și nici principiile. Dacă există chestiuni externe de care se pot ocupa, lasă-i să le facă. Însă nu-i lăsa niciodată să se ocupe de chestiuni majore care au legătură cu lucrarea bisericii – într-o astfel de situație, bunele lor intenții și ajutorul lor entuziast ar trebui respinse. Când întâlnești acest tip de persoană, poți să ai interacțiuni superficiale cu ea, dar atât; nu o lua în serios. De ce nu ar trebui să iei în serios acești oameni? Pentru că sunt doar prieteni ai bisericii și nu sunt nicidecum frați sau surori. Se conformează oamenii de acest fel principiilor casei lui Dumnezeu pentru folosirea oamenilor? (Nu, nu se conformează.) Prin urmare, dacă acest tip de persoană nu participă la adunări, nu ascultă predici sau nu face o datorie, nu este nevoie să o inviți. Dacă nu mănâncă și nu bea cuvintele lui Dumnezeu sau nu se roagă, dacă nu caută adevărurile-principii ori de câte ori i se întâmplă anumite lucruri și dacă nu este dispusă să comunice cu frații și surorile, nu este nevoie să o sprijini sau să o ajuți. Patru cuvinte – nu îi acorda atenție! Nu lua în serios tipurile de oameni care sunt prieteni ai bisericii și neîncrezători și nu le acorda atenție. Nu este nevoie să-ți faci griji pentru ei sau să te interesezi cu privire la aceștia. De ce să nu te interesezi de ei? Ce rost are să ne interesăm de oameni care nu au nimic de-a face cu noi? Este de prisos, nu-i așa? Vreți să le acordați atenție acestor tipuri de oameni? Poate că vă place să fiți băgăreți și vreți să fiți preocupați și să vă îngrijorați: „Oare cum se descurcă ei acum? Sunt căsătoriți sau nu? O duc bine? Ce lucrare fac acum?” Indiferent cum le merge, acest lucru nu are nicio legătură cu tine. Ce rost are să te preocupi de asta? Nu le acorda nicio atenție și nici nu face comentarii la adresa lor. Unii oameni preferă să lanseze comentarii de tipul: „Vezi? Ei nu cred cum se cuvine în Dumnezeu, trăiesc zi de zi o existență descurajantă și epuizantă și par atât de obosiți și epuizați tot timpul” sau „Vezi? Ei nu cred cum se cuvine în Dumnezeu, așa că nu au pace și ceva rău s-a întâmplat din nou în familia lor.” Toate acestea sunt prostii și nu sunt necesare. Nu este treaba ta cum își trăiesc viața și cum își urmează calea. Nici măcar nu-i menționa; nu ești pe aceeași cale cu ei. Tu te consumi cu sinceritate pentru Dumnezeu și îți faci datoria full-time, vrei doar să urmărești să dobândești adevărul și să obții mântuirea și, indiferent de ce spune Dumnezeu, vrei să faci tot posibilul pentru a-L mulțumi; acei oameni nu au aceste lucruri în inimile lor. Când vezi tendințe rele, te simți revoltat și dezgustat de ele și simți că nu există fericire trăind în această lume și că poți găsi fericirea doar crezând în Dumnezeu; în vreme ce ei sunt exact opusul tău: acest lucru dovedește că nu se află pe aceeași cale cu tine. Principiul casei lui Dumnezeu pentru gestionarea unei persoane de acest fel este că, dacă aceasta este dispusă să ajute, casa lui Dumnezeu îi poate oferi o oportunitate atât timp cât nu există potențiale repercusiuni. Dacă aceasta nu-i este de folos în vreun fel casei lui Dumnezeu și ea este, totuși, dispusă să ajute, atunci, cel mai bine este să refuzi politicos – nu-ți crea probleme. Credincioșii au zilnic părtășie despre adevăr și acceptă să fie emondați, dar chiar și așa pot să facă lucrurile într-un mod superficial, așadar, pot prietenii bisericii să se ocupe cum se cuvine de chestiuni fără nicio compensație în schimb? (Nu, nu pot.) Spune-Mi, înseamnă acest lucru că gândești ce e mai rău despre oameni? Înseamnă că privești oamenii într-o lumină excesiv de negativă? (Nu, nu este așa.) Înseamnă că vorbești bazându-te, că vorbești bazându-te pe esența oamenilor. Nu fi ignorant, nu fi netot și nu face nimic nesăbuit. Credincioșii tot trebuie să treacă prin emondări, judecăți și mustrări, disciplinare severă, dojană și expunere înainte ca îndeplinirea datoriei lor să se conformeze puțin câte puțin intenției lui Dumnezeu. Un prieten al bisericii sau un non-credincios nu acceptă absolut niciun adevăr și nu se gândește decât la propriile interese, așa că la ce folosește să se ocupe de treburi pentru casa lui Dumnezeu sau pentru frați și surori? Nici nu se discută! Se cuvine să nu acordăm deloc atenție acestui tip de oameni, nu-i așa? (Da.) Ce înseamnă asta, „să nu le acordăm nicio atenție”? Înseamnă că nu sunt considerați credincioși de către casa lui Dumnezeu. Pot să creadă în Dumnezeu oricum doresc, dar lucrarea și treburile casei lui Dumnezeu nu au absolut nicio legătură cu ei. Sunt dispuși să ajute, dar trebuie să cântărim lucrurile și să evaluăm dacă sunt potriviți să facă acest lucru, iar dacă nu sunt potriviți, nu le putem oferi această oportunitate. Spune-Mi, este în conformitate cu principiile să acționăm astfel? Avem dreptul să-i tratăm astfel pe acești oameni? Întru totul!

