La ultima adunare, am avut părtășie despre punctul cinci cu privire la responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Pe parcursul părtășiei despre punctul cinci, am disecat unele dintre manifestările și acțiunile falșilor conducători și am terminat părtășia referitoare la acest punct. Acum vom avea părtășie cu privire la punctele șase și șapte referitoare la responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Care este conținutul specific acestor două puncte? (Punctul șase: Promovați și cultivați tot felul de talente calificate, astfel încât toți cei care urmăresc adevărul să poată avea posibilitatea de a se instrui și de a intra în adevărul-realitate cât mai curând posibil. Punctul șapte: Alocați și folosiți cu înțelepciune diferite tipuri de oameni, în funcție de umanitatea și punctele lor forte, astfel încât fiecare să fie folosit cât mai bine.) Atunci, să disecăm diferitele acțiuni și manifestări ale falșilor conducători cu privire la aceste două puncte. Aceste două puncte aparțin aceleiași categorii care se referă la promovarea, cultivarea și utilizarea de către biserică a tuturor tipurilor de oameni. Mai întâi, să avem părtășie despre principiile casei lui Dumnezeu în promovarea și cultivarea tuturor tipurilor de talente calificate. Oare, în acest fel, nu veți putea apoi să înțelegeți, per ansamblu, unele dintre principiile pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le respecte atunci când fac această lucrare? S-ar putea să vă gândiți: „În calitate de conducători și lucrători, intrăm deseori în contact cu aceste chestiuni, suntem deja familiarizați cu această lucrare și avem o anumită experiență în privința ei, prin urmare, chiar dacă Tu nu ai mai spune nimic despre ea, ne este clar și nu este nevoie să mai ai părtășie specifică pe această temă.” Așadar, nu este nevoie să avem părtășie pe această temă? (Avem nevoie de părtășia Ta pe această temă. Încă nu înțelegem principiile în această privință și există unii oameni talentați pe care încă nu știm cum să îi discernem.) Cei mai mulți conducători și lucrători sunt încă foarte confuzi cu privire la modul în care să facă această sarcină și se află în procesul de acomodare și nu pot înțelege principiile precise, așa că avem încă nevoie de părtășie cu privire la detalii.

Punctul șase: Promovați și cultivați tot felul de talente calificate, astfel încât toți cei care urmăresc adevărul să poată avea posibilitatea de a se instrui și de a intra în adevărul-realitate cât mai curând posibil

Semnificația promovării și cultivării oamenilor talentați de tot felul de către casa lui Dumnezeu

De ce promovează și cultivă casa lui Dumnezeu tot felul de oameni talentați? Este promovarea și cultivarea oamenilor talentați de toate felurile făcută de dragul implicării în știință, educație și literatură? Toți aleșii lui Dumnezeu ar trebui să știe deja că atunci când promovează și cultivă diferite tipuri de oameni talentați, casa lui Dumnezeu nu face acest lucru pentru a fabrica un anumit produs de înaltă tehnologie și pentru a crea un miracol sau pentru a efectua cercetări în istoria dezvoltării umane și cu atât mai puțin pentru a face orice fel de planuri pentru viitorul omenirii. Atunci, de ce promovează și cultivă casa lui Dumnezeu tot felul de oameni talentați? Înțelegeți acest lucru sau nu? (Pentru a răspândi Evanghelia Împărăției.) Pentru a răspândi Evanghelia Împărăției – acesta este un motiv. Mai există vreun motiv? (Pentru ca toți cei care urmăresc adevărul să aibă ocazia de a se antrena.) Așa este, acest răspuns este destul de rațional și la obiect. Face acest lucru pentru ca și mai mulți oameni care urmăresc adevărul să poată avea ocazia să se instruiască și să intre în adevărul-realitate cât mai curând posibil. Ambele răspunsuri pe care tocmai le-ați dat sunt corecte și exacte. Promovarea și cultivarea oamenilor talentați de toate felurile de către casa lui Dumnezeu se referă, într-o privință, la răspândirea Evangheliei Împărăției și la lucrarea lui Dumnezeu, iar în altă privință, se referă la lucrurile urmărite și intrarea individuală. Acestea sunt cele două aspecte primordiale. Specific vorbind, care este semnificația promovării și cultivării oamenilor talentați de tot felul de către casa lui Dumnezeu? Mai exact, ce lucrare fac în biserică acești oameni care sunt promovați și cultivați? Atunci când casa lui Dumnezeu promovează și cultivă o persoană pentru a fi lider de echipă, supraveghetor sau conducător sau lucrător în biserică, este aceasta numită oficial? (Nu.) Casa lui Dumnezeu promovează și cultivă oameni astfel încât aceștia să poată fi responsabili pentru proiecte sau sarcini specifice în cadrul diferitelor aspecte ale lucrării bisericii, cum ar fi lucrarea de evanghelizare, lucrarea bazată pe text, lucrarea de producție de filme, lucrarea de udare, precum și unele treburi generale, și așa mai departe. Prin urmare, cum îndeplinesc ei aceste sarcini specifice? Îndeplinind diferite activități ale bisericii în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu, cu adevărurile-principii din cuvintele lui Dumnezeu și cu rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, îndeplinindu-și astfel datoria în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu și acționând în conformitate cu adevărurile-principii. Având în vedere faptul că acești oameni sunt promovați și cultivați pentru a desfășura o lucrare, nu faptul că au un titlu sau un statut oficial le permite să își facă treaba bine. Mai degrabă, ei trebuie să aibă un anumit calibru pentru a-și asuma o anumită sarcină, adică pentru a-și asuma ceea ce Dumnezeu le-a încredințat să facă sau, cu alte cuvinte, o datorie și o obligație care implică responsabilitate. Aceasta este semnificația și definiția specifică a promovării și cultivării diferitelor tipuri de persoane talentate, după cum se menționează la punctul șase referitor la responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Prin urmare, în promovarea și cultivarea oamenilor, scopul casei lui Dumnezeu este de a cultiva oameni talentați de toate felurile care să îndeplinească bine diferitele aspecte ale lucrării bisericii în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu și cu rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu; este de a le permite acestor oameni să își asume diferite sarcini specifice ale bisericii. În același timp, casa lui Dumnezeu îi cultivă și îi instruiește pe acești oameni astfel încât ei să învețe cum să contemple cuvintele lui Dumnezeu, să aibă părtășie despre adevăr și să acționeze conform principiilor, conducându-i să practice adevărul, să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu și să intre în adevărul-realitate, permițându-le să aibă experiențe și mărturii adevărate, în urma cărora să-i poată conduce, uda și aproviziona pe alții și să îndeplinească bine diferitele aspecte ale lucrării bisericii, iar în același timp, aleșii lui Dumnezeu pot fi capabili să se supună lui Dumnezeu, să dea mărturie pentru Dumnezeu și să îndeplinească datoria de a predica Evanghelia. Metoda de practică pentru promovarea și cultivarea tuturor tipurilor de oameni talentați este, pe de o parte, aceea de a conduce oamenii în practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, ajungând să se cunoască pe sine, eliberându-se de firile lor corupte și intrând în adevărul-realitate; pe de altă parte, presupune ca lucrătorii și conducătorii să își folosească experiența reală de loialitate și supunere pentru a-i conduce și cultiva pe oameni în îndeplinirea îndatoririlor pe care le au și în a da mărturii răsunătoare pentru Dumnezeu. Acestea sunt cele două căi majore de practică pentru cultivarea diferitelor tipuri de oameni talentați. Aceasta este lucrarea specifică implicată în promovarea și cultivarea diferitelor tipuri de oameni talentați și aceasta este, totodată, adevărata semnificație a promovării și cultivării acestora.

Criteriile necesare pentru diferite tipuri de oameni talentați pe care casa lui Dumnezeu îi promovează și îi cultivă

I. Criterii necesare pentru conducători, lucrători și supraveghetori ai diferitelor elemente ale lucrării

La cine se referă „diferitele tipuri de oameni talentați promovați și cultivați de biserică”? Ce sfere cuprind acestea? În primul rând, tipul de oameni care pot fi supraveghetori ai diferitelor elemente ale lucrării. Care sunt standardele necesare pentru supraveghetorii diverselor elemente ale lucrării? Există trei standarde principale. În primul rând, aceștia trebuie să aibă capacitatea de a înțelege adevărul. Numai cei care pot înțelege adevărul în mod pur, fără distorsiuni, și pot trage concluzii sunt oameni cu un calibru bun. Oamenii de calibru bun trebuie măcar să aibă înțelegere spirituală și să fie capabili să mănânce și să bea în mod independent cuvintele lui Dumnezeu. Pe măsură ce mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, ei trebuie să fie capabili să accepte în mod independent judecata, mustrarea și emondarea cuvintelor lui Dumnezeu și să caute adevărul pentru a-și înlătura noțiunile și închipuirile și denaturarea propriei voințe, precum și firile lor corupte – dacă ating acest standard, înseamnă că știu cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, iar acest lucru reprezintă o manifestare a calibrului bun. În al doilea rând, trebuie să poarte o povară pentru lucrarea bisericii. Oamenii care poartă cu adevărat o povară nu au doar entuziasm, ei au o experiență de viață adevărată, înțeleg unele adevăruri și pot vedea unele probleme așa cum sunt de fapt. Văd că în lucrarea bisericii și a aleșilor lui Dumnezeu există multe dificultăți și probleme care trebuie să fie rezolvate. Văd acest lucru cu ochii lor și, în inimile lor, se îngrijorează – Asta înseamnă să porți o povară pentru lucrarea bisericii. Dacă cineva este pur și simplu de calibru bun și capabil să înțeleagă adevărul, dar este leneș, râvnește la confortul trupesc, nu este dispus să facă lucrare reală și face o mică lucrare doar atunci când Cel de mai sus îi dă un termen limită pentru finalizarea ei, când nu poate scăpa fără să o facă, atunci aceasta este o persoană care nu poartă nicio povară. Oamenii care nu poartă nicio povară sunt oameni care nu urmăresc adevărul, oameni fără simțul dreptății și oameni buni de nimic care își petrec toată ziua îndopându-se, fără să se gândească serios la nimic. În al treilea rând, ei trebuie să aibă capacitate de lucru. Ce înseamnă „capacitate de lucru”? Simplu spus, înseamnă nu numai că pot repartiza lucrări și le pot da oamenilor instrucțiuni, dar pot, de asemenea, identifica și rezolva probleme – asta înseamnă să ai capacitate de lucru. În plus, ei au nevoie și de abilități organizaționale. Persoanele cu aptitudini organizatorice sunt deosebit de pricepute în a aduce oamenii împreună, în a organiza și a rândui lucrarea și în a rezolva probleme, iar atunci când rânduiesc lucrarea și rezolvă probleme, îi pot convinge pe deplin pe oameni și îi pot face să asculte – asta înseamnă să ai aptitudini organizatorice. Cei care au cu adevărat capacitate de lucru pot îndeplini sarcini specifice rânduite de casa lui Dumnezeu și pot face acest lucru rapid și fără ezitare, fără nicio neglijență, și, mai mult, pot face bine diversele sarcini. Acestea sunt cele trei standarde ale casei lui Dumnezeu pentru cultivarea conducătorilor și lucrătorilor. Dacă cineva îndeplinește aceste trei standarde, atunci este o persoană rară, talentată și trebuie promovată, cultivată și instruită imediat, iar după ce practică pentru o perioadă de timp, poate apoi să preia lucrarea. Oricine are calibru, poartă o povară și are capacitate de lucru nu are nevoie de oameni care să își facă mereu griji pentru el, să îl supravegheze și să îl îndemne în lucrarea sa. Acest om este întreprinzător, știe ce lucrări trebuie făcute și când, ce lucrări trebuie inspectate și supravegheate și ce lucrări trebuie verificate sau urmărite îndeaproape. El este perfect conștient de aceste lucruri. Astfel de oameni sunt relativ responsabili și de încredere în lucrarea lor și nu vor apărea probleme majore. Chiar dacă apar probleme, acestea vor fi chestiuni banale care nu afectează imaginea de ansamblu, iar Dumnezeu nu trebuie să-Și facă griji cu privire la lucrarea pe care o fac acești oameni. Doar cei care pot fi independenți în lucrarea lor dețin cu adevărat capacitate de lucru. Cei care nu pot fi independenți și este mereu nevoie ca alții să își facă griji pentru ei, să fie cu ochii pe ei, să îi supravegheze și chiar să îi țină de mână și să îi învețe ce să facă sunt tipul de oameni care au un calibru extrem de slab. Rezultatele lucrării pe care o fac oamenii cu un calibru obișnuit sunt cu siguranță mediocre, iar acești oameni au nevoie de alții care să stea cu ochii pe ei și să îi supravegheze înainte de a putea face ceva. Prin contrast, oamenii cu un calibru bun pot fi independenți după ce sunt instruiți pentru o perioadă de timp și, de fiecare dată când Cel de mai sus le dă instrucțiuni pentru o sarcină și are cu ei părtășie despre anumite principii, ei pot înțelege principiile, pot executa lucrarea în conformitate cu acestea și, practic, pot urma cursul corect fără abateri sau erori prea mari și pot obține rezultatele pe care trebuie să le obțină – asta înseamnă să ai capacitate de lucru. De exemplu, casa lui Dumnezeu cere ca biserica să fie curățită, antihriștii și oamenii răi să fie identificați și excluși din biserică, iar tipul de oameni care dețin capacitate de lucru, în esență, nu se abat în timpul îndeplinirii acestei sarcini. Odată ce a apărut un antihrist, este nevoie de aproximativ o jumătate de an, cel puțin, pentru ca acesta să fie dezvăluit și îndepărtat. În acest timp, cei care au capacitate de lucru pot să îl identifice, să aibă părtășie despre adevăr pentru a diseca manifestările antihristului și să îi ajute pe frați și surori să dobândească discernământ în privința lor și să nu fie induși în eroare, permițându-le astfel să se ridice pentru a-l da în vileag și a-l exclude împreună pe antihrist. Atunci când apar antihriști sau oameni răi în sfera de activitate a oamenilor care dețin capacitate de lucru, în esență, majoritatea fraților și surorilor nu se lasă induși în eroare sau influențați. Doar câțiva oameni confuzi și cei de calibru foarte slab sunt induși în eroare, iar acesta este un fenomen firesc. Oamenii care au calibru bun și care au capacitate de lucru pot obține aceste rezultate în lucrarea lor, iar astfel de oameni dețin adevărul-realitate și sunt conducători și lucrători care se ridică la nivelul standardelor.

Dintre diferitele tipuri de oameni talentați pe care tocmai i-am menționat, primul tip a fost al celor care pot fi supraveghetori ai diferitelor elemente ale lucrării. Prima cerință pentru aceștia este să aibă capacitatea și calibrul de a înțelege adevărul. Aceasta este cerința minimă. A doua cerință este ca ei să poarte o povară – acest lucru este indispensabil. Unii oameni înțeleg adevărul mai repede decât oamenii de rând, au înțelegere spirituală, sunt de calibru bun, au capacitate de lucru și, după ce practică pentru o perioadă de timp, pot fi complet independenți. Însă există o problemă gravă cu acești oameni – ei nu poartă nicio povară. Le place să mănânce, să bea, să se distreze și să umble de haihui. Sunt foarte interesați de aceste lucruri, dar dacă li se cere să facă o anumită lucrare care presupune să îndure greutăți, să plătească un preț și să se stăpânească puțin, devin apatici și pretind că au o boală sau o afecțiune și că fiecare parte din ei se simte inconfortabil. Sunt neînfrânați și indisciplinați, dezinvolți, încăpățânați și depravați. Mănâncă, dorm și se distrează oricând doresc și lucrează doar atunci când au chef. Dacă lucrarea este puțin grea sau obositoare, își pierd interesul și nu mai vor să își facă datoria. Înseamnă asta că poartă o povară? (Nu.) Oamenii care sunt leneși și râvnesc la confortul trupesc nu sunt cei care ar trebui să fie promovați și cultivați. Există și oameni al căror calibru este mai mult decât adecvat pentru o slujbă, dar, din păcate, pur și simplu nu poartă o povară, nu le place să își asume responsabilități, nu le plac dificultățile și nu le place să își facă griji. Ei sunt orbi în ceea ce privește lucrarea care trebuie făcută și, chiar dacă o pot vedea, nu vor să se ocupe de ea. Sunt oamenii de acest tip candidați pentru promovare și cultivare? În niciun caz; oamenii trebuie să poarte o povară pentru a fi promovați și cultivați. A purta o povară poate fi descris și ca având un simț al responsabilității. A avea simțul responsabilității are mai mult de-a face cu umanitatea; a purta o povară se referă la unul dintre standardele pe care le folosește casa lui Dumnezeu pentru a evalua oamenii. Cei care poartă o povară și care dețin în plus alte două lucruri – capacitatea și calibrul de a înțelege adevărul și capacitatea de lucru – sunt tipul de oameni care pot fi promovați și cultivați, iar acest tip de oameni pot fi supraveghetori ai diferitelor elemente ale lucrării. Acestea sunt standardele necesare pentru promovarea și cultivarea oamenilor pentru a deveni diferite tipuri de supraveghetori, iar oamenii care îndeplinesc aceste standarde sunt candidați pentru promovare și cultivare.

II. Criteriile necesare pentru persoanele talentate din diferite profesii care au talente sau daruri speciale

Pe lângă tipul de oameni care pot fi supraveghetori ai diverselor elemente ale lucrării, un alt tip de oameni care poate fi promovată și cultivată îl reprezintă cei care au talente sau daruri speciale sau au stăpânit unele abilități profesionale. Care e standardul casei lui Dumnezeu pentru a cultiva astfel de oameni să devină lideri de echipă? În primul rând, să ne uităm umanitatea lor – atât timp cât iubesc, într-o oarecare măsură, lucrurile pozitive și nu sunt oameni răi, acest lucru este suficient. Unii oameni ar putea întreba: „De ce nu li se cere să fie persoane care urmăresc adevărul?” Pentru că liderii de echipă nu sunt conducători de biserică sau lucrători și nici nu sunt udători și a le cere să îndeplinească standardul de a urmări adevărul ar însemna să li se ceară prea mult și să nu fie la îndemâna pentru majoritatea dintre ei. Acest lucru nu este cerut persoanelor care desfășoară lucrări ce țin de treburi generale sau de activități profesionale specifice; dacă ar fi, doar câțiva s-ar califica, așa că standardele trebuie coborâte. Atât timp cât oamenii își înțeleg profesia și sunt capabili să își asume lucrarea și nu comit rău și nu provoacă nicio tulburare, atunci acest lucru este suficient. Atunci când au de gând să desfășoare lucrări care necesită o oarecare familiaritate cu iscusința și care se referă la profesiile lor în casa lui Dumnezeu, acești oameni, care au experiență cu anumite abilități sau profesii și au câteva puncte tari, atât timp cât sunt relativ lipsiți de viclenie și integri în ceea ce privește caracterul lor, nu răi, nu cu o înțelegere distorsionată, capabili să îndure greutăți și dispuși să plătească un preț, acest lucru este suficient. Prin urmare, prima cerință pentru cultivarea unor astfel de oameni pentru a fi lideri de echipă este ca ei să iubească cât de cât lucrurile pozitive și, în plus, să fie capabili să îndure greutăți și să plătească un preț. Ce altceva mai este necesar? (Ei trebuie să aibă un caracter integru, să nu fie răi și să nu aibă o înțelegere distorsionată.) Caracterul lor trebuie să fie relativ integru, trebuie să nu fie oameni răi și să nu aibă o înțelegere distorsionată. Unii oameni ar putea întreba: „Așadar, se poate considera că au o capacitate ridicată de a înțelege adevărul? După ce au auzit adevărul, pot ei să se trezească la adevărul-realitate și să intre în adevărul-realitate?” Nu este necesar să se ceară toate acestea; este suficient să se ceară ca aceste persoane să nu aibă o înțelegere distorsionată. Atunci când oamenii care nu au o înțelegere distorsionată își fac treaba, unul dintre beneficii este că nu sunt predispuși să provoace perturbări sau să facă ceva ridicol. De exemplu, casa lui Dumnezeu a avut în repetate rânduri părtășie despre principiile privind culoarea costumelor actorilor, care ar trebui să fie demne și decente, și mai degrabă colorate decât sumbre. Cu toate acestea, există încă cei care pur și simplu nu pot înțelege ceea ce li se spune, nu înțeleg ceea ce aud, sunt incapabili să priceapă și sunt incapabili să identifice principiile din cadrul acestor cerințe ale casei lui Dumnezeu și sfârșesc prin a alege costume care sunt toate gri – nu este aceasta o înțelegere distorsionată? (Ba da.) Asta înseamnă să ai o înțelegere distorsionată. În principal, ce înseamnă să iubești cât de cât lucrurile pozitive? (Să fii capabil să accepți adevărul.) Așa este. Înseamnă să fii capabil să accepți cuvinte și lucruri care sunt în acord cu adevărul și să fii capabil să accepți și să te supui cuvintelor lui Dumnezeu și tuturor aspectelor adevărului. Indiferent dacă astfel de oameni pot pune în practică aceste lucruri, cel puțin, în adâncul lor, nu trebuie să fie potrivnici față de ele sau dezgustați de acestea. Astfel de oameni sunt oameni buni, iar în termeni familiari se poate spune că sunt oameni decenți. Care sunt caracteristicile oamenilor decenți? Ei simt dezgust, repulsie și scârbă față de acțiunile rele pe care non-credincioșii obișnuiesc să le comită, precum și față de tendințele rele pe care le urmează non-credincioșii. De exemplu, tendințele din lumea non-credincioșilor susțin forțele malefice și multe femei urmăresc să se căsătorească cu cineva bogat sau să fie amantele cuiva. Nu este aceasta o ticăloșie? Oamenii care iubesc adevărul consideră aceste lucruri deosebit de respingătoare și unii spun: „Chiar dacă nu aș putea găsi pe cineva cu care să mă căsătoresc, chiar dacă aș muri de sărăcie, nu m-aș comporta niciodată ca unul dintre acești oameni”, cu alte cuvinte, sunt disprețuitori și batjocoritori față de astfel de oameni. O caracteristică a oamenilor decenți este că ei consideră tendințele rele respingătoare și revoltătoare și îi disprețuiesc pe cei care au fost atrași de astfel de tendințe. Acești oameni sunt destul de integri; la auzul menționării faptului de a crede în Dumnezeu și de a fi o persoană bună, de a merge pe calea cea dreaptă, de a se teme de Dumnezeu și de a se feri de rău, de a se feri de tendințele rele și de toate comportamentele rele din lume, în adâncul sufletului lor simt că acesta este un lucru bun. Indiferent dacă sunt sau nu capabili să progreseze pentru a obține toate aceste lucruri și indiferent de cât de mare este aspirația lor de a crede în Dumnezeu și de a merge pe calea cea dreaptă, când totul este spus și făcut, în adâncul sufletului, ei tânjesc să trăiască în lumină și să se afle într-un loc în care dreptatea deține puterea. Oamenii integri ca aceștia sunt genul care iubesc sincer lucrurile pozitive. Cei care urmează să fie promovați și cultivați de casa lui Dumnezeu trebuie să aibă cel puțin caracterul unei umanități integre și al unei iubiri pentru lucrurile pozitive. Acesta este, de asemenea, primul standard necesar pentru promovarea tipului de oameni talentați care au abilități și puncte forte profesionale. Al doilea standard este că astfel de oameni trebuie să fie capabili să îndure greutăți și să plătească un preț. Cu alte cuvinte, atunci când vine vorba de cauze sau de lucrarea care îi pasionează, ei sunt capabili să își lase deoparte dorințele, să renunțe la plăcerile trupești sau la un stil de viață confortabil și chiar să se lepede de propriile perspective de viitor. Mai mult decât atât, un pic de dificultate sau o oarecare senzație de oboseală nu reprezintă mare lucru pentru ei; atât timp cât fac un lucru semnificativ și pe care îl consideră corect, atunci se leapădă bucuroși de plăcerile și beneficiile trupești – sau, cel puțin, au aspirația și dorința de a face acest lucru. Unii oameni spun: „Uneori, acea persoană încă râvnește la confortul trupesc: uneori vrea să doarmă până târziu, sau să mănânce ceva bun, iar alteori vrea să iasă la plimbare sau să se distreze – dar, de cele mai multe ori, este capabilă să îndure greutăți și să plătească un preț; doar că uneori starea ei de spirit o conduce la astfel de gânduri. Ar fi acest lucru considerat o problemă?” Nu ar fi. Ar fi prea mult să îi ceri să lase complet deoparte plăcerile trupești, cu excepția unor circumstanțe speciale. În general, atunci când le dai unor astfel de oameni o treabă de făcut, indiferent dacă este o treabă importantă sau nu, și indiferent dacă este sau nu ceva ce le place să facă, și indiferent cât de dificilă este treaba, sau cât de mari sunt greutățile pe care trebuie să le suporte, sau ce preț trebuie să plătească, atât timp cât le-o încredințezi, este garantat că o vor face cât de bine vor putea, chiar și fără să fie nevoie să fii cu ochii pe ei sau să-i supraveghezi. Astfel de oameni pot îndura greutăți și pot plăti un preț, iar acest lucru reprezintă o altă manifestare a oamenilor decenți. Ce înseamnă să fii capabil să înduri greutăți și să plătești un preț? Înseamnă să fii minuțios, să fii extrem de devotat și atent și să fii dispus să înduri orice greutăți și să plătești orice preț pentru a face lucrurile cum se cuvine. Atunci când vine vorba de a face lucrurile, astfel de oameni își țin promisiunile și sunt de încredere, spre deosebire de oamenii care sunt lacomi și leneși, iubesc timpul liber și detestă munca și pun profitul înaintea tuturor lucrurilor. Acei oameni își încalcă promisiunile, spun în mod constant cuvinte false pentru a-i înșela și a-i convinge pe alții și nu ezită să mintă și să depună jurăminte false pentru a-și atinge obiectivele – Dumnezeu nu îi va mântui pe acei oameni. Lui Dumnezeu îi plac oamenii cinstiți. Numai oamenii cinstiți își țin cuvântul și sunt loiali îndatoririlor pe care le au și numai cei care pot îndura greutăți și pot plăti un preț pentru a îndeplini misiunea lui Dumnezeu pot fi mântuiți de Dumnezeu. A fi capabil să îndure greutăți și să plătească un preț este a doua caracteristică și manifestare pe care trebuie să o aibă cineva pentru a fi promovat și cultivat de casa lui Dumnezeu. Al treilea standard este să nu aibă o înțelegere distorsionată. Adică, după ce a ascultat cuvintele lui Dumnezeu, persoana respectivă este cel puțin capabilă să știe la ce se referă cuvintele, poate să înțeleagă ceea ce spune Dumnezeu și nu există nicio abatere sau absurditate în înțelegerea sa. De exemplu, dacă vorbești despre culoarea albastră, ei nu o vor interpreta greșit ca fiind neagră, iar dacă vorbești despre culoarea gri, ei nu o vor interpreta greșit ca fiind violet. Acesta este minimul necesar. Chiar dacă uneori înțelegerea sa este distorsionată, atunci când ceilalți semnalează acest lucru, persoana o poate accepta, iar dacă vede că altcineva are o înțelegere mai pură decât ea, poate accepta cu ușurință acest lucru – acest tip de persoană are o înțelegere pură. În al patrulea rând, trebuie să nu fie oameni răi. Este acest lucru ușor de înțeles? A nu fi o persoană rea înseamnă că trebuie să facă cel puțin un lucru, și anume, după ce nu a reușit să îndeplinească ceea ce i s-a cerut de către casa lui Dumnezeu sau după ce a încălcat principiile și a făcut ceva greșit, o asemenea persoană trebuie să fie capabilă să accepte și să se supună atunci când este emondată, fără împotrivire și fără să răspândească negativism sau noțiuni. În plus, indiferent de grupul din care face parte, ea se poate înțelege cu majoritatea oamenilor și poate interacționa cu ei în armonie. Chiar și atunci când cineva o rănește spunându-i ceva neplăcut, ea poate să suporte fără să țină evidența, iar dacă cineva o intimidează, ea nu pedepsește răul cu rău, ci dimpotrivă, adoptă doar modalități înțelepte de a păstra distanța și de a se feri. Deși astfel de indivizi nu reușesc să fie oameni cinstiți, cel puțin sunt destul de lipsiți de viclenie și nu fac rău, iar dacă cineva îi jignește, nu se răzbună și nu îl chinuie pe respectivul, nici nu îl reprimă. În plus, astfel de oameni nu încearcă să își înființeze propriile împărății independente, să acționeze în opoziție cu casa lui Dumnezeu, să răspândească noțiuni despre Dumnezeu, să încerce să Îl judece sau să facă ceva perturbator sau să provoace tulburări. Cele patru puncte de mai sus sunt criteriile de bază pentru promovarea și cultivarea oamenilor talentați care au anumite puncte forte și care înțeleg unele abilități profesionale. Atât timp cât îndeplinesc aceste patru criterii, ei pot, în fond, să își asume anumite îndatoriri și să îndeplinească anumite sarcini în mod corespunzător.

Unii oameni s-ar putea întreba: „Cum se face că aceste criterii pe care oamenii talentați ar trebui să le îndeplinească pentru a fi promovați și cultivați nu includ înțelegerea adevărului, deținerea adevărului-realitate și capacitatea de a se teme de Dumnezeu și de a se feri de rău? Cum se face că acestea nu includ capacitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a se supune lui Dumnezeu, de a fi loiali lui Dumnezeu și de a fi niște ființe create, care se ridică la înălțimea standardelor? Oare aceste lucruri au fost lăsate în urmă?” Spune-Mi, dacă cineva înțelege adevărul, a intrat în adevărul-realitate, este capabil să se supună lui Dumnezeu, Îi este loial, și are o inimă cu frică de Dumnezeu, și mai mult, Îl cunoaște pe Dumnezeu, nu I se va împotrivi și este o ființă creată, care se ridică la înălțimea standardelor, mai are nevoie să fie cultivat? Dacă într-adevăr a reușit toate acestea, nu este rezultatul cultivării deja îndeplinit? (Ba da.) Prin urmare, cerințele pentru ca oamenii talentați să fie promovați și cultivați nu includ aceste criterii. Întrucât candidații sunt promovați și cultivați din rândul ființelor umane care nu înțeleg adevărul și care sunt pline de firi corupte, este, prin urmare, imposibil ca acești candidați care sunt promovați și cultivați să dețină deja adevărul-realitate, sau să se supună deja pe deplin lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să fie deja întru totul loiali lui Dumnezeu, iar ei sunt cu siguranță și mai departe de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Criteriile pe care oamenii talentați de toate felurile ar trebui să le îndeplinească înainte de toate pentru a fi promovați și cultivați sunt cele pe care tocmai le-am menționat – acestea sunt cele mai realiste și specifice. Unii falși conducători spun: „Aici nu avem niciun om talentat care să poată fi promovat și cultivat. Cutare nu înțelege adevărul, cutare face lucruri fără o inimă cu frică de Dumnezeu, cutare nu poate accepta să fie emondat, cutare nu are loialitate…” și așa mai departe, scoțând la iveală o mulțime de defecte. Ce insinuează acești falși conducători spunând aceste lucruri? Este de parcă acei oameni nu pot fi promovați și cultivați pentru că nu înțeleg adevărul, nu experimentează lucrarea lui Dumnezeu, nu dețin încă adevărul-realitate și așa mai departe, în timp ce conducătorii înșiși au putut deveni conducători pentru că au deja o anumită experiență practică și dețin adevărul-realitate. Nu asta vor să spună acești falși conducători? În ochii lor, nimeni nu este la fel de bun ca ei și nimeni în afară de ei nu este potrivit pentru a fi conducător. Aceasta este firea arogantă a falșilor conducători; când vine vorba de promovarea și cultivarea oamenilor de către casa lui Dumnezeu, ei sunt plini de noțiuni și închipuiri.

III. Criterii necesare pentru personalul care se ocupă de treburile generale

Tocmai am menționat două tipuri de oameni asupra cărora casa lui Dumnezeu se concentrează să îi cultive. Un tip sunt oamenii care pot fi conducători și lucrători, iar celălalt tip sunt oamenii care pot întreprinde diverse activități profesionale. Există și un alt tip de persoane. Nu se poate spune că dețin anumite puncte forte sau aptitudini profesionale; lucrarea lor nu implică nicio tehnologie avansată, adică acești oameni îndeplinesc anumite treburi generale în biserică, se ocupă de anumite chestiuni care nu țin de lucrarea principală a bisericii. Ei reprezintă tipul de persoane care desfășoară treburi generale. Care sunt principalele cerințe ale casei lui Dumnezeu pentru astfel de persoane? Cea mai importantă cerință este ca ei să fie capabili să apere interesele casei lui Dumnezeu, să nu îi ajute pe cei din afară în detrimentul casei lui Dumnezeu și să nu vândă interesele casei lui Dumnezeu pentru a intra în grațiile Satanei. Asta este tot. Fie că este vorba de niște comunicatori talentați, de crema societății sau de niște talente speciale, ei ar trebui să fie capabili să apere interesele casei lui Dumnezeu atunci când se ocupă de treburile externe pentru casa lui Dumnezeu. Ce includ interesele casei lui Dumnezeu? Banii, bunurile materiale, reputația casei lui Dumnezeu și a bisericii și siguranța fraților și surorilor – fiecare dintre aceste aspecte este foarte important. Oricine este capabil să apere interesele casei lui Dumnezeu are o umanitate normală, este suficient de integru și este dispus să practice adevărul. Unii oameni nu au deloc discernământ și spun: „Există o persoană cu o umanitate rea, dar care poate apăra lucrarea casei lui Dumnezeu.” Este posibil așa ceva? (Nu, nu este.) Cum pot oamenii răi să apere lucrarea casei lui Dumnezeu? Ei își pot apăra doar propriile interese. Prin urmare, dacă o persoană este cu adevărat capabilă să apere interesele casei lui Dumnezeu, atunci cu siguranță are un caracter și o umanitate bune; acest lucru nu poate fi greșit. Dacă cineva îi ajută pe cei din afară în detrimentul casei lui Dumnezeu în timp ce face lucruri pentru casa lui Dumnezeu și îi trădează interesele și, nu numai că provoacă mari pierderi economice și materiale pentru casa lui Dumnezeu, dar cauzează și daune uriașe la adresa reputației casei lui Dumnezeu și a bisericii, este acesta o persoană bună? Cu siguranță, astfel de oameni nu sunt buni. Nu le pasă cât de mari sunt pierderile materiale și financiare pe care le suferă casa lui Dumnezeu; ceea ce contează cel mai mult pentru ei este să obțină beneficii pentru sine și să intre în grațiile non-credincioșilor; nu numai că le trimit daruri non-credincioșilor, dar chiar fac în mod constant concesii în favoarea acestora în timpul negocierilor – nu le-a trecut prin cap să lupte pentru interesele casei lui Dumnezeu. Și totuși, ei mint casa lui Dumnezeu, spunând cum au îndeplinit lucrarea și au apărat interesele casei lui Dumnezeu, când, de fapt, lucrarea bisericii a suferit deja pierderi, iar casa lui Dumnezeu a fost puternic exploatată de non-credincioși. Dacă, din toate punctele de vedere, o persoană este capabilă să apere interesele casei lui Dumnezeu atunci când se ocupă de treburi externe, este aceasta o persoană bună? (Da.) Și astfel, dacă acest tip de persoană este incapabilă să facă orice altă lucrare în casa lui Dumnezeu și este potrivită doar pentru acest tip de lucrare legată de treburile generale, ar trebui să fie promovată de casa lui Dumnezeu? (Da.) Pe lângă faptul că are capacitate de muncă și poate să își ducă la îndeplinire lucrarea în conformitate cu principiile cerute de casa lui Dumnezeu, persoana respectivă poate, totodată, să apere interesele casei lui Dumnezeu, deci se ridică la înălțimea standardelor și ar trebui să fie promovată. Pe de altă parte, cei care cauzează în mod constant prejudicii intereselor casei lui Dumnezeu, care reprezintă în mod constant un potențial risc pentru siguranța fraților și surorilor și care cauzează în mod constant efecte și consecințe negative pentru reputația casei lui Dumnezeu și a bisericii – astfel de oameni nu trebuie promovați sau cultivați; dacă sunt promovați și folosiți, trebuie să fie rapid suspendați. De asemenea, există oameni care intră mereu în necazuri în timp ce își îndeplinesc sarcinile, cum ar fi faptul că fac accidente la volan, încurcă treburile de care se ocupă sau creează conflicte care duc la plângeri constante, iar dacă există vreo neregulă, ei nu știu cum să o rezolve. Astfel de oameni sunt înceți la minte, aducători de ghinion și risipitori. Dacă acest tip de persoană devine lider de echipă, supraveghetor, conducător sau lucrător, nu numai că trebuie să fie rapid suspendată, dar trebuie, totodată, îndepărtată din biserică. Acest lucru se întâmplă, deoarece acest tip de persoană reprezintă o garanție a dezastrului și este aducătoare de ghinion. Atât timp cât există în biserică unul sau doi astfel de oameni, nu poate să existe pace în biserică. Astfel de oameni par să aibă duhuri rele înlăuntrul lor, sau să aibă ciumă. Oricine intră în contact cu ei va avea parte de ghinion, așa că acest tip de persoană ar trebui înlăturat complet fără întârziere. Chiar și caracteristicile faciale ale acestor oameni sunt complet greșite, pline de trăsături viclene sau diavolești sau hidoase, iar oricine intră în contact cu ei va simți că ceva rău este pe cale să se întâmple. Oamenii de acest tip trebuie suspendați și îndepărtați, numai atunci lucrurile putând merge bine pentru biserică. Promovarea și cultivarea diferitelor persoane în biserică necesită respectarea principiilor și exercitarea discernământului, astfel încât să se acționeze în conformitate cu principiile. Printre diferitele tipuri de persoane care sunt promovate și cultivate, se numără cei care slujesc drept conducători și lucrători ai bisericii, cei care sunt responsabili pentru diferite profesii în biserică și, de asemenea, cei care se ocupă de treburile generale ale bisericii. De asemenea, s-a avut părtășie clară cu privire la diferitele criterii pe care ar trebui să le îndeplinească aceste câteva tipuri de oameni talentați. Atunci când îți sunt clare principiile despre cum să alegi conducătorii și lucrătorii și cum să promovezi și să cultivi oamenii, întreaga lucrare a bisericii va intra pe calea cea dreaptă.

Unii oameni ar putea întreba: „De ce acești oameni care sunt promovați și cultivați de casa lui Dumnezeu sunt numiți talentați?” Oamenii talentați despre care vorbim se referă la candidații pentru promovare și cultivare. Există diferite cerințe pentru oamenii care pot îndeplini diverse îndatoriri și, având în vedere că se află în procesul de promovare și cultivare, este prin urmare suficient ca acești așa-numiți oameni talentați să poată îndeplini acele criterii pe care tocmai le-am menționat. Ar fi nerealist să ne așteptăm ca acești oameni să aibă deja adevărul-realitate, să fie deja supuși și loiali și să se teamă deja de Dumnezeu. Prin urmare, oamenii talentați despre care vorbim sunt doar cei care dețin unele dintre calitățile și integritatea pe care ar trebui să le aibă oamenii cu o umanitate normală și calibrul de a înțelege adevărul – ca atare, ei sunt considerați calificați. Asta nu înseamnă că ei au înțeles deja adevărul și au intrat în adevărul-realității, nici că au ajuns deja la supunerea absolută față de Dumnezeu după ce au acceptat judecata și mustrarea Sa, și lucruri de acest fel. Bineînțeles, sintagma „oameni talentați” nu se referă la cei care au frecventat o universitate sau au urmat un doctorat, nici la persoanele cu un trecut familial privilegiat sau cu un statut social ridicat, nici la persoanele cu abilități sau daruri speciale – nu se referă la acești oameni. Din moment ce trebuie să fie promovați și cultivați, unii dintre oamenii care vor desfășura o lucrare profesională s-ar putea să nu fi făcut niciodată acea profesie sau să nu o fi studiat înainte, dar atât timp cât îndeplinesc aceste câteva criterii pentru promovare și cultivare și sunt dispuși să învețe și se pricep să învețe o anumită profesie, atunci casa lui Dumnezeu îi poate promova și cultiva. Ce vreau să spun prin aceasta? Nu mă refer la faptul că o persoană poate fi promovată și cultivată doar dacă excelează în mod natural la o anumită profesie. Mai degrabă, este vorba de faptul că, dacă au înclinația de a învăța și întrunesc condițiile, sau chiar dacă dețin doar câteva cunoștințe elementare în această profesie, atunci ei pot fi promovați și cultivați – acesta este principiul. Aici se încheie părtășia noastră despre criteriile pe care ar trebui să le îndeplinească diferitele persoane talentate pe care casa lui Dumnezeu dorește să le promoveze și să le cultive.

Obiectivele casei lui Dumnezeu în promovarea și cultivarea oamenilor talentați de toate tipurile