IV. Cum să tratăm persoanele care au fost destituite

Există un alt tip de oameni, și anume cei care au fost demiși. Cum ar trebui să îi tratăm? Fie că acești oameni sunt demiși pentru că sunt incapabili să facă o lucrare reală și sunt clasificați drept conducători falși, fie pentru că urmează calea antihriștilor și sunt clasificați drept tipul de oameni care sunt antihriști, este necesar să alocăm în mod rezonabil acești oameni la o altă lucrare și să facem rânduieli rezonabile pentru ei. Dacă sunt antihriști care au făcut multe lucruri rele, atunci bineînțeles că ar trebui excluși; dacă nu au făcut multe lucruri rele, dar au esența unui antihrist și sunt caracterizați drept antihriști, atunci, atât timp cât pot încă să presteze servicii într-un mod minor, fără a provoca perturbări sau tulburări, nu este nevoie să fie excluși – lăsați-i să continue să presteze servicii și dați-le o șansă să se căiască. În cazul conducătorilor falși care au fost demiși, rânduiți să facă o lucrare diferită în funcție de punctele lor forte și de îndatoririle pe care sunt potriviți să le îndeplinească, dar nu li se mai permite să servească drept conducători ai bisericii; în cazul conducătorilor și lucrătorilor care au fost demiși deoarece calibrul lor este extrem de slab și sunt incapabili să facă vreo lucrare, de asemenea, rânduiți să facă o lucrare diferită în funcție de punctele lor forte și de îndatoririle pe care sunt potriviți să le îndeplinească, dar nu mai pot fi promovați drept conducători sau lucrători. De ce nu mai pot fi promovați? Au fost deja încercați. Au fost dezvăluiți și este deja clar că, din cauza calibrului și capacității lor de muncă, acești oameni sunt nepotriviți pentru a fi conducători. Dacă sunt nepotriviți pentru a fi conducători, sunt ei incapabili să îndeplinească alte îndatoriri? Nu neapărat. Calibrul lor redus îi face nepotriviți pentru a fi conducători, dar pot îndeplini alte îndatoriri. După ce astfel de oameni sunt demiși, ei pot face orice lucru pe care sunt potriviți să-l facă. Nu ar trebui să fie privați de dreptul de a îndeplini o funcție; ei vor mai putea fi folosiți, odată ce statura le va fi crescut în viitor. Unii sunt demiși pentru că sunt tineri și nu au nicio experiență de viață și, de asemenea, nu au experiență de lucru, astfel încât nu sunt capabili să desfășoare lucrarea și sunt în cele din urmă demiși. În cazul demiterii acestui tip de persoane, există o anumită marjă de manevră. Dacă umanitatea lor este la înălțimea standardelor și calibrul lor este suficient, ei pot fi folosiți după ce au fost retrogradați sau pot fi repartizați la o altă lucrare potrivită pentru ei. Odată ce înțelegerea lor cu privire la adevăr este clară și au puțină expunere și experiență în lucrarea bisericii, astfel de oameni pot fi promovați și cultivați din nou pe baza calibrului lor. Dacă umanitatea le este la înălțimea standardelor, dar calibrul le este extrem de slab, atunci nu există niciun fel de valoare în cultivarea lor și nu pot fi absolut deloc cultivați sau păstrați.

Printre cei care au fost demiși, există două tipuri de oameni care în niciun caz nu pot să fie promovați și cultivați din nou. Unul este reprezentat de antihriști, iar celălalt de cei al căror calibru este prea scăzut. Apoi, există unii oameni care nu sunt considerați antihriști, ci sunt doar de o umanitate redusă, egoiști și înșelători, iar unii dintre acești oameni sunt leneși, râvnesc desfătarea trupească și nu sunt capabili să îndure greutăți. Chiar dacă astfel de oameni sunt de un calibru nespus de bun, ei nu pot fi promovați din nou. Dacă au un oarecare calibru, atunci lăsați-i să facă ceea ce sunt capabili, atât timp cât se fac rânduielile potrivite pentru asta; pe scurt, nu îi promovați să fie conducători sau lucrători. Dincolo de a avea calibru și capacitate de lucru, conducătorii și lucrătorii trebuie să înțeleagă adevărul, să poarte o povară pentru biserică, să fie capabili să muncească din greu și să îndure suferința și trebuie să fie sârguincioși, nu leneși. Pe lângă toate acestea, ei trebuie să fie relativ onești și integri. În niciun caz nu puteți selecta oameni care sunt vicleni. Cei care sunt prea necinstiți și vicleni întotdeauna complotează împotriva fraților și surorilor, a superiorilor lor și a casei lui Dumnezeu. Ei își petrec zilele având doar gânduri șirete. Când ai de-a face cu astfel de persoane, trebuie să ghicești mereu la ce se gândesc cu adevărat, trebuie să tot întrebi ce anume au făcut recent și trebuie să fii mereu cu ochii pe ei. Este prea obositor și creează prea multe bătăi de cap să-i folosești. Dacă acest tip de persoană este promovată să îndeplinească îndatoriri, chiar dacă înțelege puțină doctrină, nu o va pune în practică și se va aștepta la beneficii și avantaje pentru fiecare părticică din lucrare pe care o face. Folosirea unor astfel de persoane este prea îngrijorătoare și prea problematică, așa că astfel de persoane nu pot fi promovate. Prin urmare, când vine vorba de antihriști, de cei de calibru excesiv de redus, de cei cu o umanitate rea, de cei care sunt leneși, râvnesc la confortul trupesc și nu pot suporta greutățile și de cei care sunt extrem de necinstiți și vicleni – odată ce oamenii de acest tip au fost dezvăluiți și demiși după ce au fost folosiți, nu-i promovați a doua oară; nu-i folosiți din nou în mod incorect după ce au fost discernuți. Unii ar putea spune: „Această persoană a fost caracterizată anterior ca fiind un antihrist. Am observat că își face bine treaba de ceva vreme, este capabilă să interacționeze normal cu frații și surorile și nu îi mai constrânge pe ceilalți. Poate fi promovată?” Nu vă grăbiți atât de tare – odată ce este promovată și dobândește statut, natura sa de antihrist va fi expusă. Alții ar putea spune: „Calibrul acestei persoane era extrem de slab înainte; când i s-a cerut să supravegheze lucrarea a două persoane, nu a știut cum să aloce sarcinile, iar dacă se întâmplau două lucruri în același timp, nu știa cum să facă rânduieli raționale. Acum, că este un pic mai în vârstă, se va pricepe mai bine la aceste lucruri, nu-i așa?” Este valabilă această afirmație? (Nu, nu este.) Atunci când se întâmplă două lucruri în același timp, persoana respectivă devine confuză și nu știe cum să le gestioneze. Nu poate să vadă pe nimeni sau nimic așa cum este de fapt. Calibrul ei este atât de slab încât nu are capacitate de lucru sau capacitate de înțelegere. O astfel de persoană nu poate fi, sub nicio formă, promovată din nou drept conducător. Aceasta nu este o chestiune de vârstă. Oamenii cu un calibru slab vor avea un calibru slab și la optzeci de ani. Nu este așa cum își închipuie oamenii, că, pe măsură ce o persoană îmbătrânește și capătă mai multă experiență, poate înțelege totul – nu așa stau lucrurile. Aceasta va avea doar o anumită experiență de viață, dar experiența de viață nu este echivalentă calibrului. Indiferent câte lucruri experimentează cineva sau câte lecții învață, acest lucru nu înseamnă că i se va îmbunătăți calibrul.