În continuare, vom avea o părtășie despre motivul pentru care casa lui Dumnezeu promovează și cultivă tot felul de oameni talentați. Unii oameni nu prea înțeleg acest lucru și se gândesc: „Nu ar fi suficient pentru casa lui Dumnezeu să treacă direct la promovarea și folosirea diferiților oameni talentați? De ce trebuie să îi cultive și să îi instruiască pentru o perioadă de timp?” Înțelegeți acest lucru sau nu? Să vorbim mai întâi despre tipul de oameni care devin conducători și lucrători. De ce casa lui Dumnezeu îi promovează și îi cultivă pe aceia care au capacitate de înțelegere, care poartă o povară pentru biserică și care au capacitate de lucru? Pentru că, deși sunt calificați din punct de vedere al calibrului lor și al îndeplinirii criteriilor, ei nu au avut încă o experiență reală și nu înțeleg adevărul, cu atât mai puțin știu cum să practice adevărul și să facă lucrurile conform principiilor. Ei trebuie să fie instruiți pentru o perioadă de timp și să primească îndrumare, numai atunci când și-au însușit principiile legate de îndeplinirea propriei datorii și au experiență reală putând fi folosiți în mod oficial. Dacă aceștia ar fi ca frații și surorile din biserică, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, ascultând predici, ducând o viață bisericească și instruindu-se în îndeplinirea unei datorii, și ar fi promovați și cultivați doar după ce viața lor ar fi crescut, atunci progresul lor ar fi prea lent. În acest caz, câți ani ar fi necesari pentru ca ei să fie potriviți pentru a fi folosiți de Dumnezeu? Nu ar afecta acest lucru lucrarea bisericii? Prin urmare, atât timp cât cineva are capacitatea de a înțelege adevărul, are capacitate de lucru și simțul poverii, ar trebui să fie promovat și cultivat și să i se ceară să se instruiască în îndeplinirea datoriei de conducător sau de lucrător și să i se dea o povară. Pe de o parte, acest lucru îi permite să își valorifice la maximum punctele forte. Pe de altă parte, atunci când se confruntă cu situații speciale, este nevoie să avem părtășie despre adevăr cu această persoană pentru a-i rezolva dificultățile. Uneori, trebuie, de asemenea, emondată și, dacă este necesar, ea trebuie și disciplinată, să treacă prin numeroase încercări și rafinări și să îndure multă suferință. Numai trecând printr-o astfel de instruire practică poate să facă progrese reale și, pas cu pas, să înțeleagă adevărul și să stăpânească principiile, iar apoi să-și asume lucrarea de conducător și lucrător cât mai curând posibil. Cultivarea și instruirea conducătorilor și lucrătorilor în acest fel va produce rezultate mai bune și va fi mai rapidă, ceea ce este benefic pentru lucrarea casei lui Dumnezeu și mai benefic pentru intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu, întrucât conducătorii și lucrătorii cu experiență practică pot să-i ude și să-i aprovizioneze direct pe aleșii lui Dumnezeu. Atunci când casa lui Dumnezeu promovează și cultivă pe cineva pentru a fi conducător, îi dă o povară mai mare pentru a-l instrui, pentru a-l face să se bazeze pe Dumnezeu și pentru a-l face să se străduiască să ajungă la adevăr; numai atunci statura lui va crește cât mai repede posibil. Cu cât povara care îi revine este mai mare, cu atât este mai mare presiunea la care e supus și cu atât mai mult este forțat să caute adevărul și să depindă de Dumnezeu. În cele din urmă, va fi capabil să își facă lucrarea în mod corespunzător și să urmeze voia lui Dumnezeu, și astfel va fi pus piciorul pe calea cea dreaptă de a fi mântuit și desăvârșit – acesta este efectul care se obține atunci când casa lui Dumnezeu promovează și cultivă oameni. Fără a îndeplini aceste sarcini specifice, nu ar ști ce îi lipsește, nu ar ști cum să facă lucrurile conform principiilor și nu ar ști ce înseamnă să dețină adevărul-realitate. Astfel, efectuarea unei lucrări specifice îl ajută să își descopere neajunsurile și să vadă că, în afară de darurile sale, este lipsit de adevărul-realitate; îl ajută să simtă cât de secătuit și jalnic este, făcându-l să realizeze că, dacă nu depinde de Dumnezeu și nu caută adevărul, nu va fi capabil de nicio lucrare; îl face să ajungă se cunoască cu adevărat și să vadă clar că, dacă nu urmărește adevărul și schimbările de fire, îi va fi imposibil să fie potrivit pentru a fi folosit de Dumnezeu. Toate acestea sunt efectele care trebuie obținute atunci când conducătorii și lucrătorii sunt cultivați și instruiți. Numai înțelegând aceste aspecte oamenii pot urmări adevărul cu ambele picioare pe pământ, se pot comporta cu discreție, se poate garanta că nu se mai laudă singuri atunci când își fac lucrarea, Îl înalță în mod constant pe Dumnezeu și dau mărturie pentru Dumnezeu în îndeplinirea datoriei lor și intră, pas cu pas, în adevărul-realitate. Atunci când cineva este promovat și cultivat pentru a fi conducător, i se dă posibilitatea să învețe cum să discearnă stările diferiților oameni, să se instruiască în căutarea adevărului pentru a rezolva dificultățile diverșilor oameni, să sprijine și să aprovizioneze diferitele tipuri de oameni și să-i conducă pe oameni în adevărul-realitate. În același timp, trebuie, totodată, să se instruiască în rezolvarea diferitelor probleme și dificultăți întâmpinate pe parcursul lucrării și să învețe cum să-i distingă și să-i trateze pe antihriștii de toate tipurile, pe oamenii răi și pe neîncrezători și cum să facă lucrarea de curățire a bisericii. În acest fel, comparativ cu alții, poate experimenta mai mulți oameni, evenimente și lucruri și mai multe medii rânduite de Dumnezeu, poate mânca și bea tot mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și poate intra în tot mai multe adevăruri-realitate. Aceasta este o oportunitate de a se instrui, nu-i așa? Cu cât sunt mai multe oportunități de instruire, cu atât mai abundente sunt experiențele oamenilor, cu atât mai largi sunt perspectivele lor și cu atât mai repede vor crește. Cu toate acestea, dacă oamenii nu fac lucrarea unui conducător, ei vor întâlni și vor trăi doar existența personală și experiențele personale și vor recunoaște doar propriile firi corupte și diversele stări personale – iar toate acestea se referă doar la ei. Odată ce devin conducători, ei întâlnesc mai mulți oameni, mai multe evenimente și mai multe medii, ceea ce îi încurajează să vină adesea înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta adevărurile-principii. Pentru ei, acești oameni, evenimente și lucruri formează o povară invizibilă și, în mod firesc, creează și condiții foarte favorabile pentru intrarea lor în adevărul-realitate, ceea ce este un lucru bun. Și astfel, cineva care are calibru, poartă o povară și are capacitate de lucru va intra încet ca simplu credincios și mai repede în calitate de conducător sau lucrător. Pentru oameni, este un lucru bun să intre în adevărul-realitate repede sau încet? (Repede.) Prin urmare, când vine vorba de oameni care au calibru, poartă o povară și au capacitate de lucru, casa lui Dumnezeu face o excepție promovând astfel de oameni, cu excepția cazului în care nu sunt oameni care urmăresc adevărul și nu se străduiesc spre adevăr, caz în care, casa lui Dumnezeu nu îi va obliga. Atât timp cât o persoană are temelia credinței în Dumnezeu, îndeplinește criteriile pentru a fi conducător sau lucrător și este dispusă să urmărească adevărul și să fie folosită de Dumnezeu, atunci nu există nicio îndoială că va fi promovată și cultivată de casa lui Dumnezeu, oferindu-i-se șansa de a se instrui pentru a fi conducător sau lucrător și dându-i-se posibilitatea să învețe să îndeplinească lucrarea bisericii, să învețe să discearnă oamenii, să învețe să se ocupe de toate problemele diverse din biserică și să învețe să ducă la bun sfârșit diferite sarcini în conformitate cu rânduielile de lucru. Pe parcursul perioadei de instruire, dacă oamenii pot să accepte adevărul și să fie emondați, se pot supune orchestrării și rânduielilor lui Dumnezeu, pot să caute adevărul pentru a rezolva diverse probleme și să învețe să se poarte cu tot felul de oameni și să distingă și să trateze tot felul de oameni conform cuvintelor lui Dumnezeu, atunci ei se pot familiariza cu adevărurile-principii relevante, pot ajunge să înțeleagă adevărul și să intre în realitate – acestea sunt lucruri pe care credincioșii obișnuiți nu le pot experimenta sau obține. Așadar, din acest punct de vedere, este un lucru bun sau un lucru rău faptul că cineva este promovat și cultivat de casa lui Dumnezeu? Este un beneficiu pentru acesta sau este o dificultate care îi este impusă? Este în beneficiul său. Desigur, atunci când unii oameni tocmai au fost promovați, nu știu ce sarcini ar trebui să îndeplinească sau cum să le îndeplinească și sunt un pic dezorientați. Acest lucru este normal; cine s-a născut vreodată capabil să facă totul? Dacă ai putea face totul, ai fi cu siguranță cel mai arogant și îngâmfat dintre oameni și nu ai ceda în fața nimănui – în acest caz, ai mai putea accepta adevărul? Dacă ai putea face totul, ai mai depinde de Dumnezeu și L-ai mai admira? Ai mai căuta adevărul pentru a rezolva problemele corupției tale? Cu siguranță nu ai face-o. Dimpotrivă, ai fi arogant și îngâmfat și ai merge pe calea antihriștilor, te-ai lupta pentru putere și statut și nu ai ceda în fața nimănui, i-ai induce în eroare pe oameni și i-ai prinde în capcană, ai perturba și ai tulbura lucrarea bisericii – în acest caz, ai mai putea fi folosit de casa lui Dumnezeu? Dacă știi că ai multe neajunsuri, ar trebui să înveți să asculți și să te supui și să îndeplinești bine diferitele sarcini, în conformitate cu cerințele casei lui Dumnezeu; acest lucru îți va permite să ajungi treptat în punctul în care îți poți face datoria într-un mod care se ridică la înălțimea standardelor. Însă majoritatea oamenilor nu pot face ceva atât de simplu precum ascultarea și supunerea, așa că nu ar trebui să dea vina pe casa lui Dumnezeu pentru că nu îi promovează și nu îi cultivă, pentru că sunt incapabili să asculte. Dacă până și ascultarea te depășește, ar îndrăzni casa lui Dumnezeu să te promoveze și să te cultive? (Nu.) Și de ce nu? Ar fi prea riscant, ar fi prea mult deranj, prea îngrijorător să te folosească! Pentru că, dacă vreodată casa lui Dumnezeu te-ar folosi, ai putea să preiei controlul asupra oamenilor și să-i conduci pe calea ticăloșiei – de aceea este atât de riscant. Dacă ai fi folosit, ai putea să comiți nechibzuit fapte rele și să arunci lucrarea într-o dezordine totală, iar casa lui Dumnezeu ar trebui să te suspende și să curețe toată mizeria pentru tine – de aceea este prea mult deranj. Și dacă ai fi folosit, nu ai ști cum să faci nicio lucrare și nu ai avea niciun efect în ceea ce privește lucrarea ta; în toată lucrarea pe care o faci, ar trebui să fii îndemnat, supravegheat și urmărit de Cel de mai sus, care ar trebui să intervină în toate chestiunile – așadar, de ce ar trebui să fii folosit? Dai prea multe bătăi de cap! Acest tip de persoană nu poate fi folosită sub nicio formă. Chiar dacă ar fi cultivată, nu ar fi de nici un folos și chiar ar cauza o mulțime de probleme și, totodată, ar avea un impact asupra cultivării altora; nu cumva pierderile ar fi mai mari decât câștigurile? (Ba da.)

Din cauză că nu sunt niciodată promovați sau folosiți de casa lui Dumnezeu, unii oameni își fac idei în minte și spun: „De ce nu mă observă niciodată Cel de mai sus? De ce casa lui Dumnezeu nu mă promovează și nu mă cultivă niciodată? Nu este corect!” Ei bine, în primul rând ei ar trebui să cântărească dacă pot asculta și dacă se pot supune rânduielilor casei lui Dumnezeu. În al doilea rând, ar trebui să evalueze dacă îndeplinesc cele trei criterii necesare pentru promovarea și cultivarea oamenilor de către casa lui Dumnezeu pentru a deveni conducători și lucrători – să fie capabili să înțeleagă adevărul, să poarte o povară și să aibă capacitate de lucru. Dacă îndeplinesc aceste criterii, atunci, mai devreme sau mai târziu, vor avea ocazia să fie promovați, cultivați și folosiți. Pentru a fi promovați de casa lui Dumnezeu, există lucruri care li se cer. Și care sunt aceste lucruri? Li se cere să acționeze în conformitate cu principiile și cerințele casei lui Dumnezeu; trebuie să facă ceea ce li se cere și în modul în care li se cere, fiind astfel cultivați să învețe mai întâi să acționeze într-o manieră bazată pe principii, să învețe să caute adevărul și să se supună adevărului și să învețe să coopereze armonios. Pe parcursul perioadei în care sunt cultivați, uneori casa lui Dumnezeu îi va emonda; uneori îi va dojeni cu severitate; uneori îi va întreba despre progresul lucrării lor; uneori îi va întreba exact cum decurge lucrarea și o va verifica; iar uneori, va testa care este punctul lor de vedere față de un anumit lucru. Scopul acestor teste nu este de a le îngreuna lucrurile, ci de a-i face să înțeleagă, în aceste chestiuni, care sunt intențiile lui Dumnezeu și ce atitudine și principii se cuvine să aibă. Casa lui Dumnezeu face acest lucru pentru a-i instrui și pentru a-i face să practice. Și care este scopul și obiectivul instruirii oamenilor? Acela de a le permite să înțeleagă adevărul. Scopul înțelegerii adevărului este ca oamenii să fie capabili să se supună adevărului și să acționeze în conformitate cu principiile, să își respecte locul, să-și îndeplinească cu loialitate datoria și, pe măsură ce își îndeplinesc datoria, să pătrundă în diferite adevăruri-realitate și să obțină schimbări în firea lor. Casa lui Dumnezeu îi instruiește astfel pe conducători și pe lucrători. Atât timp cât conducătorii și lucrătorii înțeleg adevărul, există speranța că vor fi capabili să-i conducă pe aleșii lui Dumnezeu să înțeleagă adevărul. Câte adevăruri înțeleg conducătorii și lucrătorii, tot atâtea adevăruri au speranța de a înțelege oamenii pe care îi conduc. Atunci când conducătorii și lucrătorii înțeleg adevărurile-principii în lucrarea lor, cei pe care îi conduc pot, de asemenea, să înțeleagă principiile și să intre în adevărul-realitate în lucrarea lor. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii care se instruiesc trebuie să aibă un calibru mai bun decât alți oameni. Lor li se dă posibilitatea ca, mai întâi, să înțeleagă adevărurile-principii și să pătrundă în adevărul-realitate, iar apoi să îi conducă pe mai mulți oameni să intre în adevărul-realitate și să înțeleagă adevărurile-principii. Ce părere aveți despre o astfel de abordare? (Este bună.) Astfel de oameni s-ar putea să nu fie bine educați sau foarte buni oratori sau să înțeleagă multe despre tehnologie sau despre problemele actuale și politică. S-ar putea chiar să nu fie prea pricepuți într-o anumită profesie, dar sunt capabili să înțeleagă adevărul și, după ce au auzit cuvintele lui Dumnezeu, sunt capabili să le practice și să le experimenteze, să găsească adevărurile-principii și să conducă mai mulți oameni să intre în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și să respecte adevărurile-principii. La aceștia ne referim când vorbim despre genul de oameni talentați care sunt promovați și cultivați pentru a sluji drept conducători. Este acest lucru abstract? (Nu, nu este.) Unii oameni ar putea întreba: „Vorbești despre oameni talentați, deci sunt ei crema societății? Trebuie să fi condus vreun fel de afacere sau să fi fost vreun fel de director general sau antreprenor în societate? Sunt oameni de stat cu pregătire politică, sau talente în afaceri, sau talente în cercurile artistice și literare? Sunt oameni excepțional de înzestrați?” Oamenii talentați despre care se vorbește în casa lui Dumnezeu sunt diferiți de acei oameni talentați din lume. Ce se înțelege prin sintagma „oameni talentați” despre care vorbim? Înseamnă să fie capabili să înțeleagă adevărul și să-i conducă pe oameni în adevărul-realitate, să știe să discearnă diverse tipuri de oameni și cum să găsească soluții pentru diferitele stări și dificultăți în care se află aceștia, să aibă opinii și atitudini corecte atunci când se confruntă cu probleme și să aibă opiniile și atitudinile pe care ar trebui să le aibă oamenii care cred în Dumnezeu și Îl urmează. Nu se referă la oameni care nu au înțelegere spirituală, sau la oameni ipocriți sau la oameni care spun lucruri grandioase și perorează. Mai degrabă, se referă la oameni care dețin adevărul-realitate. Asta înseamnă „oameni talentați”. Sunt acestea cuvinte goale? (Nu.) Nu sunt foarte practice aceste criterii pe care casa lui Dumnezeu le cere de la acest tip de oameni talentați pe care îi promovează și îi cultivă pentru a fi conducători și lucrători? (Ba da.) Extrem de practice! Astfel de candidați nu trebuie să aibă calificări academice avansate, dar trebuie să aibă măcar calibrul necesar înțelegerii adevărului. Unii oameni ar putea spune: „Dacă nu li se cere să aibă calificări academice avansate, este în regulă ca ei să fie analfabeți?” Citirea cuvintelor lui Dumnezeu nu ar fi posibilă fără o oarecare educație. Ei trebuie să înțeleagă cuvântul scris, dar nu au nevoie de calificări academice avansate. Printre cei care sunt promovați în casa lui Dumnezeu sunt absolvenți de liceu, absolvenți de universitate și de doctorat, deci nu există limite în ceea ce privește nivelul educațional. În plus, nu există limite nici asupra statutului social al cuiva. De la fermieri și intelectuali, la oameni de afaceri și gospodine – tot felul de oameni sunt bineveniți. Pe lângă faptul că nu există restricții privind nivelul educațional și statutul social, criteriile cerute sunt acele câteva despre care am vorbit. Este acest lucru rațional? (Da.) Extrem de rațional! Acum înțelegeți puțin mai mult despre ceea ce vreau să spun prin „oamenii talentați pe care casa lui Dumnezeu îi promovează și îi cultivă”? (Da.) Oamenii care îndeplinesc aceste câteva criterii de a fi capabili să înțeleagă adevărul, să poarte o povară și să aibă capacitate de lucru sunt candidați pentru promovare și cultivare de către casa lui Dumnezeu. Dacă îndeplinesc aceste criterii, sunt calificați. În ceea ce privește alte lucruri, cum ar fi educația, mediul familial, statutul social, aspectul cuiva și așa mai departe, cerințele nu sunt atât de mari. Este vorba despre promovarea și cultivarea oamenilor pentru a fi conducători și lucrători.

Tocmai am discutat despre câteva criterii pe care oamenii talentați, cu aptitudini sau profesii, ar trebui să le îndeplinească pentru a fi promovați și cultivați, și anume faptul că ar trebui să iubească lucrurile pozitive și să fie capabili să accepte adevărul, să nu aibă o înțelegere distorsionată, să poată să-și îndeplinească datoria cu loialitate, să îndure greutăți și să plătească un preț, fără să se plângă și măcar fără să facă rău – aceste câteva criterii sunt esențiale când vine vorba de acești oameni. Prin urmare, care este scopul promovării și cultivării acestor oameni? Acela ca, de asemenea, ori de câte ori acești oameni întâmpină probleme în timp ce își îndeplinesc datoria și fac o anumită lucrare, să poată căuta adevărul ca să rezolve problemele și să acționeze în conformitate cu principiile. În procesul de practicare a intrării, ei sunt instruiți și temperați, fără să știe, și practică renunțarea la propriile intenții, corectarea opiniilor greșite și absurde despre mireni, renunțarea la unele gânduri copilărești și la prejudecăți, noțiuni și închipuiri referitoare la credința în Dumnezeu și lucruri de tipul acesta. Desigur, indiferent de circumstanțe, acest proces de practicare are scopul de a le permite oamenilor să înțeleagă treptat adevărul, să învețe să se supună și să învețe să intre în diversele adevăruri-realități. În procesul de învățare, ei ajung treptat să stăpânească adevărurile-principii, să înțeleagă ce înseamnă să crezi în Dumnezeu, ce înseamnă să practici adevărul și ce înseamnă să îți îndeplinești datoria și, în cele din urmă, ajung să înțeleagă treptat ce trebuie să facă pentru a-și îndeplini datoria la înălțimea standardelor, cum ar trebui să acționeze așa cum se cuvine s-o facă un credincios și așa mai departe – acestea sunt lucruri în care oamenii intră treptat după ce sunt promovați și cultivați. Procesul de intrare treptată a oamenilor reprezintă procesul de cultivare, iar procesul de cultivare este, de fapt, procesul în care oamenii practică intrarea în adevărul-realitate. Însă, dacă nu ai fost promovat și cultivat și pur și simplu acționezi ca un credincios de rând care participă la adunări, citește cuvintele lui Dumnezeu, are părtășie despre adevăr sau învață imnuri, crezând în Dumnezeu în acest fel, nu îți îndeplinești cu adevărat datoria de ființă creată, așa că ești departe de a-ți îndeplini datoria la înălțimea standardelor. Nici măcar nu îți este clar ce principii ar trebui să stăpânești în îndeplinirea datoriei tale și poți doar să vorbești despre unele doctrine și slogane; prin urmare, nu ai intrat încă în adevărul-realitate, iar intrarea ta în viață este lentă. În mod similar, scopul și obiectivul promovării și cultivării acestor persoane care se ocupă de sarcini profesionale este tocmai ca ele să intre mai repede în adevărul-realitate și să dobândească o înțelegere mai bună și mai precisă a adevărurilor-principii. Cei care pot să priceapă adevărurile-principii și să intre în adevărul-realitate – aceștia sunt oamenii talentați care sunt promovați și cultivați de casa lui Dumnezeu. La ce se referă acest tip de oameni talentați? Se referă la cei care – pe baza iubirii față de lucrurile pozitive, a capacității de a îndura greutăți și de a plăti un preț, a faptului că nu au o înțelegere distorsionată și că nu sunt oameni răi – au ajuns să înțeleagă adevărurile-principii și au intrat în adevărul-realitate și sunt capabili să se supună lui Dumnezeu și rânduielilor casei lui Dumnezeu și să aibă într-o oarecare măsură o inimă cu frică de Dumnezeu. Aceasta este a doua categorie de oameni talentați despre care vorbesc. Cerințele pentru ei sunt, de asemenea, practice, suficient de specifice și nu sunt abstracte. Așadar, acest tip de oameni talentați trebuie să fie elita societății, să aibă experiență socială, anumite calificări academice și un anumit statut social? (Nu.) Casa lui Dumnezeu nu cere niciodată ca oamenii să aibă statut social, renume, calificări academice sau un nivel ridicat de cunoștințe – aceste lucruri nu sunt niciodată cerute. Când promovează și cultivă oameni, casa lui Dumnezeu nu ține cont de înfățișarea lor, adică de cât de urâți sau atrăgători sunt. În afară de a nu promova genul de oameni care arată asemenea non-credincioșilor sau care au o înfățișare hidoasă sau ticăloasă, celelalte criterii sunt cele pe care le-am menționat anterior – acestea sunt cele mai practice. Atunci când non-credincioșii promovează pe cineva, ei se uită mai întâi la înfățișarea persoanei; bărbații ar trebui să fie arătoși ca niște oficiali, iar femeile să fie frumoase asemenea unor zâne. În plus, ei compară și calificările academice, statutul social, trecutul familial și viclenie. Dacă ai calificări academice avansate, dar nu ai abilitatea de a păcăli oamenii, nici acest lucru nu este suficient; nu vei fi niciodată promovat și nimeni nu te va aprecia. Dacă ai calificări academice avansate și un talent real, dar nu ești deosebit de atrăgător, ești scund și nu știi cum să te apropii de superiorii tăi sau să-i lingușești, atunci nu vei fi niciodată promovat sau cultivat pe parcursul vieții tale, și nimeni nu te va descoperi. Prin urmare, non-credincioșii au o vorbă care zice: „Sunt un individ de excepție, dar puțini sunt cei care pot recunoaște talentul adevărat.” Este această afirmație valabilă în casa lui Dumnezeu? (Nu, nu este.) Așadar, este valabilă expresia „Aurul adevărat este destinat să strălucească în cele din urmă”? Este validă? (Nu.) Oamenii cinici și care nu cedează în fața nimănui spun deseori acest lucru, dorind mereu să strălucească – aceasta este o ambiție umană. Diferitele tipuri de oameni talentați promovați și cultivați de casa lui Dumnezeu nu sunt aur, sunt doar oameni obișnuiți. Promovarea și cultivarea despre care vorbim este doar un mod de a spune; de fapt, acestea se referă la a fi înălțat de Dumnezeu. Ești tu, o ființă creată, aur înaintea Creatorului? Ești doar colb, nu ești nici măcar cupru sau fier. De ce spun că ești mai degrabă colb decât aur? Nu este nimic lăudabil la oameni. Unii ar putea întreba: „Nu este contradictoriu ceea ce ai spus? Nu tocmai ai spus că o persoană poate fi promovată dacă îndeplinește criteriul de a iubi lucrurile pozitive?” Ca persoană, nu ar trebui să iubești lucrurile pozitive? Dacă iubești câteva lucruri pozitive, acest lucru te face aur? Te face să strălucești? Dacă iubești câteva lucruri pozitive, înseamnă că deții adevărul? Cineva strălucește doar dacă deține adevărul. Dacă nu deții adevărul, cum se poate spune că strălucești? Realitatea este că o ființă creată nu înțelege niciun adevăr. A avea o oarecare umanitate și o oarecare abilitate și calibru de a înțelege adevărul nu înseamnă că acea persoană deține în mod firesc adevărul. Oamenii nu dețin adevărul și chiar dacă umanitatea lor este onestă sau bună, aceste lucruri nu reprezintă adevărul, sunt doar calități pe care umanitatea normală ar trebui să le aibă. Prin urmare, nu vorbiți despre strălucire. Așadar, când poate cineva să strălucească puțin? Când poate să rostească cuvintele lui Iov: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve” (Iov 1:21), atunci se poate spune despre acea persoană că strălucește puțin și trăiește în lumină. Atunci când poți să folosești adevărul-realitate pe care îl deții și adevărul pe care îl înțelegi pentru a-i aproviziona, sprijini și conduce pe alții, prin care aceștia pot fi aduși înaintea lui Dumnezeu și în adevărul-realitate, să te supui lui Dumnezeu și să te închini Lui, abia atunci poți străluci puțin.