Dacă umanitatea unui om este prea egoistă, prea înșelătoare și prea ticăloasă, iar el este plin de uneltiri viclene și se gândește doar la sine, se poate schimba acest tip de persoană? Din aceste motive a fost demisă; acum au trecut zece ani și a ascultat multe predici – nu mai este umanitatea lor egoistă, necinstită și înșelătoare? Lasă-Mă să-ți spun: acest tip de persoană nu se va schimba, va fi la fel peste alți 20 de ani. Prin urmare, dacă o reîntâlnești peste 20 de ani și o întrebi dacă este la fel de egoistă și înșelătoare, chiar ea însăși va recunoaște acest lucru. De ce nu se vor schimba oamenii cu o umanitate precară? Se pot schimba? Presupunând că s-ar putea schimba, care ar trebui să fie baza și condițiile pentru ca acest lucru să se întâmple? Trebuie să fie capabili să accepte adevărul. Oamenii cu o umanitate precară nu acceptă adevărul, iar lăuntric disprețuiesc, detestă și batjocoresc lucrurile pozitive și sunt ostili față de acestea – pur și simplu nu se pot schimba. Prin urmare, indiferent câți ani au trecut, nu îi promova, fiindcă sunt incapabili să se schimbe. Este posibil ca, în 20 de ani, să fi învățat să fie și mai alunecoși și chiar mai buni la a spune lucruri plăcute auzului și lucruri care îi înșală pe ceilalți. Însă dacă interacționezi cu acești oameni și le observi acțiunile, vei descoperi un fapt, și anume că nu s-au schimbat deloc. Socotești că după ce au trecut atâția ani și au ascultat atâtea predici și au îndeplinit îndatoriri în casa lui Dumnezeu atâta vreme, ar fi trebuit să se schimbe – te înșeli! Ei nu se vor schimba. De ce? Au ascultat atâtea predici și au citit atâtea cuvinte ale lui Dumnezeu, dar nu acceptă și nu pun în practică nici măcar o singură propoziție, deci nu s-au schimbat deloc, le este imposibil să se schimbe. Odată ce astfel de oameni sunt dezvăluiți și demiși, nu mai pot fi folosiți, iar dacă te folosești de ei, faci rău casei lui Dumnezeu și fraților și surorilor. Dacă nu ești sigur, doar observă cum acționează și vezi ale cui interese le apără atunci când se confruntă cu lucruri care le pun propriile interese în conflict cu interesele casei lui Dumnezeu; cu siguranță nu își vor sacrifica propriile interese și nu vor face totul pentru a apăra interesele casei lui Dumnezeu. Privind lucrurile din acest punct de vedere, nu sunt demni de încredere și nu merită să fie promovați și folosiți de casa lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care astfel de oameni sunt sortiți să nu fie folosiți. Se mai pot schimba oamenii care nu acceptă adevărul? Nu este posibil și este o speranță deșartă!

Cât despre oamenii care sunt leneși, râvnesc la confortul trupesc și nu sunt capabili să îndure nici cea mai mică greutate, aceștia sunt și mai puțin capabili să se schimbe. Pe parcursul perioadei în care sunt conducători, nu îndură niciun fel de greutăți, nici măcar greutățile pe care frații și surorile obișnuiți sunt capabili să le îndure. În îndeplinirea datoriei lor, ei fac lucrurile doar de formă – organizează adunări și predică câteva doctrine, apoi se duc la culcare ca să aibă grijă de ei. Dacă, seara, se culcă chiar și puțin mai târziu, dimineața, când frații și surorile se trezesc, vor fi încă adormiți. Ei nu sunt dispuși să fie nici măcar puțin obosiți sau puțin ocupați, sau să îndure vreun pic greutățile. Nu plătesc niciun preț și nu fac nicio lucrare reală. Oriunde s-ar duce, de îndată ce văd mâncare și băutură bună, devin atât de fericiți încât uită de orice altceva și nu merg nicăieri, ci doar stau acolo mâncând, bând și distrându-se, fără să facă niciun fel de lucrare. Nu ascultă când sunt emondați de Cel de mai sus și nici nu acceptă atenționări și expunere din partea fraților și surorilor. Aleg să trăiască viața în cel mai confortabil mod posibil, fără să plătească niciun preț și fără să-și îndeplinească responsabilitățile sau să-și facă datoria, și astfel devin niște netrebnici. Sunt astfel de oameni capabili să se schimbe? Oamenii de acest fel sunt prea leneși, râvnesc la confortul trupesc; ei nu se pot schimba. Așa sunt ei acum și așa vor fi în viitor. Unii oameni ar putea spune: „Persoana aceea s-a schimbat, de ceva vreme depune mult efort în lucrarea sa.” Nu vă grăbiți atât de tare! Dacă o promovați drept conducător, va reveni la vechile obiceiuri – pur și simplu așa este ea. Este exact ca un jucător de jocuri de noroc care, atunci când rămâne fără bani, va continua să joace la pariuri chiar dacă trebuie să împrumute bani, să-și vândă casa sau chiar să-și vândă soția și copiii. Dacă în ultima vreme nu mai joacă, acest lucru poate fi pentru că s-a închis cazinoul și nu mai are unde să joace, sau pentru că toți tovarășii săi de joc au fost prinși și nu mai are cu cine să joace la pariuri, sau pentru că a vândut toate lucrurile pe care le putea vinde și nu mai are deloc bani de jucat. Odată ce are bani pe mână, va începe din nou să joace la pariuri și nu va putea să renunțe – pur și simplu așa este acest tip de persoană. În același mod cei care sunt leneși și râvnesc la confortul trupesc sunt și ei incapabili să se schimbe. Odată ce dobândesc un anumit statut, își vor relua imediat felul de a fi inițial, iar adevărata lor față va fi expusă. Atunci când nu au niciun statut, nimeni nu îi apreciază și nimeni nu are așteptări de la ei, iar dacă nu fac nimic, atunci ar trebui să fie îndepărtați, întrucât biserica nu sprijină oamenii leneși, așa că ei nu au de ales decât să facă unele lucruri fără tragere de inimă. Fac lucrurile diferit față de ceilalți. Alții fac lucrurile din proprie inițiativă, în timp ce ei le fac în mod pasiv. Cu toate că, aparent, nu există nicio diferență, în esență, există o diferență. Alții fac ceea ce trebuie să facă și sunt capabili să își îndeplinească responsabilitățile atunci când au statut; odată ce acești oameni au statut, profită de ocazie pentru a se bucura de beneficiile statutului lor și nu lucrează deloc, astfel, fiindu-le dată în vileag natura-esență de lene și dorință de confort. Prin urmare, oamenii de acest fel nu se vor schimba sub nicio formă și, odată ce au fost dezvăluiți și demiși, nu ar trebui să mai fie promovați și folosiți niciodată – acesta este principiul.

Acestea sunt principiile de promovare și de folosire când vine vorba de oamenii cu situații diferite. Standardul minim este ca ei să fie capabili să depună efort și să presteze servicii în casa lui Dumnezeu fără a provoca tulburări; în acest caz pot face o datorie în casa lui Dumnezeu. Dacă nu pot îndeplini nici măcar acest standard minim, atunci, indiferent de umanitatea și punctele lor forte, nu sunt potriviți pentru a face o datorie, iar oamenii de acest fel ar trebui eliminați din rândul celor care îndeplinesc îndatoriri. Dacă umanitatea unei persoane este răuvoitoare și echivalează cu cea a unui antihrist, atunci, odată ce se confirmă că este un antihrist, casa lui Dumnezeu nu se va folosi niciodată de aceasta, nici nu o va promova sau cultiva. Unii oameni ar putea întreba: „Este în regulă să o lăsăm să presteze servicii?” Depinde de situație. Dacă felul în care prestează ea servicii poate avea un impact negativ și poate aduce consecințe negative casei lui Dumnezeu, atunci casa lui Dumnezeu nici măcar nu-i va da ocazia să presteze servicii. Dacă ea însăși știe că este o persoană rea sau un antihrist care a fost expulzat, dar este dispusă să presteze servicii și va face lucrurile așa cum rânduiește biserica să fie făcute, și poate presta servicii într-o manieră temperată, fără a dăuna intereselor casei lui Dumnezeu, atunci, în acest caz, poate fi păstrată. Dacă nu reușește