Diferitele tipuri de oameni talentați cultivați de casa lui Dumnezeu nu sunt oameni înzestrați în mod supranatural, ci doar persoane de rând, corupte. Atât timp cât pot accepta adevărul, se pot supune și asculta și au un anumit calibru, casa lui Dumnezeu va face o excepție, promovându-i și cultivându-i. Când vorbesc despre a face o excepție pentru a-i promova și cultiva pe oameni, mă refer la faptul că sunt înălțați de Dumnezeu, la faptul că ți se oferă oportunitatea de a veni înaintea lui Dumnezeu, de a accepta conducerea Sa, de a primi cultivarea și instruirea Lui, astfel încât, în această perioadă, să poți intra cât mai repede în adevărul-realitate și să fii capabil să înțelegi corect adevărurile-principii, să-ți îndeplinești datoria conform standardelor și să trăiești cu o asemănare umană. Aceasta este semnificația termenului „oameni talentați” în casa lui Dumnezeu. Astfel de oameni nu sunt deloc mari sau impunători, ci pur și simplu înțeleg adevărul și dețin adevărul-realitate, pot să-și îndeplinească datoria cu conștiinciozitate și responsabilitate, au un pic de sinceritate și sunt capabili să plătească un mic preț, fără a acționa în mod nechibzuit bazându-se pe noțiunile și închipuirile lor. Este potrivit pentru casa lui Dumnezeu să facă o excepție prin promovarea și cultivarea unor oameni care îndeplinesc aceste criterii, instruindu-i? Este acest lucru benefic pentru oameni? Este extrem de benefic pentru ei! La fel ca alți credincioși, cei care sunt promovați și cultivați cred în Dumnezeu, citesc cuvintele Lui, ascultă predici și își îndeplinesc datoria, dar comparativ cu alți credincioși, ei cresc mai repede și dobândesc mai mult. Voi v-ați dori să dobândiți mai mult sau doar puțin? (Mai mult.) Majoritatea oamenilor au această dorință, ceea ce înseamnă că iubesc lucrurile pozitive. Uneori, am părtășie cu unele echipe despre intrarea în viață, iar destul de mulți oameni vin să asculte, ceea ce arată că majoritatea oamenilor au o dorință arzătoare pentru adevăr și sunt dispuși să înțeleagă mai mult din el și, totodată, să intre în adevărul-realitate. La început, am avut părtășie cu unii oameni care păreau realmente amorțiți. Am vorbit mult timp, dar nu au răspuns sau nici măcar nu au schițat un zâmbet. După ce am fost în contact cu ei un an sau doi, cei mai mulți dintre ei au devenit mai naturali în expresiile lor faciale și au început să răspundă, iar în timp reacțiile lor au devenit mai rapide. Cu alte cuvinte, s-au transformat din oameni morți în oameni vii, iar duhurile lor s-au trezit. Cum s-a ajuns la acest lucru? Dacă oamenii nu înțeleg adevărul, atunci, indiferent cât de mult iubesc lucrurile pozitive sau cât de inteligenți sau isteți sunt, tot morți sunt. Unii oameni încep prin a fi proști și înguști la minte, nimeni în lume nu are o părere bună despre ei și nici nu sunt prea educați sau informați. Însă, după ce ajung să creadă în Dumnezeu, pot înțelege multe adevăruri, pot vedea clar multe lucruri și astfel trăiesc o asemănare umană, devenind astfel oameni vii. Ce înseamnă „oameni vii”? Nu se referă la faptul dacă trupul tău fizic este viu sau mort, sau dacă poți să te miști sau să respiri, ci dacă duhul tău este conștient și sensibil cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și la adevăr. Oamenii vii răspund la adevăr și la cuvintele lui Dumnezeu. După ce aud cuvintele lui Dumnezeu, au conștiință, o cale, un plan și un scop. Oamenii morți nu au aceste manifestări. Așadar, în cazul în care casa lui Dumnezeu promovează și cultivă pe cineva, acea persoană va dobândi relativ mai mult. Prin urmare, cum pot oamenii care nu îndeplinesc aceste criterii și nu sunt promovați sau cultivați să dobândească suficient? Cum pot intra rapid în adevărul-realitate? Ei trebuie să învețe să practice și să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu, să ajungă să înțeleagă multe adevăruri și să fie capabili să aplice adevărul pentru a discerne oamenii și a rezolva problemele – atunci vor putea intra în adevărul-realitate.

Unii oameni spun: „Având în vedere că tot felul de oameni sunt promovați și cultivați de Casa lui Dumnezeu, iar aceasta le permite să intre în adevărul-realitate cât mai repede posibil, nu înseamnă acest lucru că oamenii care nu sunt talentați nu pot intra în adevărul-realitate?” Este corect să spunem asta? (Nu, este greșit.) Așadar, după ce am avut părtășie pe acest subiect, acest lucru i-a entuziasmat pe unii oameni, în timp ce pe alții i-a descurajat și i-a dezamăgit? Ar trebui să privim lucrurile în acest fel: cei care au fost promovați și cultivați nu ar trebui să fie mândri. Nu aveți de ce să vă lăudați, acesta este harul și binecuvântarea lui Dumnezeu. Când Dumnezeu îți dă mai mult, îți cere și ție să dai mai mult din tine. În cazul în care casa lui Dumnezeu face o excepție promovându-te și cultivându-te, înseamnă că trebuie să plătești un preț mai mare. Dacă poți să înduri aceste greutăți, atunci, desigur, vei dobândi mai mult. Dacă spui: „Nu sunt dispus să îndur aceste greutăți”, atunci nu vei obține adevărul și nici binecuvântarea lui Dumnezeu. Unii oameni spun: „Vreau să dobândesc aceste lucruri, dar nu cred că pot, întrucât casa lui Dumnezeu nu va face o excepție promovându-mă și cultivându-mă. Nu îndeplinesc criteriile.” Nu contează dacă nu îndeplinești criteriile. Atât timp cât urmărești adevărul și te străduiești din greu să ajungi la el, Dumnezeu nu te va trata nedrept. Acești oameni care sunt promovați și cultivați pot intra pur și simplu mai devreme în adevărul-realitate datorită calibrului lor și a diferitelor condiții pe care le au. Cu toate acestea, această intrare timpurie nu înseamnă că ei sunt singurii care pot intra în adevărul-realitate. Înseamnă doar că pot câștiga puțin mai mult, mai devreme și pot intra în adevărul-realitate un pic mai devreme. Cei care nu au fost promovați vor rămâne un pic în urma lor, dar asta nu înseamnă că nu pot pătrunde în adevărul-realitate. Faptul că cineva poate intra sau nu în realitatea adevărului depinde de ceea ce urmărește el. Acești oameni care sunt promovați și cultivați pot pricepe mai repede adevărurile-principii și pot intra mai repede în adevărul-realitate în timpul procesului de cultivare, ceea ce aduce beneficii lucrării casei lui Dumnezeu. Prin urmare, este corect să promovăm și să cultivăm oamenii despre care se constată că au un calibru bun și iubesc adevărul. Dacă o persoană poate să-i găsească pe acești oameni și să-i promoveze și să-i cultive fără să fie invidioasă pe ei sau să-i descurajeze, ci, în schimb, să le ofere îngrijire, atunci aceasta ține cont de intențiile lui Dumnezeu. În mod contrar, dacă unii sunt invidioși și se tem că acești oameni sunt mai buni decât ei și îi depășesc, așa că îi exclud și îi descurajează, acesta este în mod clar un act rău și ceva ce antihriștii fac deseori. Doar oamenii răi și antihriștii îi pot ataca și exclude pe frați și pe surori.

Înțelegerea și atitudinea pe care ar trebui să le aibă o persoană cu privire la promovarea și cultivarea oamenilor de către casa lui Dumnezeu

Chiar acum avem părtășie despre obiectivele casei lui Dumnezeu în promovarea și cultivarea oamenilor talentați de toate tipurile. Indiferent de tipul de lucrare pe care o fac cei care sunt selectați pentru promovare și cultivare – fie că este vorba de lucrare tehnică, de lucrare obișnuită sau de treburile generale ale bisericii – pe scurt, totul este menit să le permită să înțeleagă adevărurile-principii și să intre în adevărul-realitate, astfel încât să își poată face datoria într-un mod care se ridică la înălțimea standardului cât mai repede posibil pentru a îndeplini intențiile lui Dumnezeu – aceasta este ceea ce Dumnezeu cere de la oameni și, desigur, reprezintă, totodată, ceea ce este necesar pentru lucrarea bisericii. Înțelegeți acum semnificația promovării și cultivării de către casa lui Dumnezeu a oamenilor talentați de tot felul? Mai există neînțelegeri? (Nu.) Unii oameni spun: „Acum că această persoană a fost promovată drept conducător și are statut, nu mai este o persoană de rând.” Este corect sau greșit să spunem asta? (Este greșit.) Alții pot spune: „Cei care devin conducători au statut, dar în vârf este singurătate. Cu cât urci mai mult, cu atât cazi mai de sus!” Este corect sau greșit să spunem asta? Este în mod clar greșit. La care oameni se referă zicala „Cu cât urci mai mult, cu atât cazi mai de sus”? Se referă la oamenii cu ambiții și dorințe, se referă la antihriști. Atunci când cei care urmăresc adevărul devin conducători, acest lucru nu înseamnă că urcă mai mult – înseamnă că Dumnezeu face o excepție înălțându-i, binecuvântarea lui Dumnezeu fiind cea care le dă această povară și le dă posibilitatea să facă lucrarea unui conducător. „Cu cât urci mai mult, cu atât cazi mai de sus” reprezintă o concluzie trasă de non-credincioși și descrie consecințele faptului că non-credincioșii urmăresc o carieră în domeniul oficial. Acei neîncrezători nu au pic de discernământ și le aplică această zicală oamenilor pozitivi, ceea ce reprezintă o greșeală gravă. Alții pot spune: „El s-a născut în mediul rural, iar acum a devenit conducător de biserică – o Pasăre Phoenix care se înalță din origini umile.” Este corect sau greșit să spunem asta? Acestea sunt cuvintele diavolești ale non-credincioșilor și nu pot fi aplicate aleșilor lui Dumnezeu. În casa lui Dumnezeu, El îi binecuvântează pe cei care urmăresc adevărul, pe cei care sunt onești, pe cei care au inimă bună și pe cei care apără lucrarea casei lui Dumnezeu. Odată ce acești oameni înțeleg adevărul și dobândesc o anumită statură, ei vor fi promovați pentru cultivare și practică mai devreme sau mai târziu, pentru a-i înlocui pe cei care sunt falși conducători și antihriști. În casa lui Dumnezeu, oamenii pozitivi care au trecut prin multe încercări și teste și care au apărat în mod constant lucrarea casei lui Dumnezeu sunt oameni care primesc aprobarea lui Dumnezeu și ar fi nepotrivit ca acele cuvinte diavolești ale non-credincioșilor să fie folosite pentru a-i descrie pe acești oameni. Prin urmare, cei care folosesc întotdeauna cuvintele diavolești ale non-credincioșilor pentru a descrie lucrurile din casa lui Dumnezeu și pentru a-și exprima opiniile sunt oameni care nu înțeleg adevărul și care au perspective absurde asupra lucrurilor. Punctele lor de vedere asupra lucrurilor nu s-au schimbat deloc și sunt încă punctele de vedere ale non-credincioșilor, iar ei, deși cred în Dumnezeu de mai mulți ani, nu au dobândit deloc adevărul și încă nu pot vedea lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu – prin urmare, acești oameni sunt neîncrezători și non-credincioși. Când cineva este promovat pentru a sluji drept conducător sau lucrător sau este cultivat pentru a deveni supraveghetorul unui anumit tip de lucrare tehnică, aceasta nu reprezintă nimic altceva decât faptul că îi este încredințată o povară de către casa lui Dumnezeu. Este o însărcinare, o responsabilitate și, desigur, este și o datorie specială, o oportunitate deosebită și reprezintă o înălțare excepțională – nu este nimic demn de laudă în privința acestei persoane. Când cineva este promovat și educat de casa lui Dumnezeu, asta nu înseamnă că are o poziție sau un statut special în casa lui Dumnezeu, astfel încât să se poată bucura de tratament și favoruri speciale. În schimb, după ce este înălțat în mod excepțional de casa lui Dumnezeu, i se oferă condiții excelente pentru a fi instruit de către aceasta, pentru a practica săvârșirea unor lucrări însemnate ale bisericii și, totodată, standardele pe care casa lui Dumnezeu i le va cere acestui om să le atingă vor fi mai înalte, ceea ce este foarte benefic pentru intrarea lui în viață. Când o persoană este promovată și educată în casa lui Dumnezeu înseamnă că i se vor impune cerințe stricte și va fi supravegheată îndeaproape. Casa lui Dumnezeu va inspecta, supraveghea și înainta cu strictețe lucrarea pe care o face și aceasta va ajunge să înțeleagă și să acorde atenție intrării sale în viață. Din aceste puncte de vedere, se bucură oamenii promovați și cultivați de casa lui Dumnezeu de un tratament special, de un statut special și de o poziție specială? Categoric nu și cu atât mai puțin se bucură de vreo poziție specială. Dacă oamenii care au fost promovați și cultivați simt că au capital în urma îndeplinirii datoriei lor într-un mod oarecum eficient și, astfel, stagnează și nu mai caută adevărul, atunci, vor fi în pericol când se confruntă cu încercări și nenorociri. Dacă statura oamenilor este prea mică, cel mai probabil nu vor putea să rămână fermi. Unii spun: „Dacă cineva este promovat și educat drept lider, atunci are poziție. Chiar dacă nu este unul dintre fiii întâi născuți, cel puțin are speranță să devină unul dintre oamenii lui Dumnezeu. Nu am fost niciodată promovat și cultivat, așadar, nu am nicio speranță să devin unul dintre aleșii lui Dumnezeu?” Este greșit să gândim așa. Pentru a deveni unul dintre oamenii lui Dumnezeu, trebuie să ai experiență de viață și trebuie să fii cineva care se supune lui Dumnezeu. Nu contează dacă ești lider, lucrător sau un adept de rând, oricine deține adevărurile-realități este unul dintre oamenii lui Dumnezeu. Chiar dacă ești lider sau lucrător, dacă îți lipsesc adevărurile-realități, rămâi tot un muncitor. De fapt, nu există nimic special în legătură cu oamenii care sunt promovați și cultivați. Singurul lucru care este diferit este faptul că, spre deosebire de ceilalți, au un mediu mai prielnic, oportunități favorabile și condiții mai bune pentru a face lucrare specifică ce implică adevărurile-principii. Chiar dacă cea mai mare parte a lucrării pe care o fac implică o anumită profesie, dacă nu există adevăruri-principii care să o reglementeze și să o stăpânească ferm, atunci datoria pe care o fac nu va fi în concordanță cu principiile, iar ei muncesc doar și, cu siguranță, nu vor primi aprobarea lui Dumnezeu. Care sunt cerințele casei lui Dumnezeu pentru diferitele persoane talentate care sunt promovate și cultivate? Pentru a fi promovați și cultivați de casa lui Dumnezeu, acestea trebuie măcar să fie oameni care au conștiință și rațiune, care pot accepta adevărul, oameni care își fac datoria cu loialitate și care se pot supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și, cel puțin, trebuie să fie capabili să accepte și să se supună atunci când se confruntă cu emondarea. Efectul care trebuie obținut de oamenii care trec prin cultivare și instruire în casa lui Dumnezeu nu este acela că pot deveni oficiali sau șefi, sau că pot conduce haita, și nu este acela că pot lucra asupra gândurilor oamenilor și, desigur, cu atât mai puțin este acela că au abilități profesionale mai bune sau un nivel mai ridicat de educație, sau o reputație mai bună, sau că pot fi menționați în aceeași suflare cu cei renumiți în lume pentru abilitățile lor profesionale sau pentru isprăvile lor politice. Mai degrabă, efectul care trebuie obținut este acela că înțeleg adevărul și trăiesc cuvintele lui Dumnezeu și că sunt oameni care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău. Pe măsură ce se instruiesc, ei sunt capabili să înțeleagă adevărul, să priceapă adevărurile-principii și să știe mai bine ce înseamnă mai exact credința în Dumnezeu și cum să-L urmeze pe Dumnezeu – acest lucru este extrem de benefic pentru cei care urmăresc adevărul pentru a dobândi desăvârșirea. Acesta este efectul și standardul pe care casa lui Dumnezeu dorește să le atingă în promovarea și cultivarea oamenilor talentați de toate tipurile și reprezintă, totodată, cea mai mare recoltă culeasă de cei care sunt promovați și folosiți.

Unii oameni își fac datoria relativ responsabil și sunt aprobați de aleșii lui Dumnezeu, așa că sunt cultivați de biserică pentru a deveni conducători sau lucrători. După ce au obținut statut, încep să simtă că se fac remarcați în rândul maselor și se gândesc: „De ce s-a oprit casa lui Dumnezeu asupra mea? Oare nu pentru că sunt mai bun decât voi toți?” Nu sună ca un lucru pe care l-ar spune un copil? Este imatur, ridicol și naiv. De fapt, nu sunt cu nimic mai buni decât alți oameni. Doar că îndeplinesc criteriile pentru a fi cultivați de casa lui Dumnezeu. Dacă pot sau nu să-și asume această responsabilitate, să facă bine această datorie sau să îndeplinească această încredințare reprezintă o altă chestiune. Când cineva este ales de către frați și surori să fie conducător sau este promovat de casa lui Dumnezeu să facă o anumită parte a lucrării sau să îndeplinească o anumită datorie, acest lucru nu înseamnă că are un statut sau o poziție specială sau că adevărurile pe care le înțelege sunt mai profunde și mai numeroase decât cele înțelese de alți oameni – cu atât mai puțin că această persoană este capabilă să se supună lui Dumnezeu și nu-L va trăda. Cu siguranță, nici nu înseamnă că Îl cunoaște pe Dumnezeu și că este cineva care se teme de El. De fapt, nu a atins nimic din toate acestea. Promovarea și cultivarea nu sunt decât promovare și cultivare în sensul direct și nu echivalează cu faptul că persoana respectivă a fost predestinată și aprobată de Dumnezeu. Promovarea și cultivarea sa înseamnă pur și simplu că a fost promovată și așteaptă cultivarea. Iar rezultatul final al acestei cultivări depinde de faptul dacă această persoană urmărește adevărul și dacă este capabilă să aleagă calea urmăririi adevărului. Așadar, atunci când cineva din biserică este promovat și cultivat pentru a fi conducător, acesta este doar promovat și cultivat în sensul direct; nu înseamnă că este deja un conducător care îndeplinește standardele sau unul competent, că este deja capabil să îndeplinească lucrarea unui conducător și poate face o lucrare reală – nu așa stau lucrurile. Majoritatea oamenilor nu pot discerne aceste lucruri și, bazându-se pe închipuirile proprii, îi admiră pe cei care au fost promovați. Aceasta este o greșeală. Indiferent de cât de mulți ani cred în Dumnezeu, oare cei care sunt promovați chiar dețin adevărul-realitate? Nu neapărat. Sunt ei capabili să implementeze rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu? Nu neapărat. Au un simț al răspunderii? Sunt loiali? Pot să se supună? Când se confruntă cu o problemă, sunt capabili să caute adevărul? Toate acestea sunt necunoscute. Au acești oameni o inimă cu frică de Dumnezeu? Și cât de mari le sunt inimile cu frică de Dumnezeu? Sunt capabili să evite să-și urmeze propria voință atunci când acționează? Sunt capabili să-L caute pe Dumnezeu? În perioada în care îndeplinesc o lucrare de conducători, sunt capabili să vină frecvent înaintea lui Dumnezeu pentru a-I căuta intențiile? Sunt capabili să conducă oamenii în adevărul-realitate? Cu siguranță nu sunt capabili de astfel de lucruri. Nu au primit instruire și nu au avut suficiente experiențe, așa că nu sunt capabili de aceste lucruri. De aceea, promovarea și cultivarea cuiva nu înseamnă că acesta înțelege deja adevărul, nici nu spune că este deja capabil să își facă datoria într-un mod care este conform standardelor. Deci, care este scopul și semnificația promovării și cultivării cuiva? Este ca această persoană să fie promovată, ca individ, pentru ca ea să practice și să fie udată și antrenată în mod special, făcând-o astfel capabilă să înțeleagă adevărurile-principii și principiile, mijloacele și metodele de a face diverse lucruri și de rezolvare a diferitelor probleme, precum și cum să gestioneze și să trateze diferitele tipuri de medii și de oameni pe care îi întâlnesc, în conformitate cu intenția lui Dumnezeu și într-un mod care protejează interesele casei lui Dumnezeu. Judecând pe baza acestor aspecte, sunt oamenii talentați promovați și cultivați de casa lui Dumnezeu capabili, în mod adecvat, să își asume lucrarea și să își facă bine datoria în timpul perioadei de promovare și cultivare sau înainte de promovare și cultivare? Bineînțeles că nu. Astfel, e inevitabil ca, în timpul perioadei de cultivare, acești oameni să experimenteze emondarea, judecata și mustrarea, expunerea și chiar demiterea; acest lucru e normal, asta înseamnă antrenament și cultivare. Oamenii nu trebuie să aibă așteptări mari sau cerințe nerealiste de la cei care sunt promovați și cultivați; ar fi nerezonabil și nedrept față de ei. Puteți să le supravegheați lucrarea. Dacă descoperiți probleme sau lucruri care încalcă principiile pe parcursul lucrării lor, puteți să ridicați problema și să căutați adevărul pentru a rezolva aceste chestiuni. Nu ar trebui să-i judecați, condamnați, atacați sau excludeți, pentru că sunt doar în perioada de cultivare și nu ar trebui priviți ca oameni care au fost desăvârșiți, cu atât mai puțin ca oameni care sunt fără vină sau ca oameni care dețin adevărul-realitate. La fel ca voi, se află abia într-o perioadă de antrenament. Diferența e că își asumă mai multă lucrare și responsabilități decât oamenii obișnuiți. Ei au o responsabilitate și o obligație de a face mai multă lucrare; trebuie să plătească un preț mai mare, să îndure mai multe greutăți, să depună mai mult efort psihic, să rezolve mai multe probleme, să tolereaze mai multă cenzură din partea oamenilor și, bineînțeles, trebuie să facă un efort mai mare și, prin comparație cu oamenii de rând care-și fac îndatoririle, trebuie să doarmă mai puțin, să se bucure de mai puține mâncăruri fine și să nu se lanseze în atât de multă bârfă. Iată ce e special la ei; în afară de asta, sunt la fel ca oricine altcineva. Care este scopul pentru care spun asta? Este pentru a-i încunoștința pe toți că trebuie să abordeze corect diferitele tipuri de talente promovate și cultivate în casa lui Dumnezeu, că nu trebuie să fie aspri în cererile lor față de acești oameni și, bineînțeles, că nu trebuie să fie nici nerealiști în opinia lor despre ei. Este nesăbuit să îi admirăm și să-i stimăm excesiv; este inuman și nerealist să avem cerințe exagerat de aspre de la ei. Așadar, care este cel mai rezonabil mod de a-i trata? Să îi privești ca pe niște oameni obișnuiți și, atunci când trebuie să apelezi la cineva în legătură cu o problemă, să ai părtășie cu ei, să învățați din punctele forte ale fiecăruia și să vă completați reciproc. În plus, este responsabilitatea tuturor să vegheze dacă liderii și lucrătorii fac o lucrare reală, dacă pot să folosească adevărul să rezolve probleme; acestea sunt standardele și principiile prin care se stabilește dacă un conducător sau lucrător se ridică la nivelul standardului. Dacă un conducător sau un lucrător e capabil să se ocupe de problemele generale și să le rezolve, atunci este competent. Dar, dacă nu poate nici măcar să se ocupe de problemele obișnuite și să le rezolve, nu e potrivit să fie conducător sau lucrător, și trebuie înlăturat imediat din funcția sa. Trebuie ales altcineva, iar lucrarea casei lui Dumnezeu nu trebuie să fie întârziată. Întârzierea lucrării casei lui Dumnezeu înseamnă a se răni pe sine și pe ceilalți, nu este bine pentru nimeni.