nici măcar să presteze servicii cum se cuvine, iar serviciul său face mai mult rău decât bine, atunci nici măcar nu va avea ocazia să îl presteze, și chiar dacă îl prestează, casa lui Dumnezeu tot nu se va folosi de ea, pentru că nici măcar nu este eligibilă sau nu îndeplinește criteriile pentru a presta servicii. Prin urmare, oamenii de acest fel nu ar trebui să se întoarcă – n-au decât să meargă unde vor. Unii oameni ar putea spune: „În cazul în care casa lui Dumnezeu nu mă folosește, atunci voi predica eu însumi Evanghelia și îi voi preda casei lui Dumnezeu pe oamenii pe care îi câștig prin predicarea Evangheliei.” Ar fi în regulă acest lucru? (Da.) Unii ar putea spune: „Tu nu ai folosi acea persoană nici măcar pentru a presta servicii, așadar, pe ce bază ar trebui să-Ți dea oamenii pe care îi câștigă prin predicarea Evangheliei? Pe ce bază ar trebui să predice Evanghelia pentru Tine?” Casa lui Dumnezeu nu se folosește de acea persoană din cauza mai multor aspecte. Unul este că ea nu se conformează principiilor casei lui Dumnezeu de folosire a oamenilor. Altul este că nu îndrăznește casa lui Dumnezeu să folosească oameni de acest fel, pentru că, odată ce sunt folosiți, vor exista la nesfârșit probleme. Prin urmare, cum ar trebui să explicăm această chestiune cu privire la faptul că ei sunt dispuși să predice Evanghelia? Lui Dumnezeu Îi aduc ei mărturie în predicarea Evangheliei și datorită cuvintelor lui Dumnezeu și lucrării lui Dumnezeu sunt capabili să câștige oameni. Cu toate că acești oameni au fost câștigați prin predicarea Evangheliei de către acea persoană, acest lucru nu este considerat în niciun fel ca fiind meritul lor. În cel mai bun caz, reprezintă doar îndeplinirea responsabilităților sale ca persoană. Indiferent dacă ești un antihrist sau o persoană rea, sau dacă ai fost îndepărtat sau exclus, îndeplinirea propriilor responsabilități ca persoană este ceva ce se cuvine să faci. De ce spun că este ceva ce se cuvine să faci? Ai primit atât de multe adevăruri de la Dumnezeu, iar acest lucru reprezintă, de asemenea, eforturile minuțioase ale lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu te-a udat și te-a aprovizionat vreme de atâția ani, dar cere Dumnezeu ceva de la tine? Nu. Toate cărțile variate distribuite de casa lui Dumnezeu sunt gratuite, nimeni nu trebuie să cheltuiască niciun ban. De asemenea, adevărata cale a vieții veșnice și cuvintele vieții pe care Dumnezeu le dăruiește oamenilor sunt gratuite, iar predicile și părtășiile casei lui Dumnezeu sunt toate gratuite pentru a fi ascultate de oameni. Prin urmare, indiferent dacă ești o persoană de rând sau un membru al unui grup special, ai primit atât de multe adevăruri de la Dumnezeu în mod gratuit, încât cu siguranță se cuvine să propovăduiești cuvintele lui Dumnezeu și Evanghelia lui Dumnezeu oamenilor și să-i aduci pe oameni în prezența lui Dumnezeu, nu-i așa? Dumnezeu a dăruit omenirii toate adevărurile; cine își poate permite să răsplătească o iubire atât de mare? Harul lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu și viața lui Dumnezeu sunt neprețuite și nicio ființă umană nu își poate permite să le răsplătească! Este viața omului atât de prețioasă? Poate valora la fel de mult ca adevărul? Prin urmare, nimeni nu-și poate permite să răsplătească iubirea și harul lui Dumnezeu, iar asta îi include și pe cei care au fost îndepărtați, excluși și eliminați de biserică – ei nu fac excepție de la acest lucru. Atât timp cât ai puțină conștiință, rațiune și umanitate, atunci, indiferent de modul în care te tratează casa lui Dumnezeu, ar trebui să-ți îndeplinești obligația de a propovădui cuvintele lui Dumnezeu și de a aduce mărturie despre lucrarea Sa. Aceasta este responsabilitatea de nezdruncinat a oamenilor. Prin urmare, indiferent câtor oameni le predici cuvintele lui Dumnezeu și Evanghelia Sa sau câți oameni câștigi, nu este nimic de felicitat în ceea ce te privește. Dumnezeu a exprimat atât de multe adevăruri și totuși tu nu le asculți sau nu le accepți. Cu siguranță, se cuvine să presezi un mic serviciu și să le predici Evanghelia altora, nu-i așa? Având în vedere că ai ajuns până aici astăzi, nu ar trebui să te căiești? Nu ar trebui să cauți oportunități de a-I răsplăti iubirea lui Dumnezeu? Chiar ar trebui să faci asta! Casa lui Dumnezeu are decrete administrative, iar îndepărtarea oamenilor, excluderea și eliminarea lor sunt lucruri care se fac în conformitate cu decretele administrative și cu cerințele lui Dumnezeu – a face aceste lucruri este corect. Unii oameni ar putea spune: „Este oarecum jenant să acceptăm în biserică oameni câștigați în urma predicării Evangheliei de către cei care au fost îndepărtați sau excluși.” De fapt, aceasta este datoria pe care ar trebui să o facă oamenii și nu este nimic rușinos în asta. Toți oamenii sunt ființe create. Chiar dacă ai fost îndepărtat sau exclus, condamnat ca fiind o persoană rea sau un antihrist sau ești o țintă pentru a fi eliminat, nu tot o ființă creată ești? Odată ce ai fost îndepărtat, nu este Dumnezeu în continuare Dumnezeul tău? Cuvintele pe care ți le-a spus Dumnezeu și lucrurile pe care ți le-a oferit Dumnezeu se șterg cu buretele? Oare ele încetează să mai existe? Ele există în continuare, doar că tu nu le-ai prețuit. Toți oamenii convertiți, indiferent de cine i-a convertit, sunt ființe create și ar trebui să se supună înaintea Creatorului. Prin urmare, dacă acești oameni care au fost îndepărtați sau excluși sunt dispuși să predice Evanghelia, nu îi vom restricționa; dar indiferent de modul în care predică, principiile casei lui Dumnezeu pentru folosirea oamenilor și decretele administrative ale casei lui Dumnezeu de neschimbat, iar acest lucru nu se va schimba absolut niciodată.

Dintre aceste câteva tipuri de oameni care au fost demiși, este puțin probabil ca majoritatea să se căiască într-adevăr și nu trebuie să fie folosiți din nou. Pot fi promovați și folosiți doar cei care au fost demiși sau ale căror îndatoriri au fost modificate pentru că nu aveau experiență de lucru și, prin urmare, nu au putut să-și facă temporar lucrarea. Oamenii de acest tip au suficient calibru și nu există probleme majore în privința umanității lor, au doar unele neajunsuri, vicii sau obiceiuri proaste minore moștenite din familie – niciunul dintre aceste lucruri nu reprezintă o mare problemă. În cazul în care casa lui Dumnezeu are nevoie de ei, pot fi promovați și folosiți din nou la momentul potrivit; acest lucru este rezonabil, întrucât nu sunt oameni răi și nu vor deveni antihriști. Au suficient calibru, doar că nu lucrau de mult timp și nu aveau experiență, deci nu erau competenți să facă lucrarea, ceea ce nu reprezintă o problemă gravă. Dacă au fost demiși din aceste motive, atunci au loc să se dezvolte în viitor și se pot schimba. Atât timp cât cineva are capacitate de lucru, are calibru, iar umanitatea sa este conform standardului, atunci, în timpul perioadei în care experimentează lucrarea lui Dumnezeu și își fac datoria, oamenii de acest tip se vor schimba treptat, umanitatea lor se va schimba, vor crește în intrarea lor în viață, vor exista unele schimbări corespunzătoare în firea lor și va exista un oarecare progres în înțelegerea lor cu privire la adevăr. În funcție de mediu, de îndatoririle pe care le îndeplinesc și de hotărârea lor, se vor schimba și vor crește în diferite grade, astfel încât se poate spune că oamenii de acest tip trebuie promovați și folosiți. În general, acestea sunt principiile pentru promovarea și folosirea din nou a mai multor tipuri de oameni care au fost demiși anterior.