Unii oameni sunt promovați și cultivați de biserică, primind o șansă bună de a fi instruiți. Acesta e un lucru bun. Se poate spune că au fost ridicați și au primit har de la Dumnezeu. Dar atunci cum ar trebui să-și facă datoria? Primul principiu pe care ar trebui să-l respecte este să înțeleagă adevărul. Când nu înțeleg adevărul, trebuie să-l caute și, dacă tot nu înțeleg după ce au căutat singuri, pot găsi pe cineva care-l înțelege pentru a avea părtășie și pentru a căuta împreună, ceea ce va face ca rezolvarea problemei să fie mai rapidă și mai promptă. Lucrurile merg prea încet dacă te concentrezi doar pe a petrece mai mult timp citind cuvintele lui Dumnezeu de unul singur și chibzuind la aceste cuvinte pentru a obține înțelegerea adevărului și a rezolva problema; conform zicalei: „Apa din depărtare nu va potoli o sete urgentă.” Dacă vrei să obții progrese rapide în ceea ce privește adevărul, atunci trebuie să înveți cum să lucrezi în armonie cu alții, să pui mai multe întrebări și să cauți mai mult. Doar atunci viața ta va crește rapid și vei putea rezolva problemele prompt, fără vreo întârziere în ambele privințe. Pentru că abia ai fost promovat, încă ești în perioada de probă și nu înțelegi pe deplin adevărul și nu ai adevărul-realitate – pentru că încă îți lipsește această statură – să nu crezi că promovarea ta înseamnă că ai adevărul-realitate; nu așa stau lucrurile. Ești selectat pentru promovare și cultivare doar datorită faptului că ai un simț al poverii față de lucrare și calibrul unui lider. Ar trebui să ai acest motiv. Dacă, după ce ești promovat și devii conducător sau lucrător, începi să-ți impui statutul și crezi că ești o persoană care urmărește adevărul și că ai adevărul-realitate – și, dacă, indiferent ce probleme au frații și surorile, pretinzi că înțelegi și că ești spiritual – atunci acesta este un mod nesăbuit de a fi și este ca al fariseilor ipocriți. Trebuie să vorbești și să acționezi sincer. Când nu înțelegi, îi poți întreba pe alții sau poți căuta părtășie de la Cel de mai sus – nu este nimic rușinos în toate acestea. Chiar dacă nu întrebi, cel de mai sus tot îți va cunoaște adevărata statură și va ști că adevărul-realitate lipsește din tine. Căutarea și părtășia sunt ceea ce s-ar cuveni să faci; acesta este motivul care ar trebui găsit în umanitatea normală și principiul pe care ar trebui să-l respecte conducătorii și lucrătorii. Nu este ceva de care să-ți fie rușine. Dacă crezi că, odată ce ești conducător, este jenant să nu înțelegi principiile sau să adresezi constat întrebări altor persoane sau Celui de mai sus și te temi că ceilalți te vor desconsidera și atunci, drept urmare, joci un rol pretinzând că înțelegi totul, că știi totul, că ai capacitate în privința lucrării, că poți face orice lucrare bisericească și nu ai nevoie de nimeni să-ți amintească sau să aibă părtășie cu tine sau de nimeni care să te aprovizioneze sau să te sprijine, atunci acest lucru este periculos și este prea arogant și neprihănit de sine, prea lipsit de rațiune. Nici măcar nu-ți cunoști propria măsură – nu te face asta o persoană confuză? Astfel de oameni nu îndeplinesc, de fapt, criteriile pentru a fi promovați și cultivați de casa lui Dumnezeu și, mai devreme sau mai târziu, vor fi demiși sau eliminați. Și, astfel, fiecărui conducător sau lucrător care tocmai a fost promovat ar trebui să îi fie clar că nu are adevărul-realitate, ar trebui să aibă această conștiință de sine. Ești acum un conducător sau un lucrător nu pentru că ai fost numit de Dumnezeu, ci pentru că ai fost promovat pentru a fi unul de alți conducători și lucrători sau ai fost selectat de aleșii lui Dumnezeu; acest lucru nu înseamnă că ai adevărul-realitate și o statură adevărată. Când vei înțelege acest lucru, vei avea puțină rațiune, care este rațiunea pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o aibă. Acum înțelegi? (Da.) Prin urmare, cum anume ar trebui să lucrați? Cum ar trebui să puneți în practică cooperarea armonioasă? Cum ar trebui să căutați adevărul pentru a rezolva problemele ori de câte ori le întâlniți? Aceste lucruri trebuie să fie înțelese. Dacă sunt dezvăluite firi corupte, căutați adevărul și înlăturați-le cât mai curând posibil. Dacă acestea nu sunt înlăturate la timp și au impact asupra activității voastre, acest lucru este o problemă. Dacă nu sunteți familiarizați cu o profesie, trebuie, de asemenea, să învățați fără întârziere. Întrucât unele îndatoriri presupun cunoștințe profesionale, dacă înțelegeți doar adevărul, fără să vă însușiți cunoștințe profesionale, acest lucru va afecta și rezultatele lucrărilor voastre. Trebuie măcar să pricepeți și să înțelegeți câteva informații profesionale de bază, astfel încât să puteți fi eficienți în monitorizarea și îndrumarea lucrărilor oamenilor. Dacă sunteți doar cunoscători ai unei profesii, dar nu înțelegeți adevărul, vor exista, de asemenea, deficiențe în lucrările voastre, așa că va trebui, totodată, să urmăriți adevărul și să cooperați cu oameni care înțeleg adevărul pentru a vă face datoria în mod corespunzător. Doar pentru că aveți competențe profesionale sau sunteți pricepuți într-un anumit domeniu de cunoștințe, acest lucru nu înseamnă că sunteți capabili să faceți lucrurile în conformitate cu principiile, așa că este esențial să căutați să aveți părtășie cu oameni care înțeleg adevărul – acesta este un principiu pe care trebuie să îl respectați. Orice ați face, nu trebuie să vă prefaceți. Ești în perioada de instruire și cultivare, ai o fire coruptă și nu înțelegi deloc adevărul. Spune-Mi, Dumnezeu știe despre aceste lucruri? (Da.) Deci nu ai părea nesăbuit dacă te-ai preface? Vreți să fiți oameni nesăbuiți? (Nu, nu vrem.) Dacă nu vreți să fiți oameni nesăbuiți, ce fel de oameni ar trebui să fiți? Fiți oameni cu rațiune, oameni care pot căuta cu smerenie adevărul și îl pot accepta. Nu vă prefaceți, nu fiți farisei ipocriți. Ceea ce știi sunt doar niște cunoștințe profesionale, nu sunt adevărurile-principii. Trebuie să găsești o modalitate de a-ți valorifica în mod corespunzător punctele forte profesionale și de a-ți folosi cunoștințele și învățăturile dobândite pe baza înțelegerii adevărurilor-principii. Nu este acesta un principiu? Nu este aceasta o cale de practică? Odată ce vei învăța să faci acest lucru, vei avea o cale de urmat și vei putea pătrunde în adevărul-realitate. Orice ai face, nu fi încăpățânat și nu te preface. A fi încăpățânat și a te preface nu este un mod rațional de a face lucrurile. Mai degrabă, este cel mai prostesc mod de a face lucrurile. Oamenii care trăiesc conform firilor lor corupte sunt cei mai nesăbuiți oameni. Doar cei care caută adevărul și tratează lucrurile în conformitate cu adevărurile-principii sunt cei mai inteligenți oameni.

Prin intermediul acestei părtășii, aveți acum înțelegerea și punctul de vedere corecte cu privire la promovarea și cultivarea oamenilor talentați de tot felul de către casa lui Dumnezeu? (Da.) Acum că aveți punctul de vedere corect cu privire la acest lucru, puteți avea abordarea corectă față de acești oameni? Trebuie să aveți o abordare corectă față de punctele lor forte, precum și față de neajunsurile și lipsurile pe care le au în ceea ce privește umanitatea, lucrarea, profesia lor și diverse alte aspecte – toate aceste lucruri trebuie abordate corect. Mai mult, indiferent dacă sunteți promovați și cultivați pentru a deveni conducători sau lucrători, sau dacă sunteți indivizi talentați în diverse profesii, sunteți cu toții obișnuiți, toți ați fost corupți de Satana și niciunul dintre voi nu înțelege adevărul. Așadar, niciunul dintre voi nu ar trebui să se deghizeze sau să se ascundă; în schimb, ar trebui să învățați să vă destăinuiți în părtășie. Dacă nu înțelegeți, atunci recunoașteți că nu înțelegeți. Dacă nu știți cum să faceți ceva, atunci recunoașteți că nu știți cum să faceți. Indiferent ce probleme sau dificultăți apar, toți ar trebui să aibă părtășie și să caute adevărul împreună pentru a găsi o soluție. Înaintea adevărului, fiecare persoană este ca un copil, fiecare persoană este secătuită, jalnică și plină de lipsuri. Ceea ce trebuie să facă oamenii este să fie supuși în fața adevărului, să aibă o inimă umilă și plină de dorință și să caute și să accepte adevărul, iar apoi să practice adevărul și să ajungă la supunerea față de Dumnezeu. Făcând acest lucru, oamenii pot intra în adevărul-realitate al cuvintelor lui Dumnezeu în timp ce își îndeplinesc îndatoririle și în viața lor reală. Toți suntem egali înaintea adevărului. Cei care sunt promovați și educați nu sunt cu mult mai buni decât ceilalți. Toți au experimentat lucrarea lui Dumnezeu cam pentru aceeași perioadă de timp. Cei care nu au fost promovați sau educați ar trebui, de asemenea, să urmărească adevărul în timp ce își fac îndatoririle. Nimeni nu-i poate priva pe alții de dreptul de a urmări adevărul. Unii oameni sunt mai dornici în căutarea adevărului și au un anumit calibru, așa că sunt promovați și educați. Acest lucru se datorează nevoilor lucrării casei lui Dumnezeu. Prin urmare, de ce are casa lui Dumnezeu astfel de principii pentru promovarea și folosirea oamenilor? Întrucât există diferențe în calibrul și caracterul oamenilor și fiecare persoană alege o cale diferită, acest lucru duce la finaluri diferite în credința oamenilor în Dumnezeu. Cei care urmăresc adevărul sunt mântuiți și devin oameni ai Împărăției, în timp ce aceia care nu acceptă deloc adevărul, care nu sunt loiali în îndeplinirea datoriei lor, sunt eliminați. Casa lui Dumnezeu educă și folosește oamenii în funcție de măsura în care urmăresc adevărul și în care sunt loiali în îndeplinirea datoriei lor. Există o distincție în ierarhia diferiților oameni în casa lui Dumnezeu? Deocamdată, nu există nicio ierarhie în ceea ce privește pozițiile, valoarea, statutul sau reputația diferiților oameni. Cel puțin în perioada în care Dumnezeu lucrează pentru a-i mântui și îndruma pe oameni, nu există nicio diferență între rangurile, pozițiile, valoarea sau statutul diferiților oameni. Singurele lucruri care diferă le constituie împărțirea lucrării și rolurile îndatoririlor îndeplinite. Desigur, în această perioadă, unii oameni, ca excepție, sunt promovați și cultivați să îndeplinească unele sarcini speciale, în timp ce unii oameni nu primesc astfel de oportunități din diverse motive, precum probleme cu calibrul sau mediul lor familial. Dar oare nu îi mântuiește Dumnezeu pe cei care nu au primit astfel de oportunități? Nu așa stau lucrurile. Valoarea și poziția lor sunt inferioare față de ale celorlalți? Nu. Toți sunt egali în fața adevărului, toți au ocazia de a urmări și dobândi adevărul, iar Dumnezeu îi tratează pe toți corect și rezonabil. În ce moment există distincții notabile în ceea ce privește posturile, valoarea și statutul oamenilor? Atunci când oamenii ajung la capătul căii lor, iar lucrarea lui Dumnezeu se încheie și se ajunge la o concluzie cu privire la atitudinile și punctele de vedere de care fiecare persoană a dat dovadă în procesul de urmărire a mântuirii și în timp ce își făceau datoria, precum și cu privire la diferitele lor manifestări și atitudini față de Dumnezeu – adică atunci când există o evidență completă în caietul lui Dumnezeu – în acel moment, dat fiind că finalurile și destinațiile oamenilor vor fi diferite, vor exista, de asemenea, distincții în ceea ce privește valoarea, posturile și statutul lor. Abia atunci toate aceste lucruri vor putea fi întrevăzute și determinate aproximativ, în vreme ce acum toată lumea este la fel. Ați înțeles? Așteptați cu nerăbdare acea zi? O așteptați cu nerăbdare și vă temeți de ea în același timp? Ceea ce așteptați cu nerăbdare este ca în acea zi să existe în cele din urmă un rezultat și să fi ajuns în sfârșit în acea zi, în ciuda tuturor dificultăților; iar ceea ce vă sperie este că nu veți fi parcurs calea cum trebuie și că veți fi căzut pe drum și veți fi eșuat, iar rezultatul final va fi nesatisfăcător, mai rău decât vă închipuiți și vă așteptați – cât de trist, de dureros și de dezamăgitor ar fi acest lucru! Nu te gândi atât de departe, nu este practic să te gândești atât de departe. Privește mai întâi la ceea ce ai în fața ochilor, parcurge cum trebuie calea pe care te afli, fă bine lucrarea pe care o ai pe mână și îndeplinește-ți îndatoririle și responsabilitățile pe care Dumnezeu ți le-a încredințat. Acest lucru este critic și cel mai important. Înțelegeți adevărul și principiile pentru a vă face datoria care ar trebui să fie înțelese chiar acum și aveți părtășie despre ele până când sunt extrem de clare – astfel încât să le aveți elaborate în minte și să știți clar și precis care sunt principiile în tot ceea ce faceți – și asigurați-vă că nu încălcați principiile, nu vă abateți de la ele, nu provocați perturbări sau tulburări sau nu faceți nimic care să dăuneze intereselor casei lui Dumnezeu – toate acestea sunt lucrurile în care ar trebui să pătrundeți chiar acum. Nu este nevoie să vorbim despre nimic în perspectivă și nici nu este nevoie să puneți întrebări sau să vă gândiți la asta. Este inutil să te gândești atât de departe – nu la asta ar trebui să te gândești. Unii ar putea întreba: „De ce nu ar trebui să ne gândim la asta? Starea de dezastru a luat atât de mult amploare acum, nu este timpul să ne gândim la astfel de lucruri?” Oare este timpul? Faptul că dezastrul este mare îți influențează intrarea în adevăr? (Nu, nu o face.) Starea de dezastru a luat atât de mult amploare, dar când am organizat Eu vreodată adunări sau am ținut predici în mod specific cu privire la dezastru? Nu Mă concentrez niciodată asupra problemei dezastrului, întotdeauna vorbesc doar despre adevăr, astfel încât voi să puteți înțelege adevărul și să înțelegeți intențiile lui Dumnezeu, și astfel încât să înțelegeți cum să vă faceți bine datoria și cum să intrați în adevărul-realitate. În zilele noastre, unii oameni nici măcar nu înțeleg ce este adevărul-realitate și ce sunt doctrinele. Ei doar debitează aceleași câteva cuvinte și doctrine și vorbe goale în fiecare zi și totuși simt că au intrat în adevărul-realitate. Îmi fac griji pentru ei, dar ei nu se îngrijorează pentru sine. Încă se gândesc la acele lucruri îndepărtate din viitor – nu este practic să ne gândim la acele lucruri.

Scopul promovării și cultivării oamenilor talentați de toate felurile nu este acela de a-i transforma în oameni activi și nici de a plănui ca ei să devină un fel de pilon principal în viitor, ci de a le oferi unor oameni care, relativ vorbind, urmăresc mai mult adevărul și care îndeplinesc criteriile pentru promovare și cultivare posibilitatea de a se instrui în medii adecvate și în condiții mai favorabile. Cel mai important lucru este ca ei să fie capabili să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu, să înțeleagă adevărul și să intre în adevărul-realitate. Nu asta este ceea ce oamenii ar trebui să obțină crezând în Dumnezeu? Nu asta ar trebui să dobândească oamenii crezând în Dumnezeu? Care este principalul lucru pe care ar trebui să îl urmăriți acum pentru a intra în adevărul-realitate? Aveți planuri sau pași de urmat pentru a face acest lucru? Vă voi spune un truc simplu, ușor și rapid. În termeni simpli, intrarea în adevărul-realitate reprezintă de fapt practicarea adevărului. Pentru a practica adevărul, este necesar să ne ocupăm mai întâi de firile noastre corupte. Care este cel mai rapid punct de plecare pentru înlăturarea propriilor firi corupte? Pentru voi, cea mai simplă, mai rapidă și mai lipsită de probleme cale este să rezolvați mai întâi problema superficialității în îndeplinirea datoriei, înlăturându-vă treptat firile corupte. Cât timp v-ar putea lua să rezolvați acest lucru? Aveți un plan? Majoritatea oamenilor nu au un plan, pur și simplu îl elaborează permanent în mintea lor, fără să știe când să se apuce oficial de el. Deși știu că sunt superficiali, ei pur și simplu nu se apucă să rezolve acest lucru și nu au nicio soluție specifică. A fi leneș în îndeplinirea datoriei, a nu fi meticulos, a fi iresponsabil și a nu o lua în serios – toate acestea sunt manifestări ale superficialității. Primul pas este de a rezolva problema superficialității. Al doilea pas este de a rezolva problema de a acționa conform propriei voințe. În ceea ce privește alte lucruri, cum ar fi a vorbi ocazional cu lipsă de onestitate sau a dezvălui firi înșelătoare sau arogante, nu vă preocupați de aceste lucruri deocamdată. Nu este mai practic și mai eficient să vă ocupați mai întâi de superficialitate și de acționarea după propria voie? Nu sunt aceste două probleme cele mai ușor de depistat? Nu sunt ele ușor de rezolvat? (Ba da.) Ești conștient de momentele în care ești superficial? Îți dai seama când te gândești să fii leneș? Îți dai seama când te gândești să umbli cu șiretlicuri sau să fii viclean și să te slujești prin vicleșuguri? (Da.) Dacă într-adevăr îți dai seama, atunci problema este ușor de rezolvat. Începe prin a rezolva problemele pe care le poți detecta cu ușurință și de care ești conștient înlăuntrul tău. Faptul că o persoană este superficială în datoria sa este o problemă foarte evidentă și comună, dar este totodată una încăpățânată, foarte dificil de rezolvat. Atunci când face o datorie, o persoană trebuie să învețe să fie conștiincioasă, riguroasă, meticuloasă și responsabilă și să o facă între-o manieră cu picioarele ferm pe pământ, punând un picior înaintea celuilalt. O persoană trebuie să-și exercite toată puterea pentru a-și îndeplini bine acea datorie, până când este mulțumită de modul în care a îndeplinit-o. Dacă cineva nu înțelege adevărul, ar trebui să caute principiile și să acționeze în conformitate cu ele și cu cerințele lui Dumnezeu; ar trebui să depună de bunăvoie mai mult efort pentru a-și face bine datoria și să nu o facă niciodată într-o manieră superficială. Numai practicând în acest fel poate simți pace în inima sa, fără a avea mustrări de conștiință. Este superficialitatea ușor de înlăturat? Atât timp cât ai conștiință și rațiune, o poți înlătura. În primul rând, trebuie să te rogi lui Dumnezeu: „Dumnezeule, îmi încep datoria. Dacă sunt superficial, Îți cer să mă disciplinezi și să mă mustri în inima mea. Îți cer și să mă îndrumi ca să-mi fac datoria bine și să nu fiu superficial.” Practică în felul acesta în fiecare zi și vezi cât durează pentru ca problema superficialității tale să fie rezolvată, ca stările tale superficiale să se diminueze, ca alterările din datoria ta să devină mai puține și ca rezultatele tale reale să se îmbunătățească și ca eficiența ta în îndeplinirea datoriei tale să crească. Să-ți îndeplinești datoria fără să superficial – este acesta un lucru pe care îl poți obține bazându-te pe tine? Atunci când ești superficial, poți controla acest lucru? (Nu este ușor.) Atunci e complicat. Dacă vă este într-adevăr greu să controlați acest lucru, atunci aveți o mare problemă de gestionat! Atunci, ce lucruri sunteți capabili să faceți fără a fi superficiali? Unii oameni sunt foarte atenți la ceea ce mănâncă; dacă o masă nu este pe placul lor, nu vor fi într-o dispoziție bună toată ziua. Unele femei iubesc să se aranjeze și să se machieze; nici măcar o șuviță de păr nu le scapă. Unii oameni sunt buni la afaceri; țin cu grijă socoteala fiecărui bănuț. Dacă acționați cu acest tip de atitudine conștiincioasă, puteți evita să fiți superficiali. În primul rând, rezolvă problema de a fi superficial, apoi rezolvă problema de a acționa conform propriei voințe. Acționarea conform propriei voințe este o problemă comună și reprezintă încă una pe care oamenii o pot detecta cu ușurință în propria persoană. Cu puțină auto-reflecție, o persoană poate recunoaște că acționează conform propriei voințe, ceea ce nu este în concordanță cu adevărurile-principii. Problemele pe care oamenii le pot recunoaște sunt ușor de rezolvat. Mai întâi, axează-te pe rezolvarea acestor două probleme, una fiind problema superficialității și cealaltă de a acționa după propria voință. Într-un an sau doi, străduiește-te să obții rezultate, să nu fii superficial sau să acționezi conform voinței tale sau cu alterările voinței tale în orice faci. Odată ce aceste două probleme sunt rezolvate, nu veți fi departe de a vă îndeplini datoria într-o manieră conformă standardului. Iar dacă nici măcar nu le puteți rezolva, atunci încă sunteți departe de a vă supune lui Dumnezeu sau de a fi atenți la intențiile Sale – nici nu se pune problema să fi făcut măcar primii pași în această privință.

Tocmai am avut o părtășie despre criteriile și scopurile promovării și cultivării diferitelor tipuri de talente calificate, precum și despre înțelegerea și opinia pe care ar trebui să le avem cu privire la promovarea și cultivarea diferitelor tipuri de oameni talentați de către casa lui Dumnezeu. Un alt aspect este atitudinea și abordarea pe care ar trebui să o aibă cineva față de diferitele tipuri de oameni talentați care sunt promovați și cultivați. Acestea sunt câteva aspecte despre care ar trebui să avem părtășie la punctul șase. Așadar, în continuare, în special cu privire la punctul șase, haideți să expunem și să disecăm modul în care falșii conducători desfășoară activitatea de promovare și cultivare a diferitelor tipuri de oameni talentați. Acesta este conținutul principal despre care vom avea părtășie.

Atitudinile și manifestările falșilor conducători cu privire la promovarea și cultivarea oamenilor talentați de toate tipurile

Falșii conducători nu înțeleg adevărul și nu îl caută. Prin urmare, atunci când vine vorba de lucrarea importantă de promovare și cultivare a talentelor calificate de toate tipurile în casa lui Dumnezeu, o fac tot anapoda, o încurcă complet și pur și simplu nu reușesc să îndeplinească cerințele casei lui Dumnezeu. Întrucât nu înțeleg criteriile, ca să nu mai vorbim de intențiile lui Dumnezeu, în ceea ce privește promovarea și cultivarea diferitelor tipuri de talente calificate și nici nu înțeleg semnificația promovării și cultivării diferitelor tipuri de talente calificate, le este foarte greu să facă această lucrare într-un mod corespunzător standardelor și principiilor. Diferitele tipuri de persoane „talentate” pe care falșii conducători le cultivă pe parcursul îndeplinirii lucrării lor sunt în mod decisiv mixte. În loc să promoveze și să cultive talente calificate, falșii conducători promovează oameni care nu ar trebui în niciun caz să fie promovați și cultivați pentru a sluji drept conducători sau lucrători și le permit acestor oameni să trăiască pe spinarea bisericii și să risipească jertfele lui Dumnezeu. Toți falșii conducători fac astfel de lucruri, determinând ca unii oameni care urmăresc adevărul și au simțul dreptății să fie călcați în picioare și să nu fie promovați și folosiți. În schimb, cei care nu sunt buni de nimic devin așa-numiți oameni talentați în ochii acestor falși conducători și sunt promovați și cultivați de aceștia. Prin urmare, care sunt manifestările falșilor conducători atunci când fac această lucrare? De exemplu, să presupunem că, din cauza nevoilor lucrării sale, casa lui Dumnezeu trebuie să găsească anumiți oameni care să se ocupe de treburile externe. Așadar, ce fel de oameni ar trebui să caute? Tocmai am enumerat câteva criterii, și anume să aibă capacitate de lucru, să fie capabili să își îndeplinească îndatoririle conform principiilor cerute de casa lui Dumnezeu și să fie capabili să apere interesele casei lui Dumnezeu. Un fals lider cunoaște aceste principii? Evident că nu, deci cum găsește el oameni care să se ocupe de treburile externe? Se gândește la sine: „Cine se poate ocupa de treburile externe? Există o soră care este ageră la minte și are reacții rapide, este elocventă și știe cum să se ocupe de oameni. Își plimbă privirea în mod calculat atunci când vorbește, iar o persoană de rând nu o poate desluși. Ar fi oarecum nepotrivită în calitate de conducătoare de biserică, dar ar fi genială la gestionarea treburilor externe, așa că o voi alege pe ea. Doar că, având în vedere că nivelul ei de educație este un pic scăzut, mă tem că non-credincioșii o vor privi de sus, așa că voi găsi o absolventă de universitate – care a fost președinte al uniunii studențești din care face ea parte – cu care să facă echipă. Această persoană este destul de inteligentă, dar are relativ puțină experiență în societate și a văzut o parte relativ mică din lume, așa că poate învăța de la partenera sa. Dintre aceste două persoane, una are un nivel scăzut de educație, iar cealaltă are un nivel ridicat de educație, una are experiență în societate, iar cealaltă nu are – fac o pereche potrivită, nu-i așa?” Una dintre ele este elocventă și articulată, are o minte ascuțită și este o persoană foarte activă în societate; ori de câte ori interacționează cu non-credincioșii, aceștia nu-și pot da seama că ea este credincioasă. Cealaltă persoană este foarte educată și are statut social; ori de câte ori interacționează cu non-credincioșii, aceștia nu o privesc de sus. Ce părere aveți despre principiile după care acest fals conducător selectează aceste două persoane? Falsul conducător crede că, atât timp cât cineva are darul vorbirii, o minte ascuțită și reflexe rapide, se poate ocupa de treburile generale pentru casa lui Dumnezeu. Este acesta un mod potrivit de a selecta oamenii? (Nu.) În ce fel nu este potrivit? (Astfel de oameni sunt adesea destul de șireți; deși se pot deda filosofiilor pentru interacțiunile lumești cu alții și știu cum să se ocupe de oameni, ei nu sunt neapărat capabili să apere interesele casei lui Dumnezeu.) Așa este. Cel mai important lucru este că, indiferent de treburile pe care le gestionează o persoană pentru casa lui Dumnezeu, aceasta trebuie măcar să fie integră și capabilă să apere interesele casei lui Dumnezeu. Faptul că au vorbe meșteșugite și sunt capabili să-i convingă pe morți să revină la viață înseamnă că pot apăra interesele casei lui Dumnezeu? Faptul că sunt iuți la minte, elocvenți și buni oratori înseamnă că pot apăra interesele casei lui Dumnezeu? (Nu, nu asta înseamnă.) Chiar dacă depun un jurământ, acesta este inutil și este la fel de lipsit de sens dacă le impui cerințe – ei trebuie să aibă acest caracter. Însă falsul conducător nu investighează aceste lucruri, ci se uită doar la cine are experiență în societate, cine este iscusit, iute la minte, elocvent și comunicativ, cine știe cum să acționeze în funcție de ocazie și cine este ca un cameleon și un expert social. El crede că astfel de oameni se pot ocupa de treburile generale în casa lui Dumnezeu. Nu este aceasta o greșeală? Este o greșeală în ceea ce privește principiile și standardele de selectare a oamenilor. Adevărul este că acest tip de persoană are vorbe extrem de meșteșugite: indiferent cu cine are de-a face, tot ceea ce spune este o minciună și nu se poate schimba indiferent de câte jurăminte depune. Atunci când face un lucru, își apără doar propriile interese și, mai ales atunci când se confruntă cu un pericol, se protejează în primul rând pe sine și nu se gândește nici măcar o dată la interesele casei lui Dumnezeu. Atât timp cât are o relație bună cu non-credincioșii, îi este suficient; nu îi pasă deloc dacă interesele casei lui Dumnezeu sunt sau nu afectate. Nici siguranța fraților și surorilor nu este un lucru pe care îl ia în considerare și nici dacă numele lui Dumnezeu este făcut de rușine nu îi pasă; își păzește propria piele. Falsul conducător nu o poate vedea pe această persoană așa cum este de fapt și crede că astfel de oameni sunt cei mai potriviți pentru a se ocupa de treburile externe ale casei lui Dumnezeu. Nu este aceasta o nesăbuință? Acea persoană vinde interesele casei lui Dumnezeu, dar falsul conducător nici măcar nu știe acest lucru și totuși îi atribuie sarcini importante și depinde de ea pentru toate. Nu este aceasta culmea nesăbuinței? Oare cei care sunt elocvenți, comunicativi și iuți la minte sunt oameni cu intenții drepte? Dacă nu ai interacționat cu ei sau nu i-ai observat cu atenție, nu vei ști. Atunci când interacționezi și te ocupi de treburi cu ei, doar vezi dacă ceea ce spun este în concordanță cu ceea ce fac. Acest lucru poate fi testat prin intermediul unui eveniment. De exemplu, să spunem că tu muți unele lucruri. Atunci când ei vor vedea acest lucru, nu te vor ajuta. Abia când vei termina treaba, vor veni și vor spune: „Cum poți să faci singur o treabă atât de obositoare? Te-aș fi ajutat dacă mi-ai fi cerut, indiferent cât de ocupat aș fi fost. Arăți extenuat. Am să gătesc pentru tine mai târziu, nu trebuie să faci asta astăzi.” După ce spun acest lucru, dispar. Ești complet extenuat și tot trebuie să gătești. Apoi, după ce ai terminat de gătit, ei vin să mănânce și chiar spun: „De ce nu m-ai sunat când erai pe punctul de a începe să gătești? Ești complet extenuat și totuși îmi gătești o masă – cum poate fi corect așa ceva? Acum, din moment ce ai făcut-o deja, o voi mânca pur și simplu. Voi găti următoarea masă, iar pe viitor strigă-mă de fiecare dată când ai ceva de făcut.” Acest unic eveniment este suficient pentru a vedea cum sunt ei de fapt. Sunt foarte lingușitori, sunt iuți la minte și știu ce să spună. Știu cum să se comporte în funcție de ocazie și tot ceea ce fac este să spună lucruri plăcute auzului, fără să facă niciodată lucrare reală. Sunt astfel de oameni de încredere? Dacă le cereți să se ocupe de treburile generale ale casei lui Dumnezeu, pot ei să apere interesele acesteia? Pot ei să susțină reputația bisericii și să protejeze siguranța fraților și surorilor? (Nu.) Reprezintă proprietatea casei lui Dumnezeu și toate interesele acesteia prioritatea lor numărul unu? Nici pe departe. Ochii și mințile falșilor conducători sunt oarbe la astfel de probleme ușor de detectat, ei pur și simplu nu le pot vedea. În schimb, ei nu pot decât să spună cuvinte și doctrine. Cine este iubit de Dumnezeu și cine nu este iubit de Dumnezeu, cine iubește adevărul și cine nu iubește adevărul, ce înseamnă să ai o bază în credința în Dumnezeu și ce fel de oameni nu au o bază, ce fel de oameni sunt loiali în îndeplinirea datoriei lor și ce fel de oameni nu sunt loiali în îndeplinirea datoriei lor – ei vorbesc despre aceste lucruri într-un mod rațional și logic și par să le înțeleagă cu adevărat, dar sunt doar vorbe goale și doctrine. Ori de câte ori li se cere să discearnă oamenii, ochii și mintea nu pot vedea; ei pur și simplu nu știu cum să-i citească pe oameni. Indiferent de cât timp interacționează cu acest tip de oameni, tot nu pot să-i vadă așa cum sunt de fapt și chiar să le atribuie sarcini importante.

Faptul că falșii conducători se folosesc de persoane nepotrivite este deja un lucru abominabil, însă ei adaugă la această faptă rea lucruri și mai abominabile. De exemplu, să spunem că un conducător fals a folosit persoana nepotrivită. Această persoană nu este deloc potrivită pentru a fi supraveghetor și nu îndeplinește criteriile casei lui Dumnezeu pentru a fi promovată și cultivată. Cu toate acestea, falsul conducător tot a insistat să o folosească și nu verifică niciodată lucrarea acestei persoane, crezând că: „Dacă te folosești de un om, nu-l bănui; dacă n-ai încredere în el, nu-l folosi. Din moment ce te-am ales și te-am promovat, vei fi capabil să faci bine această lucrare, așa că hai, fă-o așa cum crezi de cuviință. Te voi sprijini orice ai face și nu are rost ca cineva să aibă obiecții în acest sens!” A folosit persoana greșită și, cu toate acestea, a lăsat ca greșeala acesteia să persiste până la final – atât de mult crede în sine. Falșii conducători sunt cu toții orbi. Ei nu pot vedea nicio problemă, nu-și pot da seama care oameni sunt răi sau neîncrezători și nu contează cine perturbă și tulbură lucrarea bisericii, ei nu sunt deloc conștienți de acest lucru și chiar atribuie sarcini importante unor oameni confuzi. Falșii conducători au mare încredere în cei pe care îi promovează, oricine ar fi ei, și le încredințează cu nepăsare lucrări importante. Drept urmare, acești oameni dau peste cap lucrarea bisericii, afectând grav răspândirea Evangheliei și dăunând intereselor casei lui Dumnezeu. Falșii conducători chiar pretind că nu știu nimic despre acest lucru. Cel de mai sus îi întreabă: „Cum se descurcă în lucrarea sa persoana pe care ai promovat-o? Este potrivită pentru a îndeplini această lucrare? Apără lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu? În momente critice, se va proteja pe sine sau va apăra lucrarea bisericii?” Acești conducători falși răspund: „A depus un jurământ să apere lucrarea bisericii. În plus, crede în Dumnezeu de 20 de ani. Cum ar putea oare să se protejeze pe sine și să vândă interesele casei lui Dumnezeu? Probabil că va apăra interesele casei lui Dumnezeu.” Cel de mai sus răspunde: „Oare ceea ce spui tu este corect? I-ai verificat lucrarea?” Acești falși conducători răspund: „Nu i-am inspectat lucrarea, dar i-am spus să nu-și apere interesele și că trebuie să apere lucrarea bisericii, iar ea mi-a promis că o va face.” Care a fost rostul faptului că acea persoană le-a făcut o promisiune? Acea persoană nu poate îndeplini nici măcar jurământul pe care l-a făcut înaintea lui Dumnezeu. Oare ei cred că doar pentru că acea persoană le-a făcut o promisiune, acest lucru reprezintă o garanție? Poate ea să facă în mod sigur ceea ce a promis? Din moment ce acești falși conducători nu au verificat lucrarea persoanei respective, de unde știu dacă este o persoană care apără interesele casei lui Dumnezeu? Cum se face că ei cred atât de mult în propria persoană? Nu sunt astfel de falși conducători niște nemernici? Deja au făcut o mare greșeală folosind persoana nepotrivită, iar apoi își agravează greșeala prin faptul că nu se interesează, nu cercetează, nu verifică lucrarea acestei persoane și nu o supraveghează sau nu o observă. Nu fac decât să continue să tolereze faptul că această persoană acționează în mod nechibzuit și comite fapte rele. Acesta este modul în care lucrează falșii conducători. Ori de câte ori o lucrare are nevoie de oameni, falșii conducători aranjează în mod nepăsător ca cineva să fie responsabil de aceasta și cu asta basta; nu verifică niciodată lucrarea sau nu merg la fața locului pentru a interacționa cu acea persoană, pentru a o observa și pentru a încerca să afle mai multe despre ea. În unele locuri, mediul nu este propice pentru o întâlnire și pentru a petrece timp cu oamenii, dar acei conducători trebuie să întrebe despre lucrarea persoanei respective și să facă cercetări indirecte despre ce a făcut și cum – îi pot întreba pe frați și pe surori sau pe cineva care îi este apropiat. Nu este acest lucru realizabil? Însă falșii conducători nici măcar nu se deranjează să pună întrebări, atât de încrezători sunt. În lucrarea lor, ei doar organizează adunări și predică doctrine, iar când adunările se termină și lucrarea a fost rânduită, nu fac nimic altceva; nu continuă prin a verifica sau a afla dacă persoana pe care au selectat-o este capabilă să facă o lucrare reală. La început, ei nu au înțeles-o pe acea persoană, dar, pe baza calibrului ei și a entuziasmului și manifestărilor ei aparente, au simțit că este potrivită pentru această lucrare și astfel au folosit-o. Nu este nimic în neregulă cu acest lucru, pentru că nimeni nu știe cum se vor dovedi a fi oamenii. Însă, după ce i-au promovat, nu ar trebui ca acei conducători să îi urmărească și să verifice dacă fac o lucrare reală, cum lucrează și dacă au fost superficiali, alunecoși sau leneși? Tocmai aceasta este lucrarea pe care ar trebui să o facă, dar ei nu fac nimic din toate acestea, nu își asumă nicio responsabilitate. Ei sunt conducători falși și ar trebui suspendați și eliminați.

Falșii conducători fac o greșeală gravă și anume că, după ce promovează oamenii, le explică lucrarea, apoi debitează puțină doctrină, oferă câteva cuvinte de încurajare și lasă lucrurile așa, fără să monitorizeze vreodată sau să se implice în sarcini specifice. Dacă spun că au un calibru slab și că le lipsește intuiția în privința oamenilor, atunci ar putea să urmărească și să afle cum decurg sarcinile specifice și ar putea să înțeleagă pe deplin situația. Cu toate acestea, falșii conducători nu verifică și nu află deloc cum decurge lucrarea. Să luăm, de exemplu, tipărirea cărților, care reprezintă o parte specifică a lucrării. Un fals conducător a desemnat pe cineva să se ocupe de această lucrare, dar nu l-a verificat nici măcar o dată în jumătate de an. Drept urmare, după șase luni, toate cărțile tipărite s-au dovedit a avea defecte – ce dezordine totală! Așa sunt conducătorii falși – nu fac nicio lucrare specifică. Ce ar trebui să faci dacă rânduiești să fie tipărită o carte? Mai întâi, trebuie să aloci un supraveghetor potrivit, apoi să monitorizezi și să verifici cât de bine își face treaba și dacă nu cumva ar putea să o facă prost. Trebuie să supraveghezi și să urmărești lucrarea și să rezolvi direct problemele dacă descoperi vreuna – numai în acest fel te poți asigura că nu apar probleme. Însă falșii conducători nu fac acest lucru. Ei cred că responsabilitățile lor sunt doar să le debiteze oamenilor doctrine și să îi facă să le înțeleagă, și că, atât timp cât oamenii înțeleg doctrine, problemele pot fi rezolvate. Prin urmare, ei acordă atenție doar declamării de doctrine și strigării de sloganuri și nu se implică în sarcini specifice. În ceea ce îi privește pe falșii conducători, ei cred că nu este treaba lor să se implice în sarcini specifice și că aceasta ar trebui să fie preocuparea subalternilor. Prin urmare, ei înșiși ce fac? Ordonă situația generală de sus și devin funcționari ineficienți. Indiferent care este lucrarea, ei nu sunt prezenți sau implicați în aceasta. După ce le spun oamenilor principiile, dacă sunt întrebați despre probleme detaliate sau căi specifice, ei vor spune: „Lucrarea specifică ține de voi, eu nu înțeleg lucrurile acestea.” Prin urmare, ei nu știu cum procedează subalternii lor pentru a face lucrarea. În ceea ce privește faptul dacă supraveghetorul este competent și în stare să-și facă treaba, sau cum este umanitatea lui, sau dacă este o persoană care urmărește adevărul, sau dacă este responsabil în a-și face datoria, sau dacă este superficial sau umblă aiurea făcând lucruri rele, sau dacă există întârzieri în lucrare, și așa mai departe – falșii conducători nu știu despre nimic din toate acestea, ei doar se plimbă ca niște funcționari non-credincioși, care plimbă hârtii, fără să facă nicio lucrare reală. În bisericile în care lucrează, falșii conducători nu știu când unii supraveghetori aduc lucrarea la un punct mort, sau când unii supraveghetori își întemeiază propriile împărății independente, sau când unii supraveghetori nu se ocupă de îndatoririle lor corespunzătoare și, în schimb, își petrec zilele mâncând, bând și distrându-se, și chiar vor închide ochii dacă unii supraveghetori au un calibru extrem de slab, o înțelegere distorsionată și nu pot face deloc lucrare. Astfel de falși conducători sunt doar niște cochilii goale, sunt conducători doar cu numele și nu fac nimic din lucrarea substanțială a unui conducător. La prima vedere, acești falși conducători par să se comporte destul de bine. Ei desemnează supraveghetori pentru fiecare element al lucrării, îi convoacă pe acești oameni pentru o adunare din când în când și își petrec restul timpului într-un singur loc implicându-se în devoțiuni spirituale, rugându-se, citind cuvintele lui Dumnezeu, ascultând predici, învățând imnuri și scriind propriile predici. Există unii falși conducători care nici măcar nu ies din camera lor timp de o săptămână. Există, de asemenea, falși conducători care nu fac altceva decât să organizeze întruniri online, fără să meargă vreodată la locurile unde se lucrează pentru a înțelege situația. Frații și surorile nu îi văd în persoană pentru perioade lungi și nu au nicio idee despre experiențele de viață sau statura falșilor conducători. În timpul adunărilor, falșii conducători se ocupă doar de unele treburi generale, dar în ceea ce privește în mod specific ceea ce face fiecare supraveghetor și dacă oamenii pe care i-au promovat și cultivat sunt potriviți pentru lucrarea dată, sau care este atitudinea acestor oameni atunci când își fac datoria, sau dacă sunt atenți și minuțioși în lucrarea lor, sau dacă sunt negativi și superficiali, sau dacă acești oameni urmează calea cea dreaptă, sau dacă sunt oameni drepți, falșilor conducători nu le pasă sau nu întreabă nimic despre aceste chestiuni și nici nu vor să știe despre ele. Nu este gravă natura acestei probleme? (Ba da.)

Casa lui Dumnezeu are nevoie de câțiva oameni talentați care înțeleg anumite domenii profesionale și care dețin anumite abilități, și îi va cultiva pe aceștia pentru a studia acele profesii, astfel încât să poată îndeplini o datorie în casa lui Dumnezeu. Ce fel de oameni credeți că găsesc falșii conducători? Ei îi adună pe toți tinerii care au fost la universitate și și-au urmat părinții în credința în Dumnezeu, uitându-se la cine este elocvent și cui îi place să fie în centrul atenției, și le spun: „Casa lui Dumnezeu vrea să vă cultive; voi sunteți armata de rezervă și forțele noi.” Apoi, ei îi însărcinează pe acești oameni să facă o datorie. De fapt, acești oameni nu au îndeplinit niciodată o datorie, le lipsesc diverse tipuri de experiență și nu înțeleg deloc adevărul. Însă falșii conducători îi favorizează și îi plac, așa că încep să îi cultive. Ei îi însărcinează pe acești oameni să îndeplinească îndatoriri în funcție de ceea ce le permite expertiza lor să învețe; unii sunt însărcinați să facă lucrarea bazată pe texte, alții sunt însărcinați cu producția de filme, alții să facă videoclipuri, iar alții să fie actori. Atât timp cât acești oameni au o datorie de îndeplinit, pentru falșii conducători este suficient. Ei nu investighează dacă acești oameni iubesc adevărul sau dacă îl pot accepta, nici nu cercetează ce urmăresc acești oameni sau care sunt obiectivele lor. În cele din urmă, ce se întâmplă? Unii dintre acești oameni sunt eliminați. Acest lucru se întâmplă pentru că ei sunt dezmățați și desfrânați, urmăresc tendințele lumești și își petrec zilele aranjându-se și cuplându-se cu alții, nu înțeleg nicio regulă și nu au niciun fel de maniere – este evident că sunt neîncrezători și non-credincioși. Ei nu se ocupă de lucrarea lor propriu-zisă în timp ce își îndeplinesc îndatoririle și fac totul într-o manieră superficială, dar falșii conducători nu pot vedea deloc acest lucru. Nu sunt ei orbi? (Ba da.) Care este cauza acestei orbiri? Nu cumva este din cauza faptului că falșii conducători au mintea oarbă? Orbirea ochilor și orbirea minții sunt două caracteristici ale falșilor conducători. Deși ochii lor sunt larg deschiși, nu pot înțelege nimic și nu pot vedea pe nimeni așa cum este de fapt – cu alte cuvinte, ochii lor sunt orbi. În mintea lor, ei nu au discernământ sau opinii cu privire la nimeni sau nimic și, indiferent de ceea ce văd, nu au capacitatea de a distinge binele de rău și nu au atitudini, opinii și definiții – acesta este un caz grav de orbire a minții. Falșii conducători sunt cu toții oameni care cred de mulți ani în Dumnezeu și ascultă deseori predici, deci de ce nu îi pot identifica pe acei neîncrezători? Aceasta este o dovadă în plus că falșii conducători au un calibru foarte slab, că sunt incapabili să înțeleagă adevărul și că, oricât de multe adevăruri ar auzi, este în zadar și nu le înțeleg. Au mintea și ochii orbi și sunt complet incapabili să discearnă oamenii. Cum ar putea fi ei potriviți să fie conducători sau lucrători în biserică? Ei cred că oratorii buni sunt oameni talentați și că oamenii care pot cânta și dansa sunt, de asemenea, persoane talentate; când văd oameni care poartă ochelari sau oameni care au fost la universitate, cred că sunt persoane talentate, iar când văd oameni cu statut în societate, oameni bogați, oameni care știu cum să facă afaceri și să se lanseze în practici înșelătoare și oameni care fac un fel de muncă importantă în societate, falșii conducători cred că sunt persoane talentate. Ei cred despre casa lui Dumnezeu că ar trebui să cultive aceste tipuri de oameni. Nu se uită la caracterul acestor oameni sau dacă a lor credință în Dumnezeu are o bază, și cu atât mai puțin se uită la atitudinea cu care Îl tratează acești oameni pe Dumnezeu și adevărul. Ei se uită doar la statutul social și la trecutul oamenilor. Nu este absurd ca falșii conducători să privească oamenii și lucrurile în acest fel? Ei privesc oamenii și lucrurile în același mod ca non-credincioșii – au aceeași părere pe care o au non-credincioșii despre lucruri. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că falșii conducători nu sunt oameni care iubesc și înțeleg adevărul și că le lipsește orice discernământ. Nu sunt oare extrem de superficiali? Chiar sunt orbi – cu adevărat orbi!