Punctul șapte cu privire la responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor este „Alocați și folosiți cu înțelepciune diferite tipuri de oameni, în funcție de umanitatea și punctele lor forte, astfel încât fiecare să fie folosit cât mai bine.” În părtășia noastră de adineauri, sensul sintagmei „fiecare să fie folosit cât mai bine” a fost deja explicat clar. Atât timp cât există cea mai mică valoare în cultivarea cuiva și cu condiția ca umanitatea sa să fie conform standardelor, casa lui Dumnezeu îi va oferi oportunități. Atât timp cât cineva urmărește adevărul și iubește lucrurile pozitive, Dumnezeu nu va renunța la el sau nu îl va elimina atât de ușor. Atâta vreme cât umanitatea și calibrul tău îndeplinesc standardele pe care le-am discutat adineauri, casa lui Dumnezeu va avea cu siguranță un loc pentru ca tu să-ți faci datoria și cu siguranță te va folosi cu înțelepciune și îți va oferi suficient spațiu pentru a-ți pune în valoare abilitățile. Pe scurt, dacă ai puncte forte și expertiză într-o anumită profesie care sunt necesare pentru lucrarea bisericii, atunci casa lui Dumnezeu sigur te va lăsa să faci o datorie potrivită. Cu toate acestea, dacă nu ai hotărâre sau voință și nu dorești să te străduiești să evoluezi, atunci fă orice poți, îndeplinește o datorie care îți stă în putință și nimic mai mult. Dacă ai hotărâre și spui: „Vreau să înțeleg și să dobândesc mai multe adevăruri, să pășesc pe calea spre mântuire cât mai curând posibil și să intru în adevărul-realitate. Sunt dispus să fiu atent la povara lui Dumnezeu, sunt dispus să port o povară grea în casa lui Dumnezeu, să îndur mai multe greutăți decât alții, să depun mai mult efort și să mă lepăd de mai multe lucruri decât ceilalți” și dacă ești potrivit din toate punctele de vedere, dar totuși nu te recomandă nimeni, atunci poți să te propui și tu. Nu este oare rațional acest lucru? Pe scurt, acestea sunt toate principiile casei lui Dumnezeu pentru a folosi tot felul de oameni, scopul nefiind altul decât acela de a le permite oamenilor să intre în adevărul-realitate. Care sunt manifestările intrării în adevărul-realitate? Acestea sunt înțelegerea adevărului, înțelegerea adevărurilor-principii atunci când sunt făcute toate elementele diferite ale lucrării și capacitatea de a practica adevărurile corespunzătoare atunci când interacționezi cu tot felul de oameni, evenimente și lucruri din viața de zi cu zi, mai degrabă decât să fii confuz și pierdut ori de câte ori ți se întâmplă ceva – acesta este scopul. Acesta fiind scopul care a fost stabilit, pe acesta ar trebui să-l urmăriți!

Aici se încheie părtășia noastră cu privire la punctul șapte al responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor. Unii oameni ar putea spune: „Nu ai terminat încă părtășia, nu i-ai expus pe falșii conducători prin raportare la acest punct.” Aș răspunde că nu este nevoie să îi expun. Pe de o parte, conducătorii falși au un calibru slab și sunt incapabili să facă lucrare reală; pe de altă parte, sunt lipsiți de conștiință și rațiune, nu poartă nicio povară, nu pun deloc suflet în lucrarea lor și nu pot face bine nici măcar unele lucruri simple. Ori de câte ori întâlnesc o problemă complexă sau o problemă care are legătură cu adevărurile-principii, nu o pot distinge deloc și, cu atât mai puțin pot vedea esența problemei. Prin urmare, nu este nevoie să îi expun. Chiar dacă ar fi expuși, nu ar accepta acest lucru și ar fi o risipă de cuvinte. Mai mult, să vorbesc despre lucrurile pe care le-au făcut ar fi dezgustător și le-ar provoca oamenilor o furie lăuntrică. Atribuirea unei lucrări atât de importante acestor falși conducători a fost o greșeală în folosirea oamenilor. Faptul că sunt incapabili să își facă lucrarea îi face deja să se simtă niște netrebnici, iar dacă sunt expuși și disecați, se vor simți și mai îndurerați. Prin urmare, lasă-i pe acești falși conducători să se compare și să își examineze propriile probleme cât de mult pot. Dacă poți să-ți descoperi problemele, vezi dacă poți face îmbunătățiri în viitor; dacă nu le poți descoperi, atunci trebuie să continui să examinezi și, totodată, le poți cere oamenilor din jurul tău să te ajute să le analizezi și să le rezolvi. Dacă alții au avut părtășie cu tine și tu ți-ai pus inima în acest lucru, dar tot nu-ți poți descoperi problemele și tot nu știi cum să le recunoști sau cum să le rezolvi, atunci ești într-adevăr un conducător fals și ar trebui să fii eliminat.

6 martie 2021