În trecut, am întâlnit un fals conducător care vorbea și râdea atunci când conversam cu el, dar de îndată ce îl întrebam despre lucrare, privea în gol într-o manieră amorțită și toantă și nu reacționa la nimic din ceea ce îi spuneam. Calibrul acestui om este prea slab pentru ca el să fie folosit. Nu e de mirare că nu a înțeles nimic din ce i-am spus și nu a putut să ducă acel lucru până la capăt. Indiferent despre ce vorbeam, el spunea întruna: „Am ținut o adunare și am verificat lucrarea acum câteva zile.” I-am spus: „Nu ai și alte treburi în afară de a organiza adunări? Există atât de multă lucrare de făcut în biserică, de ce nu îți găsești altceva de făcut?” El a spus: „A fi conducător sau lucrător nu înseamnă doar a ține adunări? Nu este nimic altceva de făcut în afară de a organiza adunări, nu știu cum să fac altceva!” Acest lucru arată că el a fost destinat să fie un fals conducător atunci când a preluat acea funcție și că nu poate face nicio lucrare reală, întrucât calibrul său este extrem de slab! Calibrul extrem de slab duce la orbirea ochilor și la orbirea minții. Ce înseamnă orbirea ochilor? Înseamnă că, indiferent de ceea ce vede o persoană, ea nu este capabilă să identifice probleme specifice și, prin urmare, ochii nu îi servesc la nimic. Ce înseamnă orbirea minții? Înseamnă că, indiferent de ceea ce se întâmplă, o persoană nu este conștientă și nu reușește să înțeleagă problema respectivă și nu poate vedea unde se află esența problemei – asta înseamnă să ai mintea oarbă. Dacă o persoană are mintea oarbă, atunci ea este complet terminată. Conducătorii falși au mintea și ochii orbi în acest fel. Ați spune că falșii conducători se supără când aud aceste cuvinte? Ei gândesc: „Ochii mei sunt destul de mari, dar El spune că sunt orb; și am intenții bune în minte, dar El spune că am mintea oarbă – definiția Lui nu este deosebit de exactă, nu-i așa? De ce nu mă numește pur și simplu conducător fals? De ce să adauge că am mintea și ochii orbi?” Judecând după calibrul falșilor conducători, dacă nu aș formula-o astfel, ar putea ei să-și dea seama că au calibru slab? (Nu, nu ar putea.) A spune că acești falși conducători au mintea și ochii orbi nu explică perfect problema? De exemplu, să spunem că un antihrist își întemeiază propria împărăție independentă în biserică, dar un conducător fals spune: „Această persoană este foarte capabilă. A fost profesor universitar și vorbește clar, metodic și într-o manieră bine ordonată și elocventă. În plus, nu are trac, indiferent de cât de mare este audiența.” Este clar ca lumina zilei că persoana despre care vorbește este un fariseu care își întemeiază propria împărăție independentă, și totuși falsul conducător o laudă. Nu este aceasta orbirea ochilor? (Ba da.) Dacă cineva cântă fals și tu nu auzi, poate fi acest lucru considerat orbirea ochilor? (Nu.) Aceasta este mai degrabă o problemă profesională decât o problemă de calibru. Însă, după ce au ascultat atât de multe adevăruri, falșii conducători nu pot nici măcar să-i discearnă pe antihriști drept ceea ce sunt și nu pot spune dacă umanitatea unei persoane este bună sau rea, sau dacă cineva este un candidat la promovare și cultivare de către casa lui Dumnezeu, sau dacă cineva este un neîncrezător sau dacă acea persoană crede sincer în Dumnezeu, și nu pot spune dacă cineva este loial în a-și face datoria – atunci, ce au câștigat ascultând predici în toți acești ani? Nu au dobândit niciun adevăr, ceea ce înseamnă că sunt niște nerozi orbi; atât sunt de orbi falșii conducători. Ei cred că principala sarcină a unui conducător este să fie capabil să țină predici și să predice timp de două sau trei ore și că, atât timp cât poate rosti cuvinte și doctrine, striga sloganuri și stârni oamenii, este un conducător care corespunde standardului, este capabil să își asume lucrarea, are adevărul-realitate și Dumnezeu este mulțumit de el. Ce fel de logică este aceasta? Având în vedere că falșii conducători nu înțeleg adevărul, au un calibru prea slab și au mintea și ochii orbi, ei nu au absolut nicio capacitate de a discerne oamenii de diferite tipuri și nu-i pot vedea așa cum sunt de fapt pe oamenii de diverse tipuri. Prin urmare, sunt ei capabili să folosească diferite tipuri de oameni într-un mod rațional? (Nu.) Ei au doar o singură strategie: cei care au fost profesori sunt desemnați să țină predici, cei care au fost implicați în comerțul exterior sunt desemnați să se ocupe de treburile generale, cei care pot vorbi engleza sunt desemnați să fie traducători și oricine este elocvent și are obrazul gros este desemnat să predice Evanghelia; cei care sunt timizi sunt desemnați să scrie de acasă articole cu mărturii bazate pe experiență, cei care sunt îndrăzneți și le place să joace sunt numiți actori, iar cei care vor să devină funcționari sunt numiți conducători sau regizori. Acesta este modul în care falșii conducători folosesc oamenii, fără niciun fel de principii.

În cadrul sferei lucrării de care sunt responsabili conducătorii falși, de multe ori, există oameni care chiar urmăresc adevărul și îndeplinesc criteriile pentru promovare și cultivare, care sunt ținuți pe loc. Unii dintre acești oameni predică Evanghelia, iar alții sunt desemnați să îndeplinească îndatoriri de găzduire. Adevărul este că toți au calibru, înțeleg unele adevăruri și sunt demni de a fi cultivați drept conducători și lucrători, doar că nu le place să facă paradă sau să fie în centrul atenției. Și, totuși, conducătorii falși nu îi iau deloc în seamă. Nu interacționează cu ei, nu se interesează de ei și nu cultivă niciodată oameni talentați pentru casa lui Dumnezeu. Ei se concentrează doar pe a-i înhăța pe cei care se gudură pe lângă ei, pentru a-și satisface propriile dorințe egoiste. Ca urmare, acei oameni care chiar urmăresc adevărul nu ajung să fie promovați și cultivați, în timp ce aceia cărora le place să fie în centrul atenției, care sunt elocvenți, care știu cum să lingușească oamenii și care sunt pasionați de faimă, câștig și statut – toți sunt promovați și chiar și cei care au fost funcționari, care au fost directori ai unor societăți sau care au studiat managementul corporativ în societate sunt repartizați în funcții importante. Indiferent dacă acești oameni sunt adevărați credincioși sau nu sau dacă sunt oameni care urmăresc adevărul sau nu, în orice caz, aceștia sunt oamenii care sunt promovați și folosiți în sfera lucrării de care sunt responsabili conducătorii falși. Înseamnă asta că oamenii sunt folosiți în conformitate cu principiile? Oare faptul că falșii conducători promovează doar astfel de oameni nu este identic societății non-credincioșilor? În perioada în care lucrează conducătorii falși, cei care chiar pot realiza lucruri atunci când își fac datoria, care au simțul dreptății și care iubesc adevărul și lucrurile pozitive nu ajung să fie promovați sau cultivați și le este greu să obțină oportunități de instruire. În schimb, cei elocvenți, cărora le place să facă paradă și care știu cum să lingușească oamenii, precum și cei care sunt pasionați de faimă, câștig și statut, sunt cei care sunt numiți în funcțiile importante. Acești oameni par a fi destul de inteligenți, dar, de fapt, nu au nicio capacitate de înțelegere, au un calibru foarte slab și o umanitate precară, nu poartă nicio povară reală față de îndatoririle lor și nu sunt deloc demni de a fi cultivați. Cu toate acestea, ei sunt cei care ocupă funcțiile de conducători și lucrători în biserică. Rezultatul este că o mare parte din lucrarea bisericii nu se poate lansa fără probleme într-un mod prompt sau progresează lent și durează prea mult să fie implementate rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu. Acestea sunt impactul și consecințele cauzate lucrării bisericii de către conducătorii falși care folosesc oamenii în mod necorespunzător.

Majoritatea conducătorilor falși sunt de calibru slab. Deși par să fie elocvenți, nu au deloc abilitatea de a pricepe adevărul, în așa măsură încât nu au o înțelegere spirituală. Ochii și mintea le sunt oarbe, nu pot să discearnă nicio chestiune și nu înțeleg deloc adevărul, ceea ce reprezintă, în sine, o problemă fatală. Au o altă problemă, și mai serioasă, anume aceea că, atunci când au înțeles și stăpânit câteva cuvinte și doctrine și pot trâmbița câteva sloganuri, cred că au adevărul-realitate. Așadar, orice lucrare ar face și pe oricine ar alege să folosească, ei nu caută adevărurile-principii, nu au părtășie cu ceilalți și cu atât mai puțin aderă la rânduielile lucrării și la principiile casei lui Dumnezeu. Sunt atât de încrezători, cred mereu că ideile lor sunt corecte și fac orice doresc. Drept urmare, când întâmpină o dificultate sau o împrejurare excepțională, nu știu cum să procedeze. Mai mult decât atât, cred adesea în mod eronat că, întrucât lucrează de mulți ani în casa lui Dumnezeu și au suficientă experiență în a sluji drept conducători acolo, știu cum să facă lucrarea bisericii să funcționeze și să se dezvolte. Ei par să fi înțeles aceste lucruri, dar, de fapt, nu știu absolut deloc cum să îndeplinească vreo lucrare. Ei îndeplinesc lucrarea bisericii după bunul plac, urmându-și propriile noțiuni și închipuiri, experiență și rutine, și propriile regulamente. Acest lucru creează dezastru și haos în diversele elemente ale lucrării bisericii și îi împiedică să producă vreun rezultat real. Dacă există câțiva oameni într-o echipă care înțeleg adevărul și pot face puțină lucrare reală, aceștia pot menține starea de normalitate în lucrarea echipei respective. Acest lucru, însă, nu are nimic de-a face cu falsul lor conducător. Motivul pentru care lucrarea ar putea fi făcută bine este că în echipă există câțiva oameni buni care pot face puțină lucrare reală și pot menține cursul lucrării; nu înseamnă că falsul lor conducător a făcut lucrare reală. Niciun element al lucrării nu poate fi făcut fără să existe la conducere câțiva oameni buni ca aceștia. Conducătorii falși sunt pur și simplu incapabili să își facă treaba și nu au absolut niciun rol. De ce ar transforma conducătorii falși lucrarea bisericii într-un dezastru? Primul motiv este că falșii conducători nu înțeleg adevărul, nu pot avea părtășie despre adevăr pentru a rezolva problemele și nu caută cum să rezolve problemele, ceea ce duce la acumularea problemelor și la oprirea lucrării bisericii. Al doilea este că falșii conducători sunt orbi și nu pot identifica persoanele talentate. Ei nu pot numi supraveghetorii de echipă în mod corespunzător, ceea ce duce la faptul că unele lucrări nu au pe nimeni potrivit care să se ocupe, făcându-le să se oprească. Al treilea este că falșii conducători acționează prea mult ca niște funcționari. Ei nu supraveghează sau îndrumă lucrarea și, acolo unde există o verigă slabă în lucrare, nu participă în mod proactiv și nu oferă îndrumări privind aspectele specifice ale lucrării. Să spunem, de exemplu, că, într-un anumit element al lucrării, mai mulți oameni care îndeplinesc lucrarea sunt credincioși noi, fără o fundație prea mare, nu înțeleg adevărul, nu sunt prea familiarizați cu domeniul de activitate și nu au înțeles prea bine principiile lucrării. Un conducător fals, orb fiind, nu poate vedea aceste probleme. El crede că totul este în regulă, atât timp cât cineva face lucrarea; nu contează dacă e făcută bine sau rău. Nu știe că, oriunde există o verigă slabă în lucrarea bisericii, ar trebui să o monitorizeze, să facă inspecții și să ofere îndrumări, că ar trebui să participe personal la rezolvarea problemelor și să-i sprijine pe cei care își îndeplinesc îndatoririle până când înțeleg adevărul, pot acționa conform principiilor și pot intra pe drumul cel bun. Numai ajunși în acest punct nu trebuie să-și mai facă atâtea griji. Conducătorii falși nu lucrează în acest fel. Când văd că există cineva pentru a face lucrarea, nu se mai gândesc la aceasta. Nu adresează întrebări, indiferent de cum decurge lucrarea. Acolo unde există o verigă slabă în lucrare sau un supraveghetor care are un calibru slab, ei nu oferă personal îndrumare cu privire la lucrare și nu participă ei înșiși la lucrare. Iar atunci când un supraveghetor este capabil să-și asume treaba, cu atât mai puțin conducătorii falși verifică personal lucrurile sau oferă îndrumări; doar se relaxează și, chiar dacă o persoană raportează o problemă, nici nu întreabă despre aceasta – consideră că nu este nevoie. Conducătorii falși nu fac nimic din această lucrare specifică. Pe scurt, conducătorii falși sunt degenerați care nu fac nicio fărâmă de lucrare reală. Ei cred că, pentru orice lucrare, atât timp cât cineva se ocupă și toată echipa este implicată pentru a-și asuma lucrarea, totul este finalizat. Ei cred că tot ce trebuie să facă este să organizeze din când în când o adunare și să se intereseze dacă apare o problemă. În timp ce lucrează în acest fel, conducătorii falși continuă să creadă că fac o treabă bună și sunt destul de mulțumiți de ei înșiși. Ei își spun: „Nu există nicio problemă cu niciunul dintre elementele lucrării. Întregul personal este rânduit complet și supraveghetorii sunt la locurile lor. Sunt atât de bun la lucrarea asta, atât de talentat!” Nu e o nerușinare? Și ochii și mintea le sunt atât de oarbe încât nu pot vedea nicio sarcină de făcut și nu pot descoperi nicio problemă. În unele locuri, lucrarea s-a oprit și, totuși, iată-i, mulțumiți, spunându-și: „Frații și surorile sunt cu toții tineri, sunt cu toții sânge proaspăt. Își abordează îndatoririle ca niște dinamuri umane; cu siguranță că pot să facă bine lucrarea.” De fapt, acești tineri sunt începători, fără competențe profesionale. Ei trebuie să învețe din mers. Este corect să spunem că nu știu cum să îndeplinească vreo lucrare deocamdată: unii s-ar putea să înțeleagă câte ceva, dar nu sunt experți, nu pricep principiile și, când au îndeplinit o sarcină, aceasta necesită o corectare repetată sau chiar o refacere frecventă. Există, de asemenea, câțiva tineri care nu sunt instruiți și nu au experimentat emondarea. Sunt extrem de mârșavi, indolenți și lacomi după confort; nu acceptă nici măcar un pic din adevăr și, când suferă puțin, bombănesc neîncetat. Cei mai mulți dintre ei sunt degenerați superficiali, care caută confortul. Cu aceste tipuri de tineri trebuie neapărat să ai deseori părtășie despre adevăr și cu atât mai mult trebuie să-i emondezi. Acești tineri trebuie să aibă pe cineva care să se ocupe de ei și să-i supravegheze. Trebuie să fie prezent un conducător sau un lucrător care să-și asume personal responsabilitatea pentru lucrarea lor și să ofere personal supraveghere și îndrumare. Numai atunci lucrarea lor ar putea da un pic de roade. În cazul în care conducătorul sau lucrătorul părăsește locul lucrării și nu se ocupă de lucrare sau nu se interesează de ea, acești oameni se vor fragmenta în dezordine, iar îndeplinirea datoriei de către aceștia nu va da niciun rezultat. Cu toate acestea, conducătorii falși nu au nicio perspectivă asupra acestui lucru. Ei îi văd pe toți ca pe frați și surori, ca pe oameni ascultători și supuși, așa că au mare încredere în ei, le atribuie sarcini și apoi nu le mai dau nicio atenție – aceasta este cea mai bună dovadă a orbirii ochilor și minții conducătorilor falși. Conducătorii falși nu înțeleg adevărul deloc, nu pot vedea chestiunile clar și sunt incapabili să descopere orice problemă, însă consideră că se descurcă foarte bine. Oare la ce își petrec zilele gândindu-se? Se gândesc cum să se comporte ca niște funcționari și să se bucure de beneficiile statutului. Conducătorii falși, la fel ca oamenii nepăsători, nu acordă nici cea mai mică atenție intențiilor lui Dumnezeu. Ei nu fac nicio lucrare reală, totuși așteaptă laude și promovări din partea casei lui Dumnezeu. Într-adevăr, n-au pic de rușine!

Falșii conducători sunt complet inutili în a-și îndeplini sarcinile și nu există nimic lăudabil la ei. Nu reușesc să înțeleagă principiile privind lucrurile în ansamblu, cu atât mai puțin cele legate de lucrarea detaliată specifică. De exemplu, unii oameni au abilități profesionale puternice, dar o umanitate extrem de slabă, în timp ce alții nu au probleme în ceea ce privește umanitatea lor, dar au un calibru slab și abilități profesionale slabe. Când vine vorba de modul în care acești oameni ar trebui să fie folosiți și distribuiți într-un mod rațional, falșii conducători știu și mai puțin despre aceste chestiuni mai specifice și mai detaliate. Astfel, ori de câte ori sunt întrebați dacă au găsit pe cineva cu calibru destul de bun care poate fi cultivat, falșii conducători spun că nu au găsit încă pe nimeni. Sunt atât de orbi – cum ar putea ei să găsească pe cineva? Dacă îi întrebi cum este sora cutare, îți vor spune că râvnește la confortul trupesc; întreabă-i cum este fratele cutare și îți vor spune că este deseori negativ; întreabă-i cum este altcineva și îți vor spune că acea persoană nu mai crede de mult în Dumnezeu și îi lipsește o bază. În ochii lor, nimeni nu se ridică la înălțimea așteptărilor. Ei se uită doar la defectele, neajunsurile și fărădelegile altor oameni; nu sunt capabili să vadă dacă o persoană se conformează principiilor casei lui Dumnezeu pentru promovare și cultivare sau dacă este un candidat bun pentru promovare și cultivare. Ei nu pot spune cine este cu adevărat potrivit pentru promovare și cultivare, dar îi promovează cu mare entuziasm și rapiditate pe cei care nu îndeplinesc cerințele și principiile casei lui Dumnezeu. Ei promovează toate femeile bogate, bărbații înstăriți și fiii și fiicele familiilor bogate din biserică, precum și pe cei care au fost oficiali în lume, pe cei care sunt elocvenți și pe cei care știu cum să trișeze și să escrocheze – în orice caz, ei promovează pe oricine este cunoscut și distins în lume și pe oricine căruia îi place să fie în centrul atenției. Ei cred că acești oameni sunt singurii talentați și nu descoperă sau nu promovează nicio persoană care să aibă cu adevărat capacitate de înțelegere și să poată accepta adevărul. Unui fals conducător i-ar fi mai greu să ofere un singur talent cu adevărat calificat pentru casa lui Dumnezeu decât i-ar fi să ajungă pe lună. De exemplu, să spunem că, în prezent, casa lui Dumnezeu are nevoie de persoane talentate pentru lucrarea bazată pe texte – există o persoană de acest fel într-o biserică de care se ocupă un fals conducător, dar acesta nu propune numele persoanei respective. Când falsul conducător este întrebat de ce nu a promovat-o sau cultivat-o pe acea persoană, el spune: „Persoana respectivă s-a dedat de două ori desfrânării în timp ce era la universitate, dar nu a mai făcut-o de când s-a căsătorit. Nu am știut dacă ar trebui să fie promovată sau nu.” Ce fel de afirmație este aceasta? Poate falsul conducător să garanteze că oamenii bogați și puternici pe care îi promovează nu s-au dedat niciodată desfrânării? Nu cumva acei oameni o fac chiar mai mult? Cum se face că el chiar nu vede asta? Falșii conducători au o spiritualitate atât de falsă, pretinzând că știu anumite principii și găsind scuze pentru a justifica nepromovarea celor care ar trebui promovați și cultivați. Consideră că toți le sunt inferiori. Ce se întâmplă în cele din urmă? „Elita” și „oamenii talentați” promovați de falșii conducători au rămas fermi? Nu spunem că în mod sigur aceștia nu sunt oameni buni. Ceea ce expunem în principal este faptul că principiul pe baza căruia falșii conducători îi tratează pe oameni este acela de a folosi mai degrabă noțiunile umane în evaluarea lor decât adevărul și că principiul lor de promovare și cultivare a oamenilor este acela de a se baza pe propriile noțiuni, închipuiri și preferințe și, în întregime, mai degrabă pe punctul de vedere al non-credincioșilor decât de a folosi standardele cerute de casa lui Dumnezeu în evaluarea lor De ce sunt falșii conducători capabili să facă acest lucru? Întrucât nu înțeleg adevărul sau intențiile lui Dumnezeu, ei sunt capabili să îi promoveze pe cei care pur și simplu nu îndeplinesc cerințele casei lui Dumnezeu, să se concentreze asupra cultivării lor și să îi lase să dețină funcții importante în casa lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea pe care o fac falșii conducători. Uitați-vă la falșii conducători din jurul vostru; nu este acesta modul în care lucrează și în care îi tratează pe oameni?

Există un anumit punct de vedere pe care falșii conducători îl dezvăluie deseori: ei cred că aceia care au cunoștințe, aceia care au statut și aceia care au fost oficiali în lumea exterioară sunt toți oameni talentați și că astfel de oameni ar trebui să fie cultivați și folosiți de casa lui Dumnezeu după ce încep să creadă în Dumnezeu. Ei chiar îi stimează și îi venerează pe acești oameni – ba chiar îi tratează ca pe rudele și membrii familiei lor. Atunci când le prezintă un asemenea om altora, vorbesc adesea despre modul în care, în lumea exterioară, a fost șeful unei companii, sau liderul unui departament guvernamental, sau editorul unui ziar, sau un director în departamentul de securitate publică, sau vorbesc despre cât de bogat este. Falșii conducători au o părere deosebit de bună despre astfel de oameni. Voi ce spuneți, au oare falșii conducători calibru? Nu cumva au o falsă spiritualitate și nu pot vedea lucrurile așa cum sunt de fapt? Falșii conducători cred că, din moment ce acești oameni au fost persoane talentate în societate, casa lui Dumnezeu ar trebui să îi cultive și să le dea un rol important de jucat atunci când vin aici. Este acest punct de vedere corect? Este în conformitate cu adevărurile-principii? Dacă acești oameni nu iubesc deloc adevărul și sunt lipsiți de conștiință și rațiune, pot ei să fie cultivați și să li se acorde un rol important de către casa lui Dumnezeu? Ei nu sunt calificați pentru a fi cultivați. Faptul că au fost persoane talentate în rândul non-credincioșilor nu înseamnă că sunt oameni talentați în casa lui Dumnezeu, dar acestor conducători falși le place să fie oficiali și îi venerează în mod special pe alții care au fost oficiali. Ori de câte ori văd oameni care au fost oficiali sau care au avut statut în lumea exterioară, se înclină, fac reverențe și se comportă într-un mod foarte slugarnic față de aceștia, ca niște sclavi în fața stăpânului lor; doresc cu disperare să le spună mamă sau tată, sau soră mai mare sau frate mai mare și, totodată, vor ca acești oameni să fie promovați pentru a fi conducători sau lucrători în biserică. Spuneți-Mi, sunt aceștia oameni care urmăresc adevărul? Faptul că au un mic statut și se bucură de un oarecare renume în lumea exterioară înseamnă că sunt potriviți pentru a sluji drept conducători sau lucrători în casa lui Dumnezeu? Dacă nu înțeleg adevărul și sunt plini de firi arogante și îngâmfate, sunt ei demni de a fi conducători sau lucrători în casa lui Dumnezeu? Este în conformitate cu principiile să promovezi oameni concentrându-te doar asupra statutului și renumelui lor și ignorându-le caracterul? Știu falșii conducători ce fel de oameni Îi plac lui Dumnezeu, ce fel de oameni promovează și folosește? De nenumărate ori, rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu au accentuat faptul că oamenii trebuie să fie promovați și cultivați în conformitate cu trei standarde: în primul rând, trebuie să aibă umanitate, conștiință și rațiune; în al doilea rând, trebuie să fie iubitori de adevăr și capabili să accepte adevărul; și în al treilea rând, trebuie să aibă un oarecare calibru și să aibă capacitate de lucru. Numai cei care îndeplinesc aceste trei standarde sunt capabili să fie promovați și cultivați și sunt calificați pentru a fi candidați și pentru a fi conducători sau lucrători. Nu este suficient să aibă doar calibru și talent. Caracterul este pe primul loc, iar în al doilea rând, este esențial să fii capabil să accepți adevărul – acestea două reprezintă cele mai importante standarde. Dacă sunt promovați oameni răi care nu au iubire pentru adevăr, consecințele vor fi dezastruoase, așa că cei lipsiți de umanitate nu au voie sub nicio formă să fie promovați. Însă falșii conducători ignoră cerințele casei lui Dumnezeu. Atunci când selectează și folosesc oameni, ei se concentrează întotdeauna asupra faptului dacă persoana respectivă are statut în societate, care sunt trecutul și poziția sa, dacă a primit un nivel ridicat de educație și cât de înaltă este reputația sa în societate – acestea sunt aspectele asupra cărora se concentrează atunci când promovează și cultivă oameni. Este acest lucru în conformitate cu principiile stipulate de casa lui Dumnezeu? Este acest lucru în conformitate cu adevărul cuvintelor lui Dumnezeu? Cine sunt acei oameni care au statut în societate? Se poate spune că sunt toți oamenii care luptă pentru putere și statut prin orice mijloace și că fac parte din categoria Satanei. Dacă ei ar deține puterea în casa lui Dumnezeu, ar mai fi casa lui Dumnezeu biserica lui Dumnezeu? Care este scopul falșilor conducători în promovarea unor oameni care aparțin categoriei Satanei pentru a deveni conducători? Acționează astfel în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu pentru cultivarea și folosirea oamenilor? Nu cumva tulbură și prejudiciază în mod flagrant lucrarea bisericii? Promovarea și cultivarea neprincipială a oamenilor de către falșii conducători este ceea ce cauzează cea mai mare perturbare și tulburare a lucrării bisericii și reprezintă o modalitate de împotrivire față de Dumnezeu.

Falșii conducători au un calibru extrem de slab și nu au capacitatea de a înțelege adevărul. Nu contează câte predici ascultă sau câte cuvinte ale lui Dumnezeu citesc, ei tot nu au o înțelegere pură sau nu pricep adevărul, și indiferent de câți ani predică doctrine, nu înțeleg ceea ce spun, nu este decât o simplă pălăvrăgeală și este imposibil să pună lucrurile cap la cap! Ei își pot aminti și pot predica un pic de doctrină, astfel încât cred că dețin adevărul-realitate, dar nimic din ceea ce fac nu are legătură cu adevărul – aceștia sunt farisei arhetipali. La prima vedere, se pare că ei le predică deseori oamenilor și spun lucruri plăcute auzului, de parcă ar înțelege adevărul, dar ceea ce fac ei este antitetic adevărului și contrar acestuia. De asemenea, pretind că Îl slujesc pe Dumnezeu și că fac lucrarea bisericii, în timp ce, de fapt, tot ce fac este total ostil față de Dumnezeu. Falșii conducători nu-i promovează niciodată pe oamenii talentați care sunt utili casei lui Dumnezeu și îi ignoră și închid ochii în ceea ce îi privește pe oamenii relativ onești care chiar urmăresc adevărul. În schimb, ei îi promovează și îi cultivă pe cei care se dedau lingușirii, pe cei care sunt alunecoși și înșelători și pe cei care au ambiții și dorințe de a prelua lucrări în biserică. Rezultatul tuturor acestor lucruri este că, odată ce acești oameni au intrat în lucrare pentru o anumită perioadă, diferite elemente ale lucrării bisericii se opresc și intră practic într-o stare de paralizie și, astfel, lucrarea bisericii este la pământ din cauza acestor falși conducători. Nu sunt oamenii de tipul acestor falși conducători detestabili? Ar trebui să fie demiși? Trebuie să fie suspendați! Fiecare zi de întârziere are impact asupra lucrării bisericii pentru o zi întreagă. Unii falși conducători, chiar dacă știu că sunt incapabili să facă lucrare reală, nu sunt dispuși să demisioneze de bunăvoie și râvnesc constant la beneficiile statutului și ar merge chiar atât de departe încât să afecteze lucrarea bisericii. Au acești oameni măcar cea mai mică fărâmă de rațiune? Conducătorii falși nu au nicio capacitate de înțelegere, niciun talent adevărat și nicio cunoaștere reală și nu sunt oameni care urmăresc adevărul și, totodată, râvnesc la beneficiile statutului – sunt oameni nerușinați; prin urmare, ei nu trebuie sub nicio formă să fie promovați și cultivați. Dacă tu crezi că ai un calibru foarte slab, că nu ai capacitatea de a distinge binele de rău și de a înțelege adevărul, atunci, orice ai face, nu-ți satisface ambițiile și dorințele și nu cugeta cum să te străduiești să devii un oficial în biserică – ca să devii conducător de biserică – nu este atât de ușor să fii conducător. Dacă nu ești o persoană cinstită și nu ai iubire pentru adevăr, atunci, de îndată ce vei deveni conducător, fie vei fi un antihrist, fie un conducător fals. Atât antihriștii, cât și falșii conducători sunt oameni lipsiți de conștiință și rațiune și care sunt capabili să facă rău și să tulbure lucrarea bisericii. Întrucât este logic să spunem că antihriștii sunt diavoli și satane, nici falșii conducători nu sunt oameni buni; sunt cel puțin oameni extrem de nerușinați și lipsiți de conștiință și rațiune. Există ceva glorios în a fi un fals conducător și a fi suspendat? Este rușinos, reprezintă o pată și nu este absolut nimic glorios în asta. Este bine dacă ai un sentiment al poverii față de lucrarea bisericii și îți dorești să fii implicat în aceasta, dar trebuie să reflectezi dacă înțelegi adevărul, dacă ești capabil să ai părtășie despre adevăr pentru a rezolva problemele, dacă ești capabil să te supui cu adevărat lucrării lui Dumnezeu și dacă ești în stare să duci la bun sfârșit lucrarea bisericii așa cum se cuvine, conform rânduielilor de lucru. Dacă îndeplinești aceste criterii, poți candida să fii conducător sau lucrător. Ceea ce vreau să spun prin asta este că oamenii trebuie, cel puțin, să aibă conștiință de sine. Uită-te mai întâi dacă ești capabil să faci deosebirea între diferite tipuri de oameni, dacă poți să înțelegi adevărul și să faci lucrurile conform principiilor. Dacă îndeplinești aceste cerințe, ești potrivit pentru a fi conducător sau lucrător. Dacă nu ești capabil să te autoevaluezi, poți să-i întrebi pe oamenii din jurul tău care-ți sunt cunoscuți sau apropiați. Dacă toți spun că ai un calibru insuficient pentru a fi conducător și că doar a-ți faci bine sarcina curentă este deja suficient de bine, atunci ar trebui, rapid, să ajungi să te cunoști. Deoarece ai un calibru slab, nu-ți petrece tot timpul dorindu-ți să fii un conducător – fă, pur și simplu, ceea ce poți, fă-ți datoria în mod corespunzător, cu ambele picioare ferme pe pământ, astfel încât să ai liniște sufletească. Și acesta e un lucru bun. Și dacă ești capabil să fii conducător, dacă ai într-adevăr un asemenea calibru și o astfel de aptitudine, dacă ai capacitatea de lucru și un simț al poverii, atunci ești exact tipul de talent care-i lipsește casei lui Dumnezeu, iar tu cu siguranță vei fi promovat și cultivat; dar, în toate lucrurile, există timpul lui Dumnezeu. Această dorință – dorința de a fi promovat – nu este o ambiție, dar, ca să fii conducător, trebuie să ai calibrul și să îndeplinești criteriile. Dacă ai un calibru slab, dar îți petreci tot timpul dorindu-ți să fii un conducător, să accepți o sarcină importantă, să fii responsabil de lucrarea generală sau să faci ceva ce îți permite să ieși în evidență, atunci Eu îți spun: aceasta este ambiție. Ambiția poate aduce dezastru, așa că ar trebui să te ferești de ea. Toți oamenii au dorința de a progresa și toți sunt dispuși să lupte pentru adevăr, ceea ce nu este o problemă. Unii oameni au calibru, îndeplinesc criteriile pentru a fi conducători și sunt capabili să lupte pentru adevăr, iar acesta este un lucru bun. Alții nu au calibru, așa că ar trebui să se limiteze la propria datorie, îndeplinind în mod corespunzător datoria care se află chiar în fața lor și făcând-o conform principiilor și conform cerințelor casei lui Dumnezeu; pentru ei, este mai bine, mai sigur, mai realist.

Cei care sunt aleși să fie conducători și lucrători sau promovați și cultivați nu ar trebui să se angajeze în gândirea iluzorie, simțind că: „Frații și surorile m-au ales dintre atâția oameni, casa lui Dumnezeu m-a promovat, deci chiar am talent și sunt mai bun decât oamenii de rând; aurul adevărat este destinat să strălucească în cele din urmă.” Este bine să gândești în acest fel? Oare acest lucru nu dezvăluie o fire coruptă? (Ba da.) A fi promovat și cultivat este un lucru bun și o oportunitate bună, dar dacă poți sau nu să mergi bine pe această cale depinde de modul în care abordezi această oportunitate și dacă o poți prețui. Dumnezeu ți-a oferit această șansă, dar asta nu înseamnă că ești cu adevărat mai bun decât oricine altcineva; se poate să ai un calibru un pic mai bun decât al altora sau să ai unele daruri, dar este greu de spus cum este intrarea ta în viață și dacă deții adevărul-realitate – fiindcă firile corupte ale tuturor sunt similare, iar tu ești, de asemenea, un membru al rasei umane corupte. Dacă poți să-ți dai seama de acest lucru, vei putea aborda corect promovarea și cultivarea ta în casa lui Dumnezeu. Nu ar trebui să te consideri o persoană talentată și nici să crezi că deții adevărul-realitate. Ai doar un pic de calibru și poți, totodată, să te străduiești pentru adevăr, așa că ti s-a permis să te instruiești. Aceasta este o perioadă de probă și nu e încă sigur dacă ești, într-adevăr, cineva care urmărește adevărul sau dacă ești vrednic de a fi cultivat. Este greu de spus dacă vei fi capabil să rămâi ferm după ce ți se va da o probă în această perioadă. S-ar putea să fii păstrat pentru a continua să fii cultivat sau s-ar putea să fii eliminat – totul depinde de cât de mult efort depui. Despre acest lucru este vorba în promovarea oamenilor pentru a fi conducători și lucrători, iar tu ar trebui să înțelegi asta. Este inutil ca tu însuți să crezi că ești o persoană talentată. În cazul în care casa lui Dumnezeu nu te promovează și nu te cultivă, atunci nu ești nimic. Dacă nu urmărești adevărul și nu ești dispus să fii folosit de casa lui Dumnezeu, atunci nu poți realiza nimic. Dacă apoi spui: „Casa lui Dumnezeu nu mă folosește, voi ieși în societate”, ei bine, atunci ieși în societate și încearcă, vezi cine te promovează și vezi ce ești capabil să realizezi. Ceea ce vreau să spun prin aceasta este că trebuie să ai înțelegerea și abordarea corectă față de promovarea și cultivarea ta de către casa lui Dumnezeu. Cei care sunt de calibru slab sau mediocru și care nu pot îndeplini standardul necesar pentru promovare și cultivare în casa lui Dumnezeu trebuie doar să își îndeplinească datoria cu supunere și fermitate. Atât timp cât își fac datoria cu toată inima și mintea, Dumnezeu nu îi va trata nedrept. Prin urmare, nu te lupta pe chestiuni de promovare și cultivare, dar nici nu le refuza, lasă totul să-și urmeze cursul firesc; pe de o parte, trebuie să te supui rânduielilor din casa lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, trebuie să ai o inimă supusă lui Dumnezeu – aceasta este calea corectă. Este simplu să faci asta? (Da, este.) Este în vreun fel benefic ca o persoană de calibru slab să fie conducător? În cele din urmă, când va fi catalogată drept un conducător fals și eliminată, cum se va simți în legătură cu acest lucru? Va fi ceea ce și-a dorit? (Nu.) Va purta titlul de „conducător fals” deasupra capului și, oriunde va merge, oamenii vor spune că această persoană a fost cândva un conducător fals. Este acesta un lucru bun sau un lucru rău? Nu este un lucru bun și nu este ceva glorios. Oamenii trebuie să aibă înțelegerea și atitudinea corectă față de promovare și cultivare; în aceste chestiuni, ei trebuie să caute adevărul și să nu-și urmeze propria voință sau să aibă ambiții și dorințe. Dacă simți că ai calibru bun, dar casa lui Dumnezeu nu te-a promovat niciodată și nici nu are niciun plan să te cultive, atunci nu te frustra și nu începe să te plângi, concentrează-te doar să urmărești adevărul și să lupți să avansezi. Când ai o anumită statură și ești capabil să faci o lucrare reală, aleșii lui Dumnezeu te vor alege în mod natural pentru a fi conducător. Și dacă simți că ai un calibru slab, că nu există nicio șansă de a fi promovat sau cultivat și că este imposibil ca ambițiile tale să se împlinească, nu este ceva bun? Acest lucru te va proteja! Deoarece ai un calibru slab, dacă întâlnești un grup de zăpăciți orbi care te aleg să le fii conducător, nu vei fi pus în dificultate? Ești incapabil să faci vreo lucrare, iar inima și mintea ta sunt oarbe. Tot ceea ce faci este o tulburare; fiecare mișcare a ta este o faptă rea. Ar fi mai indicat să faci bine lucrarea datoriei curente; cel puțin nu te vei face de rușine și este mai bine decât să fii un conducător fals și ținta criticilor din culise. Ca om, trebuie să-ți știi măsura, trebuie să ai un pic de conștiință de sine; dacă ai, vei putea evita să mergi pe calea greșită și să comiți greșeli grave.

Doriți să fiți conducători falși sau adepți obișnuiți? (Adepți obișnuiți.) Dacă frații și surorile te, fă o încercare; poate părerea lor despre tine este mai precisă decât sentimentele pe care le ai față de tine. Dacă frații și surorile cred că poți face acest lucru, ar trebui să dai tot ce ai mai bun. Dacă într-adevăr faci tot ce poți, dar totuși eșuați în lucrarea ta, iar inima îți arde de anxietate în așa fel încât nu poți să mănânci și să dormi din această cauza și pur și simplu nu știi cum să o faci corect, atunci încetează să mai fii conducător sau lucrător; îți este prea greu. În cazul în care continui, vei deveni probabil un conducător fals, așa că ar trebui să scrii de îndată o scrisoare de demisie, declarând: „Întrucât am un calibru slab și sunt incapabil să fac lucrare reală, dacă voi continua să fiu conducător, în scurt timp cu siguranță voi ajunge să devin unul fals, așa că solicit să demisionez și să renunț de bunăvoie la această funcție.” Acesta este cel mai înțelept mod de a acționa și cel mai potrivit lucru de făcut! Este rațional și mai bine decât să ocupi postul și să devii un conducător fals. Dacă știi foarte bine că ai calibru slab și ești incapabil să fii conducător, dar nu poți suporta să renunți la statut și îți spui: „De ce nu pot face asta? Cine mă poate ajuta? Ce grozav ar fi dacă mi-aș putea păstra statutul de conducător, având pe altcineva care să elaboreze toate planurile și strategiile în locul meu! În momentul de față nu există nimeni potrivit care să-mi ia locul, așa că nu pot decât să continui să fiu conducător și să mă bucur de asta în fiecare zi în care sunt în funcție; chiar dacă nu pot face lucrarea, tot sunt conducător, iar a fi conducător este mai bine decât a fi un frate sau o soră de rând. În cazul în care casa lui Dumnezeu nu mă suspendă și nu sunt înlăturat de frați și surori, atunci nu voi demisiona.” Se cuvine așa ceva? (Nu.) De ce nu se cuvine? (Este irațional; dacă sunt incapabil să fac lucrare reală și totuși nu demisionez, acest lucru nu va face decât să întârzie lucrarea bisericii.) A acționa astfel întârzie lucrarea bisericii – le face rău altora și îți face rău ție. Știi ce înseamnă să fii conducător? Înseamnă că ai o relație directă cu intrarea în viață a multor oameni, iar conducerea ta are o relație directă cu modul în care ei parcurg calea din fața lor. Dacă tu conduci bine și îi conduci pe calea cea bună, ei vor fi capabili să pășească pe calea cea bună. Dacă tu conduci slab și îi conduci într-un șanț și devin farisei ca tine, atunci păcatul tău este mare! Iar după ce săvârșești acest păcat mare, se va fi sfârșit? Acest lucru va fi înregistrat de Dumnezeu! Știi prea bine că ai un calibru slab, că ești conducător fals și incapabil de a face lucrare reală și totuși îți admiți greșelile și nu demisionezi, ci te agăți cu obrăznicie de pozițiata și nu o cedezi nimănui altcuiva. Acesta este un păcat și Dumnezeu va ține cont de el. Iar faptul că El ține cont va fi bun sau rău pentru tine în viitor? Vei da de necaz! Îți voi spune adevărul adevărat: Dumnezeu ține cont de astfel de lucruri pentru fiecare persoană în parte, iar fiecare articol este clar scris. Dacă ți s-ar întâmpla ceva atât de grav pe calea către mântuire, atunci impactul asupra ta ar fi imens. Orice ai face, nu parcurge această cale și nu fi o astfel de persoană.

Am avut părtășie pe scurt despre unele dintre practicile și manifestările falșilor conducători cu privire la promovarea și cultivarea diferitelor tipuri de oameni talentați. Pe scurt, tipul de om care este un conducător fals nu face lucrare reală și este incapabil să facă lucrare reală. Calibrul său este slab, mintea și ochii lui sunt orbi, este incapabil să descopere problemele și nu poate vedea diferitele tipuri de oameni așa cum sunt de fapt, așadar nu este capabil să își asume lucrarea importantă de promovare și cultivare a diferitelor tipuri de oameni talentați. Prin urmare, nu are cum să facă bine lucrarea bisericii și le va provoca multe dificultăți aleșilor lui Dumnezeu în intrarea lor în viață. Având în vedere acești factori, este clar că falșii conducători nu sunt potriviți pentru a fi conducători de biserică. Există alți falși conducători care nu fac nicio lucrare specifică a bisericii și nu iau legătura cu supraveghetorii lucrărilor specifice, așadar nu știu ce persoane talentate sunt capabile să facă o anumită lucrare și care este aceasta, nici dacă lucrarea lor este în acord cu principiile. Prin urmare, nu sunt în măsură să promoveze și să cultive oameni talentați. Atunci, cum ar putea astfel de oameni să facă bine lucrarea bisericii? Principalul motiv pentru care falșii conducători nu pot face lucrare reală este faptul că au un calibru slab; nu au nicio pătrundere cu privire la nimic și nu știu ce este lucrarea reală. Acest lucru duce la stări frecvente de stagnare sau paralizie în lucrarea bisericii. Aceste lucruri sunt direct legate de eșecul falșilor conducători de a face lucrare reală. În ultimii câțiva ani, casa lui Dumnezeu a insistat în mod repetat faptul că oamenii răi și neîncrezătorii trebuie să fie înlăturați, iar conducătorii și lucrătorii falși trebuie suspendați. De ce trebuie să fie înlăturați diferiții oameni răi și neîncrezătorii? Fiindcă după ani de zile de credință în Dumnezeu, acești oameni tot nu acceptă câtuși de puțin adevărul și au ajuns în punctul în care nu mai au nicio speranță la mântuire. Și de ce trebuie suspendați toți conducătorii și lucrătorii falși? Pentru că ei nu fac lucrare reală și nu îi promovează sau cultivă niciodată pe cei care urmăresc adevărul; în schimb, ei se angajează doar în eforturi inutile. Acest lucru face ca lucrarea bisericii să fie aruncată în haos și paralizie, problemele existente persistând, nerezolvate, și, de asemenea, încetinește intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Dacă toți acești conducători și lucrători falși ar fi suspendați, iar toți acești oameni răi și neîncrezători care tulbură biserica ar fi îndepărtați, lucrarea bisericii ar ajunge în mod firesc să decurgă fără probleme, viața bisericească ar crește în mod firesc mult mai bine, iar aleșii lui Dumnezeu ar fi capabili să mănânce și să bea în mod normal cuvintele lui Dumnezeu și să-și facă îndatoririle și să intre pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Asta este ceea ce I-ar plăcea lui Dumnezeu să vadă.

27 februarie 2021